Victime de Succes

Succesul este multi-factorial, si procesual, la fel ca multe alte lucruri: boala si sanatatea, relatiile si viata in sine. Totusi, o teorie aparuta recent promoveaza ideea ca succesul este o chestiune de "culoare a pielii", ignorand orice alti factori: abilitatile, caracterul, contextul sau pasiunea. O analiza a ceea ce se cheama Critical Race Theory.

☆ ☆ ☆

Se spune ca succesul apare acolo unde pregatirea intalneste oportunitatea. Cu alte cuvinte, in geneza succesului isi vor spune cuvantul doua tipuri de resurse: cele exterioare, care tin de context si chiar de noroc, si cele interioare, care tin de abilitati, de atitudine, de personalitate. Unii cred ca succesul tine in totalitate de context. Spre exemplu, o chestie care tinde sa ia amploare zilele acestea este ceea ce se cheama "Critical Race Theory" - nu am nici cea mai vaga idee cum se traduce asta, si nici nu m-as baza pe Google Translate, prin urmare o sa pastrez acest termen si o sa explic in schimb ce promoveaza aceasta teorie.

Critical Race Theory (CRT) - foloseste un cadru de referinta marxist pentru a examina problemele sociale, culturale si legale ca fiind determinate de rasa si rasism. Este o disciplina academica aparuta in SUA si care incearca sa demonstreze faptul ca sistemul de justitie nu face altceva decat sa mentina suprematia rasei albe si, de asemenea, sa obtina emanciparea rasiala si non-subordonarea (fata de rasa alba).

Fiindca acesta este un articol despre succes, Critical Race Theory incearca sa demonstreze faptul ca rasa are un impact decisiv asupra capacitatii noastre de a deveni persoane de succes, caci sistemul actual nu permite persoanelor de culoare sa obtina succesul. Ceea ce ma pune pe ganduri, fiindca imi vin in minte nume precum Ben Carson, Whitney Houston, Beyonce, Chris Brown, surorile Williams, etc. Cei care resping aceasta teorie argumenteaza, pe buna dreptate, ca acest tip de mesaj, ajuns destul de influent in randul democratilor americani, este cel mai nociv mesaj cu putinta, tocmai fiindca formeaza mentalitati de victima, in randul populatiei de culoare, potrivite numai pentru activism salbatic si proteste, ceea ce va indeparta si mai mult succesul de aceste persoane.

Factorii care determina aparitia succesului:

A. FACTORI DE CONTEXT - familia din care provii, rudele, orasul in care locuiesti, cunostintele si relatiile, pe scurt, ceea ce obisnuim sa numim "Noroc". Potrivit Critical Race Theory, culoarea pielii ar juca un rol decisiv intre toti acesti factori. Nu vreau sa minimalizez importanta acestui detaliu dar cred ca sunt multe alte lucruri care "amelioreaza destinul" si nici macar n-am inceput sa vorbesc inca despre personalitate! S-a spus in trecut ca omul este produsul mediului din care provine. Si pe buna dreptate: faptul ca provii dintr-un mediu defavorizat, indiferent de culoarea pielii tale, cumva "te cam aboneaza", cel putin statistic, la multe dificultati si multe frustrari. De asemenea, daca parintii tai au o cariera solida intr-un domeniu, sau ai un unchi care a reusit in viata, astfel de detalii biografice iti ofera ceva avantaje, tot la fel, indiferent ce culoare are pielea ta. Insa doar factorii care urmeaza vor face cu adevarat diferenta.

B. FACTORI DE PERSONALITATE

APTITUDINILIE - Sau, altfel spus, ceea ce stii sa faci si felul cum reusesti sa dezvolti acest potential. Consider ca si sanatatea tine de acest factor. Caci daca, sa zicem, culoarea pielii tale nu este "cea corecta", iti ramane totusi sa demonstrezi ca ai tot ce are o persoana cu pielea alba si ceva in plus, astfel incat sa reusesti sa obtii acel post, scos la concurs. Faptul ca ai pielea mai inchisa la culoare nu inseamna ca nu poti sa scrii si sa vorbesti corect si cu elecventa, una sau mai multe limbi, nu inseamna ca nu stii sa organizezi munca unei echipe sau ca nu stii sa faci fata unor situatii limita. Iar daca poti sa faci toate astea, oare cat de relevanta mai este culoarea pielii tale? Dar sa zicem ca nu primesti jobul dorit si incepi sa te gandesti: este din cauza rasei, fiindca asa zice Critical Race Theory. In momentul cand incepi sa crezi asta, lupta e pierduta, fiindca in loc sa faci eforturi pentru a gasi totusi un job, intr-o alta zi, in loc sa te perfectionezi, alegi sa crezi ca esti deja perfect, doar societatea este stramb construita. Aici intervine factorul urmator: atitudinea de victima sau de invingator.

