Iubire Neconditionata si Alte Baliverne

Dintre toate tipurile de iubire, iubirea romantica, este in proportie de 100% conditionata de atractia care se exercita intre parteneri si care nu ar putea exista in absenta "beneficiilor egoiste": un corp tanar si frumos, sau un caracter puternic si curat, de exemplu. 

o o o

Probabil ca exista un punct in care morala crestina intalneste romantismul sud-american si acolo se face loc pentru asa-zisa iubire neconditionata. Teoreticienii emotiilor umane au vorbit despre diverse moduri de a iubi, pornind de la iubirea pur carnala (Epithumia), continuand cu cea pasionala, romantica (Eros) si ajungand la moduri din ce in ce mai subtile de a iubi, cum ar fi iubirea de tip fratern (Phileo) sau cea de tip dumnezeesc - Agape, sau iubirea neconditionata.

In Psihologie, iubirea neconditionata se refera la o stare de spirit in care cineva are scopul de a spori bunastarea celuilalt, in ciuda faptului ca nu are niciun fel de beneficiu din asta. (Wikipedia)

Ceea ce ma determina sa nu prea iau in serios iubirea Agape (neconditionata) la oameni este faptul ca, spre deosebire de Dumnezeu, resursele noastre sunt bine determinate si, mai ales, sunt limitate. Caci vedeti, e mult mai simplu sa iubesti Agape atunci cand esti nemuritor si omnipotent - ba chiar este de datoria ta sa iubesti in acest mod -  dar cine sunt eu sa vorbesc despre datoria lui Dumnezeu, nu-i asa?

In cazul oamenilor, a iubi neconditionat poate sa ridice unele probleme:

• Iubirea Neconditionata atrage victime de profesie, profitori, puturosi si psihopati: caci astfel de persoane nu inteleg reciprocitatea, acel "give & take" pe care il presupune o relatie normala si sanatoasa. Pe cat de sofisticat suna Agape, pe atat de periculoasa poate fi aceasta atitudine atunci cand este indreptata catre persoane nepotrivite, pe care le si atragi, ca un magnet cu iubirea ta de tip Agape. Cei mentionati mai sus nu sunt pregatiti sa ofere ceva in schimb, iar daca o fac, este doar pentru ca vor sa creeze o impresie falsa si sa va duca in postura de a face lucruri tot mai costisitoare pentru ei.

• Iubirea Neconditionata consuma resurse: ei bine, da, atunci cand te preocupa atat de mult felul cum iubesti, iti scapa din vedere faptul ca toate aceste lucruri pe care le daruiesti, din iubire, au o limita si un pret. Spre exemplu, timpul unei zile este alcatuit din 24 de ore, deci vei putea sa ajuti un numar limitat de bunicute sa treaca strada si vei putea sa salvezi un numar limitat de balene esuate pe tarm. Oare vei putea trai cu tine insuti stiind ca nu ai putut sa ii ajuti pe toti? 

• Iubirea Neconditionata este adesea incompatibila cu Binele Propriu: Dupa cum spuneam mai sus, daca ar fi sa iubesti neconditionat, nu ti-ar ajunge 24 de ore sa-i ajuti pe toti cei care au nevoie de tine (caci au tendinta sa se inmulteasca) si, mai ales, nu ti-ar mai ramane nici macar 5 minute pentru a te ocupa de propriile nevoi. Cum ar veni, ca entitate sociala ai fi nimeni, caci tu existi pentru a iubi si a servi, nu pentru a te deservi pe tine insuti si scopurile tale "egoiste". 

Cred ca persoanele care s-au angajat la aceasta intreprindere numita probabil "Munca in Zadar", care este iubirea neconditionata pot deveni destul de frustrate. Spre exemplu, pot descoperi faptul ca lumea nu le ofera in schimb aceeasi atitudine (si asta e o mare drama, nu-i asa, caci investitia lor de "bun simt" s-a dus pe apa Sambetei) sau ca a trecut timpul si nu au reusit sa construiasca nimic in curtea proprie, fiind preocupati sa construiasca mult prea multe in curtea vecinului.

Cu alte cuvinte, cat de mult sa te urasti pe tine insuti incat sa risipesti resursele in stanga si-n dreapta, fara a astepta nimic in schimb? Una dintre tinerele care apara acest concept de iubire neconditionata imi spunea ca nu este obligatoriu sa iti consumi resursele in numele iubirii neconditionate si gasise un tip de echilibru functional in interiorul acestui concept.

Ea spunea ca poti sa iubesti pe cineva si de la distanta, fara a-ti risipi resursele cu acela. Spre exemplu, daca, sa spunem, o persoana asa idealista atrage psihopatii ciorchine, intr-o astfel de situatie nu insemna ca esti obligat sa vii in intampinarea nevoilor acestora. 

Psihologii vorbesc despre diferentele care exista intre iubirea simtita si cea manifestata propriu-zis, comportamental: 

• Iubirea Emotie ~ este o simpla tanjeala si o atitudine de "superioara bunavointa", in absenta manifestarilor de comportament iubitor. Iubirea emotie nu iti consuma resursele - poate doar timpul atunci cand iti place tanjeala prea mult.  Daca iubirea este neconditionata dar pur emotionala, nu inseamna ca pierzi prea multe resurse. Spre exemplu, poti sa iubesti pe cineva, fara sa te simti obligat sa il ajuti cu bani, servicii, atentie sau timp. Nici macar nu trebuie sa-i raspunzi la telefon! In acest caz, ai prefera in mod sigur sa ai in preajma persoane care vor ceva in schimb, sunt "pe interes", cum ar veni, dar cel putin te ajuta sa-ti rezolvi problemele iar cei care "te iubesc neconditionat", pot sa isi introduca iubirea neconditionata "undeva". 

