Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 11 mai 2015

Orbirea Selectiva

Cum de vezi numai jumatatea plina a paharului? Sau cum de vezi doar defectele partenerului, iar cand il pierzi ii vezi doar calitatile? O multime de astfel de argumente ma fac sa cred ca suferim cu totii de orbirea selectiva.





Adevarul, rezultat dintr-o evaluare obiectiva, este sustinut de o multime de viziuni subiective – asa se naste bunul simt comun, dar si paradigmele, adica teoriile stiintifice dominante ale unei epoci. Dupa cel mult cateva sute de ani vine o generatie noua, cu o viziune diferita si... „adevarul se schimba”. Care este adevarul absolut devine astfel foarte greu de aflat.

E insa mult mai simplu si mai util sa cunoastem adevarurile subiective. In functie de acestea, ne motivam alegerile si prin acestea intelegem alegerile celorlalti. Un lucru pe care l-am inteles tarziu este faptul ca motivatia vine din gandire. Ma refer la motivatia superioara, de tip psiho-social, nu la cea ce tine de fiziologia fiintei umane, in care sunt implicati factorii biologici (foame, sete).

Astfel, in mod subiectiv, gasim motive pentru orice: pentru inselare ori statornicie, pentru a ierta sau a ne razbuna, pentru a ucide sau a salva. Spre exemplu, niste teroristi pot gasi motivatie sa ucida mii de persoane intr-un atentat si sa obtina si o satisfactie din asta – vor fi eroi. Daca persoanele ucise sunt, in viziunea lor, niste dusmani ai moralitatii mondiale, vor avea o scuza numai buna pentru a le executa. In psihologia judiciara si psihanaliza, acest mecanism psihologic poarta numele de rationalizare. (2)


Lumea are culoarea ochelarilor nostri de soare. Andre Moreau

Una dintre caracteristicile esentiale ale subiectivismului este tendinta de a pre-judeca sau de pre-evaluare. Exista bunaoara persoane care evalueaza pozitiv si persoane care evalueaza negativ. Aceste judecati se aplica la tot ceea ce li se intampla sau intalnesc: oameni, obiecte, fenomene. Mai exista si persoane care evalueaza in termeni extrem de pozitivi la inceput si extrem de negativi, intr-o faza ulterioara. Apoi exista si persoanele care nu stiu.


OptimistNegativistAnxios
  • convingeri: „traim intr-o lume buna” 
  • trairi: relaxare, entuziasm, multumire, incredere, echilibru  
  • reactii fiziologice: emisii de hormoni ai fericirii, pulsul si respiratia sunt normale, privirea luminoasa, etc  
  • comportamente: deschidere, amabilitate, toleranta, exuberanta
  • convingeri: „lumea e rea, urata” 
  • trairi: furie, incordare, focalizare / tristete, resemnare
  • reactii fiziologice: emisii de adrenalina si cortizol, secretii de glucoza (ptr. energizare), respiratie si puls accelerate, inrosirea fetei, cresterea temperaturii, etc 
  • comportamente: agresivitate gratuita, explozii, intoleranta, iritare, auto-agresivitate, risc / pasivitate, abandon
  • convingeri: „nu stiu cum e lumea” / "lumea poate fi periculoasa"  
  • trairi: anxietate, incordare 
  • reactii fiziologice: emisii de adrenalina, respiratie si puls accelerate, transpiratie, tremur, durere de cap, etc.  
  • comportamente: de iscodire, incercarea de a lua distanta si comportamentul evitant.



Tendintele subiectivitatii noastre nu raman fara consecinte. Chiar si optimismul excesiv isi are dezavantajele sale. Exista situatii in care acesta nu se justifica. Spre exemplu, un student care este prea increzator in capacitatea sa de a face fata, probabil ca nu va reusi sa se mobilizeze in mod adecvat pentru un anumit examen. Un student prea anxios in schimb, nici macar nu va reusi sa se prezinte la examen. (3)

Lesne de inteles ca aceasta trasatura a subiectivismului, ajunge sa determine marea majoritate a alegerilor noastre, si deci intreg „destinul”. Este ca si cum ceva ne-ar face orbi la anumite argumente si am selectiona, fara macar sa ne dam seama, acele argumente care sustin asteptarile si preconceptiile noastre.

Uneori chiar este util sa devenim „orbi”, fie si voluntar. In urma unui studiu, a rezultat secretul casniciilor fericite: subiectivismul pozitiv. (4) S-ar parea ca relatiile fericite sunt acelea in care partenerii reusesc sa vada calitatile chiar si in spatele defectelor.

De o astfel de „orbire partiala” dau dovada si cei care sunt fericiti – ei reusesc sa vada jumatatea plina a paharului, sa aprecieze ceea ce au si sa ignore ceea ce nu au. Din pacate si cei abonati la nefericire pe termen lung, prezinta acest subiectivism si aceasta „orbire selectiva”: ei vad mereu defectele lucrurilor pe care le au si calitatile lucrurilor pe care nu le au ori le-au pierdut (5).

 








(1) Imaginea Sunglasses Portrait, de Emily, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Lhote, Jaquet, Ionescu (2007), Mecanisme de aparare. Teorie si aspecte clinice, editura Polirom, Iasi

(3) Nadasan, V., (2010) Fata in fata cu stresul. O aventura in lumea stresului cu Robinson Crusoe, editura Viata si Sanatate, Bucuresti

(4) Psychological Science (February 28, 2011)  People who think their partners are a perfect fit, stay happier - even if they are wrong. website: Psychological Science

(5) Gilbert, D., (2004), The surprising science of happiness, website: Ted Talk 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu