Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 14 ianuarie 2015

Puterea Imbratisarilor

Nu am scris acest articol pentru femei. L-am scris pentru toti barbatii care refuza sa participe la consilierea de cuplu "pentru ca ei nu sunt nebuni".





Ei bine, nu sunt un mare expert in psihosexologie. Sunt un "tip normal", din punctul acesta de vedere. Adica un tip complet retardat in ce priveste exprimarea afectiunii in intimitate, sau prin intermediul comportamentului sexual. Asta nu ar fi o problema. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, nu-i asa? 

Problema este ca intalnesc in practica mea, tot mai frecvent, femei care se izbesc de acest zid al indiferentei masculine, al racelii si al lipsei de interes pentru satisfactia lor, de unde si pierderea increderii femeilor in cuplu si in sine. Nici macar nu va dati seama, dragi barbati, cate ati putea schimba punand putina afectiune in relatia voastra de cuplu.

Caci o femeie tratata cu indiferenta nu este o femeie fericita, iar barbatii, in ciuda tuturor eforturilor pe care le-au facut pentru a fi de folos familiei, pentru a castiga bani si a oferi un standard de viata, si in ciuda straduintei lor de a deveni niste exemple pentru odraslele lor, sunt inca atat de departe de a intelege sexualitatea feminina.

Aveti in schimb capul plin de false idei legate de performanta sexuala si despre cum apreciaza femeile cantitatea, nu calitatea raporturilor intime. Acestea sunt niste bazaconii pe care barbatii le folosesc pentru a-si justifica indiferenta fata de partenerele lor.

Am decis sa scriu acest articol, fara nicio documentare prealabila, fara ciorna, si fara vreo sursa de inspiratie, pentru ca ma aflu intr-un moment in care inteleg cat de importanta este afectiunea pentru partenerele voastre si cat de mult inseamna pentru ele sa primeasca un semn de asigurare a iubirii voastre, fie macar si prin intermediul sexualitatii.

Dragi barbati! Nu este ceva ce nu ati putea sa oferiti dar este totusi ceva de care va temeti atat de mult. Sa fie oare de vina cerintele despotice si fara loc de alternativa ale unei femei din trecutul vostru? Este acela momentul cand ati invatat ca o femeie nu poate fi inteleasa, nici luata in serios si pentru toate astea, nu merita sa fie fericita? Va rog sa va luati un moment si sa va intrebati serios daca lucrurile stau asa pentru voi.

Sau poate ca aveti de facut cativa pasi pe o cale spirituala pentru a intelege sexualitatea feminina si nevoia partenerelor voastre de afectiune? Daca ati face asta ati afla poate ca este la fel de importanta si fericirea aproapelui vostru si ca altruismul este cea mai inteligenta forma de a va iubi pe voi insiva. Da, se pare ca sexualitatea feminina este o chestiune care solicita civilizatie din partea voastra, solicita putina spiritualitate si putina incredere in sine. Dar nu sunt lucruri pe care nu le-ati putea face!

Aveti langa voi niste femei frumoase, minunate, care va stau alaturi la bine si la greu, care isi fac datoria fata de familie, de copii si fata de voi, fiindu-va credincioase cu pretul nefericirii lor. Nu ma refer la cele care fac pe interesantele si au pretentii absurde, la cele "sofisticate" sau la cele care va fac nervii prastie. Ma refer la femeile care, cu modestie si integritate, suporta zi de zi indiferenta voastra, in speranta ca intr-o zi veti deschide ochii si veti vedea ca si ele exista. 


Haideti! Cat de greu poate sa fie?








Aceasta nu este o erectie. Este un print screen cu situatia statistica a Psihopediei, in luna Ianuarie. Ceea ce se poate observa, sugereaza faptul ca in data de 16 Ianuarie blogul Psihopedia a atins un record istoric de vizualizari - 811, intr-o singura zi. Cu toata sinceritatea, nu stiu cum s-a intamplat asta. Puterea Imbratisarilor este topicul pe care l-am publicat inaintea "exploziei", pe data de 14 Ianuarie, dar cu toate acestea nu a inregistrat decat 92 de vizualizari (fapt verificat de mine, acum cateva minute). O explicatie plauzibila ar fi aceea ca cititorii, atrasi de "Puterea Imbratisarilor" au simtit nevoia si placerea sa afiseze si alte pagini.






Show comments
Hide comments

14 comentarii:

  1. ,,Problema este ca intalnesc in practica mea, tot mai frecvent, femei care se izbesc de acest zid al indiferentei masculine" ... ,,Sa fie oare de vina cerintele despotice si fara loc de alternativa ale unei femei din trecutul vostru?" ...adica multe femei sunt despotice? tot noi suntem problema pffff......:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce te face sa crezi ca esti vinovata pentru despotismul unei alte femei? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesante texte;dar,totusi,ar trebui sa facem distinctia dintre imixtiuni inutile in angoasele unei relatii intime si idealizarea extatica a psihologiei ca un miracol purgativ.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incercam sa descoperim cauzele fenomenelor (tine de umanitatea noastra) pentru a putea controla si anticipa evolutia acestor fenomene. Intamplator, psihologia este stiinta care se ocupa cu asa ceva in contextul cuplului si relatiilor. Si chiar daca exista destul de mult probabilism in acest demers, consider ca ne aflam totusi pe calea cea buna - adica cea care ne duce la intelegerea realitatilor sufletului uman, respectiv ale cuplului. In final, cine stie, poate ca vom putea sa ne bucuram de aceste descoperiri... :)

      Ștergere
    2. Poate ca aceste descoperiri(desi este o activitate de neutralizare subtila a temerilor noastre,o incercare de deconstructie a umanitatii noastre maligne)nu fac decat sa justifice cu instrumente si aplicatii/metode (para)stiintifice comportamente care denota nu o boala,o stare psihica anormala,ci pur si simplu nesimtire,mitocanie.

      Ștergere
    3. Pai sa stiti ca ceea ce numim noi in mod curent mitocanie si nesimtire poate fi si adesea este incadrabil in anumite diagnostice psihiatrice. De exemplu, narcisismul poarta cu sine destul de multa nesimtire (lipsa a empatiei), iar tulburarea de personalitate de tip paranoid poarta cu sine destul de multa agresivitate gratuita. :)

      Ștergere
    4. Cu toate ca putem constata factori limitativi ai conventiilor sociale-care,desigur,difera de contextul social si perioada istorica(desi istoria este o linie diacronica continua,segmentarea acesteia fiind mai degraba un instrument de lucru),functionarea,validitatea unei societati depinde mult de coeziunea de moment,sau-daca vreti-de limitare de principiu; daca,insa,acceptam ca orice comportament neconventional,iesit din tiparul functionarii sociale este,la urma urmei,deviatie psihologica,atunci,nolens-volens,orice forma de reactie -legitima sau nu-a majoritatii fata de astfel de devieri este ipocrizie colectiva.

      Ștergere
    5. Well, ce pot sa spun aici? E mai bine sa fii ipocrit decat brutal de sincer... In fond traim de pe urma acestei ipocrizii colective, nu-i asa? In plus, oamenii nu sunt pregatiti aproape niciodata sa afle ca sunt mitocani sau nesimtiti.

      Ștergere
    6. De unde aceasta frenezie de a supraevalua posibilitatile,disponibilitatea psihologiei in toate ipostazele comportamentale?De unde convingerea staruitoare ca orice manifestare individuala sau colectiva poate fi incadrata in stereotipuri (''fabricate'' ,uneori,de/dupa silogisme ridicole)umane,oferind de cele mai multe ori o expansiune fada a analizelor de tot soiul.Se intampla des ca cei care au un exceptional spirit de observatie sa-si construiasca/formuleze-parca pentru sinea lor,pentru doza necesara de confort spiritual-aprecieri impregnate de imaginatie,care lesne transforma o intuitie intr-un verdict plauzibil;psihologismul este o capcana subtila pentru oricine nu recunoaste existenta pur formala a unui domeniu de cercetare facand abstractie de universul vast al tuturor domeniilor de studiat.Fara un caleidoscop analitic-chiar si superficial-nu o sa aiba niciodata certitudini,ci doar parti infime de/din adevar! (Atti)

      Ștergere
    7. Da, psihologismul este o capcana si inca una destul de perversa, periculoasa... Pentru ca o idee trecuta la stadiul de adevar in propria constiinta, ne afecteaza in cele mai imprevizibile moduri. Faptul ca o crezi iti influenteaza drastic destinul.

      Pe undeva, exprimentam si bajbaim ca niste copii in aria aceasta. In plus fata de asta, unii au pretentia sa fie luati in serios si le ofera clientilor ceea ce acestia cer - solutii, sfaturi, directii... Ceea ce este si mai interesant, este faptul ca masele au nevoie de aceste atitudini din partea noastra ca specialisti, fiindca le este atat de frica de incertitudine si de responsabilitate - doua componente ale celor mai sinistre angoase existentiale.

      Nu vreau sa elimin cu totul iluziile frumoase legate de psihologie. Eu cred ca psihologia are multe de oferit, mai ales in ce priveste auto-explorarea si studiul idiografic al personalitatii, ca forma de organizare a psihismului uman, marcata de unicitate.

      Ștergere
  4. orice site are ocazional varfuri de trafic (te-a citat cineva pe undeva, te-a rearanjat Google dupa un anumit cuvant cheie etc). Imi aduc aminte si acum de unul din varfurile de trafic pe care le-a avut un site de care ma ocup cand a cazut serverul cateva ore de am crezut ca sunt victima unui atac tip ddos. :)

    Varfurile de trafic fac parte din viata, problema nu e de ce le ai sau cum sa le provoci ci *cum sa cresti retentia in urma lor*.

    Primul pas l-ai si facut, ai continut variat si interesant. Mai ramane sa ii faci si pe restul. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Ei bine, nu sunt un mare expert in psihosexologie. Sunt un "tip normal", din punctul acesta de vedere. Adica un tip complet retardat in ce priveste exprimarea afectiunii in intimitate, sau prin intermediul comportamentului sexual. Asta nu ar fi o problema. Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, nu-i asa?" Paragraful de mai sus este ironic sau...? Intreb fiindca, daca este "pe bune", gasesc ca ultima afirmatie/fraza (restul nu ma priveste in calitatea mea de cititoare a postarilor) ma intriga peste masura! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ironia si auto-ironia sunt destul de evidente. Care este motivul pentru care te intriga acea afirmatie? :)

      Ștergere
  6. "Cine ma place, ma accepta asa cum sunt, nu-i asa?" Aceasta afirmatie ma pusese pe ganduri, dar daca este vorba despre ironie...inteleg perfect! Oricat ne-ar placea cineva (pe noi), trebuie sa recunoastem ca intotdeauna exista loc de...mai bine, cu conditia ca noi sa putem constientiza! :)

    RăspundețiȘtergere