• Iubirea Comportament ~ presupune dezvoltarea unei componente active si manifeste, comportamentale, prin intermediul careia ne punem in slujba nevoilor celuilalt. Si aici lucrurile se cam complica, nu-i asa, caci o fapta cantareste infinit mai mult decat o emotie. Daca iubirea este neconditionata, atunci investita ta de resurse (timp, bani, eforturi, servicii, etc) are drept singura recompensa faptul ca reusesti sa te suporti pe tine insuti, caci probabil nu ai putea altfel, decat risipind resurse in stanga si in dreapta. (LOL) 

Cu alte cuvinte, in ambele cazuri descrise, iubirea neconditionata se dovedeste a fi, cel putin in ce priveste virtutile sale sociale, sublima dar total inutila. Cand este o iubire neconditionata pur emotionala nu ajuta pe nimeni cu adevarat iar cand este o iubire neconditionata manifestata comportamental iti produce o paguba cu mult mai importanta decat faptul ca te intalnesti pe strada cu tine insuti si iti dai singur un pumn in figura. De multe ori, acest tip de iubire nu il ajuta nici macar pe beneficiar, in special daca este unul dintre cei citati (victima de profesie, parazit sau psihopat).. 

Ideea de baza a acestui articol este ca resursele noastre sunt limitate si de aceea trebuie investite intr-un mod inteligent, in sensul ca modul cum le investesti te poate ajuta sa ramai functional, sanatos si fericit. Iar daca gandim astfel, atunci probabil ca preferam sa avem in jur persoane interesate, dar care cel putin fac ceva pentru noi decat persoane care nu-si cunosc interesul si astfel ne dau de inteles ca a primi nu presupune a oferi ceva in schimb.

In aceasta lunga introducere, am incercat sa dau de inteles ca iubirea asa-zis neconditionata, in caz ca ar exista cu adevarat, nu ne-ar ajuta cu nimic. Ma refer aici in special la relatiile intre intre adulti si la iubirea de tip romantic. In continuare voi incerca sa va dovedesc de ce, in realitate, iubirea neconditionata nici macar nu exista, cel putin nu in cazul unor relatii normale de prietenie, vecinatate sau, desigur in cazul relatiilor rmantice.

• Conditionari Fizice ~ Aici am putea vorbi despre acele "iubiri neconditionate", care scapa din vedere faptul ca partenerul a fost ales in functie de anumite criterii de ordin fiziologic (sa fie "bine facut(a)", sa fie "dragalas(a)" sau, daca mergem pana la esenta, sa fie de gen masculin sau feminin. Homosexualitatea nu a fost inteleasa nici macar in 2018 si ramane un mister, dar faptul ca preferam ca partenerul nostru sa fie barbat si nu femeie (sau vice-versa) reprezinta deja o conditie pe care o punem iubirii - deci pica ipoteza "iubirii neconditionate", din start. Daca nu ar exista atractia propriu-zisa, ar fi pusa in pericol perpetuarea speciei, ori, in cuplurile homosexuale, ar fi pusa in pericol satisfactia si functionarea cuplului. Dar prezenta atractiei fizice exclude "iubirea neconditionata".

• Conditionari Culturale ~ Asa cum putem fi atrasi de un anumit gen / sex si niciodata de celalalt, tot la fel putem fi atrasi de anumite trasaturi de caracter (curaj, intelepciune, rabdare, educatie, etc) si niciodata de altele (superficialitate, inconstanta, necinste). Valorile celeilalte persoane, in care ne regasim si pe care le iubim, reprezinta deja un criteriu de selectie (o recompensa / un beneficiu "egoist") si deci alta conditie pe care o punem iubirii - din nou, pica ipoteza "iubirii neconditionate". 

• Conditionari Sociale ~ Acestea pot fi o subcategorie a conditionarilor culturale, caci, in fond, modelele sunt niste reprezentati ai unor culturi si intruchipeaza niste valori. Faptul ca cei din jur, sau persoane influente dintr-un grup, au anumite opinii, ajunge sa exercite o presiune asupra noastra si asupra felului cum ne alegem partenerii - iata deci alte conditii puse iubirii si asimilate pe nerasuflate.

Regret sa fiu eu acela care va spulbera iluziile si promit sa am rabdare cu voi in caz ca doriti sa-mi demonstrati ca exista iubire neconditionata, desi ma indoiesc ca veti reusi. As risca sa afirm ca, dintre toate tipurile de iubire, iubirea romantica, care implica trairi intense, obsesie si dorinta nu este absolut niciodata neconditionata - este in proportie de 100% conditionata de atractia care se exercita intre parteneri si care nu ar putea exista in absenta "beneficiilor egoiste": un corp tanar si frumos, sau un caracter puternic si curat, de exemplu.

Asadar, asa cum am incercat sa va demonstrez aici, conditionarile in iubirea romantica au inceput sa se formeze pe cand noi nici macar nu stiam cuvinte care suna asa de interesant, cum ar fi "iubirea neconditionata"... 

(1) Imaginea Unconditional Love, de Karina, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0