Un nou articol despre gestionarea furiei care va propune un numar de 4 pasi de tip comportamental si cognitiv pregatiti cu grija si care va vor ajuta sa va diminuati reactiile agresive stereotipe. Vestea cea mai buna este aceea ca da, auto-controlul este posibil.
Am mai scris un articol cu acelasi nume in care va ofeream un set de recomandari utile in ce priveste gestionarea furiei, aceasta problema cu care ne confruntam multi dintre noi, in special in perioada actuala, cand lucrurile, nu-i asa, nu merg tocmai cum ne dorim noi, ceea ce ne conduce la reactii diverse, cum ar fi comportamentele de tip depresiv, anxios dar si comportamentele violente (verbal sau fizic) care au la baza aceasta emotie numita furia.
Furia este o emotie normala in situatiile in care ceea ce consideram ca ni se cuvine ne este luat si este o emotie care favorizeaza aparitia comportamentelor de aparare sau atac in scopul reglarii tranzactiilor sociale - de exemplu cand incercam sa luam inapoi ceea ce consideram ca ne apartine. Furia nu este o emotie negativa in sine decat daca apare in mod redundant in viata noastra emotionala, cu alte cuvinte furia a devenit reactia stereotipa la orice situatie reducand astfel gama emotiilor noastre, in conditiile in care motivele obiective lipsesc sau sunt mai curand neinsemnate.
Ati observat probabil ca exista in jurul dvs sau poate chiar dvs sunteti acea persoana care, indiferent care ar fi afirmatiile sau gesturile celorlalti, interpretarea pe care o dati respectivelor gesturi sau cuvinte declanseaza aproape intotdeauna furia. Aceasta se poate exprima prin violenta concreta sau simbolica. Spre exemplu, violenta concreta poate fi o replica agresiva, un telefon trantit de masa ori un pumn in usa, in timp ce violenta simbolica poate fi mai subtila, sub forma blocarii pe Facebook, despartirea fara explicatii, ignorarea rugamintilor, violarea unor asteptari, etc. Ar putea oare cineva sa isi exprime furia prin intermediul interzierii la un eveniment?
Nu vreau sa se inteleaga ca toata lumea care intarzie la un eveniment sau se desparte de noi fara sa ne dea explicatii, este furioasa. O parte dintre aceste persoane pot avea drept motivatie furia. Motivele pentru care intarziem sunt mult mai multe si nu ma refer la cele inventate (de ex. m-au rapit niste extraterestri si mi-a luat timp pana am scapat de ei). Totusi, furia reprezinta o emotie utila atat din perspectiva antropologica cat si din perspectiva sociala si personala.
Furia care se exprima prin agresivitate a constituit un avantaj în ce priveste obținerea sau recuperarea resurselor. Abia în ultima parte a istoriei agresivitatea incepe sa piarda din teren în favoarea altor abilitati si a abilitatii de a utiliza tehnologia - nu mai este nevoie sa iti arati furia printr-o mare scena dramatica, azi este suficient sa apesi un buton pentru a distruge un oras intreg. Exista o forma de agresivitate care ajuta chiar si in ziua de azi dar ea exclude "furia oarba", care ne-ar fi ajutat in preistorie, spre exemplu. Aceasta este asertivitatea, sau agresivitatea care a trecut pe la scoala.
Asertivitatea este un tip de comportament care exclude pasivitatea (practicata pentru a pastra relatiile cu pretul propriilor dorinte) sau agresivitatea (practicata pentru a ne impune dorintele cu pretul relatiei). Asertivitatea isi propune ca prin politete si fermitate sa ne ofere posibilitatea de a ne afirma dorintele pastrand in acelasi timp relatia. Uneori acest lucru nu este posibil (dorintele noastre nu sunt realiste de exemplu iar celalalt nu doreste sa faca compromisuri) insa in situatiile cand este posibil, comportamentul asertiv este o solutie optima care evita subminarea inutila a relatiilor promovand in schimb negocierea si compromisul.
Dar pana sa devenim noi asertivi, este nevoie de cativa pasi concreti care sa ne faciliteze acest proces de negociere. In acest sens m-am gandit la urmatorii pasi:
- A-TI PROPUNE SA REACTIONEZI DIFERIT. Este un pas important fiindca in acest fel are loc o schimbare majora - schimbarea de valori comportamentale dar si de principii: nu mai crezi ca violenta este singura solutie de a-ti rezolva problemele si in acelasi timp nu mai esti convins ca esti incapabil de auto-control. Cand credem ca suntem incapabili de auto-control, ne auto-sabotam capacitatea de schimbare.
- OFERA-TI O ALTERNATIVA. Spre exemplu, cand simti ca "se aprinde beculetul rosu" adica se declanseaza furia ta, poți sa faci un exercitiu de respiratie cu numărătoare sau sa mergi sa bei putina apă. Este un comportament alternativ despre care iti vei aminti intotdeauna, oferindu-ti astfel ragazul intarzierii primei reactii furioase si ragazul pentru analiza. Cu cat suntem mai cerebrali in astfel de situatii cu atat devenim mai putin impulsivi ceea ce este un castig pentru toata lumea. In primul rand, comportamentul alternativ "iti cumpara timp" pentru o reactie mai cerebrala, ulterioara.
- PRACTICA TOLERANTA. Stiu ca ne este greu sa evaluam obiectiv gesturile si cuvintele altora si traim cu totii sub imperiul subiectivitatii. Dar interpretând diferit actiunile care te irita poti sa slăbești motivatia de a fi agresiv. In prima instanta este de dorit sa interpretezi stimulii in mod tolerant (incercand sa le gasesti scuze, fie chiar imaginare celorlalti, in loc sa le gasesti o vina care poate nu exista). Spre exemplu, in loc sa gândești ca o acțiune este lipsita de bun simt, o poti interpreta ca fiind o dovada de slabiciune din partea autorului (ceea ce este adevărat, de cele mai multe ori).
- EXERSEAZA IN PLAN IMAGINAR. Este deosebit de util sa folosesti exercitiile de vizualizare pentru a-ti pregati reacțiile viitoare. Cand stii ca urmeaza sa te întâlnești cu persoane care au darul de a scoate la suprafață nervozitatea ta, pe care nu le poti evita, merita sa exersezi imaginandu-ti atat actiunile si replicile obisnuite ale acestora cat si noul tău mod de a reactiona. Spre exemplu, isi va scoate in evidenta meritele / obsesiile / simtul critic / etc, iar eu in acel timp voi aproba din cap gandindu-ma la vacanta de asta-vara sau poate la faptul ca aceasta persoana sufera foarte mult.
In esenta, recomandarile au o componenta comportamentala (cand ne oferim o alternativa la comportamentul agresiv) si una cognitiva (care se refera la modul cum interpretam stimulii si la exercitiile in plan imaginar). Cand schimbam interpretarile pe care le dam situatiilor provocatoare exista sanse mari sa se schimbe si emotiile pe care le traim iar daca se schimba emotiile se vor schimba si reactiile noastre, devenind mai adaptate la situatie, conservand deci relatiile si oferindu-ne perspectiva validarii dorintelor, daca este posibil acest lucru.
Daca auto-controlul nu va reuseste din prima încercare, amintiti-va faptul ca nimeni nu s-a nascut campion mondial si continuați sa faceti aceste eforturi de schimbare. Acest articol se adreseaza persoanelor care pot face astfel de eforturi, care dispun de discernamant si suficiente resurse interioare pentru a pune în practica recomandarile mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu