Se spune ca fericirea face din tine un om superficial si lipsit de valoare sociala. In schimb nefericirea te face sa pierzi gustul vietii si stinge lumina ochilor tai. Pare ca actionam ca niste marionete ale emotiilor noastre. Se poate si altfel?
Stiti ca citesc presa internationala de profil. Citesc si descopar un titlu provocator: "Uitati de fericire! Suntem programati sa fim nefericiti." Autorul articolului - profesor universitar, explica frumos faptul ca, daca nu ar exista frica, tristetea, invidia, ura, (care marcheaza nefericirea noastra) etc, oamenii nu ar mai avea pentru ce sa se trezeasca dimineata. O problema majora pentru intreaga societate - nu doar ca ar da faliment o multime de firme (de cosmetice, alimente, telefonie, deratizari, etc) care se lauda cu faptul ca ne pot face fericiti, dar societatea asa cum o cunoastem noi, ar disparea.
Daca toti membrii societatii ar umbla mereu cu negru sub unghii si ar mai fi si fericiti pe deasupra, am spune ca societatea respectiva ar fi mai buna daca oamenii care o alcatuiesc ar fi nefericiti, macar din cand in cand - din nefericirea lor s-ar putea sa izvorasca progresul. Poate ca un om nefericit s-ar gandi la igiena personala si ar avea o idee salvatoare. Intr-un fel, realitatea sociala ia masuri, caci negrul sub unghii atrage boli si indeparteaza semenii dezgustati, deci atrage nefericirea. Dar omul cu negru sub unghii refuza in mod sistematic nefericirea si (deci) progresul si se bucura cu ce are (sub unghii).
Omul "cu negru sub unghii", sa-i spunem Psyho, a descoperit secretul, banal dealtfel, al fericirii. Daca Psyho isi doreste ceva, el ia, pur si simplu, traieste clipa, se bucura de ceea ce are si nu-i pasa de ceea ce nu poate avea. Iar in felul acesta are acces la o fericire fara de sfarsit. S-ar spune ca decat un astfel de om, ce intruchipeaza regresul umanitatii si intoarcerea noastra pe o treapta inferioara a evolutiei, am prefera un om nefericit, unul care sta mai rau cu stima de sine insa cel putin isi ingrijeste mainile.
Un astfel de om, adolescent la momentul respectiv, vorbea cu un psihoterapeut, intr-un centru de re-educare. Psihoterapeutul, de formatie adleriana, John Newbauer incerca sa ii sugereze faptul ca trebuie sa isi schimbe sistemul de valori, daca doreste sa iasa din centrul respectiv, unde era tinut prizonier.
Psyho: "John, tu incerci sa imi impui valorile tale!", se lamenta adolescentul.
John N.: "Exact! Trebuie sa iti schimbi valorile daca doresti sa iesi de aici!", il lamurea terapeutul.
Omul "cu negru sub unghii" este doar o metafora a tuturor celor carora nu le pasa de parerea celor din jur si nici de progresul personal, si care se regasesc in psihopatologie sub numele de psihopati. Sigur, uneori este bine sa nu-ti pese, fiindca nu vrei sa devii sclavul altora. Totusi, in general, este util sa tii cont de ceea ce se cheama "bunul simt comun" - un construct social care are rolul de a regla derapajele.
Bunul simt comun este un mod de viata si un cod nescris de legi pe care, respectandu-l, iti castigi renumele, reputatia si dreptul de a trece prin lume "cu capul sus". Cand nu ne pasa de bunul simt, la modul general, s-ar putea spune ca... "avem o problema". Ma refer aici la faptul ca, pe termen lung, oamenii nu iti pot oferi increderea lor (si asta te va durea) ai tot felul de complicatii cu acestia si esti citat la tribunal, mai des decat ti-ar placea. Dar oare bunul simt comun iti va asigura fericirea?
La extrema cealalta se afla Vic, o persoana, ce incearca sa isi controleze toate gesturile, si intreaga activitate prin intermediul unui program draconic, in stradania sa disperata de a fi pe placul semenilor. El trebuie sa isi faca timp pentru doua joburi, pentru cursurile de la universitate plus scoala de soferi, pentru jogging dimineata sau seara, pentru iubita sa care are nevoie de atentie, pentru bunicul sau bolnav, care locuieste singur intr-un oras invecinat si, desigur, pentru igiena personala.
Daca am vedea programul zilnic al acestui om, cel mai probabil, l-am privi cu mai multa ingaduinta pe tipul descris mai devreme, cel "cu negru sub unghii", pe care nu il suporta nimeni dar caruia nici ca-i pasa. Si iarasi, pe buna dreptate, fiindca Vic poate oricand sa cedeze psihic, ajuns din urma de oboseala si coplesit de pretentiile oamenilor din jur pe care, oricat s-ar stradui, nu ii poate multumi.
In timp ce pe Psyho il anima un egoism "curat", o dorinta de a fi fericit acum si aici, o viziune pe termen scurt asupra fericirii si o nepasare abosuluta indreptate impotriva celorlalti, Vic se asteapta sa primeasca protectia si respectul celor din jur si isi inchina viata acestora, incercand sa le faca pe plac. Doua viziuni complet diferite asupra fericirii, si, daca te gandesti bine, doua esecuri sigure.
(1) Imaginea Yum, Yum de Henti Smith, via Flikr, sub licenta
CC BY-NC-ND 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu