De Ce Eșuează Națiunile

Așa cum există personalități providențiale, există și cărți providențiale, care ne ajută să vedem viitorul în funcție de experiențele trecutului. O prezentare a cărții care a primit premiul Nobel pentru Economie în 2024.  

☆ ☆ ☆

Cartea De Ce Eșuează Națiunile, ar putea fi providențială, pentru noi românii, dacă acceptăm că o carte, ca și o persoană, poate fi providențială pentru o națiune. Desigur, potrivit unor statistici recente, națiunea noastră se distinge, mai nou, prin numărul mare de litri de alcool ingerați pe an - 16 litri pe an, și probabil acest hobby nu îi permite să găsească ceva providențial într-o carte. Cu toate acestea, mi-am propus să vă prezint câte ceva despre această carte în articolul de față. 

Dar de ce ar putea fi această carte providențială pentru națiunea noastră? Ei bine, probabil ca un rezultat al propagandei deșănțate anti-UE, care se face prin social media de către cel mai mare inamic al Uniunii Europene, s-a generat în mod artificial un așa-zis curent nostalgic care nu a existat până acum. Să nu uităm că până nu demult epoca Ceaușescu era cunoscută de români drept regimul de tristă amintire. Ei bine, această carte v-ar putea oferi niște indicii: totuși, de ce este de tristă amintire, mai exact? 

Cartea De Ce Eșuează Națiunile nu este despre epoca Ceaușescu, numită sarcastic și Epoca de Aur. În schimb este despre regimurile politice ale lumii și felul cum acestea influențează creșterea economică a statelor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Regimurile totalitare, cum este și comunismul sunt prezentate sub aspectul instituțiilor extractive, pe care acestea le generează, ca alternativă utopică pentru pentru democrațiile liberale occidentale și impactul lor asupra societății. 

Ce sunt Instituțiile Extractive?

Instituțiile Extractive, așa cum sunt descrise de autorul Daron Acemoglu, reprezintă tipuri de organizare politică și economică care concentrează puterea și resursele în mâinile unei elite restrânse sau clase conducătoare, adesea cu prețul exploatării populației majoritare. Aceste instituții au tendința să sufoce creșterea aconomică, să descurajeze inovația și investițiile și să perpetueze inegalitatea. 

Exemple de Instituții Extractive:

• DICTATURA ȘI REGIMURILE AUTORITARE — Guvernele cu conducere autoritară sau sistemele unipartidiste mențin instituțiile extractive. Puterea este concentrată în brațele unui conducător sau ale unui grup, permițându-le să exploateze resursele și să suprime opoziția politică. Elita conducătoare folosește instituțiile pentru a-și asigura îmbogățirea personală și prvilegiile, restricționând în același timp drepturile politice și economice ale populației majoritare. 

• CAPITALISMUL OLIGARHIC — Instituțiile extractive se pot manifesta sub forma capitalismului oligarhic, unde conexiunile politice și favoritismul joacă un rol esențial în activitatea economică — vezi Rusia. În astfel de sisteme, un grup select de indivizi conectați politic primesc tratament preferențial și acces la resurse sau piețe. Acest tip de instituții extractive anihilează competiția, împiedică antreprenoriatul și întăresc inechitatea. 

• LIPSA DREPTULUI DE PROPRIETATE — În mediile unde dreptul la proprietate este slab definit sau nesigur, instituțiile extractive pun stăpânire pe resurse. Când indivizii sau afacerile sunt lipsite de protecție legală asupra mijloacelor de producție, devine riscant să investești, să obții credit sau șă te bucuri de beneficiile activității economice. Asta descurajează antreprenoriatul și investițiile, împiedicând activitatea economică. 

• REȚELE DE CLIENTELĂ — Instituțiile extractive implică stabilirea de rețele clientelare unde liderii politici distribuie favoruri, poziții sau resurse suporterilor loiali. Aceste rețele crează un sistem de clientelă, întărind forța elitei dominante și generând bariere ce împiedică ascensiunea celor din afara acestui sistem. 

