De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? Ori de ce ai fi fericit daca esti homosexual? Sau de ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?
Istoria societatii umane este o poveste despre rationalizarea fericirii. Prin rationalizarea fericirii inteleg interzicerea accesului liber la fericire si asocierea fericirii cu anumite conditii necesare obtinerii acesteia. E ca si cand nu ai avea dreptul sa fii fericit daca nu indeplinesti acele conditii instituite de societate, in functie de valorile sale dominante. Conditiile respective pot fi destul de diferite de la un tip de societate la altul iar nerespectarea lor reprezinta o adevarata insulta la adresa majoritatii si a idealurilor promovate de aceasta. De ce ai fi fericit daca societatea iti cere sa fii casatorit si sa ai vreo doi copii? De ce ai fi fericit daca esti homosexual? De ce ai fi fericit daca nu ai suficienti bani pentru a-ti cumpara un BMW si un televizor ce ocupa jumatate de perete? Cine iti da acest drept?
Iata cateva tipuri de societate si felul cum iti restrictioneaza ele fericirea:
- Societatea traditionala ~ Ai dreptul sa fii fericit daca iti faci datoria fata de societate, adica ai un loc de munca si o familie, daca esti responsabil, iar ca femeie daca esti casnica si te ocupi de prepararea hranei, intretinerea locuintei, cresterea si educarea copiilor, cu low profile si supunere fata de deciziile si autoritatea masculina a familiei. Organ de represiune: gura lumii.
- Societatea de consum ~ Ai dreptul sa fii fericit daca adopti valorile societatii de consum si te preocupa obtinerea simbolurilor succesului: masinile cele mai scumpe, o locuinta noua si luxoasa, ceea ce se cheama trophy wife - adica nevasta trofeu -, chiar si o amanta trofeu daca vrei sa pari cu adevarat realizat. Nu in ultimul rand, daca copiii au toate gadgeturile recent inventate atunci meriti sa fii fericit. In caz contrar, sigurul care se va bucura ca ai ajuns acasa va fi cainele. Organ de represiune: sentimentele de inferioritate.
- Societatea liberalista ~ Ai dreptul sa fii fericit daca respecti nevoia femeilor de a munci si de a castiga la fel ca un barbat, daca intelegi ca si homosexualii / transsexualii si imigrantii au sentimente, daca dai sanse si celor care au deficiente sau handicapuri s.a.m.d. De asemenea, membrii societatii au libertatea sa faca ceea ce simt, sa inceapa si sa termine relatii atunci cand simt, indiferent de nevoile copiilor iar daca nu fac ceea ce simt nu vor putea fi fericiti niciodata. Organ de represiune: cancel culture.
- Societatea autoritarista ~ Ai dreptul sa fii fericit numai daca accepti faptul ca viata ta este dedicata slujirii autoritatii statului sau dictatorului, daca renunti la unele dintre drepturile tale: dreptul la libera exprimare, dreptul de a protesta, dreptul de a crede in ce doresti tu, dreptul la viata privata, dreptul la alegeri libere, etc. Daca nu poti trai cu asta, sistemul autoritarist iti demonstreaza ca exista lucruri mai rele decat ceea ce te nemultumeste pe tine: tortura si procesele incorecte de exemplu. Organ de represiune: sistemul.
Aceste rationalizari ale fericirii nu sunt intamplatoare, fiindca au la origine existenta unor obiective ale fiecarui tip de societate luat in parte. La randul lor, acele obiective se bazeaza pe niste ipoteze: poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip traditional, asa cum ne-am obisnuit noi sa traim. Sau poate ca fericirea are sens doar intr-o societate de tip liberal, egalitarista, in care minoritatile si femeile nu sunt discriminate. Sau poate ca fericirea are sens doar daca poti detine lucruri pe care le au toti ceilalti - esti cu atat mai fericit cu cat ai acces la mai multe lucruri. Putem confectiona astfel de ipoteze atata vreme cat nu intelegem originea fericirii. Dar ipotezele noastre raman in buna parte iluzorii.
