Despre Acea Discutie

Abilitatea de a purta acea discutie, se dezvolta in timp si este o misiune care dureaza o viata intreaga, fiindca avem de puratat discutii pe durata intregii vieti cu persoane pe care ne dorim sa le influentam in bine.

☆ ☆ ☆

Probabil suna ca o banalitate daca spun ca singurul mod in care ne putem influenta reciproc sunt discutiile. Dintre acestea insa, unele sunt mai curand monoloage, in sensul ca sunt comunicari unidirectionale, care nu permit si nici nu tin cont de ceea ce are de spus cealalta parte si, in general, nu tin cont de niciun aspect al experientei celuilalt: cum se simte, cum percepe si intelege lucrurile, cum este sa fie acela care traieste viata lui si se confrunta cu provocarile sale de zi cu zi. Pare ca acest mod autoritarist de a pune problema este destul de raspandit, chiar si in relatiile dintre membrii unei familii.

Exista multe scuze pentru care nu avem rabdare sa il ascultam pe celalalt. Printre acestea, lipsa timpului necesar sau chiar pretentia ca noi detinem toate adevarurile. In mod interesant, probabil ca uneori chiar este cazul de asa ceva: fiind parinti spre exemplu, stiti mai multe despre viata decat copiii dvs. Sau poate ca sunteti o persoana care iubeste lectura si v-ati familiarizat de-a lungul a mai multi ani de studii, cu elementele filosofiei universale, cu principiile unei vieti sanatoare sau cu alte lucruri pe care le stiti mai bine decat oricare dintre cunoscutii vostri.

Dar daca va doriti cu adevarat sa ii influentati pe ceilalti, faptul ca stiti atat de multe lucruri despre atat de multe lucruri, dupa cum ati observat probabil, nu este de ajuns. Din acest punct de vedere, cred ca psihopatii, care traiesc pentru a profita de ceilalti, ne pot da lectii. Intotdeauna m-au fascinat pedofilii care au o calitate pe care noi ceilalti nu o avem sau daca o avem, nu facem uz de dansa: aceea de a veni in intampinarea unora dintre nevoile copiilor pe care urmeaza sa ii abuzeze. Copii care nu discuta niciodata cu nimeni, fie pentru ca parintii sunt prea ocupati, fie pentru ca sunt tratati ca niste obiecte lipsite de opinii si de personalitate, ei bine, vor discuta cu un pedofil care are suficient timp si rabdare pentru a le intra pe sub piele.

La fel se intampla si cu psihopatii care incearca sa va escrocheze sentimental: ei au tot tipul din lume pentru a va asculta si pentru a va simti ritmul interior. Fiindca de aceasta ascultare atenta si minutioasa depinde urmatorul lor pas, nu-i asa? Ei bine, cred ca acesta este si motivul pentru care atat de multi dintre noi si atat de multi dintre copiii nostri le cad victime acestor monstri - ei sunt cu un pas inaintea noastra si sunt nevoiti sa evolueze, pentru a putea sa produca victime. Fiindca daca acesti monstri ar aparea neingrijiti, insensibili, aratandu-si rautatea si, eventual, calare pe o matura, atunci probabil ca nimeni nu ar mai cadea in plasa lor.

Tocmai de aceea, probabil ca noi, ceilalti, care avem programul atat de incarcat cu activitati utile si de apreciat si care avem mintea atat de plina de principii nobile si adevaruri eterne si incontestabile, am putea invata ceva de la monstrii respectivi. Cum ar fi ascultarea, rabdarea si straduinta de a simti ritmul si emotiile fiintei pe care ne dorim sa o influentam in bine. Daca am putea face asta, probabil ca toate acele discutii din familie, bine intentionate dar care se finalizeaza cu concluzia ca nu ne intelegem deloc, si ca parintele este de piatra, iar copilul este batut in cap, ar avea un cu totul alt sens.

Este o mare diferenta intre exprimarea de incurajari si instituirea de pretentii. Incurajarea este hranitoare, confortabila si ne motiveaza. Pe cand pretentiile sunt chinuitoare, o pedeapsa in sine. Copilul poate intelege din astfel de discutii ca, probabil, nu va reusi niciodata sa fie o persoana normala si integrata social, prin urmare, i-ar fi mai usor sa se afirme ca o persoana anormala si razvratita - cel putin in acest mod va obtine putin respect si va putea sa isi exprime frustrarile pe care nu a avut niciodata ocazia sa le exprime, pentru ca nu i s-a oferit acesta ocazie niciodata.

Mi-am dorit sa scriu un articol despre acea discutie, pe care am avut-o cu o persoana importanta pentru noi si de care ne-am amintit toata viata. Vedeti, noi ii tratam pe copii ca si cand nu ar dispune de memorie, si le repetam zilnic niste mesaje care, prin repetitie nu devin mai importante si usor de retinut, dimpotriva... se tranforma in cicaleala, adica se transforma in nimic. Acea discutie pe care ai avut-o o singura data cu parintele tau este mai usor de retinut si mai relevanta pentru copil decat 18 ani de cicaleala continua. Acea discutie are loc in momentul potrivit si nu face decat sa clarifice ceea ce deja l-ai invatat pe copil prin intermediul exemplului personal.

Dar, asa cum spuneam, acea discutie ar trebui sa cuprinda si foarte multa exprimare venita din partea celui pe care va doriti sa il influentati. Cand acesta primeste o voce, este mult mai receptiv la mesajele voastre - iar acesta este un mare secret al influentei sociale si al educatiei pe care, din pacate, nu il apreciem la adevarata valoare. Acea discutie este incurajatoare si nu ignora faptul ca, in fond, oricine este inzestrat cu liber arbitru. Daca unii dintre copii regreta ca nu au cu cine discuta, in aceeasi masura altii regreta ca nu au avut niciodata sansa sa vorbeasca - cu alte cuvinte, nici ei nu au avut cu cine discuta!

Dar acea discutie, nu este legata doar de relatiile intre parinti si copii. Este legata si de relatiile intre cei care ofera ingrijire, medici, asistenti, psihologi, cei care ofera sprijin, intr-o forma sau alta, cei care incearca sa ne motiveze, antrenori, lideri sau sefi. Principiile sunt aceleasi. Cred ca abilitatea de a purta acea discutie, se dezvolta in timp si este o misiune care dureaza o viata intreaga, fiindca avem de puratat discutii pe durata intregii vieti cu persoane pe care ne dorim sa le influentam in bine. Nu e doar despre a stabili limite. Este si despre a convinge ca limitele stabilite sunt importante, utile si de bun simt. Iar in unele dintre situatii, limitele nici macar nu le stabilim noi, fiind stabilite de realitate si posibilitatile pe care aceasta le ofera.

Avem nevoie de o astfel de ascultare fiindca exista o sensibilitate accentuata a celor pe care ne dorim sa ii influentam: fie ca sunt copii, fie ca sunt subalterni, fie ca sunt parintii nostrii, a caror viata este marcata de tot felul de suferinte. Sensibilitatea lor este atat de mare incat poate trece drept labilitate emotionala. Ea vine din pozitia lor de vulnerabilitate si dependenta dureroasa fata de noi. Sunt deosebit de sensibili la semnalele de dominatie pe care le transmitem. Ei folosesc aceste semnale drept argumente ale faptului ca nu au cu cine discuta (ceea ce este corect) si apoi ca scuza a actelor de razvratire pe care le vor pune in scena, doar pentru a demonstra ca si ei pot sa ne produca suferinta.