• CĂUTAREA PROTECȚIEI — Instituțiile extractive facilitează corupția statală și un sistem în care beneficiile economice și accesul la resurse se obțin prin influență politică mai curând decât prin activități productive. Contează nu ceea ce știi să faci și ce abilități deții, ci conexiunile pe care ești capabil să le pui în valoare, care te pot propulsa către vârful ierarhiei. 

• LIPSA INSTRUMENTELOR DE VERIFICARE — Ceea ce în lumea democratică se cheamă checks and balances, lipsește cu desăvârșire în societățile unde predomină instituțiile extractive. Acest climat de corupție generalizată îi permite conducătorului sau elitei conducătoare să manipuleze instituțiile economice sau juridice astfel încât acestea să le deservească interesele, primind în schimb protecție și privilegii, recompense pentru loialitate. 

Instituțiile extractive au tendința să creeze un cerc vicios în care elita conducătoare să beneficieze de acces la resurse dar lipsa stimulentelor economice care să genereze inovație, distrugere creatoare (înlocuirea mijloacelor de producție învechite și a modurilor anacronice de a rezolva problemele) nu face altceva decât să blocheze creșterea economică. Așa se întâmplă că, pe termen scurt, instituțiile extractive prin forță și planificare atentă, generează creștere, ordine și stabilitate, dar pe termen lung, se accentuează inechitățile, frustrările și luptele pentru accesul la resurse. 

Ce merge prost?

Instituțiile extractive sunt foarte frecvente în istorie pentru că au o logică puternică. Pot genera un grad limitat de prosperitate pe care o distribuie în același timp în mâinile unui grup restrâns de elite. Pentru ca această creștere să se producă, trebuie să existe centralizare politică. (...) Luptele interne și instabilitatea sunt astfel trăsături intrinseci ale instituțiilor extractive și nu doar că produc mai multă ineficiență, dar, de asemenea, anulează orice centralizare politică, uneori producând chiar colapsul total al legii și al ordinii și căderea în haos, așa cum s-a întâmplat cu orașele-stat mayașe în urma succesului lor relativ în timpul epocii clasice. Deși inerent limitată, creșterea în cadrul instituțiilor extractive poate totuși să pară spectaculoasă atunci când se produce. Mulți oameni din Uniunea Sovietică și chiar mai mulți din lumea occidentală, au fost uluiți de creșterea sovietică din anii 1920-1960, la fel cum sunt fascinați de ritmul amețitor al creșterii economice din China, de astăzi. Dar China sub conducerea Partidului Comunist, este un alt exemplu de societate care experimentează creșterea în cadrul instituțiilor extractive și este la fel de puțin probabil ca aceasta să genereze creștere susținută dacă nu suferă o transformare politică fundamentală, pe calea instituțiilor politice incluzive. 

Așa cum se spune, ai grijă ce-ți dorești... Stabilitatea pe care instituțiile extractive o instituie, blochează creativitatea membrilor societății din care s-ar putea naște creșterea economică. Contrariul instituțiilor extractive este reprezentat de instituțiile incluzive, unde din aparenta dezordine se nasc idei noi de afaceri, investiții și avânt tehnologic care asigură accesul la resurse oricui dă dovadă de creativitate. 

Probabil că o națiune care se mândrește cu locul întâi la consumul de alcool nu deține resursele umane necesare creativității și inovației — care reprezintă motoarele economiilor din statele cu instituții incluzive și i s-ar potrivi mai mult o societate în care niște elite îi oferă băutură ieftină, case modeste și mașini proaste, limitându-i în același timp orizonturile de civilizație și creștere cultural-economică. Nevoia psihologică a unei astfel de populații nu este aceea de a străluci și de a se afirma pe scena internațională ci aceea de a obține protecție din partea clasei dominante. 

Dar hei, cel puțin vom avea garanția unei societăți egalitariste, în care există mai puțini bogați pe care să-i invidiezi! Vă puteți imagina cu ușurință că nostalgicii societății extractive promovate cu încăpățânare de familia Ceaușescu nu sunt niște antreprenori de succes sau niște personalități înzestrate cu capacități creative ieșite din comun. Este îngrijorător faptul că ei tind să devină majoritari și sunt dispuși să-și vândă sufletul pentru a reinstitui dictatura și societatea totalitară care făcuse din România ceea ce azi reprezintă Coreea de Nord. 

Spre deosebire de restul formelor de organizare a instituțiilor extractive, comunismul este prezentat ca o formă egalitară de societate, în care ordinea, cooperarea și planificarea vor aduce saltul omenirii către progres și un nivel superior al civilizației. Ceea ce se întâmplă în realitate, este acapararea puterii de către o elită care împarte resursele după bunul plac, scopul ei principal fiind auto-conservarea prin distrugerea opoziției — iar aici conștiința morală este mai curând o dizabilitate decât o valoare în care să crezi. 

(1) Imaginea Touching the Light Bulb, de Luca Nardone, via Pexels

(2) Alcohol Help, (acc. 05.08.2025), Top 15 Countries with the highest alcohol consumption, website: AlcoholHelp.com

(3) Tutor2U, (acc. 05.08.2025), Extractive Institutions, website: Tutor2U.net

Continue reading

politica

A Fost (sau nu) Genocid?

Democrațiile liberale din Occident au o mare slăbiciune. Iar propagandiștii lui Putin o cunosc foarte bine, deși în Rusia ea nu există propriu-zis. Așa a apărut Aleea Îngerilor, o pagină de propagandă putinistă demnă de o cauză mai bună. Ce este Aleea Îngerilor și care este slăbiciunea democrațiilor liberale?  

☆ ☆ ☆

În ciuda faptului că în această lume oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele și nu sunt recompensați în mod adecvat chiar întotdeauna, trăim cu un puternic sentiment al justiției sociale. Nedreptatea ne înfurie și ne este greu să acceptăm că aceasta este o lume incorectă. În sistemele democratice acest lucru pare a fi mai vizibil, deoarece vocile cetățenilor sunt ascultate ori cel puțin aceasta este principiul aflat la baza societății democratice, în contrast cu societățile totalitare, unde vocea cetățeanului nu prea contează și asta induce o resemnare generală și o acceptare a injustiției ca principiu director — ai dreptate doar dacă deții puterea. 

Propaganda putinistă știe că oamenii din vest au un puternic sentiment al dreptății și de aceea a încercat să justifice invazia în fel și chip — zugrăvindu-i pe ucraineni ca fiind personajul negativ care a săvârșit un genocid împotriva populației de etnici ruși din Donbas. Circula spre exemplu un filmuleț despre Aleea Îngerilor din Donețk. Este vorba despre o alee amenajată într-un parc pe care au expus fotografii ale unor copii care și-au pierdut viața în conflictul Ruso-Ucrainean. Totuși, Curtea Internațională de Justiție nu a găsit dovezi ale unui astfel de genocid.

O campanie de propagandă cu acest nume (Allee der Engel) s-a desfășurat în Germania în scopul de a slăbi suportul acestei țări pentru independența Ucrainei. Dacă pe cetățenii ruși — cei care nu au părăsit țara, îi pot trata cu electroșocuri, propaganda rusă știe că simțul dreptății este punctul nostru vulnerabil și de aceea este nevoie să inventeze o Alee a Îngerilor, numai bună să justifice o invazie militară atroce, în timp ce adevăratele scopuri ale invaziei rămân protejate de ochii neîncrezători ai curioșilor. 

Dacă Rusia credea cu adevărat că se petrece un genocid în Donbas, ar fi putut să demonstreze asta într-un mod mai puțin violent. Rusia ar fi putut să prezinte dovezi în organizațiile internaționale cum ar fi Națiune Unite, inclusiv Oficiul pentru Prevenirea Genocidului și să înainteze o petiție pentru inițierea unei investigații.

 

Intervenția militară pentru a preveni atrocitățile — genocid, crime împotriva umanității, crime de război și purificarea etnică — ar fi câștigat legitimitate doar dacă s-ar fi adus dovezi clare în comunitatea internațională. Era necesară și colaborarea cu alte țări în cadrul Națiunilor Unite sau altor actori globali sau regionali.

 

Rusia nu a făcut asta.

 

Dată fiind lipsa de dovezi ale atrocităților și eșecul în a interacționa cu restul puterilor lumii, utilizarea de către Rusia a forței în Ucraina nu poate fi caracterizată ca „intervenție umanitară” pentru a preveni genocidul. Este o invazie.

