Spencer Elden este celebru. Probabil ca l-ai vazut si tu pe coperta albumului Nevermind al legendarului grup Nirvana, din 1991. Dupa 30 de ani de la lansarea acestui album, si dupa 30 de ani de viata, tanarul american si-a dat seama ca Nirvana l-a abuzat sexual, prezentandu-l in ipostaze umilitoare publicului.
Traim vremuri interesante. O caracteristica preganta a acestor vremuri este aceea ca multi dintre noi au tendinta sa pozeze drept victime ale ceva / cuiva / undeva / peste tot. Am mai vorbit despre asta in articolul numit Cultura Victimizarii, si nu numai, dar nu e ca si cand as fi epuizat subiectul, nu-i asa? De unde aceasta propensiune de a poza in victime la noile generatii? Care este sensul ei si de ce nu a existat pana azi in forma aceasta iesita din comun?
Imi amintesc ca in urma cu doar 15 ani, puteai sa intri pe un forum sau un chat oarecare iar acolo puteai fi mancat de viu pentru simplul fapt ca existi. Daca spuneai ca esti roman si incercai sa povestesti despre dificultatile inerente vietii in Romania, ceea ce primeai in schimb nu era compasiune ci un fel de dus rece care iti dadea de inteles ca nu ai ales atitudinea potrivita si ca nimeni nu este dispus sa te ia in serios daca pozezi in victima. Era mai bine? Era mai rau? Pentru ambele intrebari raspusul este probabil si da si nu: bine din anumite puncte de vedere, rau din altele.
Cand vezi ca nimeni nu este dispus sa iti ia apararea sau sa iti ofere cel putin un ceai cald si o vorba de incurajare, pentru ca esti victima viespilor de padure sau a veveritelor din valea cu veverite turbate, te gandesti... okay, daca in acest mod nu am reusit sa imi fac prieteni, atunci ce altceva as putea incerca? Nu e garantat ca vei reusi sa primesti prietenia oricui, dar poti incerca sa nu-ti mai plangi de mila, doar ca experiment, ca sa vezi ce iese. Rezultatul ar putea sa te surprinda: te simti mai bine, ceilalti simt si ei ca se pot relaxa, fiindca nu mai exista cineva in grup care incearca sa ii praduiasca de resurse (cum ar fi atentie, compasiune, un ceai cald, etc) si, probabil, au tendinta sa te respinga mai putin. Probabil...
Dar asta era situatia in urma cu 15 ani! Ei bine, nici macar 20 de ani mai tarziu, astfel de comportamente fata de cei care sustin ca sunt victime ale ceva sunt total descurajate, noile generatii considerand ca este bine-venit oricine doreste sa marturiseasca despre toate abuzurile pe care le-a suferit in istoria familiei. Asta pare a fi o chestie pozitiva, cel putin la prima vedere. Dar asa cum abuzurile fata de cei care pozau in victime aveau si consecinte pozitive (constietizarea resurselor, dorinta de a le pune in valoare, etc), tot la fel si protejarea / ascultarea / cocolosirea victimelor pare sa aibe consecinte negative.
Daca va amintiti, am scris un articol in care un student de culoare, pe nume Isaiah Martin, in statul Texas, si-a pus singur niste lozinci rasiste pe propria masina in parcarea colegiului unde studia, apoi le-a pozat si le-a facut publice, pentru a demonstra cat este de greu sa fii o persoana de culoare intr-un colegiu american. Dar acesta nu este singurul incident de acest fel. Intr-o scoala din Missouri, apar in toaleta tot felul de lozinci rasiste si insultatoare la adresa comunitatii de culoare, pentru ca in final sa se descopere ca cel care le-a scris era el insusi un elev de culoare. E intotdeauna cel pe care il banuiesti mai putin...
Dupa cum observati, cel putin in aceste cazuri, preocuparea aceasta legata de presupusele atitudini rasiste, exista mai curand in mintea presupuselor victime care incearca sa ofere dovezi cu privire la suferintele pe care le indura, iar cand aceste dovezi nu exista, atunci pur si simplu le inventeaza. Nu afirm ca este un fenomen preponderent in societate, care sugereaza faptul ca toate victimele sunt oportuniste si ca ar trebui sa ne schimbam atitudinea fata de victime. Spun doar ca acest fenomen exista si ca unii sunt dispusi sa profite de aceasta deschidere a societatii fata de victime.
Cel mai recent exemplu este cel al lui Spencer Elden, un tip pe care este posibil sa il fi vazut pe coperta albumului Nermind (1991) al trupei Nirvana. Ei bine, 30 de ani mai tarziu apare Spencer Elden si se plange ca viata lui a fost compromisa de faptul ca a aparut pe coperta albumului respectiv si da in judecata pe membrii grupului si pe toata lumea implicata in alegerea copertei albumului pentru pornografie infantila. A fost sau nu pornografie infantila? Si daca nu a fost, ce l-a determinat sa vina cu aceasta poveste tocmai acum?
Ei bine, aceasta cultura a victimizarii care caracterizeaza societatea actuala, o cultura care ii vaneaza pe toti cei care au abuzat vreodata pe oricine (vezi cazurile R.Kelly, Jeffrey Epstein, Harvey Weinstein, Michael Jackson, si documentarele Netflix aferente), ar putea sa nasca in noi dorinta de a profita de acest val si a ajunge si noi in centrul atentiei. Povestile sunt de multe ori senzationale si inregistreaza milioane de vizualizari, fiindca oamenii doresc sa stie cine pe cine a mai abuzat si cum i-ar putea acest lucru distruge reputatia si cariera.
Dupa cum observati, fiecare curent social, fiecare moda isi are partile sale bune si partile mai putin bune. Din fericire, nu oricine pretinde ca este victima beneficiaza de reparatii morale sau financiare, fiindca oamenii nu si-au pierdut de tot uzul ratiunii. Totusi, victimele oportuniste nici macar nu inteleg jignirea pe care o aduc adevaratelor victime ale societatii, cum ar fi muncitorii fortati sa lucreze la negru, cei carora nu li se platesc contributiile, cei care sunt fortati sa stea in strada si sa cerseasca, sau cei care sunt abuzati in familii si care sunt lipsiti de speranta.
Victimele oportuniste au si numeroase trasaturi care le asociaza cu ceea ce se cheama tulburarea de personalitate anti-sociala (psihopatie). Psihopatii fie pozeaza in victime pentru a ne induce in eroare, a ne sensibiliza si a avea acces la resursele noastre, fie se considera cu sinceritate a fi ei insisi victime (ale parintilor, prietenilor, societatii, etc) , pentru a-si amorti constiinta morala si a-si oferi licenta pentru abuz. Rationalizarea, este tocmai mecanismul de aparare prin intermediul caruia psihopatii se protejeaza de sentimentele de vinovatie: am fost la randul meu abuzat, prin urmare pot sa abuzez pe altii sau cel pe care il abuzez este el insusi un abuzator, deci pot sa il abuzez linistit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu