In the Zone

Oameni simpli sau genii vorbesc despre zona lor de gratie, unde pot simti ca viata are sens iar timpul se scurge pe nesimtite. Pe cand noi vorbim despre ce inseamna sa te afli "In the Zone", psihologii ne vorbesc despre starea de flux sau despre lumile noastre speciale.

o o o

Unii dintre adolescenti obisnuiesc sa spuna ca se duc "pe zona". In cazul acesta, "Zona" este locul unde se afla prietenii si fetele, sportul, aerul proaspat si unde autoritatea parentala se face simtita mai putin. La altii insa, "Zona" este cu totul altceva... A fi "in the zone" a devenit deja un concept despre care vorbesc artistii, oamenii de stiinta sau sportivii deopotriva. Pare ca doar psihologii nu vorbesc inca despre asta, desi, iata, este un fenomen psihologic.

Oare asa sa fie? Dar ce inseamna sa fii "In the Zone"? Nu cred ca s-a dat o definitie "oficiala" a acestui concept si, prin urmare, am sa incerc sa ofer eu una. Inainte de asta, as observa ca "In the Zone" are ceva in comun cu doua concepte care ne sunt familiare deja, cel putin psihologilor:  Lumea Noastra Speciala (William Glasser) si, respectiv Starea de Flux (Martin Seligman / Mihaly Csikszentmihalyi):

• LUMEA TA SPECIALA - Lumea speciala a cuiva este acel spatiu psihologic dar si fizic, in care o persoana poate sa fie ea insasi si sa se bucure de viata, atat cat poate ea. In mod normal, lumea speciala a cuiva este populata cu prieteni si persoane dragi, care o inteleg si o respecta, cu hobby-uri prin intermediul carora cineva se destinde dar se si dezvolta, cu obiecte care au o valoare sentimentala dar si practica, sau cu locuri in care cineva se poate regasi pe sine. 

• STAREA DE "FLOW - O stare psihologica in care realizam o activitate favorita care ne ofera posibilitatea de a ne manifesta calitatile si talentele personale. Starea de "Flow" sau de "Flux", nu presupune existenta unor emotii intense ci mai curand absenta acestora si prezenta unei capacitati de concentrare si efort. Motivatia este puternica si intrinseca, altfel spus, implinirea vine din realizarea acelei activitati. Peste toate celelalte, in starea de flux pierdem notiunea timpului.

Iar daca ar fi sa dau o definitie "de lucru" a faptului ca ne aflam "In the Zone", ei bine ar fi aceasta:

• IN THE ZONE - A te afla in lumea ta speciala si a realiza o activitate favorita care iti valorifica calitatile si te face sa pierzi notiunea timpului.

Este posibil ca pentru fiecare dintre noi sa existe mici diferente in definirea acestui concept, spre exemplu, poate ca exista si o motivatie de tip extrinsec la un moment dat (competitia, validarea), si poate ca activitatea respectiva nu este obligatoriu un hobby, la toata lumea. Dar cred ca am surprins esentialul. Si mai cred ca fiecare dintre noi poate sa isi dea seama si sa recunoasca aceasta stare atunci cand face un lucru cu placere si pierde notiunea timpului. 

Ce este de remarcat e faptul ca exista diferente inter-individuale importante si, de cele mai multe ori, exista si beneficii din faptul ca reusim sa accesam "Zona" (cel putin ne incarcam "bateriile", daca nu si buzunarele). Acolo facem lucruri cu placere care ne pun in uz talentele si abilitatile native ori dobandite. Si cand toate acestea sunt intrunite, se poate spune ca vorbim despre vocatie personala si speranta pentru viitor. 

Cred ca nimic nu ne pune mai in contact cu ideea de sens al vietii decat faptul ca putem sa accesam "Zona", unde ne sunt puse in valoare abilitatile si uitam de toate. Si mai cred ca fiecare om isi acceseaza "Zona" in felul sau, fie ca reuseste sa constientizeze asta, fie ca nu. Nu ar trebui sa privim "Zona" ca pe ceva care este rezervat carieristilor, artistilor sau "oamenilor destepti". 

Cu toate acestea, consider ca exista moduri negative de a ne afla in "Zona". La cei enumerati mai sus (carieristi, artisti, genii, etc) problema consta in faptul ca pierd contactul cu realitatea uneori uita sa mai iasa din Zona, se izoleaza si, in cel mai rau caz, aspectele practice ale vietii (facturi, relatii, copii) ii iau prin surprindere si ii lasa dezarmati. Prin urmare, daca uiti sa te mai intorci din Zona, asigura-te ca merita.

Probabil ca nu merita sa creezi un dezachilibru atat de mare in viata ta, oricum ai lua-o, dar ma refer la faptul ca mersul nostru in Zona, ar trebui sa reprezinte o buna sursa de venit si sa nu ramana doar un mod de a fi niste neintelesi, fara venituri si fara relatii. Din pacate, asta se poate intampla si chiar imi vine in minte destinul pictorului Van Gogh, despre care se stie ca in toata viata sa a reusit sa vanda un singur tablou.

Va imaginati faptul ca pentru cineva care obisnuieste sa piarda notiunea timpului in timp ce picteaza ori realizeaza orice altceva la standarde foarte ridicate, ar fi o adevarata drama sa nu poata valorifica in niciun fel munca sa. Si cred ca, din pacate, acest lucru se intampla multora dintre noi. In acest caz, a fi in Zona, devine o poveste cu lacrimi si suspine, in care va fi nevoie sa re-orientare, caci nevoile umane nu pot fi ignorate.

Dincolo de dilemele acestei categorii de persoane, se afla desigur si cei la care a se afla in Zona reprezinta o poveste de succes, chiar daca activitatile pe care le realizeaza ei in Zona lor, nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin umanitatii. Caci da, putem avea talentul de a crea intrigi ieftine sau de a ne plange de mila, ori talentul de a insela increderea unor oameni nevinovati, ori poate avem doar talentul de a arata bine, de la Mama Natura, si iata, asta e o afacere profitabila azi.

Intr-un fel, astfel de persoane sunt de compatimit. Dar ele chiar pot sa o duca mai bine decat acele genii pentru care nu are nimeni timp si chef sa le recunoasca valoarea si operele. Desigur, timpul va face dreptate, intotdeauna: ceea ce este valoros, va fi recunoscut ca atare in timp ce lucrurile lipsite importanta, vor fi uitate pentru totdeauna, in lada de gunoi a istoriei. Succesul pare a fi o problema de negociere cu mediocritatea umana. 

Cred ca Alfred Adler ar fi primul care m-ar contrazice: el era convins ca esecul in viata se datoreaza faptului ca nu stim sa cooperam si sa venim in intampinarea nevoilor celor din jur. Si pe undeva, are dreptate. Oamenii au nevoi si daca stim sa ne ocupam de acestea, nu avem cum sa nu prosperam. Pe de alta parte, mediocritatea este o realitate sociala raspandita iar oamenii mediocri au nevoi mediocre. Succesul intr-o astfel de lume inseamna sa te adresezi nevoilor mediocre ale oamenilor mediocri.

(1) Imaginea Smiling from the OOB Zone, de Clara Don, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

DND: Imi Plang de Mila

Este delicat sa descoperim despre noi insine ca folosim boala / abuzul sexual / nenorocirea pentru a castiga atentie si, in cele din urma, pentru a-i pune pe cei din jur la lucru in slujba noastra. 

o o o

O intrebare pe care ati intalni-o la fel de probabil intr-un chestionar pentru selectia de personal, intr-un grup de auto-cunoastere sau intr-un oracol pentru fete ar fi urmatoarea: care sunt cele 3 lucruri care te definesc? De fapt nu ar fi rau sa te opresti din citit acum si sa te gandesti la cele 3 lucruri. S-ar putea sa fie mai util pentru tine decat sa citesti articolul de fata.

Aplicatie: Gandeste-te la 3 lucruri care te definesc. Poti sa citesti restul articolului dupa ce ai rezolvat aplicatia. 

Deci ce am mai facut zilele astea? Ei bine, tocmai am vazut un film interesant care a aparut fix la momentul potrivit, adica cand inca nu s-a terminat cu febra "#MeToo". Filmul se numeste The Tale (Povestea), si este inspirat din experienta personala a scenaristei / producator / regizor, Jennifer Fox.

Filmul este interesant de vazut - din punctul meu de vedere, pacatul principal al unui film este sa fie plictisitor si The Tale,  nu este. Trecand peste faptul ca un copil care nu a implinit nici macar 10 ani, este pus sa joace intr-un film despre abuzuri sexuale, ceea ce este un abuz in sine - dar hei, cauza e nobila, nu-i asa - filmul are o atmosfera foarte "Psi", ceea ce nu putea sa nu ajunga la mine, desigur.

Mi-au placut foarte mult dialogurile pe care Jennifer Fox - persoana adulta, le poarta cu ea insasi, Jenny - fetita de 10 ani si care imi amintesc de exercitiile pe care psihoterapeutii le realizeaza in terapie, impreuna cu pacientii / clientii lor. Fetita ii spune adultei ca a primit un A la o materie in timp ce adulta Jennifer Fox ii raspunde ca asta nici macar nu conteaza - va ramane toata viata necasatorita fiindca nu poate avea incredere si nu poate construi relatii.

Realitatea abuzului este poetizata de acest film si asezonata cu furii, vinovatii, si revanse la scena deschisa, asa cum trebuie la Hollywood. Dar filmul merita vazut, mai ales ca in perioada aceasta sunt la moda confesiunile greoaie, printre sughituri si lacrimi. Dar revenind la tema pe care am propus-o la inceput - care sunt cele 3 lucruri care te definesc - as dori sa va invit sa priviti discursul urmator, sustinut la Ted Talk de catre Debra Jarvis, o supravietuitoare in lupta cu cancerul.

Cand esti intrebat "care sunt cele 3 lucruri care te definesc", probabil ca esti tentat sa te gandesti la vreo 3 nenorociri care ti s-au intamplat. Sau poate ca nu. Dar daca te gandesti totusi la cele 3 nenorociri, cred ca ti-a prins bine discursul de mai sus. Poate ca te-a si durut putin si poate ca discursul in sine a devenit una dintre nenorocirile din top 3. Oricum, uneori, lucrurile care ne ajuta pot sa si doara putin.

Daca nu cumva esti tu insuti / insati una dintre persoanele care se lasa definite de nenorocirile care li s-au intamplat, ai cunoscut probabil oameni care fac asta si determina aceasta selectie de personal in jurul lor: cei care sunt capabili sa asculte si mai raman putin, eventual vin si cu un ceiut cald, versus cei care nu rezista sa le asculte plangandu-si de mila si isi cauta de lucru imediat, sub diferite pretexte, cum ar fi faptul ca viata este prea scurta pentru asta.

Dupa cum spunea si Debra Jarvis, a fi "supravietuitoare de cancer" implica un intreg ritual, un intreg "bal mascat" in care se presupune ca trebuie sa porti panglicuta roz , sa asculti radioul dedicat supravietuitorilor de ceva (Magic FM) si chiar sa porti chiloteii specifici, pe care ti i-ai comandat de pe internet - caci daca nu existau, atunci trebuiau inventati.

La asta, se adauga, fireste, confesiunile si atentia pe care se presupune ca toata lumea ar trebui sa ti-o acorde sau serviciile, imbratisarile si vorbele de incurajare pe care le meriti, nu incape indoiala. De asemenea, tot aici intra si faptul ca, dupa ce ti-ai plans de mila, te blochezi, ceea ce duce tot la plansul de mila, fiindca ai prea mult antrenament ca sa nu excelezi in asta.

  

Pe mine unul ma doare sa vad oameni care nu vor sa faca nimic pentru viata lor in afara de acest "bal mascat" pe care si l-au asumat. "Stapaneste-ti experienta, nu o lasa sa te stapaneasca". Iluzia noastra este aceea ca atunci cand lasam experienta abuzului / bolii / nenorocirii sa ne stapaneasca, devenim stapani ai situatiei prin atentia si serviciile care ne sunt puse la dispozitie, in semn de solidaritate, caci asa  fac oamenii care "au suflet", spre deosebire de mine.

Este delicat sa descoperim despre noi insine ca folosim boala / abuzul sexual / nenorocirea pentru a castiga atentie si, in cele din urma, pentru a-i pune pe cei din jur la lucru, in slujba noastra. Dar facand asta resursele noastre adaptative nu sporesc, dimpotriva. Intram intr-o logica a neputintei in care trebuie sa devenim din ce in ce mai bolnavi atunci cand oamenii nu ne fac pe plac. Iar asta nu ajuta cu nimic.

Mai putina auto-compatimire reprezinta in final o resursa atitudinala mai buna care ne va pune in valoare aptitudinile si experienta de implicare in rezolvarea problemelor cu care ne confruntam. Cred ca fiecare dintre noi creste in fiecare zi in privinta experientei personale, care devine mai bogata si este sistematizata. Si cred ca avem doar de castigat dintr-o experienta de implicare in propria viata.

(1) Imaginea Pain, de Thomas Hawk, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-2.0

Continue reading

victime

De Ce Iubesc Sobolanii

Sobolanii sunt un simbol al mizeriei, bolii, amenintarii. Nu intamplator ne apar in vise atunci cand ne confruntam cu lucrurile pe care le detestam. Dar s-ar parea ca sobolanii pot deveni si cei mai buni prieteni ai omului, daca le sunt puse in valoare calitatile unice.

Ceva ma face sa cred ca nu va plac sobolanii. Au fost asociati cu tot ce este mai rau - boala, mizeria, pericolul, moartea. Si poate pe buna dreptate: experienta omenirii spune ca acolo unde apar sobolanii, nu se pot intampla decat lucruri urate, precum cele descrise. Epidemiile evului mediu stau marturie.

Aceasta experienta nefasta a dus la izgonirea sobolanilor, ca reprezentare mentala, in ungherele psihicului uman, in asa-numita Umbra, arhetipul despre care vorbea Carl Jung. Umbra reprezinta o suma a tot ceea ce respingem: mizeria, boala, infractionalitatea, razboiul, invaliditatea si asa mai departe. Obisnuiam sa spun ca realitatea are vrem-nu vrem aceasta configuratie, nedreapta poate.

Pe de o parte avem 'plaja insorita', unde se gasesc toate lucrurile bune si frumoase (tineretea, frumosul, sanatatea, averea, inteligenta, etc), dar si 'plaja intunecata', unde intalnim lucrurile care ne sperie, ne dezgusta si pe care am vrea sa le tinem cat mai departe de noi (dizabilitatea, batranetea, saracia, boala, viciul, parazitismul, etc).

Fireste ca sobolanii au devenit un simbol al 'plajei intunecate', si tocmai de aceea ne si apar in vise uneori, cand suntem mai stresati de evenimentele zilei - Umbra ne spune povestea despre care am vrea sa nu mai stim nimic. Si totusi, uneori, fiintele 'plajei intunecate', ne demonstreaza ca si ele au resurse, cum s-ar spune pot sa se afle si ele pe 'plaja insorita', daca li se ofera o sansa.

Priviti videoclipul urmator si luati aminte!

Sobolanii sunt doar un simbol. In cazul de fata, s-a putut demonstra ca pana si sobolanii in sine au posibilitatea sa fie utili, si sa faca o treaba pe care nimeni si nimic nu o poate face mai bine decat ei. Si parca si perceptia cu privire la ei se schimba, atunci cand intelegem potentialul acestor creaturi.

Dar care este principiul din spatele acestui proces? Care este miracolul care face posibila aceasta manifestare binefacatoare venita de unde ne-am astepta mai putin? Cred ca este vorba despre vocatie, daruri si inzestrari pe care fiecare dintre noi le are, in ciuda faptului ca nu suntem cu totii bogati, frumosi si destepti, intelepti, populari si cautati.

Aceasta este si ideea: a descoperi ceea ce ai de oferit, acel ceva unic si greu de gasit, acel ceva care nu doar ca iti va asigura supravietuirea, dar te va face util societatii si va da un sens vietii tale. Atunci cand iti cunosti resursele si reusesti sa le pui in valoare, nu mai conteaza aparentele si poate ca nici macar reputatia negativa pe care ti-ai cladit-o. Intr-un final, vei gasi pe cineva dispus sa iti ofere o sansa.

Imi vin in minte repede cateva exemple dintre cele care au fost popularizate intens pe retelele sociale: Silverster Stalone, care a devenit un actor celebru desi era dislexic, David Sanders, fondatorul KFC, care a incercat si a reusit, in ciuda faptului ca avea deja varsta pensionarii, sau J.K. Rowling, creatoarea personajului Harry Potter, casnica, somera si depresiva.

Sunt oameni pentru care sansele erau putine, iar pericolul era urias. Se poate spune ca ei fusesera izgoniti in Umbra - locul in care nimic bun nu se mai poate intampla. Dar faptul ca aveau aceste daruri unice, si faptul ca au crezut in sine, in ciuda acestor handicapuri, i-a facut sa razbata in viata in cele din urma, si i-a propulsat catre un statut social de invidiat.

Poate ca si tu esti unul dintre acei oameni ce dispun de daruri unice, care merita si ar trebui puse in slujba societatii. Oare care sunt acelea? Stiu, odata ce ai ajuns pe "plaja intunecata", lucrurile par a intra intr-o "logica a disparitiei", a nenorocirii. Si totusi... Sta in puterea ta sa concepi planul de succes care te va salva, si odata cu tine, poate ca va salva pe multi altii, care pot sa invete din exemplul tau. Succes!

(1) Imaginea Shadowy Figure, de Matt Baume, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

virtute

Mantuirea Femeilor prin Cuvant

Entuziasmate, triste sau plictisite, femeile se aduna si impartasesc impresii. Vorbitul incepe (mai) devreme si nu se termina niciodata. In plus, femeile adora tipii care le spun povesti interesante. 

Stiti, ati observat probabil ca... femeile vorbesc mult. Vorbesc intre ele, ar vrea sa vorbeasca si cu partenerii lor la fel de mult, dar nu reusesc intotdeauna caci barbatii au alte preocupari. Desigur, descoperi adesea ca... "nici cu barbatii nu ti-e rusine", fiindca, in fond, baietii sunt crescuti si educati de mamele lor si odata cu bagajul de informatii, pot prelua si obiceiul de a impartasi impresii.

Uneori, pe noi barbatii, ne deranjeaza toate aceste povesti detaliate si interminabile si am vrea ca ele sa se mai opreasca din cand in cand, atat atunci cand le ascultam, cat si atunci cand ne dam seama ca ele sunt despre noi insine si circula acolo unde nu ti-ai fi dorit sa circule vreodata, unde ai fi avut interesul sa nu se auda acele lucruri despre tine.

Dar femeile vor vorbi in continuare si vor avea credinta ca orice se poate povesti si chiar trebuie povestit, ca si cand, acest fapt ar reprezenta o masura de auto-protectie - stiti ce se spune "knowledge is power". Insa pe femei nu puterea cunoasterii le anima cat puterea relatiei. Te intrebi daca detalii precum cele referitoare la viata sexuala si intimitatea cuplului chiar trebuie impartasite, cel putin asa ii aud adesea intrebandu-se pe unii dintre barbati.

Fetitele vorbesc mai devreme decat baieteii, au un vocabular mai bine dezvoltat inainte de inceperea scolii si folosesc propozitii cu structuri mai complexe. In scoala, decalajul de dezvoltare intre fetite si baietei in ce priveste cititul si scrisul este de un an spre un-an-si-jumatate. Probabilitatea ca baietii sa aiba o problema de limbaj sau citit este de doua ori mai mare si sunt de 3-4 ori mai expusi balbismului. Fetele se descurca mai bine la testele de memorie verbala, dictie si fluenta verbala. In medie, fetele folosesc de 2-3 ori mai multe cuvinte pe zi decat baietii si vorbesc mai rapid, rostind de doua ori mai multe cuvinte pe minut. Lista continua iar diferentele acestea persista pe parcursul vietii. Printre victimele accidentului vascular, femeile isi recupereaza mai rapid capacitatea de a vorbi decat barbatii. David Walsh Ph. D..

Chiar daca nu ne place intotdeauna acest obicei de a "impartasi impresii", motivele mai putin constientizate ale acestei necontenite impartasiri se fac simtite cand te astepti mai putin. Femeile impartasesc impresii pentru a se distra, pentru a descoperi noi oportunitati profesionale sau relationale, pentru catarsis dar poate mai ales pentru asigurarea relatiei.

Fiindca vorbesc mult au ajuns sa se rezolve numeroase mistere judiciare si criminalistice - vezi "Verdict: Crima". Daca un barbat poate sa ignore relatiile cu cele mai apropiate rude, chiar si ani intregi, fara sa simta ca s-au indepartat propriu-zis, faptul ca femeile isi impartasesc impresiile poate contribui la rezolvarea unor cazuri de crime odioase si, poate ca, la un nivel inconstient, femeile au in vedere chiar si asta atunci cand isi vorbesc.

Kristi Johnson, o fata dintr-un oras provincial ajunge in Orasul Ingerilor (L.A., California) si cauta un viitor in cinematografie si modeling, simtind ca are ceva sanse in aceste domenii. Un tip spilcuit intalnit la mall ii da de inteles ca el este oportunitatea pe care fata o astepta de ani intregi: ii oferea un rol pentru urmatorul film cu James Bond - ar fi urmat sa devina urmatoarea "Bond Girl". Tipul ii spune sa poarte o anumita costumatie 'Bond" si sa il intalneasca la o auditie.

Kristi este entuziasmata si, fireste(!), ii povesteste colegei de camera despre toate astea: despre tinuta solicitata de acela care urma sa-i schimbe viata, despre rolul pe care i-l propusese acesta, intr-un film din seria Bond, si asa mai departe. Povesti, povesti, povesti! Un barbat ar fi preferat poate sa vada daca oportunitatea este una reala si serioasa, iar abia apoi si-ar fi impartasit succesul. Altfel, nu-i asa, risca sa para doar un pampalau.

Din pacate, lucrurile nu au mers asa cum se astepta Kristi, insa povestea spusa de ea a circulat si a ajutat politia sa rezolve misterul crimei careia i-a fost victima. Susan Murphy, o alta aspiranta la urmatoarea Bond Girl, vorbeste si ea cu prietenul ei despre aceasta "minunata oportunitate profesionala", dar alege sa fie insotita de prieten la auditie, unde, fireste, este respinsa "din cauza tinutei inadecvate".

Cathy DeBuono, care pe atunci era o tanara actrita de 29 de ani si care ulterior devine psiholog si realizeaza un film documentar despre pradatorul sexual Victor Paleologus, nu cade nici ea in capcana acestui paianjen. In interviul de mai sus, ea marturiseste ca, spre deosebire de Kristin Johnson, avea ceva mai multa experienta de viata, era mai putin naiva si a observat cateva "stegulete rosii", simtind ca era ceva gresit in legatura cu acest tip, desi prima impresie pe care o producea era una buna.

Kristi Johnson a povestit despre preocuparile ei cu colega de camera, iar Susan Murphy si-a impartasit si ea framantarile cu prietenul ei. Cathy are o intuitie treaza si vorbeste cu tatal ei care o sfatuieste  sa nu mearga la auditie. Totusi, ia un prieten musculos si se duce la auditie, unde, fireste, nu are prea mult succes, dar hei, nici Victor Paleologus! Aceste atitudini de impartasire au reprezentat, s-ar parea, cheia cazului Kristi Johnson si au fost de un real folos detectivilor implicati in rezolvarea acestui caz.

Femeile sunt convinse ca singuratatea nu le poate aduce nimic bun. Pentru ca au aceasta convingere ele vor cauta mereu sa fie vazute, sa fie auzite, sa fie impreuna cu ceilalti, unde se afla si oportunitatile lor de evolutie in viata. John Gray, autorul best-sellerului international "Femeile sunt de pe Venus, Barbatii sunt de pe Marte", descrie comportamentul si nevoile feminine cu ajutorul catorva parametrii esentiali:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Catching Up, de Asim Bharwani, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Gray, J., (2006), Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti.

(3) PBS Parents, (acc. Dec 15, 2016), Boys and Girls Brains: What is the difference?, website: PBS Parents

(4) Love Systems, (acc. Dec 15, 2016), Tell Stories to Get the Girls, website: Love Systems

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

stres

Solitudine, Geniu, Sanatate Psihica

La orele de literatura am invatat despre asocierea intre geniu si solitudine in contextul creatiei eminesciene. Insa recent s-au facut studii care au verificat acest stravechi mit. Este utila putina solitudine?

Ai prefera sa te afli intr-o companie proasta sau penibila decat sa fii singur, expunandu-te astfel unor judecati lipsite de intelegere - "acest om nu a gasit pe nimeni care sa il suporte... cu siguranta este ceva in neregula cu el...". Dar nu stii ca persoanele cu un IQ foarte ridicat sufera atunci cand sunt obligate sa suporte compania altora prea mult timp, simtindu-se sufocate de prezenta acestora.

In psihopatologie este descrisa o tulburare de personalitate care are drept trasaturi definitorii dificultatea de a ramane in compania altora pentru prea mult timp, o anumita raceala emotionala si nevoia constanta de a se dezvolta prin activitati si hobby-uri desfasurate in izolare, pe cont propriu. Este vorba despre tulburarea de personalitate de tip schizoid. Lucratorii din domeniul sanatatii psihice afirma adesea ca schizoizii dispun de un IQ peste medie.

Se speculeaza faptul ca numerosi oameni despre care nu am fi auzit niciodata daca nu ar fi fost foarte, foarte inteligenti, au avut sau au o tulburare de personalitate de tip schizoid, care ii face sa prefere activitatile solitare inteligente cum ar fi creatia, scrisul, cititul, etc. Iata doar cateva dintre aceste personalitati suspecte de tulburarea de personalitate de tip schizoid: Sigmund Freud, Charles Darwin, Bill Gates, Isaac Asimov, Stephen Hawking si desigur, Albert Einstein.

S-au spus multe despre oamenii inteligenti si multe dintre aceste lucruri au ajuns sa fie confirmate de psihologia experimentala. Spre exemplu, s-a confirmat faptul ca oamenii inteligenti nu doar ca tolereaza bine singuratatea, dar o si prefera, simtindu-se sufocati de prezenta celorlalti, la fel ca si schizoizii - poate pentru ca multi dintre ei chiar au aceasta tulburare de personalitate? De asemenea, oamenii inteligenti au un ritm circadian usor inversat - in sensul ca stau treji pana noaptea tarziu - un fapt dovedit stiintific.

Oamenii inteligenti sunt sarcastici, creativi si au un stil de viata sedentar, o spun, de asemenea studiile. Si in ciuda faptului ca sunt sedentari, oamenii inteligenti traiesc mai mult. Oamenii inteligenti, consuma "arta de prost gust" (non-mainstream). Pentru ei, noul este interesant si stimulativ din punct de vedere intelectual. Poti avea surpriza sa constati ca o persoana inteligenta descopera cu fascinatie tot felul de chestii (muzica, filme) demne de aruncat la gunoi, din punctul tau de vedere. 

Poate cea mai izbitoare trasatura a persoanelor inzestrate cu un IQ de invidiat este faptul ca, nu doar suporta mai bine singuratatea, dar s-ar parea chiar ca o prefera. S-a descoperit astfel faptul ca, in timp ce persoanele cu un IQ normal se simt mai fericite in mijlocul prietenilor, pentru persoanele inteligente, aceasta corelatie nu mai este valabila, dimpotriva, ei sunt fericiti in izolare si par a transmite un mesaj de genul "I Hate People" - care (sa speram ca) nu este adevarat.

Dar ce motive ar putea avea oamenii inteligenti sa prefere solitudinea? Solitudinea este la fel de neinteleasa ca si cei ce o aleg, si traim intr-o societate care promoveaza cuplul, familia si grupurile, preferand sa ii denigreze pe solitari. Vom vedea insa ca solitudinea are numeroase avantaje, chiar si din punctul de vedere al sanatatii psihice, chiar si pentru cei care nu se prea inteleg cu solitudinea si care, la randul lor s-ar putea sa sufere de anumite tulburari vecine cu patologia, cum ar fi dependenta excesiva.

Iata o sinteza a acestor avantaje, asa cum sunt descrise de psihologi:

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Solitude, de Jeremy Hokin, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Live Science, (acc. August 20, 2016), Smart People Live Longer, website: Live Science

(3) Medical Daily, (acc. August 20, 2016), Sarcastic Much? Intelligence, wit, and creativity, all linked to sarcasm, study suggests. website: Medical Daily

(4) Medical Daily, (acc. August 20, 2016), Are Smart People Lazy? New study links high IQ to sedentary lifestyle. website: Medical Daily 

(5) Daily Mail Online, (acc. August 20, 2016), Having lots of friends and socialising makes intelligent people miserable, website: Daily Mail Online

(6) Psychology Today, (acc. August 21, 2016), 6 Reasons You Should Spend More Time Alone, website: Psychology Today

(7) Wikipedia, (acc. August 21, 2016), Schizoid Personality Disorder, website: Wikipedia

(8) JSTOR Daily, (acc. August 21, 2016), The Emergence of Solitude as a Constructive Domain of Experience in Early Adolescence, website: JSTOR Daily

Continue reading

tulburari de personalitate

Viata, Arta de a Explora

Marina Abramovic: Metoda mea consta in a face lucruri de care ma tem si pe care nu le cunosc, pentru a ajunge in locuri nedescoperite pana acum.

Probabil ati observat efectul pe care il au asupra voastra evenimentele senzationale despre care primiti vesti prin intermediul canalelor media. Poate ca v-ati simtit putin vinovati, ca si mine, cand ati sorbit din ochi anumite stiri, mai curand dezastruoase, precum incendiul din Colectiv, atentatele teroriste de la Paris, sau, daca va mai amintiti, doborarea turnurilor gemene din NY.

Da, este adevarat, efectul surprizelor, chiar si al surprizelor mai putin placute, s-ar parea, este acela de a stimula centrul satisfactiilor din creier. S-a vorbit in lumea stiintifica despre modul in care dopamina, acest hormon asociat cu placerea, este produs prin administrarea de droguri spre exemplu, prin sex sau cu ajutorul mancarii, dar si pe cale naturala, atunci cand pur si simplu ne simtim motivati, stimulati sau curiosi in legatura cu ceva.

Ei bine, de curand am descoperit o forma de arta care mi-a starnit curiozitatea (si am fost fericit, fireste), si care se numeste "performance art", sau "immaterial art".

Performance Art consta intr-un spectacol prezentat unei audiente intr-un context artistic, in mod traditional interdisciplinar. Reprezentarea poate avea sau nu un scenariu, poate fi la voia intamplarii sau orchestrata cu grija, spontana sau planificata, cu sau fara participarea publicului. Ea poate fi live sau prin intermediul media, iar performerul poate fi prezent sau absent. Poate fi oricare situatie care implica patru elemente de baza: timpul, spatiul, trupul performerului sau prezenta intr-un mediu si o relatie intre performer si  audienta. Spectacolul se poate desfasura oriunde, in orice tip de decor si pentru orice durata de timp. Actiunea unui individ sau a unui grup intr-un anumit loc si la un anumit moment constituie opera de arta.

Stiu, e greu sa va ganditi la ceva concret, citind aceasta definitie, dar am sa va invit sa priviti acest videoclip in care apare o exemplificare reusita a acestei forme de arta.



>> Versiunea PRO








(1) Imaginea Toxic Titties, de L.A Valentine, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Apr. 01, 2016), Performance Art, website: Wikipedia

(3) Kakitleung, (acc. Apr, 01, 2016), Performance Art, website: Kakitleung

Continue reading

sensuri

Forever Number One

Nu o simpatizam pe Maria Sharapova, din motive usor de inteles. Totusi, pentru o buna perioada de timp, ea mi-a vandut o iluzie exceptionala - o sportiva de top care este in acelasi timp si un sex simbol. 

Nu este usor sa devii numarul unu. Dar lumea pare sa nu aiba prea mult timp pentru cei de pe locul 10, 11 sau 50. Si totusi, nu e mai putin adevarat ca persoanele care se afla pe locul 50, si-au sacrificat copilaria cam in aceeasi masura ca si cei care sunt pe locul 3, 2 sau 1.

 Avem nevoie de inspiratie, iar cei care ajung in topuri pot sa ne-o ofere. Atata vreme cat primim aceasta inspiratie din partea acestor performeri desavarsiti, vom vorbi despre ei, acordandu-le atentie si ridicandu-i in slavi. Daca performantele vor inceta sa mai apara, atunci si interesul nostru incepe sa scada. E un fel de simbioza intre performer si public, ce dureaza cu conditia ca performerul sa performeze.

De ce am discuta despre numarul 50 din clasamentul ATP, cand am putea vorbi cu mai mult entuziasm si cu pasiune despre performerul clasamentului, detinatorul pozitiei de lider? Ati suporta aceasta situatie, cand stiti bine ca a trebuit sa faceti renuntari si sacrificii toata viata voastra?

Cand lucrurile devin serioase, adica pe la varsta de 15 ani, sportivii de performanta suporta din ce in ce mai greu infrangerea. Visurile sunt mari, oportunitatile sunt uriase. Antrenorii necrutatori, cer din partea ta ceea ce ei nu au realizat niciodata, adica... imposibilul. Toata lumea asteapta confirmari...

Mai mult decat atat, totul devine programat: cat dormi, cat mananci, ce mananci, cu cine te atrenezi, cat dureaza atrenamentul, sa ai timp si pentru scoala, caci daca vei ajunge in top 5, nimeni nu vrea sa auda greseli de exprimare in discursul tau de la finalul unui tuneu de mare slem. Grand Slam... adica "mare lovitura"... chiar si asta spune ceva despre profilul ideal al invigatorului - cel care da lovitura!

Competitivitatea este cuvantul de ordine in aceasta lume in care conteaza mai putin cooperarea si onestitatea. Presiunea este extraordinara, iar un jucator din top 5, trebuie sa fie, mai intai de toate, propriul sau psiholog - si inca unul extrem de bun. Fara aceasta forta psihologica nu ai ce cauta in top.

Asa stand lucrurile, nu ar trebui sa ne mire faptul ca tentatia dopajului este extrem de mare pentru jucatorii de top. O teorie a deviantei care mi-a atras atentia pe cand faceam masterul este cea care apartine lui Jean Pinatel. Acesta sustine faptul ca toti putem deveni delincventi sau infractori, dar pragul vulnerabilitatii noastre la devianta, difera de la persoana la persoana.

Cu alte cuvinte, cand stresul devine extrem de mare, capacitatea noastra de a "juca corect" poate ramane sub semnul intrebarii. Fireste, unii joaca incorect din principiu, pentru ca asa le dicteaza lor constiinta. Imaginati-va insa care este nivelul de stres la un sportiv de top si incercati sa intelegeti de ce Maria Sharapova a decis sa calce peste reguli.

Unde mai gasim noi o campioana de felul ei, care sa reusesca sa faca o figura la fel de frumoasa atat in domeniul comercial cat si in domeniul performantei sportive? Sa fim cinstiti acum: jucatoarele din top 5 nu sunt niciodata niste "finute" - sunt mai curand puternice si agresive, adevarate forte ale naturii.

Nu o simpatizam, pe Maria Sharapova pentru simplul fapt ca Simona Halep nu a reusit niciodata sa o invinga. Totusi, pentru o buna perioada de timp, rusoaica a reusit sa imi dea iluzia ca o jucatoare de tenis se poate afla in top 3 si poate in acelasi timp sa reprezinte un sex-simbol. Oare iti poti construi intreaga cariera pe un medicament?

(1) Imaginea Maria Sharapova, de Boss Tweed, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

vointa

Jim Carrey ~ Top 5

Va invit la un articol-eveniment, in care sunt trecute in revista cele mai amuzante si mai interesante interviuri pe care le-a dat marele actor canadian Jim Carrey. Vizionare placuta!

Cu siguranta, cunoasteti cateva filme ale lui Jim Carrey si le-ati putea pune intr-un top ale celor mai amuzante pelicule pe care le-ati vazut vreodata. Totusi, acest top nu este cu sau despre filmele sale ci despre talk showurile la care a participat de-a lungul timpului.

Veti observa probabil o imagine mult mai apropiata de realitate a marelui actor canadian, caruia i se ofera oportunitatea sa fie el insusi, intr-o oarecare masura, sa vorbeasca despre ceea ce il preocupa cu adevarat. Totusi, veti observa ca, in spatele maimutarelilor, misterul nu este niciodata cu adevarat revelat... Oare este un mod de a ascunde ceva?

Poate ca va va uimi faptul ca "ceea ce il preocupa cu adevarat", reprezinta lucruri cel putin la fel de amuzante ca si filmele sale. De asemenea, s-ar putea sa regretati, o parte dintre voi, faptul ca, entertainerul Jim Carrey, nu ii permite omului Jim Carrey sa se manifeste in latura sa umana.

Concluziile le trageti singuri, acesta este topul meu al momentelor Jim Carrey.

Locul 5. Interviu in Canada, la Conan O'Brien.

Este un interviu in care Jim Carrey ne spune ce intelege el din spiritul canadian si despre umorul canadian, care este agresiv si lipsit de subtilitate, si poate sa semene destul de mult cu insultele, dar care este "salvat" de ceea ce se cheama "kidding face" - adica expresia persoanei care glumeste. De asemenea, Jim atinge un alt topic care le umple timpul canadienilor (probabil si americanilor), si anume rivalitatea canadiano-americana, care seamana putin cu rivalitatea noastra cu ungurii. Mie imi plac ungurii (am un prieten ungur), dar mai ales unguroaicele, insa nu aici am vrut sa ajung. 

Locul 4. Interviu la Rosie O'Donnell

Acest interviu al lui Carrey este opusul celui precedent si, daca ar fi sa fac un top al celor mai sincere si mai auto-biografice interviuri ale actorului, probabil ca s-ar situa pe primul loc. Vorbeste aici, mentionand despre rolul sau Grinch (How the Grich Stole the Christmas) despre cum intelege el spiritul Craciunului, ca si mod de a-ti afirma apartenenta.

Este atinsa si problematica copilariei sale, iar concluzia lui Carrey este ca, "toate problemele lumii ar fi rezolvate daca copiii ar fi facuti sa se simta speciali". Tot in acest interviu, actorul marturiseste cate ceva despre tehica pe care o foloseste in momentele sale vesele: incearca sa faca de fiecare data ceva socant, sa "tulbure lucrurile", si ulterior nici macar nu isi mai aminteste ce a facut. Cred ca asta spune ceva despre calitatile sale histrionice. 

Locul 3. Interviurile de la Tonight Show

In acest interviu, Jim Carrey apare cu o masca, pentru ca, spune el, a iesit la agatat si nu doreste ca femeile sa il placa pentru ceea ce are, ci doar pentru ceea ce este. Intr-un mod neasteptat, se ajunge la conceptiile actorului despre cele doua genuri "barbatii sunt de pe Marte iar femeile sunt de pe Venus", desi am impresia ca am mai auzit undeva aceeasi teorie. 

In al 2-lea interviu de la Jay Leno, Jim Carrey isi promova unul dintre filmele din seria Ace Ventura, transformandu-se literalmente in personajul respectiv. Jim demonstreaza astfel in cate feluri poate sa raspunda la intrebarea "Iti place sa lucrezi cu animalele?", dupa care vorbeste despre problemele sale de zi cu zi, cum ar fi catelul care latra chiar si cand pica frunzele din copac. "Omule, nu-mi spune ca nu am probleme!", se lamenteaza el.

Locul 2. Interviu la David Letterman

Interviul de pe locul 2 a fost oferit de Jim Carrey la emisiunea lui David Letterman si este unul dintre cele mai amuzante lucruri pe care le-am vazut vreodata. Initial, va veti intreba de ce vorbeste asa de greu, pana cand va veti da seama ca centura pentru exercitii abdominale este noua sa gaselnita care il "ajuta sa exerseze in timp ce da interviuri". Spre final, Jim canta doua piese de Craciun, dintre care unul seamana cu stilul lui Elvis, iar Jim spera sa faca vanzare cu el, dupa ce se termina discurile cu Elvis de pe piata.

Locul 1. Interviul cu urari de "La multi ani!", la David Letterman

Este un interviu care incepe relativ normal, pe cat de normal poate sa fie un interviu cu Jim Carrey, pana cand, la un moment dat, vine momentul urarilor de anul nou, iar Jim tine sa faca aceste urari si sa isi manifeste entuziasmul caracteristic acestei perioade din an, intr-un mod foarte personal, adica generand o isterie generala. Este un moment bun pentru a va tavali pe jos! Mai priviti o data videoclipul si nu-mi spuneti ca nu merita locul 1. 

(1) Imaginea Jim Carrey, de Bigotes de Gato, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

virtute

Digital Daggers

Ce este un pumnal digital si cum suna acesta? Va invit, la inceput de weekend, sa cititi un articol despre duetul canadiano-australian cu pafum de Hollywood... Oamenii talentati sunt la ei acasa pe Psihopedia.

Atat de mult talent muzical intr-o singura trupa ar trebui sa se faca auzit si in Romania, mi-am spus eu. Asa ca mi-am luat responsabilitatea de a populariza duetul format dintr-o canadianca si un australian ~ Andrea Wasse si Jason "Space" Smith.

Muzica grupului Digital Daggers, poate fi intalnita adesea in filme si nu veti sti cine a interpretat un anumit cantec, dar probabil ca va vor ramane in minte melodiile, cum mi-a ramas mie in minte cantecul "I surrender", care a aparut pe coloana sonora a filmului The Roomate.

Muzica Digital Daggers iti da o dispozitie potrivita pentru visare cu ochii deschisi, pentru reverie, chiar pentru creatie artistica de un fel sau altul. Uneori ma simt inclinat, ascultand aceasta muzica, sa caut un film bun, putin romantic sau incarcat de tot ceea ce este omenesc... invidie, obsesii, resentimente, furie, disperare, fascinatie, ispita, eliberare...

Dulce disperare simt cum ma devorezi... In taina, oh ma vei duce... Acasa... Doborata, cedez in fata a ceea ce nu pot ascunde, Ma predau, ma predau. Sfaramata, cedez in fata a ceea ce nu pot avea... Ma predau, ma predau. (I surrender)

Talentul apare acolo unde te astepti mai putin - ca de exemplu in filmele de la Hollywood, care, poate nici macar nu merita o coloana sonora atat de buna. Fiecare dintre piesele Digital Daggers iti ofera un moment de iluminare si trairi pe care nu le-ai putea experimenta singur in mod normal.

Sper ca v-a facut placere gestul meu de a onora talentul celor doi componenti ai grupului Digital Daggers.








(1) Imaginea Dancing with the Piano, de Thomas Druyen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vacanta

Scarbici Usor!

Care este diferenta intre un job si o vocatie si ce legatura are asta cu fericirea? Cititi acest articol pentru a invata sa dati un sens superior activitatii voastre!

Pentru ca traim intr-o societate de consum, credinta axiomatica ce domina la nivelul acesteia este aceea ca oamenii, în mod ideal, se învârt în jurul banilor pentru a putea realiza toate standardele societăţii de consum. Dacă nu fac asta, atunci cu siguranţă sunt nişte rataţi şi îşi plâng de milă în timp ce noi discutăm despre fericirea lor. Aşa să fie?

O părere diferită are psihologul pozitivist Martin Seligman, care considera că fericirea are mai mult a face cu punerea în uz a propriilor calităţi, şi mai puţin cu nivelul veniturilor. Şi argumentul suprem identificat de el este acela al avocaţilor, care au veniturile cele mai mari şi cu toate acestea sunt cei mai depresivi profesionisti şi au parte de cel mai mare număr de divorţuri.

Martin Seligman consideră că a avea o carieră nu de succes, căci asta ar implica recunoaşterea generală, ci o carieră fericită (iata un concept nou!), înseamnă să îţi descoperi vocaţia. Acest lucru, presupune să faci uz, în activitatea ta zilnică, de calităţile şi înzestrările tale naturale, să le dezvolţi şi să aduci o contribuţie la binele comunităţii prin ceea ce faci.

Personal, as adauga la asta capacitatea fiecaruia dintre noi de a aprecia contributia pe care o aduce la binele comunitatii. Caci, nu de putine ori, aducem o contributie la fericirea celor din jur si la bunul mers al societatii insa esuam in a aprecia aceasta contributie, poate si datorita subvalorizarii sale la nivel social - cine apreciaza in mod normal contributia unui maturator de strada?

Iată ce spune despre vocaţie Amy Wrzesniewski, profesor la Yale University:

Un medic care consideră munca drept o slujbă şi este interesat doar de obţinerea veniturilor, nu are o vocaţie, în timp ce un gunoier (lucrător la salubritate), are o vocaţie atâta vreme cât consideră că prin munca lui, lumea devine mai curată şi mai sănătoasă.

 A găsi un sens superior în munca ta presupune a nu te opri din lucru atunci când nu mai vin recompense materiale, avansări şi bani ci să continui să faci aceleaşi eforturi, care nici măcar nu sunt resimţite ca atare, pentru un bine superior, mai presus de propria persoană, munca fiind o răsplată prin ea însăşi.

Probabil că un om care şi-a descoperit vocaţia nu va fi în extaz orgasmic cât e ziua de lungă, dar este echilibrat, senin şi implicat în proiectele şi sarcinile de serviciu, relativ deschis faţă de ceilalţi şi capabil să se bucure, într-un mod discret de ceea ce face. 

Într-un studiu citat de Martin Seligman în cartea sa Fericirea Autentică, studiu ce s-a ocupat de investigarea vocaţiei şi care, în mod curios, a avut în centrul atenţiei oamenii de serviciu din mai multe spitale, s-a descoperit următorul lucru: oameni care aveau aceeaşi fişă a postului erau împărţiţi în două categorii.

Cu Vocatie	Fara Vocatie
se considerau importanti in vindecarea bolnavilor isi programau munca anticipau nevoile medicilor isi sporeau singuri numarul de sarcini (de ex. unul dintre ei aducea tablouri sau mici obiecte de arta pentru a infrumuseta saloanele)	Faceau curat (si atat)

Mi-ar place să cred că ambele categorii sunt la fel de fericite, dar mă îndoiesc de asta. Şi tot aşa mă îndoiesc că persoanele care îndeplinesc tot felul de sarcini care beneficiază de mai puţină recunoaştere şi un statut mai puţin privilegiat (de exemplu care păzesc intrări sau spală farfurii, care aduc presa, care pun marfa pe raft etc), pot, prin posibilităţile psihologice proprii să vadă în activităţile lor o contribuţie la binele comunităţii.

Societatea pare a elimina posibilitatea lor de a fi fericiţi, prin idealul promovat la scară largă şi nu ar trebui să ne surprindă faptul că aceste categorii de personal se află cel mai adesea în depresii profunde, pe care le poartă pe picioare, fiindcă le lipsesc resursele pentru a recurge la psihoterapie. Slavă domnului, ei adorm seara tot cu reclame auto şi tot cu filme despre marile familii ale protipendadei, nicidecum cu scrieri despre fericirea autentică!

Aşadar, când munca devine o sursă de recompense morale, şi când ceea ce ne dorim nu se află în ziua de salariu sau în weekend, ci în fiecare dintre momentele unei zile obişnuite, s-ar putea să ne aflăm mai în contact cu noi înşine şi cu propria noastră fericire.

Munca poate fi oportunitatea nepreţuită de a trăi starea de flux, tocmai prin punerea în uz a călităţilor noastre specifice care astfel ne fac remarcaţi şi aduc un zâmbet pe feţele celorlalţi. Îmi vine acum în minte termenul acesta pe care îl aud frecvent... "scârbici". Interesant termen, auto-descriptiv.

(1) Imaginea Haitians Plant and Save Land, de United Nations Photo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Articol aparut initial in blogul Carnavalul Gandurilor, autor: Marius Iftimie

(3) Seligman, M., (2007), Fericirea Autentica, editura Humanitas, Bucuresti

(4) Iftimie, M., (2014), Starea de Flux, website: Psihopedia

Continue reading

virtute

Geniul Necunoscut al Orasului

Fiindca acest blog este despre minte si stil de viata, dar este si despre oameni, am decis sa va povestesc despre un brasovean de etnie maghiara pe care am ajuns sa il admir foarte mult in ultimul timp, fiind chiar fanul lucrarilor sale de arta.

 

Cu cativa ani in urma ma plimbam pe eleganta strada a Republicii din Brasov. Era o zi frumoasa de vara, usor plictisitoare, in orasul de la poalele Tampei ce pare a inainta, in ritmul domol, ardelenesc, asa cum stie el mai bine, catre ce stie el mai bine sa inainteze, adica spre civilizatie.

Am zarit la un moment dat cu coada ochiului o expozitie de sculpuri in lemn, intinse pe o masa. M-am apropiat, atras ca de un magnet. Nu imi dadeam seama atunci, dar nu mai simtisem asa ceva pentru o opera de arta romaneasca de pe vremea cand il citisem pe Eliade care, intr-un mod asemanator, te transfera intr-o lume magica, pe negandite, ca printr-o poarta magica a timpului, prin care ai patruns intamplator.

Figurile expuse pe masa ma intrigau si ma provocau intr-un mod aproape oniric. Omul care comercializa aceste figuri a inceput sa spuna cate o poveste despre fiecare dintre ele, dar parca trecea pe langa mine, cu toate ca imi dadeam seama ca incearca sa ma ajute sa ii inteleg lucrarile. Dar eu le intelegeam... in felul meu.

Am aflat ca sunt sculpturi in lemn, mai exact in radacina de pin si reprezinta o forma de arta de inspiratie totemica. Totemul este un obiect de cult in anumite zone ale planetei, cum ar fi Africa, Australia aborigena sau la indigenii americani. Mi-a mai povestit ca in fiecare dintre sculpturi apare intr-un mod sau altul, cifra sapte si ca arta sa reuneste, in mod simbolic, regnul mineral (postamentul de marmura al sculpturii), regnul vegetal (radacina de pin) si cel animal (chipul uman stilizat).

Partea cea mai interesanta a povestii sale era aceasta: totemurile sale nu au legatura cu niciuna dintre mitologiile de pe Terra. Balogh Laszlo creaza totemuri pentru omul modern, ca niste forte protectoare ale acestuia. Le citesc fascinat denumirile: Zeul Vointei, Zeul Norocului, Zeul Misterelor si, ei bine Zeul Viselor, care se afla in acest moment in camera mea si ii da un farmec bizar, asa cum imi place mie...

Mi-ar fi placut sa le iau acasa pe toate dar ma gandesc uneori ca, intr-adevar, "mai mult e mai putin". Totusi, nu am renuntat la aceasta idee cu totul. Inca ma mai gandesc ca intr-o zi sa achizitionez macar Zeul Vointei si Zeul Misterelor - zeitatile carora, s-ar putea spune ca le-am inchinat viata mea.

Sa va mai spun despre acest om, care este maghiarul meu preferat, ca, la baza, este militar de cariera si ca reuseste sa traiasca din arta speciala careia ii da nastere, lucru pe care nu foarte multi artisti il mai reusesc in ziua de azi. Iar asta, in ciuda faptului ca a refuzat sistematic sa se promoveze pe internet.

Lui Balogh Laszlo, nu pot decat sa ii multumesc ca exista si pentru ca are o oferta atat de interesanta pentru cei care ne viziteaza orasul! Eu personal ma simt foarte "in contact" cu creatia acestui om, care parca ma transpune intr-o lume fantastica, atinsa de un fior magic, sacru, neobisnuit.

Iar pentru cei care doresc sa comande lucrari ale maestrului, va pun la dispozitie telefonul sau: 0744 290 980









Imaginile de pe aceasta pagina imi apartin si se afla sub licenta CC-BY-SA 2.0

Continue reading

virtute

Seductia Bunului Simt

  Exista solutii universale pentru seductie? Ne pot ele ajuta sa seducem pe oricine, in orice moment? Va prezint aici un punct de vedere psihoterapeutic.  

Exista pareri ce considera ca nu putem face nimic pentru a seduce pe cineva. Si chiar daca am face anumite retusuri, este inutil, pentru ca, in timp, cel pe care l-am sedus pretinzand ca suntem altfel, isi va da seama ca ne-am prefacut si va manifesta reactii de respingere, mergand de la o atitudine razbunatoare si artagoasa si terminand cu incheierea rapida a relatiei. Exista mult adevar in asta.

Nu este genul de afirmatie la care v-ati fi asteptat intr-un articol cu adevarat provocator, dar cred la randul meu ca, in multe cazuri, nu putem face absolut nimic pentru a seduce pe cineva. Exista motive bine intemeiate: acea persoana nu e pregatita, nu este disponibila, sufera, are alte prioritati si alte preocupari. Deasupra tuturor, poate ca are cu totul alte asteptari de la un partener! Si atunci... asta este. Putem incerca dar merita sa ne oprim la timp. S-ar putea sa regrete faptul ca nu a reactionat ori s-ar putea sa se bucure ca a scapat.  

Putem vorbi insa si despre cei care considera ca exista schimbari pe care le putem face pentru a ameliora defectele, pentru a indrepta greselile din trecut. Schimbarile de atitudine, considerand ca cineva isi poate schimba atitudinea pur si simplu, pot avea un efect insemnat. In fond, toti suntem dornici de succes.

Asta ne determina sa incepem un program de antrenament fizic sau o dieta drastica, ne determina sa incepem o facultate cand avem deja vreo 2 copii de crescut, ori sa intram in afaceri, desi avem deja un loc de munca care ne solicita la maxim. Se dovedeste chiar ca suntem suficient de adaptabili la astfel de schimbari iar ele isi ating scopul in numeroase cazuri. Deci se poate! Nu doar ca se poate sa asimilam noi obiceiuri, dar ele chiar pot patrunde in identitatea noastra, pentru a defini noile fiinte care vom fi. Desigur, asta nu e chiar pentru oricine!

Aceasta abordare curajoasa, presupune sa cunoastem cateva elemente de bun simt despre relatiile inter-umane. Nu va inchipuiti ca vom reinventa seductia sau ca vom calca pe urmele lui Casanova. Exista niste principii simple la care ati fi putut ajunge si singuri daca ati fi incercat sa le descoperiti si ati avea timp pentru asta.  

Retineti ca nimeni nu vrea sa aiba o relatie cu oameni bolnavi, neadaptati, iritati, nebuni sau obsedati. De aceea trebuie sa te preocupe propria sanatate, ridicarea tonusului vital si acumularea de energie. Igor Vaghin, Antonina Galuschai - Manipularea Erotica  

Am intalnit si exagerari in acest tip de abordare. De exemplu, am intalnit acest set de calitati "necesare oricarui barbat adevarat": simtul umorului, optimismul, virilitatea, inteligenta, siguranta de sine si capacitatea de a se sacrifica in orice situatie. Poate ca sunt elemente valorizate de o anumita cultura dar oare cati dintre barbatii reali pot sa vina cu acest pachet complet? Ori noi nu suntem personaje de roman si probabil ca n-am mai avea liniste daca ne-am casatori cu unul.  

Aceasta stiinta a seductiei care circula in literatura romantica sau in cartile cele mai ieftine de psihologie practica, ne invata ca putem sa devenim „femei fatale” sau „barbati adevarati” focalizandu-ne asupra acestor roluri si exersandu-le in fiecare zi, ca niste actori desavarsiti.

De exemplu, femeia fatala se presupune ca stie sa pretinda ca este o zeita, nu o simpla muritoare, poate sa intoarca privirea oricarui barbat, stie cum sa expectoreze fumul de tigara, sa lase o unda de mister si prea putin mai conteaza daca are bun simt, daca este sanatoasa fizic si emotional, daca poate creste copii bine educati, daca este capabila de sprijin si de o viata in campul muncii.  

Simplu fie spus, am ajuns la concluzia ca secretul fundamental al seductiei este buna dispozitie. Dar pentru a avea parte de asa ceva, avem de realizat o multime de alte lucruri. O dispozitie luminoasa este un semnal care atrage atentia asupra ta, ca posibil partener. Intervin apoi preferintele personale dar si capacitatea ta de a fi in randul lumii, cu alte cuvinte, a dispune de suficient bun simt.  

Nu cred in solutii universale ale seductiei dar cred in bunul simt, adica in ceea ce majoritatea unei comunitati sau a unei societati considera a fi de dorit si de urmarit. Bunul simt este regula regulilor in psihologia adleriana si nu intamplator. In functie de acest element ne putem sau nu ne putem adapta la mediu si in functie de acest element, reusim sau nu sa facem rost de un partener.  

Iata cateva lucruri care ne fac niste competitori redutabili in seductie si care sunt legate direct de bunul simt si de buna dispozitie:  

A fi sanatos fizic. 

Inspira incredere si ne ajuta sa visam frumos in legatura cu viitorul nostru si al urmasilor, fiind prima conditie pe care ar trebui sa o indeplinim. Desigur, prin natura situatiei, unii nu dispun de sanatate fizica. Pot in schimb sa atraga de partea lor toate celelalte atuuri. De asemenea, mi-e teama ca nu suntem constienti intotdeauna de valoarea acestei calitati, abandonandu-ne viciilor si atitudinilor periculoase, de auto sabotare a sanatatii - acest dar nepretuit. 

A fi sanatos emotional. 

Sanatatea emotionala reprezinta capacitatea noastra de a ne administra emotiile si stresul si este o stiinta in sine. Unii o mai numesc stiinta de a fi fericit fara motiv. Capacitatea de a ne intelege si a ne organiza emotiile, de a le face compatibile cu civilizatia, reprezinta o componenta a inteligentei emotionale si ne tine departe de numeroase probleme cum ar fi dependentele, somajul sau bolile psihice.  

Curajul. 

Avem nevoie de aceasta calitate pretioasa pentru a ne afirma social, pentru a ne exprima nevoile sau pentru a realiza lucruri. Chiar si pentru a visa avem nevoie de curaj. Curajul se bazeaza pe o buna stima de sine si ambele pot fi dezvoltate prin intermediul autocunoasterii sau psihoterapiei. Da, curajul chiar inspira incredere unui potential partener!  

Empatia. 

Un spirit tolerant si plin de amabilitate este in general preferat unuia care considera ca are dreptate intotdeauna si care nu suporta diversitatea opiniilor. Ferice de cei impaciuitori! Criticile aspre nu ne apropie de cel iubit iar prezentele suparatoare, cele care simt nevoia sa testeze in permanenta nervii celor din jur si care nu pot gasi ceva mai bun de facut, vor sfarsi prin a ne ingrozi. Empatia este si ea o componenta a inteligentei emotionale, si presupune sa facem orice lucru avand in vedere starea de spirit a celorlalti – a vorbi sau a tacea, a te grabi sau a ramane in asteptare, a face zgomot sau a pastra linistea, etc  

Forta Creatoare.

Nu ma refer la creativitatea artistica, desi este inclusa aici. Forta creatoare reprezinta, din punctul meu de vedere, capacitatea unui partener de a-si pune in valoare calitatile si aptitudinile in cadrul unei activitati recunoscute social. Forta creatoare este o dovada de sanatate psihica si inspira incredere unui potential partener.  Prin intermediul acestei calitati ne asiguram o existenta confortabila noua si celor din jur.

Spiritualitatea. 

Desi traim intr-o epoca a banului si a proprietatilor, ne atrage totusi atentia cineva care este capabil de o conversatie inteligenta sau care cel putin vorbeste coerent si are un vocabular bine pus la punct. Uneori spiritul este o dovada de originalitate si atragem tocmai prin asta. S-ar putea sa nu fiti la moda, dar puteti impresiona prin cunostinte sau preocupari si, cel mai probabil, partenerul se va bucura sa iasa din casa impreuna cu dumneavoastra, ori doar sa va asculte, impartasind din bogatia de preocupari si interese.  

Inteligenta Morala

Este un termen pe care l-am auzit de curand la domnul doctor Cristian Andrei si reprezinta bunul simt in sine. I-am putea spune, la fel de bine, "sanatate morala". Cand stii ca cineva este capabil sa vada dincolo de momentul prezent, sa realizeze care vor fi consecintele alegerilor sale si sa controleze propriul comportament, este ca o garantie a faptului ca poti trai o viata in conditii de siguranta alaturi de aceasta persoana. Un bun punct de plecare pentru dezvoltarea bunului simt este acest aforism stravechi "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!".

* * *

Cred ca acestea sunt cele mai importante lucruri care pot inspira incredere unui partener si il pot atrage catre noi. Este drept insa si ca, in situatiile reale ale vietii, faptul ca suntem atat de dezvoltati intr-un anumit domeniu presupune lipsuri majore in alte domenii, la fel de importante. De exemplu, poate ca cineva este o persoana spirituala dar ii lipseste cu totul capacitatea de a pune in valoare aceste cunostinte. Sau poate ca cineva este empatic si intelegator insa ii lipseste curajul. Pe undeva, tocmai aceasta imperfectiune constituie miezul umanitatii noastre... Vom putea sa traim cu dansa?

Continue reading

succes

Resursele Noastre

Un set de solutii pe care ti le ofer gratuit te vor ajuta sa ameliorezi manifestarile personalitatii care iti fac probleme. Cum te afirmi in societate? Pe ce te bazezi si ce anume crezi ca te poate ajuta? 

Vorbeam cu o alta ocazie despre "capitalul nostru suprem" – increderea celorlalti in noi. Sau reputatia si imaginea prin intermediul carora obtinem increderea celor din jur. Increderea se obtine greu si se pierde usor, cel putin asa se spune. Trebuie sa facem eforturi pentru a cladi o reputatie. Este vorba, in special, despre eforturile de a practica bunul simt comun. Este o mare diferenta intre a atrage atentia si a inspira incredere si mi-e teama ca, adesea, cele doua nu au prea multe in comun.  

Dar se poate vorbi la fel de bine despre capitalul nostru interior – care sa fie acesta? Cred ca atunci cand vorbim despre capital interior vorbim de fapt despre resursele personalitatii. Asa cum stim, personalitatea are in componenta sa, elemente precum aptitudinile, temperamentul si caracterul. Nucleul personalitatii este Eul, care poate la randul sau sa fie o resursa. Fiecare dintre aceste componente ale personalitatii are propriile sale resurse. Componentele personalitatii pot fi viciate, tarate, sau, dimpotriva pot fi purtatoare de mari posibilitati adaptative.  

1. Aptitudinile.

Prin nastere, prin intermediul transmiterii genelor, primim un adevarat tezaur genetic de predispozitii, care, exersate in cadrul activitatii, vor duce la formarea aptitudinilor. Aptitudinile au astfel o baza genetica, dar implica si factorul de mediu, ce poate contribui decisiv la dezvoltarea aptitudinilor. Aptitudinile sunt in general definite ca fiind un complex de trasaturi psiho-fiziologice ce faciliteaza obtinerea unor performante peste medie in activitate. Intelegem aptitudinile incercand sa raspundem la intrebarea „Ce imi place sa fac?” si „Ce fac eu cel mai bine?”  

2. Temperamentul.

Definitie: ansamblul insusirilor dinamico-energetice ale personalitatii. Nominalizat adesea ca fiind dimensiunea energetica a personalitatii, temperamentul este o componenta mostenita genetic ce poate fi influentata decisiv de factorul de mediu, de cultura in care se dezvolta o anumita personalitate, rezultatul fiind ameliorarea reactiilor, dar si exacerbarea lor, in functie de tipul acestei influente. Temperamentul poate fi extrovertit sau introvertit, stabil sau instabil. Acesta ne da dinamismul, forta si viteza reactiilor la stimuli, echilibrul emotional si stabilitatea afectiva. Energia temperamentala se exprima prin intermediul emotiilor. Intelegem temperamentul incercand sa raspundem la intrebarea "Ce simt eu?"  sau "Cum simt eu?"

3. Caracterul.

Spre deosebire de temperament, care este mostenit genetic si influentat cultural, caracterul este acea componenta a personalitatii care se formeaza in mod exclusiv si integral prin educatie, prin contactul cu o anumita cultura (valori si modele). Caracterul se exprima prin intermediul atitudinii – o pozitie interna specifica pe care o are o persoana fata de realitatea in care traieste, fiind un rezultat al invatarii. Acestei componente a personalitatii ii revine misiunea de a ameliora temperamentul si pornirile catre exces ale acestuia. Caracterul (atitudinile) are la baza valori. Intelegem caracterul, incercand sa raspundem la intrebarea „In ce cred eu?”  

4. Eul.

Componenta cea mai subtila si inalta a personalitatii, Eul, reprezinta un fel de nucleu al personalitatii, ce asigura integrarea informatiilor despre sine, ceilalti si lume, generand astfel sentimentul identitatii, continuitatii si unitatii propriei existente. Eul, la modul concret, este o suma de imagini si impresii pe care cineva le are despre sine, din punctul de vedere al existentei fizice, emotionale, sociale si spirituale. Aceste imagini au un puternic efect asupra dispozitiei afective si asupra comportamentului. Intelegem Eul incercand sa raspundem la intrebarile de tipul „Ce / cine sunt eu?”  

Fiecare dintre aceste componente ale personalitatii pot deveni un capital interior. In masura in care ele ne ajuta in parcursul nostru catre inserare sociala, pentru dobandirea apartenentei si a increderii celor din jur (capitalul extern), se poate spune ca o componenta sau alta a personalitatii reprezinta un atu, un capital interior.

Putem astfel sa identificam anumite parghii ce sustin integrarea noastra. Fiecare dintre acestea corespund componentelor personalitatii: aptitudinile trebuie puse in valoare prin activitate, temperamentul trebuie ameliorat prin intermediul inteligentei emotionale iar caracterul trebuie cultivat si incarcat cu ceea ce se cheama bun simt comun. De asemenea, eul trebuie intarit si echilibrat, prin convingeri adecvate. 

1. Aptitudini – Activitate. In absenta activitatii, aptitudinile ar ramane la stadiul de predispozitii pozitive. Totusi, nimeni nu se poate afirma prin intermediul unor predispozitii. Atunci cand ne descoperim aptitudinile si le dezvoltam prin activitate, ele pot deveni cu usurinta capacitati. De aici si pana la afirmare sociala, respectiv implinire, nu este decat un pas. 

2. Temperament – Inteligenta Emotionala. Inteligenta emotionala este acea trasatura de personalitate care ne ajuta, pe de o parte sa devenim constienti de si sa operam cu emotiile noastre, iar pe de alta parte, ne ajuta sa devenim constienti de si sa operam cu emotiile celor din jur. Inteligenta emotionala face posibila ameliorarea reactiilor noastre emotionale si aducerea lor intr-o forma compatibila cu civilizatia. Cand facem asta, sansele noastre de inserare sociala sunt considerabil crescute. 

3. Caracter – Bun Simt Comun. Bunul simt comun este dat de media credintelor si valorilor raspandite in societate. Logica privata a individului sau logica de grup poate adesea sa contravina bunului simt comun al societatii, in intregul ei. Cand ne opunem bunului simt comun nu facem decat sa ne auto-marginalizam, caci societatea tinde sa isi conserve sanatatea si echilibrul tocmai prin intermediul valorilor si modelelor pe care le promoveaza.

4. Eul – Stima de sine. Elementul care sustine sanatatea si echilibrul Eului, deci a intregii personalitati, este stima de sine. A avea stima de sine presupune sa cultivi sanatatea si echilibrul propriei personalitati, prin intermediul increderii si intelegerii pe care ti-o acorzi. A avea stima de sine nu exclude nici sentimentele de vinovatie si nici respectul pentru cei din jur. De altfel, ne dovedim mai eficient pretuirea pentru noi insine atunci cand respectam drepturile si bunastarea celor din jur.

Continue reading

virtute