(Si fiindca blogul meu este ca un film indian, facem pauza pentru un videoclip despre niste tineri care nu puteau sa traiasca cu normele societatii.)
Validarea externa pe care ne-o ofera societatea poate tine loc de fericire - pe sistem: daca nu are nimeni treaba cu mine, inseamna ca pot fi fericit. Si totusi, fericirea este dicolo de validarea externa si nici nu are vreo legatura cu toate aceste conditii pe care societatea vrea sa ni le impuna, mai mult pentru a se conserva pe sine decat pentru a ne face pe noi fericiti. Secretul fericirii este dincolo de aceste conditii si de fapt tine de modul in care ne reprezentam viata, pe ceilalti si pe sine, de asteptarile pe care le avem si capacitatea noastra de a aprecia ceea ce este, respectiv de a ne detasa de ceea ce nu poate fi.
In acest fel, unii pot fi fericiti in ciuda faptului ca nu au parte de binecuvantarile societatii de consum, nici de reciprocitate in dragoste, nici de egalitate in drepturi si nici macar de libertate. Poate vi s-a parut straniu faptul ca Alexei Navalny aparea mereu cu zambetul pe buze, cu toate ca nu se bucura de cele mai bune conditii de detentie. Cred ca era modul sau de a demonstra ca este liber si puternic, in ciuda tuturor eforturilor pe care chestia de la Kremlin le facea pentru a-i sfarama vointa si a-l determina sa isi accepte conditia de rob al dictaturii. Ar fi zambit si atunci cand trolii lui Putin au inceput sa inventeze stiri despre sotia lui.
Fericirea nu este dependenta de conditiile pe care ti le impune societatea si nici macar de conditiile de viata propriu-zise. Desigur, statisticile spun altceva dar omul nu este o statistica iar faptul ca macar si o singura persoana este capabila sa fie fericita in cele mai aspre conditii de viata si in ciuda invalidarii publice, cred ca reprezinta o dovada suficienta cu privire la adevarata sursa a fericirii, si anume perceptia umana. Fericirea poate avea la baza pe un singur gand: au facut tot posibilul sa ma determine sa accept conditiile impuse de Putin, mi-au luat libertatea si au incercat sa ma omoare, dar eu le-am demonstrat ca sunt mai puternic decat atat si mi-e de ajuns sa stiu ca generatiile urmatoare vor vorbi despre mine cu respect.
Care este stiinta din spatele acestei opinii? Dan Gilbert de la Universitatea Harvard vorbeste intr-un discurs Ted Talks despre cercetarile facute de echipa dumnealui de cercetatori impartasindu-ne secretul fericirii, asa cum reiese el din datele sale: oamenii fericiti au doua trasaturi fundamentale - ei apreciaza ceea ce au si se detaseaza fata de ceea ce nu pot avea. Ceva ce stim si noi de milenii, nu-i asa? Aprecierea si detasarea reprezinta concepte fundamentale ale marilor religii ale lumii iar in literatura universala apar tot felul de indicii cu privire la secretul fericirii - vezi fabula lui La Fontaine Vulpea si Strugurii. Si atunci cum de am ajuns la o confuzie atat de mare cu privire la fericire?
Fara a fi un mare adept al conspiratiilor, datorita faptului ca fericirea este totusi un factor motivational atat de puternic, ca si frica, s-a nascut interesul de a asocia fericirea cu tot felul de lucruri care erau importante pentru cei care instituiau ordinea societatii. Nu intotdeauna intentiile au fost negative. Spre exemplu, fericirea a fost multa vreme presupusa recompensa pentru bun simt comun. Nu toata lumea era fericita practicand bunul simt comun dar asta e partea a 2-a. Numai de curand fericirea a devenit recompensa pentru faptul ca aruncam cu banii pe fereastra pentru a cumpara ceea ce produc companiile cu renume. Apoi a fost recompensa pentru cei care castiga concursurile de talente pentru ca au avut probleme in copilarie. Acum insa stiti adevarul despre fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu