O interventie medicala riscanta, numita "Stimularea Profunda a Creierului" schimba pentru totdeauna viata unei adolescente de 16 ani din Australia, ce pare a fi posedata de demoni. Sindromul Tourette o facea inapta pentru viata sociala.
o o o
Multe lucruri nu pot fi schimbate. Altele nu stim ca pot fi schimbate. De exemplu, am dat de curand peste un material care m-a impresionat extrem de mult despre felul in care infamul sindrom Tourette poate fi invins printr-un tip revolutionar de operatie pe creier numita Deep Brain Stimulation ("stimulare profunda a creierului"). Este o chestie extrem de stranie - aproape la fel de stranie ca si sindromul in sine. Dar, cum se spune, scopul scuza mijloacele, cel putin uneori.
Fiindca imi imaginez ca toti cei care au Tourette sunt dispusi sa incerce orice, oricat ar parea de bizar, atata vreme cat le promite ameliorari mai mici sau mai mari. Din fericire pentru cei care isi permit sa faca aceasta operatie si nu se lasa speriati de niste tije ce trebuie sa iti intre in cap, s-ar parea ca ameliorarile sunt destul de mari, imediat dupa operatie, urmand sa fie tot mai mari, ulterior.
Pentru Bianca s-ar parea ca viata a intrat pe un fagas nou. Daca Tourette seamana cu orice caz de posedare a necuratului, mai ales ca sunt covins ca pentru unii chiar este asa ceva si leacul se gaseste in exclusivitate la exorcist si la Bunul Dumnezeu, s-ar parea ca stiinta medicala poate sa se ia la intrecere cu superstitiile noastre, rezultatul fiind unul remarcabil, de ce sa n-o recunoastem.
Astfel de interventii care, intre noi fie vorba, sunt extrem de riscante, ca de altfel tot ceea ce presupune o interventie externa in fiziologia creierului, se iau in consideratie pentru cele mai severe cazuri de sindrom Tourette, pentru toate celelalte cazuri abordarea putand fi medicamentoasa ori psihoterapeutica. Rezultatele ne lasa loc pentru speranta, dupa cum ne da de inteles si filmuletul prezentat aici.
Pe mine personal, stiti ca ma preocupa modelele de tratament care se bazeaza pe ideea ca anumite moduri de a interpreta realitatea au consecinte directe si masurabile asupra modului cum ne comportam, cu alte cuvinte, ma preocupa modelele cognitiviste, pe care le-am si explorat in decursul pregatirii mele si inca le mai explorez.
Modelul cognitivist propune urmatoarele explicatii:
Ticurile apar in anumite situatii cu potential frustrant. Daca o persoana realizeaza o interpretare problematica a faptelor realitatii, acest lucru produce tensiune la nivel psiho-emotional. Cercetatorii sugereaza faptul la cei cu Sindrom Tourette si ticuri exista convingeri de baza de tip perfectionist in ce priveste imaginea de sine, standardele personale si modul de a se organiza. Acest fapt creeaza in consecinta asteptari nerealiste de performanta ce conduc la un mod de actiune contra-productiv (ei incearca prea mult). In consecinta, frustrarea de a nu performa la standardele dorite, ar produce o tensiune ridicata ce determina incordarea muschilor pentru sarcina (asociata cu frustrarea). Aceasta tensiune poate fi redusa prin intermediul unor cicluri repetitive de eliberare de tensiune ce se manifesta prin intermediul ticurilor. Modelul cognitivist mai sugereaza faptul ca la cei afectati de sindromul Tourette este necesara o modificare a asteptarilor si modul de pregatire pentru sarcini / provocari / situatii, lucru care poate sa modifice comportamentul (ticurile). Strategiile cognitiviste vor urmari deci sa amelioreze comportamentul de pregatire pentru situatie si modul de a face anticipari ale situatiilor de risc sporit, atentia exagerata indreptata catre sine si preocuparea excesiva pentru propria imagine.
(1) Imaginea _____, de _____, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 sub licenta CC BY 2.0 sub licenta CC BY-NC 2.0 sub licenta CC BY-NC-SA 2.0 sub licenta CC BY-NC-ND 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu