Deschide Umbrela!

Cum facem fata Agresorului? Dam Cezarului ce-i al Cezarului? Este o iluzie sa crezi ca iti va da pace, daca ii faci pe plac. Bucuria lui este sa vada ca are un impact asupra ta si este dependent de spectacolul umilirii tale. Adevarata lupta este cu noi insine: a invata sa credem in noi.

o o o

Ascultam de curand o emisiune la radio si se vorbea acolo despre bullying. Era exact ziua in care se pronuntase sentinta de achitare in procesul lui Victor Ponta iar cei de la respectivul post de radio facusera bullying cativa ani buni impotriva "penalului". Deci avea foarte mult sens sa vorbeasca despre acest comportament "colegial" care strange copiii gramada in curtea scolii si face audienta la radio - fiindca atata putem noi.

BULLYING Comportament ce presupune folosirea fortei, a amenintarii sau a presiunii pentru a abuza, intimida sau a-i domina in mod agresiv pe ceilalti. Comportamentul este adesea repetat sau transformat in obicei. O conditie esentiala este perceptia faptului ca exista un dezechilibru in ce priveste puterea fizica sau sociala, care si diferentiaza bullyingul de conflict. Comportamentele folosite pentru a exercita dominatia pot include hartuirea verbala sau amenintarea, atacul fizic sau presiunea si alte astfel de acte care au diverse scopuri. Pretextul acestor comportamente este existenta unei diferentieri de statut, clasa sociala, rasa, religie, gen, orientare sexuala, fizionomie sau prezenta exterioara, comportament, limbaj corporal, prsonalitate, reputatie, forta, marime sau abilitate.. Daca bullyingul este realizat de un grup, avem de-a face cu mobbingul. (Wikipedia)

Cu alte cuvinte, si pe scurt, bullyingul este egal cu marlania. Caci daca aceasta diferenta de statut, prestigiu sau forta personala ar fi reala, nu s-ar manifesta cu agresivitate, pentru obtinerea unor satisfactii si beneficii ieftine, cum ar fi cresterea stimei de sine ori, stiti voi... "banii sau sandwichurile, fraiere". O persoana cu adevarat superioara nu se manifesta violent, dimpotriva, stie sa se coboare la nivelul celorlalti si sa le sustina evolutia, sa ii influenteze in bine. Dar cu toate ca exista bullying si este atat de raspandit, nu inseamna ca trebuie sa ne lasam definiti de catre un bully.

La emisiunea despre care va spuneam, sunase o mamica care le-a povestit realizatorilor despre felul in care fiica sa, acum in scola primara, din cate am inteles, ajusese sa evite anumite activitati ca urmare a faptului ca un copil facuse niste observatii la gradinita cu privire la urechiusele ei, care crescusera putin cam departate de cap. Fetita fusese foarte afectata de acea observatie iar mamica respectiva aflase cu greu despre incident.

In urma acestei marturisiri, mamica respectiva merge la psiholog si incearca sa descopere o cale de a gestiona aceasta situatie delicata. Ce este de facut cand fetita ta are urechiusele putin cam departate de cap si asta ii determina pe copii sa se distreze pe seama ei, ceea ce o determina apoi sa evite grupul si, desigur, anumite frizuri ingrate. Destul de complicat, dar s-ar parea ca psihologul a gasit de cuviinta sa o sfatuiasca sa recurga la interventia chirurgicala.

Ideea mi-a parut, cel putin initial, destul de deplasata, dar gandindu-ma mai profund la asta, mi-am dat seama ca situatia chiar se incadreaza in sistemul meu de gandire: ai curaj sa schimbi ceea ce se poate schimba si linistea sa accepti ce nu poti schimba! Desi vorbim despre un copil de doar cativa ani pe care il supunem unei interventii chirurgicale intr-un spital romanesc (caci asta are o relevanta, nu-i asa?), s-ar parea ca operatia a decurs bine iar fetita a obtinut un set de urechiuse mai putin "provocatoare".

Iti ramane sa te intrebi ce a invatat acest copil in urma acestei interventii chirurgicale care, aparent, i-a salvat stima de sine? Ca se pot face lucruri pentru modificarea situatiilor care nu ne convin? Nici macar nu este o lectie rea... Insa fiindca psihologul respectiv pare ca lucrase numai pe jumatate, problemele nu s-au terminat aici: fetita a crescut, a mers la scoala si acolo intalneste o invatatoare care observa ca fetita era putin cam dolofana si ii spune ca are un fund mai mare decat al ei. Se pare ca invatatorii mai fac si astfel de observatii "didactice", uneori.