ATITUDINILE - Reprezinta un factor extrem de important in "economia succesului", caci exista situatii in care pare ca toate datele problemei sunt in favoarea ta, si totusi, nu reusesti sa obtii ceea ce iti doresti. Spre exemplu, sa zicem ca vii dintr-o familie de intelectuali, care au multi bani, care sunt si albi, de asemenea, ai facut multa scoala, inclusiv master si doctorat, dar oare toate astea garanteaza succesul tau? Ei bine, nu obligatoriu. Ar putea lipsi increderea in fortele proprii, rezilienta, capacitatea de a gestiona respingerea si pierderea. Sau ar putea interveni incapacitatea de a gestiona succesul: fiindca succesul usor te poate face indisciplinat, superficial, arogant si incapabil sa dai randament. Daca iti lipseste aceasta componenta, (Atitudinea, Caracterul) ai sanse mari sa nu fii tocmai un castigator in aceasta lupta pentru supravietuire - caci da, e vorba si despre o lupta, nu doar despre un privilegiu. In mod similar, daca provii dintr-o familie saraca, de persoane de culoare, care locuieste intr-un gheto, componenta atitudinala te poate face sa speculezi fiecare sansa care ti se ofera, si cred ca se intampla asta uneori, din fericire, atunci cand oamenii isi doresc cu adevarat succesul si nimic nu ii poate opri. Vezi cazul memorabil al neurochirurgului si parlamentarului american Ben Carson. Iar pentru o astfel de persoana, faptul ca are un job, o locuinta modesta si o familie, este deja un succes, comparativ cu unul care, provenit din acelasi mediu ajunge, implacabil, intr-o puscarie, gravitand in jurul ei toata viata.

Doar unul dintre acesti factori nu iti poate garanta succesul.

Sa zicem contextul si norocul - este un predictor destul de slab al succesului, daca la el nu se adauga macar o bruma de abilitati si atitudine de invingator. De fapt, cei care cred in Critical Race Theory seamana cu cei care joaca la pacanele: neavand culoarea "corecta" au pierdut jocul, inca din start, sau cel putin asa cred ei. Restul, cum ar fi eforturile de crestere personala, imbunatatirea abilitatilor, atitudinea rezilienta, nici macar nu mai conteaza. Asta se intampla cand credem in noroc si jucam totul pe o singura carte (in cazul acesta rasa), spre deosebire de situatia in care credem in abilitati, si avem tot timpul din lume sa le perfectionam si sa demonstram ca dispunem de acestea.

De asemenea, poti fi un geniu si sa dispui de abilitati "cu nemiluita", dar ce te faci daca contextul social-istoric, daca momentul si stadiul de dezvoltare al societatii te face incompatibil cu succesul? Probabil ca multe genii ale timpului nostru trec neobservate, doar fiindca acest moment al istoriei este generos mai curand cu fetele siliconate si baietii cu tupeu decat cu persoanele care ar putea sa aduca progres real societatii umane.

Haideti sa va dau un exemplu la indemana. Exista artisti care si-au jucat viata la ruleta, cum se zice. Au pariat tot ce aveau pe o anumita resursa sau abilitate. Sa zicem ca acea resursa este chitara. Ei bine, un moment bun pentru a fi un chitarist exceptional era decada anilor '80. A fost un timp prietenos cu chitaristii valorosi, dar si cu producatorii de chitari bune, pe fondul ascensiunii genurilor muzicale care foloseau acest instrument. Nu acelasi lucru il pot afirma despre ultimele decade, cand multi producatori de echipament muzical au dat faliment - in ziua de azi aproape nimeni nu doreste sa mai asculte solouri de chitara elaborate si cu atat mai putin sa le reproduca acasa, intr-un garaj sa intr-un dormitor.

De aceea, "succesul se intampla acolo unde oportunitatea intalneste pregatirea". De asemenea, "atunci cand discipolul este pregatit, apare si maestrul". Daca discipolul este societatea umana, putem judeca nivelul de pregatire al acesteia prin prisma maestrilor pe care ii recunoaste si ii promoveaza la un moment dat. Vremurile pe care le traim par a aduce in centrul atentiei pe cei care inteleg nevoile maselor de a se victimiza si de a-si plange de mila, si sunt dispusi sa le vanda gogosi calde... "nu conteaza ce stii sa faci" (cum conta in anii '80) si nici "mentalitatea de invingator" (promovata in anii 2000). Conteaza sa convingi pe toata lumea ca esti oprimat, caci nimeni nu doreste sa fie desfiintat social si profesional de o victima invalidata.