 

Această invazie a Ucrainei violează legea internațională și probabil ca va cauza exact genul de criză umanitară și moarte pe scară largă pe care Rusia pretinde că dorește să o prevină. 

 

Naivitatea cu care oamenii occidentali cred într-o lume justă este una dintre marile vulnerabilități ale Occidentului. Și atunci de ce nu am reușit noi, occidentalii, să vedem că adevăratul genocid este săvârșit de Rusia împotriva naționalității ucrainene și nu invers? În era post-adevărului, unde orice se poate interpreta în fel și chip, în special de către perfida propagandă rusă, omul occidental poate fi prins în plasa naivității sale ca o insectă care nimerește accidental în plasa unui paianjen.  Iar paianjenul este, de multe ori, infailibil. 

Iată câteva argumente cu privire la faptul că adevăratul genocid se face împotriva poporului Ucrainei:

• NEGAREA IDENTITĂȚII UCRAINENE — în repetate rânduri oficialii statului rus, inclusiv Putin, au fost auziți afirmând că ucrainenii, ca națiune propriu-zisă nu există, fiind același lucru cu rușii. E mai mult decât o sfidare.

• ACUZAȚII ÎN OGLINDĂ — reprezintă un instrument folosit în mod repetat de-a lungul istoriei, cu eficiență înspăimântătoare: acuzăm cealaltă parte de exact acel lucru pe care intenționam să îl facem — adică genocid.

• DEZUMANIZAREA ADVERSARULUI — statul rus a orchestrat o campanie deșănțată de propagandă în care portretiza regimul de la Kiev ca fiind degenerat, nazist, condus de un narcoman care autorizează genocidul, și, printre altele, permite pedofilia, ca normă occidentală. Pedofilia nu este normă nicăieri în lume, cu atât mai puțin în occident, unde se vorbește despre drepturile omului mai mult decât oriunde altundeva. 

• AMENINȚARE EXISTENȚIALĂ — Ucraina este portretizată ca o forță care conspiră pentru distrugerea Rusiei și este frecvent asociată cu al 3-lea Reich, iar războiul pornit de Rusia este definit ca unul de eliberare de mizeria nazistă, pentru a-l cita pe însuși V. Putin. La această propagandă își dă concursul în mod activ și Biserica Ortodoxă Rusă, pentru un plus de credibilitate. 

Iar dacă ceea ce am menționat mai sus ajunge să domine cugetul populației spălate pe creier cât e ziua de lungă, iată și rezultatul comportamental al acestei acțiuni sistematice care trădează existența unui plan genocidal al statului rus:

• CRIME ÎN MASĂ — investigațiile occidentale au evidențiat numeroase acțiuni prin care civilii din teritoriile ocupate au fost torturați sau, literalmente, executați în numele purificării despre care vorbeam mai sus.

• ATACURI DELIBERATE — sub diferite pretexte, au fost atacate coridoarele umanitare, adăposturile sau rutele de evacuare, care au fost bombardate cu precizie, indicând o strategie militară.

• BOMBARDAREA ZONELOR REZIDENȚIALE — în mod curent, armata rusă bombardează zonele rezidențiale dens populate, tot ca strategie militară interzisă de legile internaționale ale războiului. 

• GENERAREA DE CONDIȚII LETALE — amenințarea vieții civililor se face nu doar prin bombardamente propriu-zise ci și prin distrugerea infrastructurii vitale, atacarea și distrugerea spitalelor, blocarea ajutorului internațional sau a coridoarelor umanitare, folosirea înfometării ca armă de război.

• VIOLUL ȘI VIOLENȚA SEXUALĂ — numeroase cazuri documentate de presa internațională prezintă militari ai armatei ruse agresând sexual femei din adăposturi sau în locuințe, violând părinți în prezența copiilor și vice-versa. 

• RELOCAREA FORȚATĂ — are legătură cu genocidul din moment ce ținta genocidului este identitatea unei națiuni cu intenția de a o desființa. În acest sens, relocarea în Rusia a peste 1 milion de ucraineni dintre care 180.000 copii, reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace.

Occidentalii, a căror minte nu poate pătrunde amplitudinea răului cu care ne confruntăm, s-au întrebat cum vor reuși rușii să le introducă pe gât ucrainenilor, cu forța, dictatura brutală a lui Putin — noi ne imaginam că ar fi dificil să domini o populație ucraineană reticentă și dușmănoasă. Cu toate că în Rusia răul s-a infiltrat gradual, măsurile pe care Putin le va institui în Ucraina vor fi de o cruzime fără margini. Probabil că aici l-am subestimat pe individ. 

(1) Imaginea Ghost, de Shane Kell, via Pexels

(2) The Conversation, (acc. 12.07.2025, Putin's claims that Ukraine is committing genocide are baseless, website: TheConversation.com

(3) Wikipedia, (acc. 12.07.2025), Allegations of genocide in Donbas, website: Wikipedia.org

(4) Alley of Angels, (acc. 12.07.2025), Dedicated to Angels, website: AlleyofAngels.ru

Continue reading

razbunare

Importăm Putinism (de Frică)

Putinismul, izvorât din mentalitatea colectivistă a URSS-ului, este emanația unui individ care calcă pe morminte pentru a-și atinge scopurile, având abilitatea de a se prezenta pe sine ca fiind personajul pozitiv al poveștii.

☆ ☆ ☆

Au trecut alegerile, ne-am mai liniștit, dar putinismul nu a murit. Acesta îmbracă tot felul de haine și poartă tot felul de măști, însă îl recunoaștem după trăsăturile sale fundamentale: lipsa de scrupule, puterea cu orice preț și, desigur, abilitatea de a apărea deghizat în patriotism și dragoste creștină — vorba aceea: nu există ură mai mare decât dragostea creștină. Putin și-a dorit sferă de influență și mi-e teamă că sfera lui de influență domina în prezent prima democrație a lumii. Republicanii radicalizați din America au ajuns astfel și pentru că există influența de nivel planetar a putinismului. Ei au îmbrățișat cu entuziasm toate ideile lui Putin, față de care unii își exprima admirația, fără vreo rezervă.

În data de 14 Iunie 2025, un american republican naționalist pe nume Vance Boelter a ucis o membră democrată a Congresului American și pe soțul acesteia și a rănit alți doi soți, dintre care unul era, de asemenea, membru democrat al Congresului. Era costumat în polițist, ceea ce sugerează premeditarea și sângele rece al acestui creștin. Intenția lui era probabil una pozitivă (cu ghilimele de rigoare) — ca să nu mai îndrăznească toți sataniștii democrați să voteze legi care le oferă drepturi femeilor, imigranților — ăia care mănâncă animale de companie, sau membrilor comunității LGBTQ, care fac tot felul de chestii urâte...

Am putea afirma, desigur, că tipul este dereglat mental, dar eu personal, văd aici putinism — singura doctrină a prezentului care, sub pretextul apărării unor valori creștin-tradiționale, îți permite, dacă nu chiar te îndeamnă să sacrifici pe oricine te enervează. 

Putinismul care reprezintă produsul de succes pe care îl exportă Rusia, mai curând prin minciună, prin forță și prin frică, are toate trăsăturile mentalității fasciste (cultul tradiției, teama de cei diferiți, cultul eroului și al morții, intoleranța în fața dezacordului și al dizidenței, etc), și a fost pus în aplicare în Rusia sub formă de cult al personalității, având, de asemenea, toate trăsăturile unui cult (spălarea creierului, izolarea de exterior, deposedarea de resurse și exploatarea membrilor, presupusa omnisciență a liderului și lipsa de răspundere a acestuia, etc). Dacă doriți să aflați mai multe lucruri despre fascism, vă invit să lecturați articolul Fascismul și Măștile Sale. Iar dacă doriți să cunoașteți mai bine fenomenul de cult al personalității, vă recomand articolul România (Re)devine Sectă.

În caz că vă tentează ideea că putinismul poate fi de ajutor sub o formă sau alta, vă recomand și cartea Criminalul de la Kremlin, scrisa de jurnalistul BBC, John Sweeney, pe care o puteți audia pe aplicația VOXA. Este o antologie completă care detaliază cu acuratețe manifestările concrete ale putinismului în Rusia, punând accentul pe componenta de forță lipsită de scrupule și acapararea cu orice preț a puterii. Știți probabil că Putin este un criminal de dimensiuni istorice, dar lecturând sau audiind această carte, v-ar putea suprinde câte (alte) crime sunt puse pe seama ordinelor date de acest individ periculos, unele dintre acestea netezindu-i calea către Kremlin și puterea absolută.

Spre exemplu, poate că ați auzit despre Alexei Navalny, care a decedat în condiții misterioase, într-o închisoare din Rusia unde era încarcerat pentru motive vagi. Sau poate aveți cultură generală bogată și vă este cunoscut și incidentul în urma căruia și-a pierdut viața dizidenta Anna Politkosvkaya, jurnalistă de investigații care a fost ucisă total întâmplător, pe 7 Octombrie 2005, adică de ziua lui Putin! Dar de politicianul Boris Nemtsov știți? Sau de spionul rus Alexander Litvinenko, otrăvit în Londra de doi agenți GRU? Oricâte crime ați cunoaște, în această carte veți descoperi cel puțin o crimă venită din ordinul lui Putin, despre care nu știați!

O întrebare la care merită să găsim un răspuns, este cum a ajuns putinismul un fel de modă care are în centru extremismul și violența brută, frumos deghizate în patriotism și dragoste de cele sfinte, pe care observăm că încearcă să le copieze tot felul de wannabes, chiar și pe la noi. Iar începutul, așa cum observă autoarea rusă Elvira Bery în videoclipul de mai sus, se află în Rusia, în mentalitatea primitivă a poporului rus care trăiește în condiții precare, nu a călătorit niciodată în străinătate și nu cunoaște limbi străine — de aici și ușurința de a fi manipulat și spălat pe creier în legătură cu intențiile și preocupările neprietenoase ale străinilor.

Sărăcia lucie reprezintă un teren propice pentru îmbrățișarea putinismului. Sărăcia îți influențează, opiniile cu privire la lume, societate, dar și prioritățile ori oportunitățile la care ai acces. Sărăcia și lipsa de perspective îi împinge pe ruși în brațele alcoolismului. Faptul că, în ultimii ani, rușii au acces la internet, nu face decât să le sporească frustrările: ei privesc în fiecare zi cum trăiesc cei care au mai multe oportunități decât ei. În acest context, moartea devine un fapt comun: bărbații mor cu 20 de ani mai devreme, ca urmare a stilului de viața nesănătos și a conduitei de risc. Dacă mai mor unii căzând pe fereastră, împușcați în piață de un necunoscut, otrăviți sau la război, asta nu schimbă nimic. 

O altă față a putinismului o preprezintă dependența de autoritate. În Rusia, statul este a-tot-puternic. Prin urmare, cetățeanul se percepe pe sine ca fiind lipsit de orice capacitate de a răzbi în viața, prin sine însuși — în opoziție dramatică cu mentalitatea occidentală care îți oferă o societate a tuturor posibilităților, în care individul este încurajat să devină antreprenor, proprietar de afacere sau liber-profesionist, independent și puternic — în fond, un cetățean puternic este un plătitor de taxe ideal. În acest context, pierderea protecției statului reprezintă o dispariție socială. Prin urmare, în societatea putinistă faci tot ceea ce ți se cere, ori verticala puterii putiniste te va mânca de viu. 

N-ar trebui să uităm disimularea patriotismului și a valorilor creștine pe care rușii o practică pentru a-și proteja viața de intruziunea brutală a acestui stat a-tot-puternic. Tot ce am spus până aici seamănă mult cu sistemul comunist de la noi, pe care ni-l amintim foarte bine cei care avem peste 45 de ani. Seducția unui stat puternic care îți oferă chestii pe gratis (casă, nevastă și loc de muncă) iar apoi pune stăpânire pe viața ta, este mijlocul prin care putinismul a încercat să acapareze mințile românilor, iar acest proces continua în timp ce noi vorbim, deoarece oamenilor le place să fie mințiți frumos mai mult decât să lectureze un articol complicat de pe blogul Psihopedia, care încearcă să demaște acțiunea perfidă a putinismului. 

Putinismul, izvorât din mentalitatea colectivistă a URSS-ului, este emanația unui individ care calcă pe morminte pentru a-și atinge scopurile, având abilitatea de a se prezenta pe sine ca fiind personajul pozitiv al poveștii. Întâmplarea face ca acolo unde se află acest personaj pozitiv, care apare la biserică cu o lumânare în mână, să apară tot mai multe cadavre de oameni nevinovați — oponenții săi pe care i-a liniștit, definitiv. Trăim vremuri istorice și avem de-a face cu personaje ale istoriei despre care urmașii noștri vor povesti cu un frison pe spinare. Oare vom fi capabili să răspundem cu înțelepciune acestui tip de provocări? Și totuși, foarte mulți dintre noi preferă să cumpere imaginea frumos lustruită pe care o vinde propaganda lui Putin...

(1) Imaginea Protester, de Florian Lisi, via Pexels

(2) The Guardian, (acc. 17.06.2025), The mysterious, violent and unsolved deaths of Putin`s foes and critics, website: TheGuardian.com

(3) Sweeney, J., (2022), Criminalul de la Kremlin, editura Niculescu, București.

Continue reading

politica

Despre Alegeri, la Modul General

Cineva întreba dacă este posibilă schimbarea (în bine) a unui potențial partener. Acesta obișnuia să o facă pe fosta parteneră scroafă, o împingea, zbiera la ea și posta totul pe TikTok. Cel mai bun răspuns la această întrebare... este tot o întrebare.  O veți găsi în acest articol. 

☆ ☆ ☆

Mi-am amintit de curând o întrebare care se adresează de regula în orele de psihoterapie și consiliere psihologică, de către clienții care intenționează să se căsătorească sau să înceapă o relație serioasă cu un partener, în privința căruia au unele îndoieli. Îndoiala își are originea în faptul că acești clienți, sau mai curând cliente, au aflat detalii compromițătoare despre trecutul partenerului avut în vedere pentru respectiva relație. 

Iar aici spectrul de comportamente poate fi extrem de variat: spre exemplu, ar putea fi, în cazul bărbaților, un trecut de uz abuziv de alcool sau alte substanțe, un trecut violent în relație cu fostele partenere sau în relație cu prietenii și membrii familiei, un trecut de jucător la păcănele, cu problemele aferente, sau un trecut de infidelitate conjugală. În cazul femeilor, ar putea fi un trecut de infidelitate, dependența de shopping sau un temperament vulcanic, dar și, mai rar, ce am menționat mai sus. 

Astfel de detalii nu sunt tocmai ușor de ignorat, iar dacă bine-voitorii și cetățenii preocupați vin cu astfel de informații, ele trebuie gestionate, într-un fel sau altul. Și așa ajunge omul la prieteni intimi, la preoți, la diverși învățători din comunitate, la pastori, la astrologi, dar și la psihoterapeuți — care sunt probabil cei mai calificați să vă ajute să găsiți un răspuns la această întrebare. Eu de exemplu nu consider că există un singur răspuns corect la această întrebare. 

Cu alte cuvinte, în funcție de partenerii implicați în această relație, de contextul vieții de zi cu zi a acestora, de nivelul de stres pe care ei îl trăiesc în mod normal și pe care ei îl pot tolera, va apărea un răspuns la această preocupare după ce sunt conștientizate elemente precum limitele și punctele noastre vulnerabile, valorile și așteptările noastre, capacitatea noastră de a trăi un compromis, timpul pe care îl avem la dispoziție și disponibilitatea fiecăruia de a-și asuma riscul unei relații posibil problematice.

Să spunem de exemplu că ați aflat despre un anumit partener că își răsfăța fosta parteneră cu apelativul scroafo, o împingea, zbiera la ea și transmitea totul pe TikTok. Ce ar putea merge prost? Unele partenere îndrăgostite sunt dispuse să treacă ușor peste toate acestea fiindcă hormonii îndrăgostirii le-au afectat judecata. Acești hormoni au influența unor droguri și chiar le-am putea considera droguri de producție internă și proprie  — numite științific droguri endogene. 

