Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

duminică, 29 aprilie 2018

Psihomitologia

Stiintele de granita sunt fundamentate pe principii, legitati si metode de cercetare. Dar Psihomitologia este mai curand o gluma, o enciclopedie picanta unde colectionam idei absurde, iar sensul acesteia este desfiintarea legendelor urbane ale psihicului.


o o o

Una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit vreodata este un izvor de realism stiintific sec, si mi-a lasat nu doar o impresie puternica ci si un sentiment de siguranta psiho-emotionala. Asa sunt cartile care imi pica mie in mana. De altfel, am observat faptul ca fiecare dintre noi are tendinta sa gaseasca in jur mai curand dovezi ale propriilor convingeri decat orice altceva.

Dar pentru ca lectura despre care va vorbesc este rezultatul muncii si eforturilor conjugate ale unor cercetatori de prima clasa, nu putem sa nu luam in serios asa ceva. Este vorba despre cartea 50 de Mituri ale Psihologiei Populare, ai carei autori sunt niste obisnuiti ai mediului academic si universitar. Dar ce am mai descoerit interesant in aceasta carte?

E vorba despre cateva mituri desfiintate literalmente si fara drept de apel de catre cei trei "muschetari" ai psihologiei stiintifice. La acestea, am adaugat cateva mituri care m-au interesat pe mine si pe care le-am lamurit cu ajutorul altor surse. Fiindca fantezia umana este fara-de-limite, poate ar fi mai nimerit sa indreptam aceasta fantezie catre domenii care permit desfasurarea ei in voie, cum ar fi poate, proza fantastica.




  • Retina ochiului uman pastreaza ultima imagine vazuta de o persoana decedata sau ucisa? O gaselnita ca aceasta fireste ca a intrigat criminalistii pentru multa vreme, fiind luata in calcul pentru rezolvarea unor crime. Dar stiinta nu a reusit niciodata sa confirme aceasta ipoteza. In ciuda acestui fapt, unii dintre noi inca mai cred asta. Mitul rezista datorita interesului pe care l-au aratat autorii de beletristica sau scenaristii de film fata de aceasta idee. Niste criminalisti de la FBI care analizau, intr-o veselie, tot felul de imagini de pe retina - o poveste ca asta trebuia sa fie adevarata, dar, din pacate sau din fericire, nu este. Ulterior, s-a descoperit ADN-ul care, intr-un fel, poarta cu dansul imaginea criminalului, in special atunci cand avem suspectul identificat. 
  • Putem fi influentati prin intermediul stimularii subliminale, astfel incat sa ne schimbam total atitudinile in anumite situatii? Studiez psihologie de ceva timp si observ ca unii au tendinta sa exagereze anumite posibilitati ale acestei stiinte, nobile, de altfel. Spre exemplu, ideea ca, daca prezinti anumite indemnuri sau mesaje, poti schimba atitudinea cuiva, ca in filmul de mai sus. Mesajele sunt deci subliminale, fiindca altfel toti ne-am da seama ca se incearca manipularea noastra. In deceniile trecute, s-a incercat convingerea unui criminal sa se predea politiei, prin intermediul unui mesaj subliminal - "suna seful politiei, acum!" (ce comod pentru politie, nu-i asa?), care aparea intr-o fractiune de secunda, in timpul unui mesaj oficial al politiei. Fireste ca au dat gres, pentru simplul motiv ca motivatia umana functioneaza cu totul altfel. In acest context, o intrebare buna este urmatoarea: cum ne-ar putea influenta atitudinea un stimul pe care nici macar nu il percepem, intrucat se afla sub pragul senzorial?
In 1958, Compania Nationala de Televiziune din Canada (CBC) a realizat un test national fara precedent. In timpul unui popular show de televiziune de Duminica seara, a informat telespectatorii ca va realiza un test privind persuasiunea subliminala. CBC a prezentat subliminal mesajul "sunati acum" pe ecran, de 352 de ori pe timpul showului. Desfasuratorul companiei de telefonie nu a indicat insa o crestere a volumului de apeluri telefonice in urma acestui demers. -- 50 de Mari Mituri ale Psihologiei Populare
  • Putem prezice viitorul sau afla trecutul, ori putem realiza o comunicare intre minti, prin intermediul telepatiei? In ciuda faptului ca o mare parte dintre noi credem in astfel de lucruri, stiinta nu a reusit sa dovedeasca nimic din toate astea. In plus, acest domeniu a devenit o afacere profitabila pentru multi dintre cei care "pun la lucru" naivitatea noastra. Toate aceste asa-zise fenomene se bazeaza pe "perceptia extrasenzoriala", adica cunoasterea unor lucruri fara utilizarea simturilor. De fiecare data cand un cercetator a dorit sa investigheze aceste fenomene, rezultatul a fost mai curand descurajator, in ciuda faptului ca foarte muti oameni de stiinta chiar cred in toate astea. Cei care au dorit sa desfiinteze aceasta credinta, isi bazeaza demonstratia pe ideea de coincidenta si selectivitate a unor procese psihice (memoria / atentia). Atunci cand ne dorim foarte mult ca un anumit lucru sa existe (telepatia intre indragostiti, spre exemplu) cautam in mod agresiv dovezi ale existentei acesteia si avem sentimentul ca le gasim peste tot. 
  • Exista acele asa-zise experiente "out-of-body"? Putem sa ne parasim corpul in timpul unor interventii medicale sau chiar la comanda? Ei bine, stiti ca unii dintre noi realizeaza aceste asa-zise "calatorii astrale", de cele mai multe ori in timpul unor stari de coma, dar, s-ar parea, si la comanda, ori in timpul somnului. Asadar, limitarile fizice sunt eliminate in timpul acestor experiente "out-of-body" si putem sa facem calatorii in locuri speciale, unde simtim tot felul de stari extatice. Oricat de tentanta ar fi aceasta ipoteza, "cercetatorii rai" spun ca experimentele nu o sustin. O ipoteza mult mai plauzibila ar fi aceea ca experientele "out-of-body" reflecta esecul unor centri nervosi de a integra informatiile provenite de la simturi. Anumite experimente au dovedit faptul ca cercetatorii pot induce, in laborator senzatii similare la subiectii care "calatoresc astral", astfel ipoteza calatoriei astrale este puternic zdruncinata.
  • Putem invata in timp ce dormim, tot felul de informatii noi si complexe, cum ar fi o limba straina sau niste formule de matematica, ascultand casete? Da, exista, dupa cum probabil ca stiti, o industrie profitabila care se bazeaza pe credinta ca atunci cand dormim suntem receptivi la stimulii ce apar in jurul nostru. Ideea nu este noua si are deja o istorie bogata. Freud a observat ca atunci cand in jurul nostru apar stimuli, visele noastre ii integreaza, lucru demonstrat experimental de pionierii cercetarii viselor. Dar in ciuda faptului ca oamenii se dau in vant dupa astfel de experiente de invatare, care le economisesc timpul, nu s-a dovedit ca exista o reala diferenta creata prin ascultarea casetelor respective. In plus, apar si explicatiile alternative: daca casetele te trezesc din somn, exista posibilitatea ca orice ameliorare a cunostintelor sa se datoreze unei experiente clasice, constiente de invatare.




Dupa cum observati "cercetatorii britanici" au foarte mult timp liber, iar atunci cand ceva le starneste interesul, cum ar fi o legenda urbana teribilista, nascocita de te-miri-cine, ei se pun pe treaba si demonstreaza care este valoarea de adevar a acesteia. Da, sunt fara mila in ce priveste fantezia conspirationista si poate ca este mai bine asa. In fond, ceea ce ei au descoperit este de natura sa ne linisteasca, sa ne impace cu limitele noastre omenesti.

Nevoia noastra de legende urbane, apare din plictiseala si nevoia de atentie. Asa cum unora le place sa vorbeasca despre lucruri greu de demonstrat, precum "statul paralel", tot la fel, oamenilor le-a placut sa raspandeasca "din gura in gura", sau prin intermediul artei (povesti, filme, etc), anumite idei cu un caracter pronuntat absurd, pentru distractie si profit, dar si pentru ca avem o toleranta scazuta la incertitudine si ne plac raspunsurile rapide si simple. Nimeni nu poate dovedi legendele urbane, insa colectam fonduri reale in timpul pauzelor de publicitate.








(1) Imaginea Arthur, de Harwig HKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 28.04.2018), Optography, website: Wikipedia.

(3) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu