Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

vineri, 26 mai 2017

Cultivarea Dorintei

Secretul pasiunii fara sfarsit este sa recreem conditiile de la inceput. Dar este ridicol de simplu sa recreezi conditiile de la inceput cu un partener nou, caci relatiile noi sunt privilegiate hormonal. Din fericire, uneori, relatia este mai importanta decat pasiunea.




Se spune ca... "ce ne-a adus pana aici, nu ne va duce mai departe". Atat de adevarat, uneori. Exista o maculatura bogata care se refera la aceasta problema continua a cuplurilor ce, aduse impreuna de pasiune, descopera ca pasiunea nu le poate tine impreuna, dimpotriva, ar fi nevoie de un salt evolutiv destul de consistent pentru a realiza proiectele de cuplu la care visam cu ochii deschisi la inceput. De ce nu le poate tine impreuna pasiunea? Pentru ca niste cercetatori prea curiosi, au descoperit ca pasiunea are o durata de viata limitata - cam 12 luni, mai exact, dupa inceperea relatiei.

Pasiunea ar putea fi inclusa in categoria drogurilor de mare risc, cu care are cateva lucruri in comun: euforia, obsesia, perturbarea activitatilor, supra-energizarea pe termen scurt, acomodarea cu stimulul, si dependenta, desigur. Si da, pasiunea, in caz ca ne intereseaza mai mult decat familia si viitorul copiilor, ar putea fi si o boala psihica, din categoria adictiilor, la care recurgem la fel cum recurgem la alte droguri, pentru a uita o realitate si probleme carora nu le-am gasit o rezolvare reala.

In psihanaliza, intoarcerea la niste comportamente caracteristice unei perioade anterioare a existentei noastre, cand, de regula, viata era mai linistita si mai senina, este un mecanism de aparare care poarta numele de regresie. Cred ca tot la fel anumite persoane imbratiseaza comportamente caracteristice adolescentei pentru a simti iar ca traiesc. Unul dintre acestea este iubirea pasionala, pe care ar prefera sa o tina in secret, fiindca societatea nu mai este la fel de intelegatoare ca atunci cand eram adolescenti.

Se spune ca secretul cuplurilor fericite este faptul ca isi vad defectele prin intermediul unor ochelari cu lentile roz, adica exact asa cum se intampla la inceput. In cadrul terapiilor de cuplu, celor doi membri li se dau adesea "teme pentru acasa" (da, este adevarat), de genul: "purtati-va ca inceputul relatiei". Inceputul relatiei, si mai bine spus, conditiile existente inainte de oficializarea relatiei, constituiau o situatie care privilegia dorinta. Oare de ce? Si de ce doar inceputul relatiei?

Denis de Rougemont, care nu este nici psiholog si nici macar filosof, a scris o carte remarcabila care a influentat gandirea a milioane de oameni: "Iubirea si Occidentul". Literatul elvetian, studiind genul literar al romanului occidental si toate formele literare premergatoare acestuia, dadea de inteles ca viata de relatie zugravita de acest gen literar este una care exclude normalitatea unui cuplu, preamarind mai curand suferinta din iubire, izolarea de cel iubit si etapa romantica a iubirii, adica cea neimplinita a iubirii-aspiratie.

Etapa iubirii aspiratie este tot ceea ce se intampla inainte de "Au trait fericiti pana la adanci batranete". Dar oare ce se intampla DUPA acel moment providential? Ce se intampla dupa ce ne-am oficializat relatia si am devenit un cuplu normal? S-ar parea ca din punctul de vedere al dorintei, se intampla numai lucruri rele, din pacate. Intervine monotonia sexuala, responsabilitatile care ne streseaza, intervine chiar si oboseala, batranetea si supra-saturatia. S-a zis cu "am trait fericiti..."




Poate fi si fericire, dar nu dublata de nebunie, spune medicul Gerard Leleu. Iata insa, direct din lucrarea sa "Barbatul de azi explicat femeilor", cum vede el rezolvarea acestor "probleme de dorinta", care se insinueaza in viata noastra intr-un mod total nedorit si miselesc, am putea spune. Si iata ceea ce dumnealui denumeste bombastic "Marile Legi ale Dorintei".

  • Dorinta apare din absenta. In sensul celor spuse mai sus, s-ar parea ca recreerea conditiilor de la inceput, in care certitudinile lipseau cu desavarsire, ar putea reprezenta o solutie a lipsei de dorinta sexuala. Plecarea intr-o delegatie ar putea reprezenta Solutia de care aveti nevoie. Se observa de altfel ca unele cupluri fac tot posibilul sa se desparta, pentru scurte perioade de timp, tocmai fiindca au facut niste observatii pavloviene atunci cand erau despartiti. Se recomanda, spre exemplu, dormitul in camere separate, pentru cei care nu sunt nici tiristi si nici stewardese. Cred totusi ca este un pericol aici, un "test" - intrucat ceea ce pentru unul este o oportunitate, pentru altul poate sa fie doar un semn de ostiliate care erodeaza relatia.

  • Dorinta vine din rivalitate. Leleu considera ca "nu ne dorim niciodata obiectul dorintei decat daca ne incearca teama de a-l vedea in posesia altuia". Aparitia rivalului sexual induce acea stare de incertitudine de la inceput, cand nimic nu se stia cu siguranta - voi fi eu, va fi altul, cine sa stie? O urma de incertitudine, ar putea sa vindece bolile dorintei, dar, as adauga eu, o urma de incertitudine poate sa fie un pretext bun pentru unii parteneri sa faca o scena de gelozie monumentala sau chiar sa ne paraseasca pentru totdeauna. Cine poate sti cata incertitudine este prea multa pentru celalalt?
  • Dorinta se hraneste din placere. Aceasta "super-lege" a dorintei se refera la faptul ca ar trebui sa ne intereseze care sunt gesturile si mangaierile care ii starnesc placerea partenerului nostru, sa exploram impreuna cu acesta si potecile mai putin oficiale ale sexualitatii noastre, astfel incat sa reusim sa ne dezvoltam din punct de vedere sexual si sa fim capabili sa oferim, cu deschidere si disponibilitate, acel tip de traire la care fiecare dintre noi visam, uneori fiind incapabili sa vorbim despre asta. Din pacate, aceasta dezvaluire reprezinta un test pentru relatie, la randul ei - poate fi primita cu scepticism si ingrijorare, fiindca nu suntem cu totii la fel de dornici sa ne exploram sexualitatea.
  • Rutina ucide dorinta. A face dragoste in acelasi stil (al misionarului), la aceeasi ora (Sambata seara, ora 22.30) si in acelasi moment (dupa programul de varietati), pare a avea un efect ucigator asupra libidoului. Orice activitate de pe lumea asta este de succes atunci cand investim in ea fantezia si creativitatea noastra. Artistii incearca sa se reinventeze cu fiecare tablou pictat, iar trupele pop - rock isi doresc ca noul album sa fie diferit de anteriorul. Sexualitatea este un domeniu al vietii in care experimentele nu ar trebui sa lipseasca. As mentiona insa faptul ca uneori experimentele sunt fara cale de intoarcere si, probabil anumite limite sunt de dorit, pentru a nu traumatiza relatia in mod iremediabil. Pentru un partener pudic, probabil ca swingingul ar fi un pas prea indraznet.
  • Banalitatea ucide dorinta. La inceput ne doream sa oferim cea mai buna versiune a noastra, sa aratam bine, sa fim curati si parfumati, sa purtam hainele cele mai bune, sa stralucim pentru alesul sau aleasa inimii. Putem face asta si dupa zeci de ani de casnicie? Ar cam trebui. Un halat vechi, mirosul de transpiratie, sprancenele care au crescut anapoda, va vor trada dezinteresul si vor trada si relatia, din pacate. Ne este groaza de acest pericol al apropierii excesive, dar putem sa il tinem sub control,  printr-o minima grija fata de propria persoana. Desi necesita eforturi si timp, grija fata de noi insine este poate cel mai putin riscant si benefic pentru cuplu si dorinta. La asta se adauga si realizarile noastre profesionale ori sclipirile in cadrul grupului de prieteni, care ne fac vizibili, doriti si mai putin banali. Cine nu-si doreste un partener care straluceste?

  • Dorintei nu-i place familia. In naivitatea noastra, chiar credem ca exista compatibilitate deplina intre familie si pasiune si consideram ca pasiunea va fi acolo pentru totdeauna, sustinand existenta famliei. Spre exemplu, este nevoie de multa pasiune pentru a rezista acestui "turn off" radical care este prezenta parintilor sub acelasi acoperis. Mai apoi, intervin copiii, in fata carora ne vom intreba daca pasiunea si rolul de model existential sunt compatibile. Este foarte usor sa uiti, in mijlocul familiei ca esti (si) un obiect sexual, insa nu este nimic gresit sa le aratati copiilor sau parintilor, in limitele decentei, ca va iubiti si va doriti, de ce nu, ca in prima zi.

Asadar, toate legile dorintei se bazeaza pe ideea de a recrea conditiile de la inceput. Din pacate, conditiile de la inceput, nu pot fi recreate, chiar ca la inceput - aceasta este o utopie. Anumite cupluri se despart si se reunesc in mod constant, parca incercand intr-un mod neconstientzat sa recreeze conditiile de la inceput. Pare ca doar soferii de tir, marinarii de cursa lunga, stewadesele si pilotii de avion mai au familii in care a supravietuit si ceva pasiune, poate datorita testului departarii, care impiedica rutina sa isi intre chiar in toate drepturile.

Pe de alta parte, este totusi dificil sa pui in aplicare aceste legi ale dorintei, pentru simplul fapt ca fiecare dintre noi are o toleranta mai buna sau mai scazuta la schimbare. Pentru unele cupluri, dormitul in paturi separate, spre exemplu, ar putea reprezenta o adevarata trauma - adica ceva pentru care nu am fost pregatiti, cultural vorbind. De asemenea, daca o partenera incearca sa recreeze incertitudinea de la inceput, iar partenerul nu stie sa isi gestioneze gelozia, aparitia unui rival nu ar face decat sa il nauceasca pe sotul gelos.

In aceeasi ordine de idei, aceste legi ale pasiunii se pot ciocni una de alta, in anumite momente, daca incercam sa le instituim in viata propriului nostru cuplu. Spre exemplu, poate ca pentru un partener, ar fi o idee buna diversificarea vietii sexuale a cuplului si propune o sesiune, doua, de swinging. Celalalt poate considera ca este o idee catastrofala, fara a spune nimic, din dorinta de a face pe plac, iar in final, descopera ca nu se simte confortabil intr-un astfel de scenariu. Razultatul? Ar putea fi la fel de traumatic pentru relatie. Este deci de reflectat la modul cum punem in practica aceste legi si principii, respectand limitele fiecaruia dintre noi.

Pare a fi mult mai simplu sa inviem pasiunea intr-un alt context si cu alte persoane decat cu partenerii nostri. As spune chiar ca este ridicol de simplu sa recreezi pasiunea si conditiile de la inceput cu parteneri noi, eventual mai tineri, mai proaspeti, mai atragatori. Asa cum s-a dovedit in laborator, cuplurile noi sunt privilegiate hormonal si este nevoie de o disciplina de relatie si emotionala iesita din comun pentru a mentine impreuna un cuplu. Da, pentru unii dintre noi, relatia este mai importanta decat pasiunea, din fericire pentru societate si pentru copii, nu-i asa?








(1) Imaginea Water Passion, de Michael Volturian, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Leleu, G., (2011), Barbatul de azi explicat femeilor, editura Trei, Bucuresti.

(3) BBC News, (acc. Mai 26, 2017), Romantic Love Lasts Just a Year, website: BBC News 
Show comments
Hide comments

3 comentarii:

  1. O tema care a fost si va ramane de actualitate. Felul in care traim depinde de deciziile noastre si este bine sa facem alegerile in deplina cunostinta de cauza; atunci cand esti constient ca orice pasiune/nebunie are un sfarsit mai putin placut si ca exista explicatii logice in sensul asta, parca nu-ti mai vine asa usor sa dai "vrabia din mana pentru...". :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Imi place sa le dau de gandit celor cu mintea tulburata de hormoni. :P

      Ștergere