Povestea pe care ti-o spui este o temnita ce stabileste limitele vietii tale. Misterul vietii se gaseste in povestea pe care ti-o spui sau pe care esti dispus sa o crezi.
Una dintre cartile care a reusit sa ma influenteze este "Autohipnoza" lui Bruce Goldberg. M-a influentat pentru ca pe aceasta cale am reusit sa inteleg fenomenul hipnozei, sa ma imprietenesc cu el si sa il privesc cu ceva mai mult pragmatism. Inainte de Goldberg, eram si eu convins o persoana aflata in stare de hipnoza este total aservita hipnotizatorului, care, precum Dumnezeu, poate sa faca orice doreste dansul cu aceasta persoana.
Dar majoritatea oamenilor si-au format o parere despre hipnoza pornind de la modul in care acest fenomen este descris in mass-media si in show-business. Si pentru ca orice fenomen este descris in mass-media intr-un mod dramatic si exagerat (iubirea, succesul sau depresia, spre exemplu), si hipnoza a beneficiat de aceasta dramatizare artificiala ce ii confera puteri nelimitate hipnotizatorului, transformandu-l pe hipnotizat intr-o marioneta - un somnambul lipsit de vointa.
Dr. Bruce Goldberg spune insa ca singura forma de hipnoza pe care o cunoaste este auto-hipnoza si orice hipnoza este de fapt auto-hipnoza, deoarece persoana care aluneca in asa-zisa "transa hipnotica" face asta in mod deliberat, pentru ca alege sa o faca si pentru ca alege sa renunte la capacitatea sa de judecata critica.
Pe parcurs, am rezlizat faptul ca hipnoza, bazata pe sugestibilitate (capacitatea noastra de a ne lasa influentati de cineva, de a-i accepta aceasta influenta) si sugestie (capacitatea cuiva de a transmite anumite lucruri intr-un mod plauzibil) este mult mai raspandita decat ne dam seama in mod normal. Sex simbolul Marylin Monroe spunea ca, atunci cand isi doreste, foloseste un "intrerupator" pentru a-si impresiona admiratorii, iar cand inchide intrerupatorul, poate sa treaca neobservata.
In acest fel, cei care au teoretizat carisma scoteau in evidenta faptul ca, prin intermediul unei sume de elemente bine determinate (curaj, pasiune, incredere, tinuta), putem sa practicam si noi carisma, in caz ca ne dorim acest lucru. Dar carisma este din punct de vedere psihologic o "spalare pe creier", cu alte cuvinte, poate fi asimilata fenomenului hipnotic. O multime de personalitati practica asta cu noi, in virtutea faptului ca ne place sa ne lasam influentati.
Asa cum spuneam mai sus, aparitia cuplului sugestibilitate - sugestie, adica a hipnozei, este larg raspandita in mediul social. A-ti pune destinul in mana cuiva este confortabil si iti ofera iluzia scutirii de responsabilitate. Oricand apare cineva care "se da rotund" apar si cei dornici sa se piarda pe sine in fiinta a-tot-cuprinzatoare a acestui tip providential. Hipnoza si spalarea creierelor este de aceea un fenomen larg intalnit in comunitatile de sectanti, avand loc intre lider si discipoli.
Unora dintre noi le place sa spuna povesti iar altora le place sa le asculte. Unii comanda si altii executa. Unii canta si altii danseaza. Si pentru ca cele doua parti se intalnesc si sunt atat de compatibile, nici macar nu mai conteaza cat de reale sunt acele povesti, cat de inteligente sunt ordinele sau cat de sanatoase sunt cantecele.
Concluzia catre care doresc sa indrept acest articol este ca hipnoza exista pentru ca unora dintre noi le place sa hipnotizeze iar altora le place sa fie hipnotizati. A venit timpul sa aflati ca nimeni nu poate sa preia controlul comportamentului vostru fara sa va doriti acest lucru si fara sa va placa.
Transa hipnotica este ceva mai banala decat va imaginati si profunzimea acesteia nu ajunge niciodata pana la nivelul la care sa nu va puteti aminti sugestiile primite sau pana la absenta totala a discernamantului in ce priveste calitatea acestor sugestii. Nimeni nu te poate face sa strigi "Cucuriguuu" la auzul soneriei de la usa sau sa latri ca un catel cand pocneste din degete. Acestea sunt mituri de Hollywood, destul de bine conservate, de altfel.
Auto-hipnoza isi are rolul ei in patologia psihica, dat fiind faptul ca probleme precum depresia, anxietatea sau atacurile de panica se bazeaza pe ceea ce in psihologia cognitiva se cheama "cognitii" sau convingeri de viata ce interfereaza cu cresterea, cum le spunem in psihologia adleriana. Pentru un motiv sau altul, suntem obisnuiti sa ne spunem noua insine anumite povesti despre noi insine, despre lume si viitor, si nu renuntam usor la acestea, in ciuda faptului ca ele ne trag in jos.
Povestea pe care ti-o spui iti permite sa ocupi un loc sau altul intre ceilalti, facilitandu-ti accesul catre anumite roluri sau blocandu-ti pur si implu accesul catre altele. Povestea pe care ti-o spui face din tine un erou al civilizatiei, un capcaun sau o victima. Aceasta poveste reflecta realitatea intr-un chip subiectiv sau poate ca nu reflecta realitatea absolut deloc.
Dar oricat de adevarata sau de falsa ar fi aceasta poveste, ea va face posibila viata ta asa cum este ea acum. Este bine sa cunosti povestea pe care ti-o spui in fiecare zi, iar asta o poti face cu ajutorul unui psihoterapeut sau a unui consilier psihologic. Povestea pe care ti-o spui este o temnita care stabileste limitele vietii tale. Poti sa crezi ca nu ai nimic de oferit la cei 20 de ani ai tai, sau ca viata incepe la 80 de ani. Misterul vietii tale se gaseste in povestea pe care ti-o spui.
(1) Imaginea Hypnotist & Asistant, de Bryce Edwards, via Flikr, sub licenta CC BY- 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu