Cum sa-ti Protejezi Nefericirea

Este oare posibil sa ne sintetizam singuri fericirea? Fericirea si nefericirea chiar sunt o alegere? Experimente facute de cercetatorii de la universitatea Harvard, arata cum oamenii isi pot alege atitudinea in fata evenimentelor.

Unul dintre aceste experimente, presupunea aranjarea unor imagini, reprezentand niste opere de arta, in ordinea preferintelor. Cand participantilor la experiment li s-a oferit ocazia de a pastra o imagine care se afla pe locul 3 in topul preferintelor, ei bine respectiva imagine a castigat in ierarhia respectiva un loc. De asemenea, imaginea pe care nu au primit-o, a pierdut un loc, la re-evaluare, ajungand de pe locul 4, pe locul 5.

Cercetatorii considera ca asta s-ar datora incercarii noastre de a proteja starea de bine din noi insine, apreciind lucrurile la care avem acces. Acest proces, mai curand inconstient, poarta numele de "sinteza a fericirii". Priviti expunerea profesorului Dan Gilbert de la Universitatea Harvard si incercati sa o urmariti. (2) Va asigur ca merita sa o faceti!

Se pune tot mai mult problema fericirii ca alegere. Si nu este deloc intamplator. Inca din cele mai vechi timpuri, filosofii greci, adepti ai curentului de gandire stoic, au observat ca nu este atat de relevanta pentru dispozitia noastra afectiva natura evenimentelor pe care le traversam cat atitudinea pe care o alegem. Acest principiu a devenit peste milenii, unul dintre pilonii de sustinere ai psihologiei adleriene.

Sunt de retinut cele 2 mecanisme/particularitati ale gandirii persoanelor care isi protejeaza fericirea: 1. Aprecierea a ceea ce avem si 2. Deprecierea a ceea ce am pierdut. Dar care ar putea fi mecanismele gandirii celor care nu sunt fericiti? 

Nu conteaza ceea ce ti se intampla ci modul cum reactionezi la ceea ce ti se intampla. Epictet

Avem nevoie de foarte putin pentru a fi fericiti. Totul se afla in noi insine, in modul nostru de a gandi. Marcus Aurelius

Un proces normal de consiliere psihologica are un parcurs oarecum schematic, repetitiv. Avem o problema si avem cateva optiuni. Fiecare optiune are avantaje si dezavantaje. In acelasi timp insa, cel care trebuie sa faca alegerea, are anumite valori - lucruri importante pentru el -, care trebuie aduse in discutie. (3) La finalul acestei dezbateri, putem avea surpriza ca cel aflat in dilema reuseste la fel de putin sa aleaga, desi multi altii se simt ajutati de acest proces.

Nu este singurul mod de a face alegeri. Unii aleg instinctiv, prin intermediul intuitiei, altii aleg in mod aleatoriu, la voia intamplarii, iar altii prin solicitarea de sfaturi de la prieteni sau experti,  etc. Ceea ce mi se pare interesant este ce se intampla dupa ce s-a facut aceasta alegere. Din acest punct de vedere  se disting doua categorii de persoane, in functie de atitudinea pe care acestea o au fata de problema lor.

Cele doua categorii sunt urmatoarele: cei care isi sintetizeaza fericirea si  cei care isi sintetizeaza nefericirea. Cei care isi sintetizeaza fericirea, asemenea participantilor la experimentul prezentat mai sus,  au tendinta de a adauga "plus valoare" alegerii pe care au facut-o.  Cu alte cuvinte, indiferent de valoarea obiectiva a alegerii lor, ei ii cresc valoarea printr-un demers constient sau mai curand inconstient, ca urmare a dorintei de a-si proteja starea de bine.

Din pacate, nu acelasi lucru il fac si cei care isi sintetizeaza nefericirea: ei scad valoarea alegerii facute si se raporteaza la valoarea alegerilor pe care le-au lasat in urma, imaginandu-si ca acestea ar fi fost mai nimerite. In acest fel, se poate spune ca ei isi protejeaza nefericirea, prin mecanisme mai mult inconstiente. S-ar putea sa procedati uneori in acest mod chiar si voi, insa categoria aceasta de  persoane procedeaza in acest mod mai tot timpul.

Imi amintesc cazul unei cliente care a plecat din Romania (motivele pot parea evidente), stabilindu-se intr-o tara occidentala. Acolo descopera un "salvator", care o ajuta sa iasa din marasmul emotional in care se afla. Totusi, salvatorul nu era nici el perfect, el intampinand anumite probleme cu justitia.

Ca urmare a acestei evolutii, clienta mea se intoarce la marasmul ei (motive evidente), lucru care grabeste sfarsitul relatiei (motive evidente). In loc sa isi gaseasca un alt partener, clienta mea incepe sa regrete faptul ca a incheiat respectiva relatie, abandonandu-se pe sine intr-un episod depresiv fara de sfarsit (motive mai putin evidente).

Explicatia s-ar putea gasi in obisnuinta de a fi nefericiti, creata inca din copilarie, prin intermediul procesului educativ, sau prin transmiterea genelor nefericirii, de la parinti - stiut fiind faptul ca temperamentul este o parte a personalitatii care se transmite genetic (4). De asemenea, acest mod de a ne raporta la realitate, ar putea deveni la un moment dat o masura adaptativa, prin intermediul careia cei abonati la nefericire nu fac decat sa castige suportul celor mai descurcareti, asa zisii "salvatori de profesie".

Din pacate insa, cei mai descurcareti vor fi coplesiti la un moment dat de atata negativism, si, cel mai probabil, se vor da batuti. Scriam intr-un entry anterior despre modul in care fiecare dintre noi ajunge sa isi personalizeze succesul: la unii succesul vine prin eforturi de vointa, in timp ce la altii, la "victimele de  profesie", succesul apare prin alegerea de a fi nefericit. Puteti continua aceasta lectura cu respectivul articol. (5)

(1) Imaginea Pain, de L.L. Twistiti, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2)  Dan Gilbert (2004); The Surprising Science of Happiness; website: Ted Talks

(3) Zamfir, C. (1990); Incertitudinea. O perspectiva psihosociologica; editura Stiintifica

(4) Seligman, M. (2007) Fericirea Autentica, editura Humanitas

(5) Iftimie, M. (2015) Succes Personalizat, website: Psihopedia