Cultul Morții în Rusia

O mamă își sună fiul și îl numește laș. El a părăsit Rusia pentru a evita încorporarea și a trăi în libertate. Dar mama lui știe că și-a făcut de rușine patria pentru care ar fi trebuit să moară pe front, ca un erou.  

☆ ☆ ☆

Unul dintre aspectele pe cât de interesante pe atât de tragice în războiul care, de ce să nu recunoaștem, ne stresează de aproape 4 ani de zile, este... sacrificiul personal. Desigur, ambele tabere își arată disponibilitatea de a se sacrifica pentru cauze diferite, cu toate că scopurile reale ale conducătorilor pot să nu coincidă cu motivele de sacrificiu percepute de militari. Totuși, dacă ați fost atenți la evenimentele derulate în acest război, nu se poate să nu fi auzit de valurile de militari ruși invadatori care se duc să elibereze Ucraina. 

Pierderile invadatorilor sunt uriașe și par a fi o strategie în sine — uneori am sentimentul că scopul este sacrificiul suprem, în sine, nu obligatoriu obținerea unui rezultat pozitiv cum ar fi acapararea unor poziții cheie sau salvarea unor vieți. Îmi pare său să afirm asta dar aceste valuri de militari îmi dau sentimentul că au plecat în Ucraina ca să moară — un fel de sinucidere colectivă, dacă doriți, organizată de un cult bizar precum Templul Poporului, condus de Jim Jones care în anul 1978 a organizat o sinucidere colectivă, denumită de acesta sinucidere revoluționară.

În videoclipul de mai sus, ce a oripilat internetul, într-o discuție telefonică dintre o mamă din Rusia și fiul ei care a părăsit țara pentru a evita încorporarea, puteți observa modul cum femeia își manifestă disprețul și revolta față de atitudinea fiului. Acesta a preferat să cutreiere lumea și să-și trăiască tinerețea în loc să meargă pe front în Ucraina, ca să-și dea viața pentru ambițiile lui Putin. Mama sa îl numește laș și îl îndeamnă să-și asume riscul, să meargă la război pentru ca apoi să poată fi împreună cu familia. 

Tânărul nu găsește pic de înțelegere la mama sa. Nu afirm că această femeie dorește să-și vadă fiul mort dar în același timp ea pare că nu apreciază corect pericolul pe care îl reprezintă războiul și consideră că există lucruri mai importante decât eventuala pierderea a fiului pe front — cum ar fi ca acesta să demonstreze că este curajos, patriot și demn, în modul creionat de statul fascist rus, așa cum se prezintă el în anul 2025. Dar este cultul morții în Rusia o chestie reală?

În primul rând, cultul morții este un mit fascist și reprezintă unul dintre elementele-cheie identificate de scriitorii sau istoricii care au încercat să caracterizeze fascismul. Într-un articol anterior, vorbeam despre felul cum autorul italian Umberto Eco, în lucrarea sa Fascismul Etern, a descris fascismul prin intermediul a câteva elemente cheie pe care le voi menționa în continuare mai pe scurt decât am făcut-o în articolul inițial. 

Lecturați și articolul Fascismul și Măștile Sale. 

• CULTUL TRADIȚIEI — Ai spune că este un lucru bun să ne păstrăm tradiția (patriarhatul, ortodoxia, credințele populare, etc) dar tradiția nu este preocupată cu ideea de corectitudine și drepturi ale omului, de știință sau cercetare științifică. 

• RESPINGEREA MODERNISMULUI — Modernismul este asociat de ideologia fascistă cu decadența și imoralitatea pentru care ni se cere un efort de toleranță. 

• CULTUL ACȚIUNII (IRAȚIONALE) — Un cult al emoției și al iraționalului care pretinde că este acceptabil să adopți un comportament sub-uman față de oricine te deranjează, dacă așa îți vine.

• DEZACORDUL ESTE TRĂDARE — Fascismul și democrația sunt pur și simplu incompatibile. Ajungerea la putere a fasciștilor reprezintă game over pentru democrație

• TEAMA DE CEI DIFERIȚI — Este de notorietate atitudinea fasciștilor față de evrei dar putem adăuga atitudini similare față de homosexuali, soroșiști și alte entități demne de ură din perspectivă patologic-fascistă.

• CULTIVAREA FRUSTRĂRII SOCIALE — Oricare ar fi nivelul normal de frustrare dintr-o societate, fascismul o amplifică. Asta facilitează acapararea și menținerea puterii politice pe termen nelimitat.

• OBSESIA PENTRU CONSPIRAȚIE — Complotul inventat și intriga, reprezintă un mod de a alimenta frustrarea, în special atunci când receptorul nu este echipat intelectual pentru a solicita dovezi ale celor afirmate. 

• DEMONIZAREA INAMICULUI — Scopul demonizării este mobilizarea poporului prin instaurarea panicii morale, iar pe de altă parte, justificarea abuzurilor pe care un regim fascist la practică în mod normal.

• VIAȚA ESTE O LUPTĂ — Regimurile fasciste sunt vizibil izolaționiste și incapabile de cooperare cu alte state, privite ca niște competitori incorecți pe care îi combați, îi învingi sau îi ții departe. 

• DISPREȚ PENTRU CEI SLABI — Minoritățile sunt percepute ca fiind străine de tradiția strămoșească sau incapabile să se integreze în structura societății fasciste ori să întruchipeze idealul național. 

• CULTUL EROULUI ȘI AL MORȚII — Cultul eroului, în sine, nu are nimic rău. Eroul fascist este cu totul altceva. Bărbatul are obligația să devină erou al patriei și primește onoruri pentru asta, chiar și atunci când ucide în numele patriei. 

• BĂRBATUL MACHO ȘI ARMELE — Într-o societate fascistă, bărbatul se bucură de apreciere pentru capacitatea sa de a lupta cu niște dușmani ai patriei, mai curând imaginari. 

• POPULISM SELECTIV — Poporul este perceput ca o unitate de cuget și simțire, dictate de liderul fascist. 

• COMUNICARE CONTROLATĂ — Așa a apărut post-adevărul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor regimului fascist. 

Am vizionat de curând videoclipul postat mai sus în care autoarea rusă Elvira Bary explică modul cum s-a înrădăcinat cultul morții în cultura rusă, prin povești cu care tinerii ruși iau contact încă de la vârste fragede — povești despre o moarte perfectă, despre sacrificiul suprem care de regulă apare în situații critice și care le și rezolvă, punându-le capăt. Elvira Bary susține chiar că acest cult al morții la ruși este mai vechi decât Imperiul Rus sau Uniunea Sovietică. 

Pare că moartea îți oferă mai mult sens decât viața, în sine. Este o idee pe care am mai întâlnit-o la cei care fac parte din celulele teroriste jihadiste — ai ocazia să treci de la o viață lipsită de semnificație, de persoană ștearsă, ignorată de toată lumea și lipsită de perspective, la statutul de erou, iar mijlocul sacru prin care poți accede la acest statut este, desigur moartea. Deci probabil că nu este întâmplătoare apropierea aceasta între Rusia și Iran pe care o vedem în ultimii ani. 

Dacă trebuie să mori oricum, mai bine să mori pentru ceva măreț — este logica din spatele acestei disponibilități de a întâmpina sacrificiul suprem cu seninătate și un anumit fatalism. Dacă ți-ai pierdut viața în acest mod, ești îndreptățit să primești recunoaștere, importanță, vizibilitate, adică tot ceea ce nu ai primit în timpul vieții. Aceasta este povestea pe care ți-o spune Rusia, prin intermediul căreia viața ta capătă sens. Doar n-o să trăiești în stil occidental, pentru confort și plăcere! Asta este pentru țar!  

Dar există o problemă cu acest cult al morții. Evident că a existat o vreme când resursa umană părea inepuizabilă iar pierderile suferite în urma unui război puteau fi recuperate în decursul unei singure generații. În ziua de azi lucrurile s-au schimbat, observă Elvira Bary. Rusia înregistrează scădere demografică deoarece așteptările tinerilor s-au rafinat iar bărbații ruși sunt motivați mai curând cu ajutorul banilor, decât prin vechiul mit al eroului care își dă viața pentru patrie. Înainte ca acest cult al morții să eșueze moral, va eșua matematic. Și totuși, guvernul rus se comporta ca și când resursa umană ar fi inepuizabilă! 

(1) Imaginea Eroism, de Анастасия Демахина, via Pexels