Geniul Necunoscut al Orasului

Fiindca acest blog este despre minte si stil de viata, dar este si despre oameni, am decis sa va povestesc despre un brasovean de etnie maghiara pe care am ajuns sa il admir foarte mult in ultimul timp, fiind chiar fanul lucrarilor sale de arta.

Cu cativa ani in urma ma plimbam pe eleganta strada a Republicii din Brasov. Era o zi frumoasa de vara, usor plictisitoare, in orasul de la poalele Tampei ce pare a inainta, in ritmul domol, ardelenesc, asa cum stie el mai bine, catre ce stie el mai bine sa inainteze, adica spre civilizatie.

Am zarit la un moment dat cu coada ochiului o expozitie de sculpuri in lemn, intinse pe o masa. M-am apropiat, atras ca de un magnet. Nu imi dadeam seama atunci, dar nu mai simtisem asa ceva pentru o opera de arta romaneasca de pe vremea cand il citisem pe Eliade care, intr-un mod asemanator, te transfera intr-o lume magica, pe negandite, ca printr-o poarta magica a timpului, prin care ai patruns intamplator.

Figurile expuse pe masa ma intrigau si ma provocau intr-un mod aproape oniric. Omul care comercializa aceste figuri a inceput sa spuna cate o poveste despre fiecare dintre ele, dar parca trecea pe langa mine, cu toate ca imi dadeam seama ca incearca sa ma ajute sa ii inteleg lucrarile. Dar eu le intelegeam... in felul meu.

Am aflat ca sunt sculpturi in lemn, mai exact in radacina de pin si reprezinta o forma de arta de inspiratie totemica. Totemul este un obiect de cult in anumite zone ale planetei, cum ar fi Africa, Australia aborigena sau la indigenii americani. Mi-a mai povestit ca in fiecare dintre sculpturi apare intr-un mod sau altul, cifra sapte si ca arta sa reuneste, in mod simbolic, regnul mineral (postamentul de marmura al sculpturii), regnul vegetal (radacina de pin) si cel animal (chipul uman stilizat).

Partea cea mai interesanta a povestii sale era aceasta: totemurile sale nu au legatura cu niciuna dintre mitologiile de pe Terra. Balogh Laszlo creaza totemuri pentru omul modern, ca niste forte protectoare ale acestuia. Le citesc fascinat denumirile: Zeul Vointei, Zeul Norocului, Zeul Misterelor si, ei bine Zeul Viselor, care se afla in acest moment in camera mea si ii da un farmec bizar, asa cum imi place mie...

Mi-ar fi placut sa le iau acasa pe toate dar ma gandesc uneori ca, intr-adevar, "mai mult e mai putin". Totusi, nu am renuntat la aceasta idee cu totul. Inca ma mai gandesc ca intr-o zi sa achizitionez macar Zeul Vointei si Zeul Misterelor - zeitatile carora, s-ar putea spune ca le-am inchinat viata mea.

Sa va mai spun despre acest om, care este maghiarul meu preferat, ca, la baza, este militar de cariera si ca reuseste sa traiasca din arta speciala careia ii da nastere, lucru pe care nu foarte multi artisti il mai reusesc in ziua de azi. Iar asta, in ciuda faptului ca a refuzat sistematic sa se promoveze pe internet.

Lui Balogh Laszlo, nu pot decat sa ii multumesc ca exista si pentru ca are o oferta atat de interesanta pentru cei care ne viziteaza orasul! Eu personal ma simt foarte "in contact" cu creatia acestui om, care parca ma transpune intr-o lume fantastica, atinsa de un fior magic, sacru, neobisnuit.