Iubim sau NI SE PARE ca iubim?

Unii dintre noi trăim chiar şi întraga viaţă cu falsa impresie că am iubit (neînţelegând, totuşi, de ce nu am ajuns la împlinire); alţii , care au suferit prea mult “din cauza ei”, preferă sa-şi reprime această necesitate. Cei din urmă sunt cei mai nefericiţi. Eşecul reprezintă tocmai abandonarea încercării!

Omul, dintotdeauna, a avut în sine o nevoie fundamentala : de a iubi şi a fi iubit - în jurul căreia se învârte întreaga sa existenţă, indiferent cât de conştient sau nu este de acest fapt. Fericirea, `Sfântul Graal` pe care cu toţii îl căutăm, este efectul, rezultatul împlinirii poruncii Creatorului, la care se reduce întreaga Sfântă Evanghelie: cea de a iubi. (Cine altcineva în afară de Însuşi `Inginerul` ar putea cunoaşte mai bine dupa ce `instrucţiuni` funcţionează a Sa creaţie?)

Unii dintre noi trăim chiar şi întraga viaţă cu falsa impresie că am iubit (neînţelegând, totuşi, de ce nu am ajuns la împlinire); alţii , care au suferit prea mult “din cauza ei”, preferă sa-şi reprime această necesitate. Cei din urmă sunt cei mai nefericiţi. Eşecul reprezintă tocmai abandonarea încercării! Exista 3 tipuri de trăiri ce le putem avea faţă de un partener , ele fiind adesea confundate :

PASIUNEA
IUBIREA CONDIŢIONATĂ
IUBIREA NECONDIŢIONATĂ

PASIUNEA

(Starea de îndrăgostire, dorinţă): se iveşte la nivelul arhaic al creierului (creierul reptilian) - care se ocupă de instinctele fundamentale: hrănirea, violenţa, copulaţia; este o stare rudimentară, independentă de actul voliţional, ce are ca suport biologic instinctul sexual; aceasta este puţin selectivă, manifestându-se sub forma necesităţii de a face sex, de a te descărca, fără a conta prea mult obiectul dorinţei; experimentată la nivel subiectiv ca pe o emoţie; reprezintă apanajul eului. Cum se manifestă pasiunea?

FIZIOLOGIC:

-> eliberarea de hormoni sexuali, în sânge ( estradiol si estrogen la femei; testosteron la bărbaţi);

-> descărcarea `neurotransmiţătorului plăcerii` - dopamină , la nivelul creierului (fenomen întâlnit în orice formă de adicţie);

-> eliminarea cutanată si salivară de feromoni (o categorie specială de hormoni, cu rol în atracţia sexuală ); moleculele de feromoni vor fi inspirate de partener, senzatia va ajunge la hipotalamusul acestuia (aparţine creierului instinctiv, `reptilian`), rezultând o stare de atracţie irezistibilă .

-> secreţie de cortizol (hormon al stresului) în momentele de frustrare

PSIHOLOGIC:

-> percepţie distorsionată;

-> se poate exprima prin atracţia copleşitoare faţă de partener; se întâmplă aceasta deoarece, de cele mai multe ori victima dorinţei este inconştientă cu privire la fundamentul dorinţelor sale, prin urmare poate fi robită de pattern-uri distructive (ex. femeia care-şi alege numai bărbaţi beţivi, deoarece aceştia se aseamănă tatălui ei) sau doar negative (alegerea unui partener cu care nu ne potrivim, numai pentru faptul că acesta seamană fizic sau comportamental cu figura maternă/paternă);

->aceste trăiri afective sunt instabile (vulnerabile faţă de condiţiile subiective şi obiective), de scurtă durată (pasiunea fiind o emoţie durata sa de viaţă este scurtă), iraţionale (nu se observă adevărata personalitate a partenerului).

->satisface nevoia umană de mister, extaz, impredictibilitate.

COMPORTAMENTAL:

-> ca apanaj al eului şi nu al Sinelui, dorinţa, pasiunea se exprimă prin egoism, posesivitate, gelozie, invidie, frustrare, dependenţă, instabilitate, consum nervos, frică, idealizarea celuilalt şi a relaţiei. A dori fără a iubi nu are decât o singură formă de manifestare . Fericirea (cea adevărată!) nu rezidă din asemenea întâlniri . Plăcerea este ceva bun, dar exercitată doar ea singură nu poate provoca împlinirea. Voluptatea potoleşte nevoia simţurilor, însă nevoia de afectivitate, comuniune sufletească rămâne aceiaşi. “Organismul nu produce fericire” spunea Waynberg, fiindcă actul iubirii nu este unul tehnic, precum tenisul sau dansul. Bogăţia reală se găseşte în valoarea sa afectivă.

IUBIREA CONDIŢIONATĂ

Este superioară calitativ pasiunii; este un sentiment; apanaj al eului; interesată (partenerul este `util`doar în măsura în care se conformează dorinţelor, viziunii tale asupra lui) Cum se manifestă iubirea condiţionată?

FIZIOLOGIC:

-> secreţia de oxitocină (hormon al ataşamentului) cu efecte de regenerare a organismului;

->secreţia de cortizol (hormonul streseului) în momentele de frustrare în cuplu;

PSIHOLOGIC:

->reprezintă un amestec între sentimentul de siguranţă, predictibilitate şi frică, frustrare, tensiune;

->fiind un sentiment, el are durata de viaţă mai mare decât a emoţiei (pasiunii), însă tot supus uzurii este (există deja o mulţime de cercetări care au demonstrat că acest tip de iubire durează maxim 4 ani), prin urmare este instabilă şi trecătoare; relaţiile care supravieţuiesc in iubirea condiţionată, rezistă nevrotic sau `datorită` dependenţei;

-> deşi percepţia asupra partenerului este mult mai clară decat în pasiune, idealizarea încă persistă;

-> este dependentă (de factori subiectivi şi obiectivi);

-> intervin jocurile de putere, jocurile de roluri (ex. salvator-victimă; agresor-victimă);

->alegerea partenerului poate fi bazată pe pattern-uri inconştiente negative (ex. soţie distantă la fel ca mama) sau din interese (celălalt îţi satisface diferite nevoi);

COMPORTAMENTAL:

-> aparţinând eului, iubirea condiţionată poate duce la următoarele comportamente: posesivitate, gelozie, anxietate, orgoliu, agresivitate (activă sau pasivă), frustrare, neîmplinire, dependenţă, pretenţii irealiste, comportament intereseat.

IUBIREA NECONDIŢIONATĂ

Este realizabilă doar prin spiritualitate; aparţine Sinelui şi nu eului (spre deosebire de pasiune si iubirea condiţionată); nu este un sentiment ci mai presus de atât; este o continuă alegere alegere, o alegere conştientă, deliberată. presupune un comportament proactiv; necesită maturitate, cunoaştere de sine; “nu caută la ale sale” (I Corinteni) - în iubirea necondiţionată nu caută sa-şi vindece niciun fel de frică (ex. singurătate, nesiguranţă materială) şi nici să-şi acopere vreo nevoie; este autoîmplinitoare; este nemuritoare; nu depinde nici de factorii subiectivi, nici de cei obiectvi; "Iubirea este singura putere prin care sufletul invinge moartea" -D. Staniloae Cum se manifestă iubirea necondiţionată?

FIZIOLOGICE:

-> când iubim necondiţionat, trăim în inimă. Ce înseamnă asta?! Inima produce un anumit câmp electromagnetic care va influenţa atât interiorul (ajungându-se la vindecare emoţională şi trupească; la homeostazie, regenerare) cât şi exteriorul (oameni şi situaţii)’;

-> intră în acţiune sitemul nervos parasimpatic ce are ca principala funcţie tot regenerarea.

-> se secretă `neurotransmiţătorul fericirii`, serotonina

PSIHOLOGICE:

-> ieşirea din pattern-urile inconştiente;

-> renunţarea la jocurile de putere;

-> percepţia este clară; putem observa atât calităţile cât şi defectele partenerului;

-> stare de linişte, împăcare cu toţi şi cu toate, siguranţă, încredere în viaţă-FERICIRE;

-> sporirea cretivităţii;

-> deschiderea faţă de cei din jur; amplificarea empatiei;

-> sentimentul conexiunii profunde cu întreaga creaţie

COMPORTAMENTALE:

-> libertatea psihică şi fizică proprie cât şi acordarea ei partenerului; lipsa orgoliilor, fricii, frustrării; blândeţe, înţelegere necondiţionată, răbdare, acceptare;

-> puterea de a trece împreună prin obstacolele vieţii (unele dintre ele tragice: decese, boală, pierderi) fără ca relaţia să fie afectată în vreun fel;

-> rezultate maxime pe celelalte planuri ale vieţii

A iubi şi a dori în acelaşi timp reprezintă visul fiecărui om. În acest caz nu e nevoie să cunoaştem cele o mie de mângâieri ale Kamei Sutrei, cele patruzeci şi şase de poziţii ale Micii cărţi roşii a sexului, nu conteaza dacă suntem campioni ai contactului sexual sau novici.

Când există adecvare completă între sentiment şi dorinţă, acestea se susţin una pe alta, se amplifică, se ridică reciproc, iubirea înyecind senzaţiile, iar senzualitatea multiplicând afectivitatea. Nici o graniţă între suflet şi trup: fiinţa îşi trăieşte absoluta plentitudine.

Aşadar, atunci când trupurile şi sufletele se sprijină reciproc, suntem în faţa fericirii adevărate, a frumuseţii arzătoare, a beatitudinii absolute. Un întreg cortegiu de îngeri cântă şi dansează în jurul patului.

Alternând cu multitudinea de `te iubesc`, o rugă urcă de pe buzele celor care celebrează această mesă: “O, Dumnezeu al iubirii, fii binecuvântat!”- aceasta este o taină cât se poate de autentică, adică lucrare care vine drept de la Dumnezeu şi duce drept la El.