Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

duminică, 18 februarie 2018

Ritualuri de Separare

Suferi in urma despartirii mai mult decat ar trebui? Si mai ales ce inseamna "mai mult decat ar trebui"? Daca suferinta produce efecte NEGATIVE, care nu se mai termina, probabil ca nu stii sa pierzi.


o o o

Despartirea de un partener poate fi asociata cu pierderea, dar si cu eliberarea, cu razbunarea, dar si cu iertarea, cu prietenia, dar si cu obsesia. Sunt atatea feluri diferite de a reactiona la o despartire pe cat de diferiti suntem si noi oamenii. Felul cum reactionam tine de ceea ce a insemnat pentru noi respectiva relatie si mai ales de modul cum este structurata personalitatea noastra. Cu alte cuvinte, modul cum reactionati nu se datoreaza despartirii in sine ci personalitatii voastre.

Se spune ca "nu stim sa pierdem"  dar cei care sufera mai mult decat ar trebui in urma unei despartiri, fie nu stiu sa evite aceasta suferinta, fie isi doresc sa sufere - da, exact asa! De ce si-ar dori cineva sa sufere? Poate pentru a demonstra celuilalt cat de mult a insemnat respectiva relatie sau poate pentru ca asa stim sa atragem un alt posibil partener - in plus, unul care este "bun de pus pe rana" - deci sunt castiguri la toate capetele, care in psihologie se numesc "beneficii secundare".

Ma veti intreba ce inseamna "mai mult decat ar trebui". Unii terapeuti ar spune ca o persoana care nu sufera in urma unei despartiri, probabil ca sufera de o tulburare a atasamentului care il impiedica sa aprecieze relatiile. Ori poate ca celalalt devenise deja o povara pentru noi sau poate ca stim foarte bine sa ne gestionam suferinta. In literatura de specialitate se vorbeste despre asa-zisele etape ale pierderii:

  • Negarea - "Totul e pierdut? Hai sa fim seriosi!"
  • Furia - "O, da? Acum totul e pierdut, nu?"
  • Targuiala - "Totusi, chiar totul e pierdut?"
  • Depresia - "Da... Totul e pierdut...".
  • Acceptarea - "Totul e pierdut... Asa, si?"

Ar fi nostim probabil daca cei care au definit aceste etape, ar fi venit si cu niste limite de timp pentru fiecare, cu un program bine determinat de genul: Negarea (1-2 saptamani), Furia (1 saptamana), etc. Adevarul este ca aceste etape pot sa existe sau nu, pot sa vina in aceasta ordine sau in alta si pot sa dureze mai mult sau mai putin, in functie de cat de sanatosi suntem din punct de vedere mental.

Iar un travaliu al despartirii care dureaza prea putin nu este obligatoriu un semn de sanatate mentala, dupa cum nu este un semn de sanatate mentala nici un travaliu care dureaza ani de zile, nu-i asa? Am intocmit o lista de comportamente si reactii pe care le practicam in astfel de situatii, si care pot fi mai normale sau mai patologice.



  • PETRECEREA DESPARTIRII. Din cate am inteles, in anumite tari se organizeaza o astfel de petrecere cu ocazia divortului, lucru care pare a fi menit sa ne faciliteze acceptarea si evolutia in termeni amiabili dupa acest eveniment. A nu se confunda cu "dezmatul de despartire" si nici cu "pity party de despartire", despre care urmeaza sa vorbim in continuare.
  • PASIUNEA DESPARTIRII. Este un fenomen relativ des intalnit, care survine ca urmare a faptului ca apar tot felul de stimuli care ne amintesc de perioada in care am fost impreuna cu cel pe care il lasam in urma si astfel devenim usor obsedati de acesta. La asta se adauga adesea si insomnia despartirii. De altfel, pare ca unii isi redescopera pasiunea de la inceput, cu "tabloul ei clinic", exact in astfel de momente. Probabil ca imaturitatea joaca si ea un rol aici.
  • PORNOGRAFIA DESPARTIRII. S-ar parea ca, dintre fenomenele mai noi, se distinge si acesta: a scoate tot felul de imagini, fotografii sau materiale video si audio "puse bine", care il prezinta pe celalalt in situatii mai "fara perdea", in scopul distrugerii reputatiei. La baza se afla, cum va imaginati, dorinta de razbunare.
  • AUTO SI HETERO AGRESIVITATEA. Da, exista si termenul de "break up violence", adica violenta care survine in urma despartirii, datorita dificultatii de a gestiona situatis. Simtim nevoia sa actionam (acting out), fie impotriva celuilalt, fie impotriva propriei persoane, fie ambele - un fel de Kamikadze al despartirii, fenomen din ce in ce mai intalnit, nu-i asa?
  • REVANSA DESPARTIRII. Ar putea avea aceeasi sursa ca si agresivitatea despartirii, dar apare un efect de sublimare a energiei negative si transformare a acesteia in ceva constructiv, benefic pentru sine si cei din jur. Este o adevarata revansa pentru ca nu trebuie sa platesti amenzi sau pagube, ori sa fii internat cu forta pentru asa ceva, dimpotriva, de regula ai de castigat in imagine, bani sau alte lucruri valorizate de societate. O revansa ar putea fi sa iti implinesti un vis. A-ti face un partener dintre cei care ti-au iesit primii in cale, nu se pune, e mai curand agresivitate.
  • PITY PARTY DE DESPARTIRE. Spre desebire de petrecerea "oficiala" prilejuita de despartire, care este reala si concreta, avand probabil efecte pozitive, mai se pune in scena si o petrecere in care ne putem plange de mila in prezenta celor mai buni prieteni care incearca din rasputeri sa ne ridice moralul - iar acesta ar putea fi un beneficiu secundar. Ati simtit si ironia din numele acestui tip de "petrecere".
  • DEZMATUL DESPARTIRII. Fireste, unii dintre noi vor incerca sa isi vina in ajutor organizand tot felul de evenimente in care pot sa faca excese - isi dau liber, fiindca "asa se cade". Daca un tort de inghetata, 8 savarine, 4 sticle de vin si 5 prostituate te ajuta sa te simti mai bine - atunci de ce nu? E aproape ca de revelion, doar ca nefericirea s-ar putea sa fie si mai profunda a 2-a zi, semn ca revelionul acesta nu foloseste cu adevarat.
  • BOALA DESPARTIRII. Oarecum in legatura cu "pasiunea de despartire", boala este un fenomen care apare in mod logic atunci cand pasiunea continua pe o durata mai mare de timp. Acesta nu este un mod de viata care sa permita adaptarea si cu atat mai putin permite mentinerea santatii fizice sau psihice. Da, in afara de bolile psihice, suferinta despartirii se mai poate manifesta si prin boli de tip psiho-somatic, adica afectiuni fizice dar care au o pronuntata componenta psiho-emotionala. Nu ati intalnit nicio femeie tanara care umbla cu pastilele de inima in geanta?
  • TERAPIA DESPARTIRII. Una dintre cele mai intelepte decizii pe care le-ati putea lua in urma unei despartiri este sa recurgeti la o forma sau alta de terapie, prin intermediul careia sa va ridicati moralul sau chiar sa invatati sa va ridicati moralul, asa cum incerc eu sa ii invat pe clientii mei - nu intotdeauna cu succes, caci "moralul" arata mai interesat cu ochii plansi, nu-i asa?
  • REZOLUTIA DESPARTIRII. Asa cum de Anul Nou obisnuim sa ne gandim la tot felul de asa-zise "rezolutii", adica decizii cu un caracter imperativ, tot la fel, in urma unor despartiri putem sa luam anumite decizii, ca semn al faptului ca "ne-am invatat lectia", iar faptul ca ne-am pierdut tot acest timp si toti acesti bani alaturi de acest partener, ne lasa totusi ceva in schimb, cum ar fi o invatatura de minte.

Fara a avea pretentia ca am epuizat spectrul de comportamente si mecanisme prin care ne protejam, dupa priceperea fiecaruia de stresul inerent unei despartiri, sper sa va regasiti in elementele din aceasta lista, sau daca nu, cine stie, poate imi lasati si mie un comment, ca sa invat si eu ceva de la voi. Voi ce faceti la o despartire?









(1) Imaginea Drunk Dinosaur, de Henry Burrows, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu