Vizuina Dragonului de Foc

Ce face un indian stresat? Ei bine, el se ascunde in vizuina dragonului de foc, unde va gasi intelepciunea si raspunsul la framantarile sale. Femeile sunt insa prevenite sa stea cat mai departe de acest loc periculos...

La un trib de amerindieni, mamele isi invatau fiicele inainte de casattorie: barbatul, cand este incordat sau suparat, se retrage intr-un loc numit vizuina dragonului, pe care nu il cunosc decat barbatii. Daca o femeie va incerca sa ajunga acolo, ea va fi atacata cu flacari de dragonul de foc ce pazeste vizuina.

WOW! Asa de simplu era la acest trib? Ei bine, o poveste ca aceasta trebuie sa fie adevarata! Nu prea am crezut in cartile care vorbesc despre barbati si despre femei ca si cand ar fi grupuri omogene de indivizi care mai mult se aseamana intre ei decat sa se diferentieze. Dar am decis sa acord o sansa acestei carti - "Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus", care se afla la mine in biblioteca de vreo 3 ani.

Este adevarat, generalizarile sunt multe. In plus, sunt convins ca anumiti indivizi se identifica mai curand cu "tabara cealalta" in ce priveste, sa spunem, valorile de viata sau reactia la stres. M-a uimit insa acuratetea si precizia cu care autorul Dr. John Gray a identificat propriul meu mecanism de aparare in caz de stres - "retragerea in vizuina" - iata ca am si eu ceva 100% masculin!

Autorul citat vorbeste despre aceasta nevoie interesanta a barbatilor si despre reactia pe care o declanseaza in afectivitatea femeii. Ea considera cu onestitate ca o persoana stresata are nevoie sa vorbeasca despre problemele sale iar manifestarile de ingrijorare ale celor din jur ar reprezenta un mod prin care acestia isi pot exprima iubirea fata de respectiva persoana incercata.

Barbatul descris de Dr. Gray, dar si de alti autori, simte insa nevoia sa se retraga in "vizuina dragonului", unde va incerca sa gaseasca singur o solutie. El nu gandeste cu voce tare, precum femeile, fiindca nu doreste sa-i fie observate semnele stangaciei, nesigurantei sau ineficientei, acestea reprezentand pentru el prilejuri de a-si pierde onoarea.

Si atunci barbatul creaza aceasta distanta care pe femeie nu doar ca o ingrijoreaza, dar o si determina sa vina dupa el, "din iubire", pentru a clarifica "care este problema pe care barbatul o neaga". Dar aceasta interpretare feminina este profund eronta. Noi nu ne negam problemele. Pentru ca ne simtim capabili sa le rezolvam singuri, cautam singuratatea si izolarea care ne vor sustine in rezolvarea problemelor.

Din nefericire, femeile care ne urmaresc in "viziuna dragonului" vor fi si parjolite de acest dragon, adica de reactia barbatului ce se simte invadat si sufocat de acest interes nepotrivit manifestat, in ceea ce-l priveste. Asta nu ar fi nimic pentru femeie, ea este rezistenta, dar ea se va simti respinsa si umilita. Pentru o femeie, constienta de vulnerabilitatea ei, teama de abandon este poate mai mare decat orice alta frica.

Asadar, ce este de facut? Fiecare dintre cele doua genuri isi are responsabilitatea sa de a coopera cu celalat pentru a proteja integritatea familiei. A critica nevoia de izolare a barbatului, este la fel de incorect ca si a critica nevoia de comuniune a femeii. Si totusi, constienti de tendintele lor arhetipale, cei doi pot alege atitudinea cea mai favorabila unitatii si armoniei dintre ei. Care este aceasta?

Barbatul o poate preveni pe femeie, cu sinceritate, ca are o anumita problema, dar ca ii va gasi rezolvarea singur si ca are nevoie de acest spatiu, fagaduindu-i cu iubire, daca va fi nevoie, ca se va intoarce la ea atunci cand va simti ca a gasit solutia potrivita. Aceasta atitudine i-ar asigura un minim de confort emotional partenerei sale.

Pe de alta parte, femeia ar trebui sa cunoasca aceasta particularitate a reactiei barbatilor la stres si sa nu mai incerce cu orice pret sa il ajute pe barbat ascultandu-l sau oferindu-i ea solutia potrivita. Ar putea in schimb sa ii acorde increderea ei si sa isi gaseasca ceva interesant de facut in acest timp, nelasandu-se coplesita de ingrijorari si sentimente de abandon.

Cu cat o femeie ii acorda barbatului incercat increderea si spatiul de care are nevoie, cu atat acesta se va intoarce mai curand la ea. Este inutil si distructiv un comportament de hartuire de partea femeii ca si un comportament prin care barbatul evita sa ii explice partenerei sale ca are nevoie de acest spatiu pentru a gasi solutia, sau a depunde eforturi pentru rezolvarea problemelor sale.

Dr. John Gray nu este singurul autor care mentioneaza despre aceasta nevoie arhetipala de temporara izolare pe care barbatii stresati o simt din plin in momentele delicate ale vietii lor. Alti consilieri de cuplu vorbesc despre "retragerea barbatului" ca despre un mod prin care acestia evita manifestarea violentei fata de femei.

Totusi, nevoile arhetipale descrise in astfel de carti nu ar trebui sa ne ofere scuze pentru a evita cooperarea cu celalalt gen. aceasta reprezentand o datorie cat se poate de fireasca pentru mentinerea unui cuplu armonios.

Probabil unul dintre cele mai bune discursuri pe care le-am vazut anul acesta. Si pot spune ca este o onoare pentru mine sa il am pe aceasta pagina a blogului pe acest om. Poate ca va indoiti uneori ca ceva bun poate veni din America dar tipul acesta chiar e bun!




 



(1) Imaginea Fire Breathing Mythical Dragon, de Beverly, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Gray, J., (2011), Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti