Cultul Morții în Rusia

O mamă își sună fiul și îl numește laș. El a părăsit Rusia pentru a evita încorporarea și a trăi în libertate. Dar mama lui știe că și-a făcut de rușine patria pentru care ar fi trebuit să moară pe front, ca un erou.  

☆ ☆ ☆

Unul dintre aspectele pe cât de interesante pe atât de tragice în războiul care, de ce să nu recunoaștem, ne stresează de aproape 4 ani de zile, este... sacrificiul personal. Desigur, ambele tabere își arată disponibilitatea de a se sacrifica pentru cauze diferite, cu toate că scopurile reale ale conducătorilor pot să nu coincidă cu motivele de sacrificiu percepute de militari. Totuși, dacă ați fost atenți la evenimentele derulate în acest război, nu se poate să nu fi auzit de valurile de militari ruși invadatori care se duc să elibereze Ucraina. 

Pierderile invadatorilor sunt uriașe și par a fi o strategie în sine — uneori am sentimentul că scopul este sacrificiul suprem, în sine, nu obligatoriu obținerea unui rezultat pozitiv cum ar fi acapararea unor poziții cheie sau salvarea unor vieți. Îmi pare său să afirm asta dar aceste valuri de militari îmi dau sentimentul că au plecat în Ucraina ca să moară — un fel de sinucidere colectivă, dacă doriți, organizată de un cult bizar precum Templul Poporului, condus de Jim Jones care în anul 1978 a organizat o sinucidere colectivă, denumită de acesta sinucidere revoluționară.

În videoclipul de mai sus, ce a oripilat internetul, într-o discuție telefonică dintre o mamă din Rusia și fiul ei care a părăsit țara pentru a evita încorporarea, puteți observa modul cum femeia își manifestă disprețul și revolta față de atitudinea fiului. Acesta a preferat să cutreiere lumea și să-și trăiască tinerețea în loc să meargă pe front în Ucraina, ca să-și dea viața pentru ambițiile lui Putin. Mama sa îl numește laș și îl îndeamnă să-și asume riscul, să meargă la război pentru ca apoi să poată fi împreună cu familia. 

Tânărul nu găsește pic de înțelegere la mama sa. Nu afirm că această femeie dorește să-și vadă fiul mort dar în același timp ea pare că nu apreciază corect pericolul pe care îl reprezintă războiul și consideră că există lucruri mai importante decât eventuala pierderea a fiului pe front — cum ar fi ca acesta să demonstreze că este curajos, patriot și demn, în modul creionat de statul fascist rus, așa cum se prezintă el în anul 2025. Dar este cultul morții în Rusia o chestie reală?

În primul rând, cultul morții este un mit fascist și reprezintă unul dintre elementele-cheie identificate de scriitorii sau istoricii care au încercat să caracterizeze fascismul. Într-un articol anterior, vorbeam despre felul cum autorul italian Umberto Eco, în lucrarea sa Fascismul Etern, a descris fascismul prin intermediul a câteva elemente cheie pe care le voi menționa în continuare mai pe scurt decât am făcut-o în articolul inițial. 

Lecturați și articolul Fascismul și Măștile Sale. 

• CULTUL TRADIȚIEI — Ai spune că este un lucru bun să ne păstrăm tradiția (patriarhatul, ortodoxia, credințele populare, etc) dar tradiția nu este preocupată cu ideea de corectitudine și drepturi ale omului, de știință sau cercetare științifică. 

• RESPINGEREA MODERNISMULUI — Modernismul este asociat de ideologia fascistă cu decadența și imoralitatea pentru care ni se cere un efort de toleranță. 

• CULTUL ACȚIUNII (IRAȚIONALE) — Un cult al emoției și al iraționalului care pretinde că este acceptabil să adopți un comportament sub-uman față de oricine te deranjează, dacă așa îți vine.

• DEZACORDUL ESTE TRĂDARE — Fascismul și democrația sunt pur și simplu incompatibile. Ajungerea la putere a fasciștilor reprezintă game over pentru democrație

• TEAMA DE CEI DIFERIȚI — Este de notorietate atitudinea fasciștilor față de evrei dar putem adăuga atitudini similare față de homosexuali, soroșiști și alte entități demne de ură din perspectivă patologic-fascistă.

• CULTIVAREA FRUSTRĂRII SOCIALE — Oricare ar fi nivelul normal de frustrare dintr-o societate, fascismul o amplifică. Asta facilitează acapararea și menținerea puterii politice pe termen nelimitat.

• OBSESIA PENTRU CONSPIRAȚIE — Complotul inventat și intriga, reprezintă un mod de a alimenta frustrarea, în special atunci când receptorul nu este echipat intelectual pentru a solicita dovezi ale celor afirmate. 

• DEMONIZAREA INAMICULUI — Scopul demonizării este mobilizarea poporului prin instaurarea panicii morale, iar pe de altă parte, justificarea abuzurilor pe care un regim fascist la practică în mod normal.

• VIAȚA ESTE O LUPTĂ — Regimurile fasciste sunt vizibil izolaționiste și incapabile de cooperare cu alte state, privite ca niște competitori incorecți pe care îi combați, îi învingi sau îi ții departe. 

• DISPREȚ PENTRU CEI SLABI — Minoritățile sunt percepute ca fiind străine de tradiția strămoșească sau incapabile să se integreze în structura societății fasciste ori să întruchipeze idealul național. 

• CULTUL EROULUI ȘI AL MORȚII — Cultul eroului, în sine, nu are nimic rău. Eroul fascist este cu totul altceva. Bărbatul are obligația să devină erou al patriei și primește onoruri pentru asta, chiar și atunci când ucide în numele patriei. 

• BĂRBATUL MACHO ȘI ARMELE — Într-o societate fascistă, bărbatul se bucură de apreciere pentru capacitatea sa de a lupta cu niște dușmani ai patriei, mai curând imaginari. 

• POPULISM SELECTIV — Poporul este perceput ca o unitate de cuget și simțire, dictate de liderul fascist. 

• COMUNICARE CONTROLATĂ — Așa a apărut post-adevărul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor regimului fascist. 

Am vizionat de curând videoclipul postat mai sus în care autoarea rusă Elvira Bary explică modul cum s-a înrădăcinat cultul morții în cultura rusă, prin povești cu care tinerii ruși iau contact încă de la vârste fragede — povești despre o moarte perfectă, despre sacrificiul suprem care de regulă apare în situații critice și care le și rezolvă, punându-le capăt. Elvira Bary susține chiar că acest cult al morții la ruși este mai vechi decât Imperiul Rus sau Uniunea Sovietică. 

Pare că moartea îți oferă mai mult sens decât viața, în sine. Este o idee pe care am mai întâlnit-o la cei care fac parte din celulele teroriste jihadiste — ai ocazia să treci de la o viață lipsită de semnificație, de persoană ștearsă, ignorată de toată lumea și lipsită de perspective, la statutul de erou, iar mijlocul sacru prin care poți accede la acest statut este, desigur moartea. Deci probabil că nu este întâmplătoare apropierea aceasta între Rusia și Iran pe care o vedem în ultimii ani. 

Dacă trebuie să mori oricum, mai bine să mori pentru ceva măreț — este logica din spatele acestei disponibilități de a întâmpina sacrificiul suprem cu seninătate și un anumit fatalism. Dacă ți-ai pierdut viața în acest mod, ești îndreptățit să primești recunoaștere, importanță, vizibilitate, adică tot ceea ce nu ai primit în timpul vieții. Aceasta este povestea pe care ți-o spune Rusia, prin intermediul căreia viața ta capătă sens. Doar n-o să trăiești în stil occidental, pentru confort și plăcere! Asta este pentru țar!  

Dar există o problemă cu acest cult al morții. Evident că a existat o vreme când resursa umană părea inepuizabilă iar pierderile suferite în urma unui război puteau fi recuperate în decursul unei singure generații. În ziua de azi lucrurile s-au schimbat, observă Elvira Bary. Rusia înregistrează scădere demografică deoarece așteptările tinerilor s-au rafinat iar bărbații ruși sunt motivați mai curând cu ajutorul banilor, decât prin vechiul mit al eroului care își dă viața pentru patrie. Înainte ca acest cult al morții să eșueze moral, va eșua matematic. Și totuși, guvernul rus se comporta ca și când resursa umană ar fi inepuizabilă! 

(1) Imaginea Eroism, de Анастасия Демахина, via Pexels

Continue reading

terorism

Patriotul

Povestea lui Alexei Navalny, așa cum apare în cartea sa de memorii, este pe cât de interesantă și de substanță, pe atât de tristă. Cu atât mai mult cu cât tonul memoriilor sale nu este unul grav, bolnăvicios ori depresiv, dimpotrivă, este senin și plin de căldură umană.

☆ ☆ ☆

Memoriile lui Alexei Navalny m-au intrigat de la bun început. Mi-am dorit să știu ce a scris dizidentul rus în cartea Patriotul, și am descoperit un om în care m-aș putea regăsi, cam cu aceleași preocupări pe care le aveam eu însumi în copilărie. Ca o coincidență interesantă, am aceeași vârstă ca și Navalny, deși el a devenit erou și a încetat să mai îmbătrânească anul acesta, în Februarie, când și-a pierdut viața într-o închisoare din Siberia. 

Patriotul, mi-a evocat, așa cum spuneam mai sus, propria mea copilărie, fiindcă, în fond și eu am fost un copil din această parte a cortinei de fier, cu aceeași fascinație pentru tot ceea ce era occidental și cool, începând de la muzica și filmele occidentale și terminând cu fiecare produs comercial produs în occident și ajuns la noi prin te-miri-ce miracol. La fel ca și Navalny, și eu urmăream emisiunile de propagandă comunistă unde vedeam muzicieni rock, zugrăviți de regim drept niște degenerați dar în care noi tinerii vedeam creativitate, libertate și independență. 

Această obsesie cu lucrurile străine și în special cele occidentale, culminează cu obsesia pentru guma de mestecat, care vine cu o surpriză, o imagine pentru colecționari, cum ar fi un personaj din Star Wars sau din desene animate. De ce oare devenise guma de mestecat un simbol al superiorității țărilor occidentale? Este o întrebare legitimă pe care și-a pus-o micuțul Alexei. Pentru ca mai apoi, după destrămarea URSS-ului, să-i audă pe nostalgici lamentându-se: oare de ce ne-am vândut țara pentru blugi și gumă de mestecat? Si muzică rock, desigur... aș adauga eu.

În cele ce urmează, în speranța că vă voi trezi interesul, am să vă reproduc câteva fragmente din această carte, pe care le-am considerat relevante. Am ales un fragment care vorbește despre problema minciunii în URSS — care este genul de situații în care minciuna reprezenta o soluție optimă și preferată și motivele pentru care minciuna era atât de importantă în viața sovieticilor, în special în situații de criză, cum a fost explozia atomică de la Cernobîl. Presupun că numeroșii nostalgici ai URSS-ului nu se gândesc la asta atunci când deplâng căderea imperiului comunist. 

Dacă ți se spunea să plantezi cartofi, asta trebuia să faci. Era cel mai periculos și nesăbuit lucru dar a fost făcut pentru a preveni răspândirea panicii în rândul populației! Răspunsul standard și complet tâmpit al regimului Sovietic — iar apoi al autorităților rusești — față de orice criză, era să mintă populația, deoarece era în interesul populației să fie mințită la nesfârșit. În caz contrar, se credea, oamenii ar fi rupt-o la sănătoasa din casele lor, ar fi creat o stare de anarhie, ar fi incendiat toate clădirile și s-ar fi ucis între ei. Dar adevărul este că nimic de acest fel nu s-a întâmplat vreodată. Oamenii se comportă rațional în cele mai multe situații, în special dacă li se explică și li se spune ce trebuie să facă. Dar așa cum am observat în numeroase situații, prima reacție oficială este, în mod invariabil, să se spună minciuni. Nu există niciun beneficiu practic în asta; e pur și simplu o regulă: într-o situație incomodă, se minte. Minimalizează pierderile, neagă orice, blufează. Totul se va lamuri mai târziu dar în momentul crizei, oficialii nu au nicio altă opțiune decât să mintă, deoarece presupusa populație idioată nu este pregătită pentru a afla adevărul. În situația de la Cernobîl nu are rost să cauți cea mai mică urmă de raționalitate. Oamenilor ar fi trebuit să li se spună să rămână în casele lor pentru o săptămână și să nu iasă dacă nu este absolut necesar. Dar în Kiev, s-a ținut o paradă militară la doar o săptămână de la explozie doar în scopul propagandei — pentru a pretinde că totul era în regulă. Fiindcă liderii partidului comunist și-au dorit ca absolut nimeni, și în special străinii să nu afle vreodată despre catastrofă atomică. Sănătatea a zeci de mii de oameni a fost sacrificată în numele acestei mușamalizări ridicole, căci unda radioactivă fusese atât de puternică încât a fost observată în laboratoare de pe întreg globul pământesc. 

Se spune că obiceiurile vechi mor greu și asta explică modul în care autoritățile de la Moscova și-au tratat propria populație în contextul invaziei din Ucraina pe care au deghizat-o în operațiune militară specială, realizată în scopul unei presupuse denazificări, fiindcă asta sună cel mai bine și invocă sentimentele patriotice ale rușilor. Dar fiindcă știm de ceva vreme toate astea, vă invit ca în finalul acestui articol să lecturați și un fragment plin de sensibilitate care vorbește despre dragostea pe care Alexei i-a purtat-o soției sale Yulia, cea care i-a fost aproape în timpul recuperării după otrăvire.

Vă voi spune ceea ce îmi amintesc. Este mai mult o colecție de senzații și emoții. Dar a fost atât de important pentru mine încât acum este imprimat în creierul meu definitiv. Stăteam lungit acolo. Fusesem scos din starea de comă dar nu recunoșteam pe nimeni și nu înțelegeam ce se petrece. Nu puteam să vorbesc și nici măcar nu știam ce este vorbitul. Singura mea ocupație era să o aștept pe Ea să vină. Nu era clar cine este Ea. (...) Ea venea și era cea mai importantă din cameră. Ea îmi îndreaptă perna și o face confortabilă. Ea vorbește veselă și râde. Ea îmi spune ceva. Când este aproape, halucinațiile mele tâmpite se retrag. Mă simt bine cu ea alături. Mă simt trist când pleacă și o aștept iar. 

Cred că Patriot, cartea scrisă de Alexei Navalny este o carte interesantă și cred că merită citită, atât pentru volumul de informație inedită care demască regimul criminal al lui Putin cât și pentru valoarea literară, propriu-zisă. Dacă am reușit să vă trezesc interesul nu-mi rămâne decât să vă urez lectura plăcută!

 

(1) Imaginea Freedom, de Tim Mossholder, via Pexels

Continue reading

eroi

Eroul American de Culoare

Nu este o lume 100% justa si asta inseamna nu doar ca nevazatorii, saracii, femeile si persoanele de culoare "au ghinion in viata" ci orice alta persoana isi are propriile ghinioane, chiar si albii, barbatii, vazatorii si bogatii. Dar nu te astepta sa cred faptul ca din cauza rasismului, misoginismului si nedreptatii nu ai reusit in viata, cand ai in spate o cariera de interlop.

☆☆☆

Stiti ca era odata ca niciodata o tara supra-numita "Tara Tuturor Posibilitatilor". Si aici, desigur, era vorba despre posibilitatile dorite de orice fiinta umana. Cum ar fi posibilitatea ca, indiferent de unde vii, ce culoare are pielea ta, ce gen are persoana iubita si la cine te inchini inainte de a-ti incepe ziua, sa-ti gasesti de lucru, chiar si 2 sau 3 joburi si sa prosperi, pentru a ajunge de nerecunoscut in doar cativa ani de atitudine constructiva, unde "atitudinea constructiva" este totusi esentiala. Ei bine, acea tara pare ca nu mai exista.

Cu toate ca orice persoana de culoare de pe continentul african isi doreste inca sa ajunga acolo, probabil dintr-un fel de masochism greu de inteles, nu-i asa, se duce o campanie intensa prin care entitati greu de identificat incearca sa ne convinga de faptul ca SUA este o tara in care rasismul ar fi la el acasa, desi, stim cu totii ca exista acolo o preocupare aproape obsesiv-compulsiva pentru egalitatea de sanse. Dar cat adevar se afla in spatele acestui scandal urias care a cuprins SUA?

Pai cand auzi, si nu o singura data ca, spre exemplu, la o universitate americana, ar trebui sa existe printre cei de la catedra cate unul din fiecare rasa, asa, ca sa reflecte "nivelul de egalitate la care se aspira", eu unul raman fara cuvinte. Ma blocheaza aceasta "intelegere superioara" a egalitatii de sanse si, nu in ultimul rand, ma blocheaza toate gesturile pe care asa-numita organizatie "BLACK LIVES MATTER" le initiaza mai nou: daramarea unor statui, devastarea unor edificii istorice si eliminarea unor opere artistice precum filmul "Pe Aripile Vantului" - pe motiv ca ar fi rasist sau ar incuraja rasismul.

Nu doar ca nu te astepti la asa ceva in anul 2020, dar nu te astepti la atata ingustime in gandire care vine totusi din directia Statelor Unite - pana nu de mult timp, un simbol al democratiei si libertatii de exprimare. Dar cand ai obsesii atat de puternice, nu ar trebui sa te mire faptul ca obsesiile ajung sa iti afecteze perceptiile, interpretarile faptelor si, nu in ultimul rand, emotiile si comportamentul. Astfel ajungi sa vezi intr-un om care si-a trait viata ca un paria, ca traficant de droguri, fiind inchis pentru jaf armat, un erou al Americii. Da, este vorba despre George Floyd, care nu isi imagina probabil in cel il vor transforma unii.

Totusi, inteleg perfect ceea ce se intampla azi in America. O cunostinta de-a mea obisnuia sa spuna "nici prea destept nu e bine sa fii", ceea ce se poate reformula "nici prea progresist nu e bine sa fii". Desi, nu de progresism este vorba aici. Este vorba mai curand despre faptul ca entitati avide de putere incearca sa foloseasca frustrarile si neimplinirile noastre pentru a ne crea iluzia ca ei suntem aceia care ne pot salva. Este, daca doriti, un tip de promisiune electorala irationala, nerealista si care eludeaza bunul simt. In ce consta aceasta promisiune?

Pai hai sa spunem ca faci parte dintr-o categorie defavorizata: esti batran, sarac, femeie, nevazator sau persoana de culoare. O tendinta naturala face ca, orice nereusite ai avea in viata ta personala sa nu iti asumi responsabilitatea pentru acestea ci sa consideri ca nereusitele tale isi au cauza in exteriorul tau. Faptul ca acest lucru este adevarat, in parte cel putin, creaza iluzia ca ai fost nedreptatit. Ceea ce nu stiu astfel de persoane este faptul ca aceasta nu este o lume 100% justa si poate nici nu ar trebui sa fie astfel. Iar asta inseamna nu doar ca nevazatorii, saracii, femeile si persoanele de culoare "au ghinion in viata" ci orice alta persoana isi are propriile ghinioane, chiar si albii, barbatii, vazatorii si bogatii. 

Iar daca, pe langa faptul ca faci parte dintr-o categorie defavorizata, mai ai si "bunul obicei" de a fi certat cu legea sau cu bunul simt, esecul tau in viata este ca si garantat. Iar cand nu iti iese totul chiar asa cum iti doreai, poti sa invoci rasismul, homofobia, misoginismul si orice abuz indreptat impotriva ta, real sau mai curand imaginat. Caci, in fond, nu te costa nimic sa arunci vina asupra celor din paturile sociale cu mai mult "noroc". Este o reactive naturala, un rezultat direct al frustrarii dar este in acelasi timp si irationala, evitand asumarea raspunderii si, astfel, perpetuand problemele pe care le ai si "ghinionul".

Eu nu ma indoiesc de faptul ca a fi de culoare ar putea sa reprezinte un dezavantaj in adaptarea sociala si, cel mai probabil, o persoana de culoare trebuie sa-si dubleze eforturile pentru a razbi in viata, tot la fel cum si toate celelalte categorii defavorizate trebuie sa faca acelasi lucru. Si sunt gata sa inteleg si faptul ca vrei sa-ti iei o pauza de la toate aceste eforturi de adaptare si sa folosesti in favoarea ta faptul ca esti o persoana de culoare. Dar nu te astepta sa cred faptul ca din cauza rasismului nu ai reusit in viata, cand ai in spate o cariera de interlop ori de putoare ordinara.

Insa stiti ceva? Eu ma indoiesc ca vreuna dintre categoriile defavorizate despre care vorbeam, ar folosi acest statut pentru a obtine avantaje. Nu de alta, dar in forul nostru interior, fiecare stie cine este si ce a facut (sau nu) pentru a reusi in viata. Cei care creaza impresia ca membrii unei categorii defavorizate sunt asupriti de majoritari sunt "animalele politice", corbii si hienele care se se hranesc cu incidentele interpretabile, pentru a-si atinge scopurile politice si a acapara puterea. 

Multa vreme mi-a fost greu sa inteleg cum s-a ajuns de la moartea lui George Floyd, la aceasta revolutie care pare sa fi cuprins SUA. Personal, am tendinta sa interpretez decesul lui Floyd in oricare alt mod decat ca un rezultat al rasismului american. Spre exemplu, l-am interpretat ca o lipsa de profesionalism sau ca pe un exces de zel care avea in spate frica ofiterilor respectivi - caci Floyd era un urias, din punct de vedere fizic si mai folosea si bancnote false. Cu alte cuvinte, asocierea sa cu crima organizata si gruparile de gangsteri, era inevitabila in constiinta politistilor.

Dar uite-asa se scrie istoria, folosind frustrarile oamenilor de rand, obsesiile si idealurile lor nerealiste, pentru a acapara puterea. Este fascinant modul in care marxismul a acaparat in primul rand mediile academice din SUA, de generatii intregi. Dar nu este intamplator insa: cei mai destepti dintre muritori au obsesia imbunatatirii rasei umane si devin astfel "progresisti". Bravo lor! Totusi, ce sa cred despre progresisti cand acestia incearca sa starneasca frustrarile celor multi interpretand un incident usor explicabil ca fiind o dovada a nivelului de rasism din societatea americana?

Care sunt dovezile ca moartea lui Floyd a survenit din cauza rasismului din Politia americana, care, dupa cum stiti este deschisa oricarei persoane, de orice rasa ar fi aceasta, iar, doar ca fapt divers, sefa Politiei din Seattle este Carmen Best, o tipa foarte de culoare. Cred ca dovezile rasismului american lipsesc, desi, nu exclud posibilitatea ca unii americani de culoare sa intampine dificultati in obtinerea unui loc de munca spre exemplu - tocmai fiindca, in devianta este cunoscut potretul infractorului tipic "adolescent, de culoare si locuind intr-un oras mare".

Iar cand, in ciuda faptului ca nu avem dovezi, preferam sa credem anumite lucruri, asta ascunde fie o frustrare si o obsesie personala, care se intampla sa fie foarte raspandita uneori la nivel social, fie ascunde, in cazul cel mai rau, dorinta de a manipula masele, de a le starni frustrarile, pentru ca in final, ca intr-o strategie de sah, sa poti sa acaparezi puterea statului. Daca asta inseamna "progresism", atunci acesta imi provoaca atat teama cat si greata.

(1) Imaginea Carmen Best, de Seattle OIRA, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

politica

Eroismul si Psihopatia

Eroii si psihopatii au trasaturi in comun? Exista studii care ar fi mai bine sa nu se faca si ipoteze de lucru care ar fi mai bine sa nu ne treaca prin minte vreodata. Cu toate acestea, cercetatorii sunt curiosi si descopera lucruri penibile.

o o o

In primavara acestui an, mai exact in 24 Aprilie,  am primit o veste buna, as spune: a fost identificat si retinut asa-numitul "Golden State Killer" - criminalul din California, cel care a terorizat acest stat incepand cu mai bine de 40 de ani in urma. L-au capturat cu ajutorul testelor ADN. Este interesant faptul ca acesta, acum in varsta de 72 de ani, a avut o lunga perioada in care se "pensionase", in sensul ca renuntase la activitatile sale criminale (viol, crima, jaf). In cursul articolului va voi destainui cine /  ce era de fapt acest Golden State Killer.

Presupun ca aveti o idee vaga referitoare la ce anume inseamna sa fii psihopat - cineva care are o privire rautacioasa si este gata sa te ucida daca are pofta sa vada niste sange in seara asta. Adevarul este ca multi dintre psihopati se afla mai curand in pozitii privilegiate in societate, fiind directori, manageri, lucrand in showbusiness sau fiind chiar politicieni, nu-i asa?

Deci partea buna este ca psihopatii nu te vor ucide propriu-zis, in schimb pot oricand sa iti faca viata amara, daca stai in calea scopurilor acestora si esti, cum s-ar spune, in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Cu alte cuvinte, imaginea zugravita de filme si cartile de suspans, s-ar putea sa fie "poetizata", exagerata, neconforma cu realitatea.

Cele trei trasaturi in functie de care se evalueaza psihopatia sunt dupa cum urmeaza:

• Machiavelismul ~ se reflecta in tendinta si chiar maiestria de a manipula oamenii, unde psihopatul poate folosi intreg arsenalul sau de modalitati de manipulare: minciuna, prefacatoria, pozarea in victima sau lingusirea. Telul este, fireste, castigul personal, egoist.

• Lipsa Constiintei ~ lipsa constiintei si a empatiei le usureaza toate actiunile despre care vorbeam mai sus, la machiavelism, privandu-i de sentimentele de vinovatie si usurandu-le viata psihica, dar, nu si pe cea sociala, caci o astfel de trasatura creaza distanta, dezgust, teroare.

• Narcisismul ~ iata, un psihopat este intr-o buna masura, si destul de narcisist, cu alte cuvinte se are pe sine in centrul preocuparilor, desi, asa cum spuneam, poate sa lase impresia ca nu este deloc asa, gratie machivelismului. Probabil ca multi dintre politicieni stiu despre ce vorbesc aici.

La femei, s-ar parea ca psihopatia se manifesta diferit, expertii in domeniu fiind convinsi ca exista si femei care au aceasta tulburare de personalitate, dar sunt cu mult mai greu de depistat - si ca urmare in literatura sau cinema apar mult mai putine femei in roluri cu acest caracter, dat fiind faptul ca femeile sunt recunoscute pentru exact acele trasaturi care nu caracterizeaza psihopatia.

Si ma refer aici la generozitate, altruism pe de o parte, iar pe de alta parte, la vulnerabilitate si anxietate. Dar totusi, aparent exista suficiente femei la care apare psihopatia, cu toate ca numarul este mult mai mic decat al barbatilor. Spre exemplu, in puscarii daca 30% dintre detinutii barbati sunt psihopati, numarul femeilor coboara la doar 17%.

Expertii in domeniu apreciaza ca la femei psihopatia se manifesta mult mai subtil. Spre exemplu, o femeie cu tulburare de personalitate antisociala (psihopatie), poate sa fie extrem de narcisista si sa nu-ti dai seama niciodata de asta, daca nu ai "ochiul format". De asemenea, o diferenta majora o constituie agresivitatea, care la femei se manifesta mai curand prin barfa si denigrare decat prin violenta fizica, propriu-zisa.

Dar care este legatura intre eroi si psihopati. Ei bine, un terapeut adlerian pe nume Frank Walton obisnuia sa spuna ca lucrurile care ne aduc victoriile in viata ne aduc si foarte multe probleme. Pe buna dreptate, nu-i asa? Daca stai sa te gandesti pana si machiavelismul ar putea fi o calitate, daca este pus in valoare cu putin bun simt. El poate fi convertit in diplomatie, influenta personala sau chiar pricepere de a lucra cu oamenii.

S-ar parea ca intr-un studiu efectuat de cercetatorii de la Universitatile West Viginia si Emory s-a incercat sa se descopere daca exista corelatii si asemanari intre asa-numitii "first responders" si psihopati. First Responders este o expresie care se refera la cei chemati sa gestioneze situatii de urgenta cum ar fi politistii, paramedicii, pompierii sau militarii de cariera.

Eu personal cunosc ingrijorator de multe povesti in care astfel de oameni, pentru care nu am decat respect si admiratie si-au manifestat trasaturile de personalitate in sens negativ, efectele nefiind tocmai de laudat. Da, stiu, anumite studii ar fi mai bine sa nu se faca niciodata, iar anumite ipoteze de lucru ar fi mai bine sa nici macar nu ne treaca prin minte.

Dar ii stiti pe cercetatori si stiti ca ei au aceasta problema personala care este curiozitatea excesiva, la care se adauga plictiseala si fondurile pentru cercetare. Ei bine, dupa cum probabil ati mai auzit, la psihopati functionarea creierului este usor diferita, in sensul ca ei nu simt teama la fel ca noi ceilalti si pot parea neinfricati. Iar asta poate sa apara si la personalul de tip "first responders", si inca destul de frecvent.

La detectivi spre exemplu, este ok sa minti si sa manipulezi un suspect atata vreme cat acest fapt poate sa conduca la descoperirea vinovatilor. Spre exemplu, ii poti spune suspectului ca ai gasit ADN-ul sau la locul unei crime. Fireste, daca dai peste un suspect mai slab de inger si vede ca nu poate sa scape de tine altfel, o sa recunoasca o crima pe care nici macar nu o comis-o - si asta s-a intamplat nu o data - destul material pentru alt articol!

Dar sa revenim la ce va spuneam la inceput: cine era de fapt Golden State Killer? Asa cum se spune, era cine te astepti mai putin. Acum un batranel inofensiv de 72 de ani, Joseph James DeAngelo fusese... politist de patrula. Mai mult decat atat, fiind nascut in 1945, luptase in Vietnam si primise vreo 3 medalii de merit - cu alte cuvinte, avea statutul de erou cu acte in regula.




Nu as dori sa se considere ca fac o denigrare a tuturor militarilor de cariera, a politistilor si paramedicilor, doar pentru ca a existat un Golden State Killer. In primul rand ca fiecare breasla isi are "uscaciunile" sale. Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca exista acest fond de trasaturi de personalitate care pot sa scape de sub control in conditiile in care, sa spunem, intervin factori de stres si sunt gestionati in mod deficitar.  

Nebunia mea a fost cauzata de dezamagirea care m-a ranit atat de mult. Dezamagire din partea profesorului meu, cum ar fi excursiile care au fost planificate si anulate. Anul meu de clasa a 6-a mi-a rezervat foarte multe deziluzii care m-au facut foarte furios si m-au determinat sa construiesc o stare de ura in inima mea. Nimeni nu m-a abandonat atat de mult inainte si niciodata nu am urat pe cineva atat de mult cum l-am urat pe el. (File de jurnal atribuite Golden State Killer.)

In aceasta marturie gasim ceva ce poate fi privit ca sursa de stres de mare intensitate dar si ca scuza de a se razbuna si a se "identifica cu agresorul" - potrivit mecanismului de aparare despre care vorbeste Psihanaliza. Desigur, DeAngelo a fost coplesit de aceasta sursa de stres, dar, fara sa isi dea seama ca exista si alte optiuni, el transforma acest context intr-un motiv de vendeta personala si devine un "Justitiar" (foarte rau inteles, dar totusi un Justitiar), pentru o mare parte a vietii sale. 

Iata, pana si un criminal in serie poate sa traiasca cu iluzia ca ceea ce face este corect, caci asa cum spunea Milton Erikson, la baza oricarei actiuni se afla o intentie pozitiva. 

(1) Imaginea Mixed Messages, de Jayel Aheram, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

(2) Psychology Today, (acc. 23.11.2018), How to Spot a Female Psychopat, website: Psychology Today

(3) Psychology Today, (acc. 23.11.2018) 3 Key Traits that May be Red Flags for Psychopathy, website: Psychology Today

(4) Psychology Today, (acc, 23.11.2018), Are Psychopathy and Heroism Two Sides of the Same Coin, website: Psychology Today

(5) Wikipedia, (acc. 23.11.2018), Golden State Killer, website: Wikipedia

Continue reading

psihopatie

6 Secrete ale Fericirii

Intelegem fericirea in moduri diferite: precum primatele, limitati la momentul prezent si placerile sale intense, ori privind in perspectiva si acceptand ca trebuie sa platim un pret pentru fericirea noastra durabila.

S-ar putea sa va para inoportun un articol despre fericire intr-un moment in care in lume au loc atentate teroriste infioratoare comise fara pic de sensibilitate si ignorand cu desavarsire drepturile si sentimentele celor din jur, ba chiar incercand sa le influenteze in cele mai malefice moduri. Astfel ies la suprafata toate vulnerabilitatile noastre si suntem exilati pribegind la marginea propriei existente.

Stiti insa ca un act terorist are scopuri precum raspandirea fricii, atragerea atentiei sau etalarea puterii ori "reglarea unor conturi", razbunarea, si, in masura in care reuseste sa isi atinga scopurile, vietile noastre devin mai sarace si noi devenim mai limitati si mai neputinciosi.

Mi-am propus sa va atrag atentia asupra catorva trasaturi neasteptate ale oamenilor fericiti. Fiindca imi imaginez ca toti suntem convinsi de faptul ca un om fericit este acela care face ce vrea el si anume numai lucruri care ii fac placere, as vrea sa va contrazic si, daca se va putea, sa va schimb aceasta convingere profund gresita despre fericire si oamenii fericiti.

Fericirea nu este doar un "dus hormonal", cu dopamina si serotonina, ca urmare a faptului ca toate decurg dupa pofta inimii si toata lumea va face pe plac la orice ora - de altfel, ma indoiesc ca ati fi fericiti daca, prin absurd, s-ar intampla asa ceva si ar deveni o adevarata provocare sa intalniti acea situatie cand lucrurile nu stau asa cum va doriti, dupa cum oamenii populari se dau in vant dupa cei care nu-i prea suporta.

Oare de ce? Pana va ganditi la un raspuns, am sa va invit sa descoperiti cateva trasaturi definitorii ale oamenilor fericiti, care va vor ajuta sa intelegeti de ce a face ceea ce va place nu reprezinta in niciun caz adevarata cale spre fericire.


Iata lista la care m-am gandit:

1. Curajul - Da, este nevoie de curaj pentru a face lucruri banale, cum ar fi sa ne gasim prieteni, un partener de viata sau un loc de munca. Curajul presupune sa depasim zona de confort, in ciuda faptului ca zona de confort ne promite atat de multa liniste si siguranta. Este o iluzie - cand, de frica, ramanem in zona de confort, realizam ca zona de confort in sine devine tot mai nesigura, privandu-ne de linistea si siguranta de care avem atata nevoie. In mod paradoxal, mai multa liniste se afla dincolo de limita zonei de confort, unde primim si confirmarea potentialului exprimat si sentimentul evolutiei, al cresterii personale. 

2. Curiozitate - Curiozitatea este de asemenea o trasatura a oamenilor fericiti. S-a descoperit de altfel prin intermediul unor studii stiintifice faptul ca exista o legatura intre fericire si capacitatea noastra de a ne simti curiosi in legatura cu diverse aspecte ale existentei. Curiozitatea consituie o parte importanta din motivatia pentru depasirea zonei de confort. A dori sa stii ce se afla dincolo de cele cunoscute ne pune in miscare si ne anima spiritul. Curiozitatea este insusirea fundamentala a geniilor dar avem de castigat fiecare de pe urma acesteia. 

3. Sacrificiu - Legatura intre fericire si spiritul de sacrificiu este de netagaduit. Desi, in aparenta sacrificiul poate fi asociat cu suferinta si durerea unei vieti austere, in realitate sacrificiul este o conditie necesara pentru evolutia noastra in viata. Prin sacrificiu invatam ca durerea de azi asigura bunastarea de maine, stiind ca placerea de azi s-ar putea sa ne aduca probleme mai tarziu. Sacrificiul se ascunde in spatele "principiului amanarii recompensei", aflat la baza civilizatiei. 

4. Disciplina - Dupa cum observati, ma indrept catre concluzia ca, practic, fericirea este cam acelasi lucru cu civilizatia - nu poti fi fericit de unul singur, iar traiul in sanul societatii te pune in valoare in masura in care esti capabil sa respecti reguli, sa faci eforturi, sa dezvolti auto-controlul. Cele mai civilizate natiuni sunt in acelasi timp si cele mai disciplinate, cele care au un cult pentru reguli, regulamente si legislatie. Disciplina poate fi dureroasa, ca si curajul, curiozitatea sau sacrificiul, insa merita din plin sa ne-o insusim, inca de la cele mai fragede varste. 

5. Optimismul - Daca nu am crede ca eforturile, sacrificiile si disciplina au un rost si ne vor conduce la o fericire durabila, probabil ca ne-ar lipsi motivatia de a le pune in practica. Da, optimismul reprezinta un adevarat combustibil al personalitatii, avand un rol central in procesele motivationale. Prestigiosul psiholog Martin Seligman considera ca lipsa optimismului (pesimismul) este cauza principala a depresiei si a tuturor tulburarilor asociate acesteia - sanatate precara, imunitate si eficienta scauzuta, relatii deficitare, etc. 

6. Profunzimea - Am introdus si aceasta dimensiune a fericirii - civilizatie pentru ca avem nevoie de un fir care leaga toate celelalte elemente din aceasta lista. In absenta profunzimii nu am avea valori, principii si scopuri, nu am crede in acestea si, in fond, nu am mai fi noi, ca personalitati bine definite. Profunzimea - dimensiunea integratoare a personalitatii, se reflecta in povestile, miturile si legendele care ne anima existenta, oferindu-ne o sursa de inspiratie in eroi si modele de comportament, cu care ne putem identifica, spre a creste, calauziti de pilda lor.

Da, a face ceea ce va place, cu alte cuvinte, a recurge la gratificatii imediate, lucru care nu ne-ar deosebi in niciun fel de o primata oarecare, nu poate fi calea spre fericire nici macar in cazul in care aceasta gratificatie imediata va provoaca un dus de hormoni ai fericirii. Am aici in vedere folosirea drogurilor - prototipul gratificatiei imediate.

Gratificatiile imediate va ofera o placere intensa dar efemera, pe care unii o confunda cu fericirea. Adevarata fericire este mai curand o stare de serenitate existentiala care un dispare odata cu disparia efectului efemer al drogului sau odata cu aparitia unor evenimente care nu ne sunt pe plac, ori, mai rau, care pun sub semnul intrebarii supravietuirea noastra.

Cred ca, in lipsa cronica a fericirii, oamenii se multumesc cu iluziile oferite de simturi, lucru care le incurca existenta in cele mai sinistre moduri. Un mod inferior, egoist, limitat la clipa prezenta de a intelege sensul vietii nu face decat sa ne condamne la suferinta fara-de-sfarsit. Universul ne condamna la suferinta pentru a ne provoca sa evoluam.

(1) Imaginea Risk, de Dr. Gilly Bean, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vointa

Bolile Succesului

Ce esti dispus sa oferi in schimbul succesului? Da, vrei sa muncesti mai mult decat altii. Dar nu stii ca, intre paranteze, ti se mai cere ceva - sanatatea. In special atunci cand sansele tale de succes sunt limitate.

Vorbeam intr-un entry anterior despre ce se intampla cu cei care nu stiu sa piarda si evidentiam faptul ca o multime de probleme psiho-somatice, dependente de substante sau accidente de tot felul reprezinta modul de manifestare a dificultatii de a pierde, un domeniu in care "exceleaza" asa-zisele personalitati de tip A, care nu stiu sa piarda nici macar un meci de badminton jucat in vancata, pe o plaja insorita.

Am mai vorbit in trecut si despre un studiu care scotea in evidenta problemele cardiace ale femeilor tinere, care, de asemenea, platesc un pret piperat pentru dorinta lor de a invinge, de a-si depasi limitele, spre deosebire de femeile cu mai multa experienta, care, s-ar parea ca sunt mai relaxate in relatie cu evenimentele vietii. Si poate ati intalnit si voi, ca si mine, femei tinere care traiau cu pastile de inima in poseta datorita unui "incident problematic" din adolescenta.

O carte pe care am citit-o pe vremea cand descopeream lecturile de dezvoltare personala, si care se numeste "Am reusit!" s-ar parea ca m-a vindecat de tendinta aceasta disperata de a obtine totul, cat mai repede, indiferent cu ce costuri. Se promova acolo nu doar descoperirea si valorificarea resurselor personale ori planificarea atenta ci si o viziune mai relaxata asupra succesului. Autorul Guy Missoum era sustinatorul ideii ca succesul nu ar trebui obtinut cu pretul sanatatii si ca trebuie sa avem asteptari rezonabile de la noi insine.

Din pacate, intalnim multe persoane care nu prea isi inteleg limitele personale, mai bine spus, nu prea le iau in serios, si asta are consecinte destul de dramatice asupra stilului de viata, dar mai ales asupra starii de sanatate fizica si psihica. A nu-ti lua in serios limitele personale este aproape ca atunci cand sari de pe bloc sperand ca iti vor creste aripi pana ajungi in contact cu solul.

Un ciclu de studii in domeniul performantei si succesului scoate in evidenta faptul ca, pe langa cei care nu stiu sa piarda, se afla, intr-o conditie cam la fel de dramatica, si cei care, tot pentru ca nu stiu sa piarda si nu stiu sa-si aprecieze limitele, incearca sa se depaseasca pe sine, in ciuda faptului ca sansele de a reusi sunt mici. Daca ai o sansa mica de a reusi, dar ai o atitudine "buna", s-ar parea ca poti sa reusesti totusi. Intrebarea este cu ce pret?

Ei bine, este vorba de sanatatea noastra fizica si emotionala. S-a vorbit in multe randuri despre problemele celor care sunt dedicati succesului cu orice pret si despre dificultatea lor de a concepe o viata "mediocra". Ei isi pot lua 3-4 joburi sacrificandu-si astfel ani din viata, pentru ca apoi sa investeasca aproape tot ce au castigat in medicamente si tratamente costisitoare. In cel mai bun caz, cauta oameni ca mine si invata sa isi gestioneze stresul, ajuns la proprotii colosale.

Se mira cand afla ca de fapt stresul vine din ei insisi, nu din exterior, din modul lor de a interpreta lucrurile si din convingerile exagerate care ii pun in miscare. Cum sa se relaxeze si cum sa se bucure de viata un om care considera ca fara bani este nimeni si ca acesti bani ar trebui facuti zi si noapte? Sau cum sa isi dea ragaz o persoana care crede ca odraslele sale o vor uri pentru ca nu le-a oferit "tot ce e mai bun"?

Nu cred ca este intamplator faptul ca multe femei tinere au probleme cardiace. Societatea are asteptari exagerate din partea lor si ele par a trai cu obesia performantei si a reusitei personale. Multora dintre ele le-ar fi greu sa conceapa faptul ca o femeie care a avut un loc de munca normal si a crescut un copil frumos este un succes si merita tot respectul nostru. Pare ca societatea cere mult mai mult din partea lor...

Pare ca societatea cere foarte mult din partea fiecaruia dintre noi. Simtim presiunea zi de zi fiindca ne comparam cu oamenii care au acces la lucrurile "fine" ale societatii de consum. Ne-ar fi greu sa acceptam ca in aceasta societate in care fiecare este "liber", in masura in care se exploateaza pe sine insusi suficient de mult, este loc chiar si pentru sanatate psihica, echilibru si intelegere.

Probabil ca stiti faptul ca persoana cu renumele de a fi fost cel mai bogat om din lume John D. Rockefeller nu a fost bogat in copilarie, dimpotriva, el se inscrie cu brio in categoria celor care au reusit in ciuda sanselor modeste de reusita. Mai putini stiu insa faptul ca miliardarul care a intemeiat prestigioasa firma Standard Oil a avut probleme mari de sanatate, confirmand asadar teoria care sustine ca cei ce reusesc in ciuda sanselor modeste, prezinta riscul sa dezvolte boli cu originea in stresul psihic.

Cum sa te suporti pe tine insuti cand stii ca altii au mai mult succes, mai multi bani, sunt mai tineri, mai frumosi, mai in centrul atentiei? Cum sa iti oferi tot felul de scuze? Nu suntem egali si de aceea, trebuie sa muncim mai mult decat cei care au primit totul pe tava... Cum sa-ti tolerezi momentele de odihna cand stii ca ai o sansa din 10 de a fi la fel de puternic precum cei puternici?

Poate ca regimul muncii este ca o casnicie - un compromis, rezultatul unei negocieri de care, poate ca nici macar nu suntem constienti. Depinde de fiecare dintre noi pretul pe care suntem dispusi sa il platim pentru acest compromis. Si, din pacate, asa cum nu suntem pe deplin constienti ca am facut aceasta negociere cu destinul nostru, nu suntem constienti nici de costul ridicat al succesului.

(1) Imaginea Cross of Sacrifice, de Oli4.D, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) New York Times, (acc. Apr. 05, 2017), Why succeeding against the odds makes you sick, website: New York Times

(3) History, (acc. Apr. 05, 2017), Rockefeller's Standard Oil, website: History

(4) Missoum, G., (2003), Am Reusit!, editura Polirom, Iasi

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

vointa

Generatia Borderline

Ati spune ca jocul Balena Albastra este o nenorocire care ameninta adolescentii din viata voastra, dar nu banuiti probabil ca acest joc si ravagiile pe care le-a produs sunt doar un efect al unui spectru social scapat de sub control.

Jocul Balena Albastra care pare sa fi influentat sute de adolescenti la un stil de viata depresiv, cu apucaturi caracteristice tulburarii de personalitate de tip borderline, a castigat notorietatea pe care o merita. O multime de intrebari si preocupari explicabile s-au nascut odata cu acest scandal urias: cine a creat jocul? cat de sanatos la cap este? cum de reuseste sa influenteze atatia copii? ce este in neregula cu rusii? ce este in neregula cu adolescentii? ce este in neregula cu noi toti?

Eminenta cenusie care se afla in spatele acestui "joc de societate" se numeste Philipp Budeikin (21 ani). El povesteste cu seninatate ziaristilor ca a inventat acest joc pentru a curata lumea de "oamenii rai". Cu alte cuvinte acest tanar, adolescent el insusi, este un fel de erou justitiar in mintea sa. Socant si faptul ca psihiatrii l-au declarat sanatos din punct de vedere psihic. Dar stiti cum se spune: "Nu exista oameni perfect sanatosi, doar oameni insuficient investigati".

Sunt sigur ca Budeikin poate sa se inscrie cu brio la o tulburare de personalitate de tip antisocial, ceea ce nu este o patologie in sine, dar este totusi un pas intermediar intre boala psihica si sanatate. Da, antisocial, pentru ca nu are scrupule in atingerea scopurilor sale, nu se poate conforma cerintelor societatii, este lipsit de empatie si are impresia ca celorlalti le face placere sa fie chinuiti de dumnealui. De asemenea, el incrimineaza victimele, lucru care il protejeaza de remuscari.

Pe de alta parte, nu este de neglijat inteligenta de care da dovada acest tanar. El creaza un basm, o lume in care adolescentii se regasesc, sunt incurajati sa dea curs celor mai intunecate tentatii din mintea lor, prezentandu-se ca un fel de Mesiah, care le calauzeste drumul catre autoliza. Raul se hraneste din vulnerabilitatile noastre, iar Budeikin le ofera acestor tineri ceea ce ei, la nivelul de inconstienta in care vietuiesc, cauta fara sa-si dea seama.

Jocul le cere adolescentilor sa adopte comportamente despre care ei nu stiu ca se gasesc in manualele psihiatrice: a te taia pe maini, a te recunoaste invins de aceasta lume, in care esti nimeni, careia nu ii apartii cu adevarat si in care nimeni nu este dispus sa iti ofere o sansa. Mai mult decat atat, jocul este castigat de cei care indeplinesc cerinta sa cea mai absurda: aceea de a-ti lua viata. Trista viziune asupra castigului, dar adolescentii vulnerabili o vor inghiti pe nerasuflate - pare a fi ceea ce asteptau!

Nu va faceti iluzii si nu va temeti: daca aveti relatii autentice cu adolescentii din viata voastra, nu doar ca va vor povesti in timp util despre lucrurile care ii nelinistesc, dar vor contribui pentru indreptarea celor vulnerabili. Balena Albastra nu este decat un efect. Cauza se afla in pierderea relatiilor si a comunicarii intre parinti si copii, in neintelegerea rolului de parinte si supraestimarea valorilor materiale care lasa putin timp pentru viata de familie.

Tipul acesta sinistru, Budeikin caruia nu ii pot nega meritele de "fin psiholog", care le ofera tinerilor spectacolul ieftin de care ei s-ar parea ca au nevoie, imi aminteste de o alta eminenta cenusie - Wernher von Braun. Ati auzit de dansul ca inventator si producator al rachetelor V-2, care au intors Londra pe dos, la sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial. Dar ati auzit de von Braun si atunci cand America a reusit pentru prima data in istorie aselenizarea, cu ajutorul rachetei Saturn V.

Poate ca daca Hitler ar fi asteptat cativa ani, pana ce von Braun ar fi dezvoltat rachetele V-2, azi am fi trait intr-o lume nazista, chiar putin mai ciudata decat cea in care traim. Din fericire, rachetele au aparut prea tarziu, cand razboiul era ca si pierdut de Germania nazista. Dar cum ajunge Wernher von Braun in America, invatandu-i pe americani sa construiasca rachete?

Va amintiti ca la Nurnberg a avut loc un proces rasunator si spectaculos, in care toti capii nazismului au fost judecati si condamnati fara mila. Cu toate acestea, americanii "l-au scos" pe von Braun pe usa din dos si l-au dus impreuna cu o echipa consistenta de cercetatori germani in America, unde ... au descoperit visul american. Dupa 3 decenii, von Braun primeste o medalie de onoare din partea presedintelui Americii iar nimeni nu isi aminteste nimic despre contributia lui la distrugerea Londrei.

Aceasta paralela pe care am simtit nevoia sa o trasez intre Budeikin si von Braun, isi doreste sa evidentieze faptul ca geniul poate fi pus atat in slujba binelui, cat si in slujba raului. Personal, sunt convins ca daca Budeikin ar fi ales sa cultive sentimentul comunitar autentic, cooperarea si servirea societatii, acum nu ar mai fi anchetat de politie pentru instigare la sinucidere iar parintii adolescentilor care au "castigat jocul", nu l-ar mai fi detestat.

Din pacate, traim intr-o lume in care confuzia si anomia au atins cote alarmante. Binele si meritul sunt pur si simplu ignorate, in timp ca raul si capacitatea de a face spectacol de 2 lei are trecere si succes la public. Poate ca Balena Albastra chiar "va curata lumea de cei rai", in cele din urma, iar Budeikin, fara sa-si dea seama, ii face pe parinti mai constienti de natura relatiilor pe care le au cu copiii lor, si de contributia pe care o au in viata propriilor odrasle.

(1) Imaginea What Lies Beneath, de Munir Hamdan, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) The Sun, (acc. Mar. 21, 2017), Blue Whale suicide game linked to 130 teen deaths is just tip of the iceberg in the world’s suicide capital Russia, website: The Sun

(3) Wikipedia, (acc. Mar. 21, 2017), Wernher von Braun, website: Wikipedia

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

tulburari de personalitate

Solitudine, Geniu, Sanatate Psihica

La orele de literatura am invatat despre asocierea intre geniu si solitudine in contextul creatiei eminesciene. Insa recent s-au facut studii care au verificat acest stravechi mit. Este utila putina solitudine?

Ai prefera sa te afli intr-o companie proasta sau penibila decat sa fii singur, expunandu-te astfel unor judecati lipsite de intelegere - "acest om nu a gasit pe nimeni care sa il suporte... cu siguranta este ceva in neregula cu el...". Dar nu stii ca persoanele cu un IQ foarte ridicat sufera atunci cand sunt obligate sa suporte compania altora prea mult timp, simtindu-se sufocate de prezenta acestora.

In psihopatologie este descrisa o tulburare de personalitate care are drept trasaturi definitorii dificultatea de a ramane in compania altora pentru prea mult timp, o anumita raceala emotionala si nevoia constanta de a se dezvolta prin activitati si hobby-uri desfasurate in izolare, pe cont propriu. Este vorba despre tulburarea de personalitate de tip schizoid. Lucratorii din domeniul sanatatii psihice afirma adesea ca schizoizii dispun de un IQ peste medie.

Se speculeaza faptul ca numerosi oameni despre care nu am fi auzit niciodata daca nu ar fi fost foarte, foarte inteligenti, au avut sau au o tulburare de personalitate de tip schizoid, care ii face sa prefere activitatile solitare inteligente cum ar fi creatia, scrisul, cititul, etc. Iata doar cateva dintre aceste personalitati suspecte de tulburarea de personalitate de tip schizoid: Sigmund Freud, Charles Darwin, Bill Gates, Isaac Asimov, Stephen Hawking si desigur, Albert Einstein.

S-au spus multe despre oamenii inteligenti si multe dintre aceste lucruri au ajuns sa fie confirmate de psihologia experimentala. Spre exemplu, s-a confirmat faptul ca oamenii inteligenti nu doar ca tolereaza bine singuratatea, dar o si prefera, simtindu-se sufocati de prezenta celorlalti, la fel ca si schizoizii - poate pentru ca multi dintre ei chiar au aceasta tulburare de personalitate? De asemenea, oamenii inteligenti au un ritm circadian usor inversat - in sensul ca stau treji pana noaptea tarziu - un fapt dovedit stiintific.

Oamenii inteligenti sunt sarcastici, creativi si au un stil de viata sedentar, o spun, de asemenea studiile. Si in ciuda faptului ca sunt sedentari, oamenii inteligenti traiesc mai mult. Oamenii inteligenti, consuma "arta de prost gust" (non-mainstream). Pentru ei, noul este interesant si stimulativ din punct de vedere intelectual. Poti avea surpriza sa constati ca o persoana inteligenta descopera cu fascinatie tot felul de chestii (muzica, filme) demne de aruncat la gunoi, din punctul tau de vedere. 

Poate cea mai izbitoare trasatura a persoanelor inzestrate cu un IQ de invidiat este faptul ca, nu doar suporta mai bine singuratatea, dar s-ar parea chiar ca o prefera. S-a descoperit astfel faptul ca, in timp ce persoanele cu un IQ normal se simt mai fericite in mijlocul prietenilor, pentru persoanele inteligente, aceasta corelatie nu mai este valabila, dimpotriva, ei sunt fericiti in izolare si par a transmite un mesaj de genul "I Hate People" - care (sa speram ca) nu este adevarat.

Dar ce motive ar putea avea oamenii inteligenti sa prefere solitudinea? Solitudinea este la fel de neinteleasa ca si cei ce o aleg, si traim intr-o societate care promoveaza cuplul, familia si grupurile, preferand sa ii denigreze pe solitari. Vom vedea insa ca solitudinea are numeroase avantaje, chiar si din punctul de vedere al sanatatii psihice, chiar si pentru cei care nu se prea inteleg cu solitudinea si care, la randul lor s-ar putea sa sufere de anumite tulburari vecine cu patologia, cum ar fi dependenta excesiva.

Iata o sinteza a acestor avantaje, asa cum sunt descrise de psihologi:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Solitude, de Jeremy Hokin, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Live Science, (acc. August 20, 2016), Smart People Live Longer, website: Live Science

(3) Medical Daily, (acc. August 20, 2016), Sarcastic Much? Intelligence, wit, and creativity, all linked to sarcasm, study suggests. website: Medical Daily

(4) Medical Daily, (acc. August 20, 2016), Are Smart People Lazy? New study links high IQ to sedentary lifestyle. website: Medical Daily 

(5) Daily Mail Online, (acc. August 20, 2016), Having lots of friends and socialising makes intelligent people miserable, website: Daily Mail Online

(6) Psychology Today, (acc. August 21, 2016), 6 Reasons You Should Spend More Time Alone, website: Psychology Today

(7) Wikipedia, (acc. August 21, 2016), Schizoid Personality Disorder, website: Wikipedia

(8) JSTOR Daily, (acc. August 21, 2016), The Emergence of Solitude as a Constructive Domain of Experience in Early Adolescence, website: JSTOR Daily

Continue reading

tulburari de personalitate

Viata, Arta de a Explora

Marina Abramovic: Metoda mea consta in a face lucruri de care ma tem si pe care nu le cunosc, pentru a ajunge in locuri nedescoperite pana acum.

Probabil ati observat efectul pe care il au asupra voastra evenimentele senzationale despre care primiti vesti prin intermediul canalelor media. Poate ca v-ati simtit putin vinovati, ca si mine, cand ati sorbit din ochi anumite stiri, mai curand dezastruoase, precum incendiul din Colectiv, atentatele teroriste de la Paris, sau, daca va mai amintiti, doborarea turnurilor gemene din NY.

Da, este adevarat, efectul surprizelor, chiar si al surprizelor mai putin placute, s-ar parea, este acela de a stimula centrul satisfactiilor din creier. S-a vorbit in lumea stiintifica despre modul in care dopamina, acest hormon asociat cu placerea, este produs prin administrarea de droguri spre exemplu, prin sex sau cu ajutorul mancarii, dar si pe cale naturala, atunci cand pur si simplu ne simtim motivati, stimulati sau curiosi in legatura cu ceva.

Ei bine, de curand am descoperit o forma de arta care mi-a starnit curiozitatea (si am fost fericit, fireste), si care se numeste "performance art", sau "immaterial art".

Performance Art consta intr-un spectacol prezentat unei audiente intr-un context artistic, in mod traditional interdisciplinar. Reprezentarea poate avea sau nu un scenariu, poate fi la voia intamplarii sau orchestrata cu grija, spontana sau planificata, cu sau fara participarea publicului. Ea poate fi live sau prin intermediul media, iar performerul poate fi prezent sau absent. Poate fi oricare situatie care implica patru elemente de baza: timpul, spatiul, trupul performerului sau prezenta intr-un mediu si o relatie intre performer si  audienta. Spectacolul se poate desfasura oriunde, in orice tip de decor si pentru orice durata de timp. Actiunea unui individ sau a unui grup intr-un anumit loc si la un anumit moment constituie opera de arta.

Stiu, e greu sa va ganditi la ceva concret, citind aceasta definitie, dar am sa va invit sa priviti acest videoclip in care apare o exemplificare reusita a acestei forme de arta.



>> Versiunea PRO








(1) Imaginea Toxic Titties, de L.A Valentine, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Apr. 01, 2016), Performance Art, website: Wikipedia

(3) Kakitleung, (acc. Apr, 01, 2016), Performance Art, website: Kakitleung

Continue reading

sensuri

Cum Dezvoltam Puterea Vointei

Privesc in jur si adesea observ persoane care nu cred in existenta vointei. In schimb, sunt convinse de orice altceva: forta mostenirii genetice sau influenta sociala fiind cele mai puternice dintre aceste credinte. Fatalism!

Adevarul este ca, la fiecare dintre noi vointa se afla la un anumit nivel de dezvoltare. Unii pot sa se bucure de o forta a vointei exceptionala, in timp ce altii nu au reusit sa isi dezvolte potentialul orientarii voluntare a comportamentului mai deloc. Da, vointa este ca un muschi, ce trebuie exersat, pentru a ne putea bucura de forta sa.

Dar la ce foloseste vointa? Ei bine, vointa ne ajuta sa ne depasim anumite porniri naturale, chiar firesti, dar care conduc la rezultate negative pe termen lung. Pare ca azi toata lumea crede in ceea ce simte, luand afectivitatea drept unica busola in viata. Si totusi, adesea, facand ceea ce simtim, observam ca avem multe de pierdut.

In videoclipul de mai sus, vointa si tendintele naturale interfereaza intr-un mod aiuritor. Voi ce ati face daca ati fi in situatia respectiva? Daca sunteti barbati, probabil ca o femeie draguta care se aseaza pe voi suna ca un scenariu oniric pozitiv. Ratiunea insa va spune ca e gresit. Iar vointa ii slujeste intotdeauna ratiunii. Oricum, experimentul acesta e ca un puzzle, mai ales ca noi avem tendinte diferite si judecam diferit.

Ei bine, uneori simtim ca avem nevoie de mai multe chipsuri, mai multa bere sau mai multe ore petrecute in fata televizorului, privind filme -- asa devenim ceea ce se cheama "couch potato". Sau simtim ca suntem indragostiti de cineva care este casatorit si nu putem controla aceasta emotie a-tot-cuprinzatoare. Sau poate ca, cine stie, simtim nevoia sa ne asezam pe strainii din parc!

Putem simti sa platim un rau care ni s-a facut si ajungem a savarsi fapte ce ne expun la cele mai dure pedepse - amende sau ani de inchisoare. Uneori simtim ca nu putem sa ne mobilizam pentru a incepe un program de antrenament fizic, sau nu reusim sa incepem studiul pentru testul de a doua zi.

Din aceste exemple, se observa ca avem in astfel de cazuri nevoie de o forta interioara care sa ne ajute fie sa ne mobilizam pentru a realiza anumite actiuni, fie pentru a ne retine de la anumite actiuni nocive. Acea forta este vointa.

Vointa este asadar o facultate a personalitatii umane ce ne sprijina in a ne invinge tendintele personale atunci cand acestea, potrivit experientei, ne conduc la rezultate nefericite. Reglajul voluntar, ce trebuie dezvoltat din timp la copii, se realizeaza prin limbaj, sau ceea ce se numeste "montaj voluntar" -- este nevoie, altfel spus, de interventia constiintei si a gandirii pentru activarea vointei.

O parte esentiala o oricarui proces de consiliere psihologica sau de psihoterapie este constituita de activarea vointei. In absenta ei, vom ramane la cheremul capriciilor si emotiilor noastre schimbatoare si vom continua sa traim ca si pana acum, cu dificultatile interioare, ce tin de viata noastra emotionala sau exterioare, ce tin de relatiile sociale rezultate.

Iata insa cateva lucruri care promit sa ne ajute in realizarea scopurilor, prin intermediul vointei.

1. Meditatia -- adesea recomandata de invatatorii spirituali dar si de anumiti terapeuti, meditatia reprezinta un puternic factor de intarire a vointei, prin aceea ca ne ajuta sa ne focalizam asupra unui lucru, ne calmeaza mintea si ne umple de energie pretioasa. In plus, meditatia sustine capacitatea noastra de a realiza o sarcina organizata, in timp.

2. Dieta saraca in glucide -- dieta pare a fi un factor important in activarea vointei. Anumite produse ofera o crestere iluzorie a energie pe termen scurt. Alimentele care insa ne ofera rezerve pretioase de energie sunt legumele si fructele proaspete, nucile si pestele.

3. Dormiti suficient -- lipsa somnului reprezinta, asa cum probabil ati observat si singuri, un urias impediment in exersarea vointei. Adesea, cele mai nocive activitati se fac pe fondul lipsei odihnei, cand controlul constient este foarte mult diminuat. Un efect al lipsei de somn este faptul ca veti simti nevoia sa consumati multe alimente de tip junk food, prin care corpul simte nevoia sa compenseze lipsa de glucoza. De asemenea, efortul volutar pare sa fie considerabil facilitat in primele ore ale zilei, cand suntem odihniti.

4. Exercitiile fizice -- se pare ca exercitiile fizice sunt un bun mod de a ne intari vointa. Anumite cercetari au dovedit ca instituirea unui program de exercitii fizice in viata unor subiecti, i-a ajutat pe acestia sa realizeze multe alte ameliorari in stilul de viata, pornind de la imbunatatirea dietei, reducerea tigarilor fumate si ajungand pana la imbunatatirea capacitatii de studiu, de mobilizare in sarcina, sau chiar o ameliorare a punctualitatii.

5. Luati sarcinile pe rand -- atunci cand sarcinile prezinta un nivel sporit de dificultate este util sa le programati in mod convenabil, in timp. Incercarea de a face totul deodata nu doar ca ne poate extenua insa se dovedeste a fi foarte ineficienta.

6. Ramaneti constienti -- activitatile, comportamentele si gesturile noastre zilnice nu sunt realizate prin intermediul unui proces decizional si sprijinite pe informatii atent adunate, fiind mai curand automate, in marea lor majoritate. De aceea, unele dintre ele sunt neinspirate si vor continua sa ne aduca prejudicii. Cand ne intrebam de ce facem un lucru sau altul, practicam constientizarea si astfel dezvoltam o componenta inestimabila a vointei.

7. Auto-monitorizarea -- in orice sarcina ne-am propus sa realizam, orice scop si orice obiective avem in minte, auto-monitorizarea reprezinta un instrument inestimabil al vointei. Colectionand cat mai multe date despre ceea ce am intreprins, despre progresele facute la un moment dat, avem posibilitatea de a realiza planuri mai realiste si mai in acord cu nevoile noastre de auto-dezvoltare. Auto-monitorizarea se realizeaza in mod ideal prin intermediul unui jurnal.

8. Evitati ispitele -- s-ar parea ca cea mai importanta insusire a celor care dau dovada de o forta volutara incredibil de mare este aceea de a evita situatiile in care vor fi nevoiti sa recurga la vointa. De fapt a evita o anumita situatie solicita deja un nivel de implicare volutara, fie aceea si de mica intensitate. Dar este mai usor sa realizati acest efort decat sa rezistati atunci cand ispitele va vor privi in fata. E mai usor sa nu te duci la bar daca stii ca iti va fi greu sa nu bei.

9. Cautati inspiratie -- nu ma indoiesc ca si voi ati admirat faptele, alegerile sau gesturile virtuoase ale unei anumite persoane, ale unui anumit personaj de film sau carte. A te expune la astfel de influente reprezinta un mijloc prin intermediul caruia deveniti niste oameni mai buni, dotati cu o vointa mai mare. Imi amintesc despre un chestionar pe care l-am aplicat unor elevi de liceu din care reiesea un fapt trist -- multi dintre ei considerau ca nu este de dorit sa ai modele, ca si cand, astfel, te-ai afla in umbra cuiva, iar asta ti-ar dauna.

10. Fragmentati sarcinile -- poate fi placut sa contemplati rezultatul final al unui plan, sa vedeti destinatia inainte de a face primul pas. Totusi, primul pas poate fi dificil de realizat cand mintea se focalizeaza pe rezultatul final. De aceea, se dovedeste util sa impartiti scopurile in obiective iar obiectivele in sarcini zilnice, pe care mintea le poate cuprinde si pune in practica -- un suport pretios pentru vointa.

Noi suntem ceea ce facem in mod repetat. Asadar excelenta nu este o actiune ci un obicei. Aristotel

E bine de stiut ca efortul volutar pentru realizarea unei anumite activitati nu trebuie sa fie o cerinta permanenta. De fapt noi suntem niste fiinte ale obiceiurilor si de aceea, din momentul in care am implementat un anumit obicei, realizarea acestuia devine automata, sau, cum i se spune in mediul stiintific, devine post-volutara.

In ce priveste aceste recomandari, este util sa le luati pe rand, sa le practicati unul cate unul. Dupa ce ati reusit sa le transformati in obiceiuri, puteti trece la urmatorul. Succes!

(1) Imaginea Future so Bright, de Scott Swigart, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Willpowered, (acc. 26 oct 2015), 10 Daily Habits that Will Give You Incredible Will Power, website: Will Powered .co

Continue reading

vointa