Fetita a invatat devreme in viata ei ca atunci cand ceilalti fac presiuni asupra ta ori te abuzeaza emotional cu astfel de observatii, inseamna ca ai de facut eforturi pentru a schimba situatia. Asa ca s-a apucat de antrenamente iar mamica ei probabil ca se gandea deja la o alta interventie chirurgicala (de micsorare a fundului). Poftim, ca si eu am devenit un bully!

Nu vreau sa sugerez ca psihologul respectiv a procedat gresit, insa, asa cum am mai spus, cred ca interventia sa psihologica a cam lipsit. Fetita respectiva a invatat ca trebuie sa lupte pentru a castiga adeziunea celorlalti, de care si era dependenta si atarna ca de un fir de ata. Dar ea a ramas nepregatita sa dea piept cu atitudinile de tipul bullyingului, care apar, fie ca ne dorim, fie ca nu ne dorim, uneori chiar si din partea invatatorilor, dupa cum se vede.

Interventia chirurgicala pare sa fi fost, la momentul respectiv, o optiune de succes, intrucat urechiusele fetitei nu au mai fost tinta copiilor rautaciosi. A ramas insa vulnerabilitatea si dramatismul personalitatii copilei, fiindca psihologul nu a considerat ca ar fi cazul sa se lucreze si la consolidarea stimei de sine - ceea ce ar fi fost de fapt de competenta sa. Avem deci un copil care se va stradui sa danseze cum ii canta ceilalti, fiindca este lipsit de orice protectie impotriva influentelor otravitoare din jur.

O sa-mi spuneti ca un copil nu poate intelege notiuni complexe precum "stima de sine" sau "prietenia cu sine" pe care eu personal incerc sa le promovez in relatie cu clientii mei. Dar adevarul este ca si copiii pot intelege multe lucruri, daca ne straduim sa le explicam in termeni care le sunt accesibili - de exemplu, stima de sine este ca o umbrela pe care o deschizi cand "ploua cu vorbe neplacute". Si apoi, ce poate fi mai rau decat sa lasi copilul atat de lipsit de aparare impotriva agresiunilor inerente mediului?

De asemenea, o sa-mi spuneti ca uneori, ceea ce ne spun ceilalti poate fi luat drept punct de reper si poate fi folosit pentru a evolua, pentru a deveni mai buni, mai frumosi, mai in contact cu noi insine si resursele noastre. Si asta poate fi adevarat, dar cu anumite limite. Suntem datori sa cladim la copiii nostri capacitatea de a prelucra mesajele provenite din jur, de a le "edita" astfel incat sa ramana mesajul care le faciliteaza evolutia personala.

Cu regret as afirma faptul ca psihologul caruia i s- a adresat mamica respectiva, nu a facut nimic pentru a cladi rezilienta copilului si pentru a-i oferi acestuia un mecanism eficient de a gestiona situatiile de bullying. Copilul a ramas la fel de putin echipat in aceasta privinta, ca si in prima zi de gradinita, cand colegul respectiv a facut observatia rautacioasa. A face pe plac celui care te agreseaza nu este tocmai o strategie de gestionare a bullyingului.

Agresorii pot deveni din ce in ce mai lipsiti de scrupule, din ce in ce mai irationali si din ce in ce mai abuzivi. Masura extrema la care s-a recurs (interventia chirurgicala) ar putea fi doar inceputul unui stil de viata in care o persoana nu stie cum sa se mai auto mutileze pentru ca ceilalti sa n-o mai atace. Dar atacurile nu vor inceta astfel, dimpotriva, agresorul, simtidu-se puternic, isi va inteti actiunile de bullying.

Si atunci ce este de facut? Mai devreme sau mai tarziu, acest copil trebuie sa descopere ca realitatea are limite pentru fiecare dintre noi, iar in cadrul acestor limite, noi putem gasi o bucurie de a trai, si resurse pentru a folosi in avantajul nostru orice asa-zise limitari. Spre exemplu, daca niste urechi clapauge ne impiedica sa devenim printese intr-un club de cocalari, atunci probabil ca urechile sunt cea mai mare binecuvantare si cel mai de nadejde aliat.