Dacă persoana respectivă (partenerul cu probleme) nu are o experiență de combatere activă a acestor comportamente, care să fie făcută cu suport de specialitate (psihoterapeutic, medical, spiritual), prin intermediul cărora și-a asumat această greșeală și a pornit într-un proces serios de ameliorare a acestor comportamente și de sporire a auto-controlului, cel mai probabil, veți fi următoarea persoană care va trăi acest circ fără-de-sfârșit. 

Poate că nu vedeți pericolul acum, deoarece și partenerul dvs se află sub influența propriilor droguri endogene, căci și el este îndrăgostit, sau poate că vedeți doar unele semnale pe care le-ați califica drept minore — ceea ce numim de regula stegulețe roșii. De multe ori comportamentele, și deci caracterul, seamănă cu acele bucăți de gheață care apar la suprafața apei, despre care realizați ulterior că reprezintă niște vârfuri de iceberg. Și impactul iminent v-ar putea zdrobi. 

În psihologie, în primul an de studiu, se învață despre Legile și Principiile Psihologiei. Ei bine, una dintre legile acestea este aceea a Dezvoltării Stadiale Ascendente. Această lege postulează caracterul dinamic al organizării psihice și evoluția de la simplu la complex, de la fenomene nediferențiate și neconștientizate (vârful de iceberg), la fenomene diferențiate și conștientizate (realitatea existenței icebergului și dimensiunile sale reale).  

Legea Dezvoltării Stadiale Ascendente — postulează caracterul dinamic, devenit al organizării psihice interne, trecerea ei necesară de la un stadiu inferior la altul superior, de la omogen la eterogen, de la nediferențiat la diferențiat, de la simplu la complex, de la preconștient la conștient, precum și dependența necesară a acestei dezvoltări de ansamblul factorilor externi și interni ai organismului. Sursa: Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, vol 1.

Altfel spus, în funcție de influențele care își dispută întâietatea în organizarea personalității umane, anumite fenomene psihice pot deveni mai puternice în manifestări și influență iar altele pot dispărea. Spre exemplu, violența se poate sistematiza, poate escalada și poate cuprinde toate ariile vieții. La fel și alcoolismul, la fel și infidelitatea. Asta înseamnă că, dacă nu s-a intervenit prin mijloace care să impună o schimbare decisivă, probabil că aceste trăsături au evoluat în mod ascendent. 

Oamenii pornesc de la insulte simple și agresiuni simbolice și ajung la insulte și agresiuni tot mai grave, mai ales dacă asta le și aduce anumite beneficii — așa numitele beneficii secundare. Beneficiile secundare pot fi recompensele pe care comportamentele problematice ți le aduc, deși poate n-ar trebui: poate că în felul acesta câștigi o dispută domestică, sau mai multă autoritate sau, în cazul sus-menționat, poate câștigi mai mulți urmăritori pe rețelele sociale, ori un post de clown. 

Dacă apar beneficii secundare, comportamentele problematice devin și mai importante în dinamica personalității. Vladimir Putin spunea că în copilărie a fost un huligan — sunt chiar cuvintele sale. Nu știu care erau beneficiile secundare dar s-ar părea că în prezent, acest huliganism s-a sistematizat, a fost îndreptat împotriva rivalilor politici sau cetățenilor unor țări vecine. Iar președintele Putin a primit beneficii secundare (mandate noi, posturi, etc) care i-au amplificat și mai mult huliganismul. The Things That Should Not Be... 

Tu esti mai important

Revenind acum la întrebarea inițială — dacă oamenii merită o șansă și dacă se pot schimba. Răspunsul este, pe de o parte că schimbarea este dificilă (deoarece implică restructurare cognitiv - comportamentală) și totuși este posibilă (deoarece psihicul prezintă o anumită plasticitate neuronală).  

Dar la această întrebare este esențial să se răspundă cu niște întrebări ajutătoare: îți permiți tu, în acest moment al vieții tale această relație - aventură cu un om care aduce în viața ta un risc? Este viața ta destul de monotonă încât să îți dorești o aventură cu această persoană? Este aventura un mod de viață pentru tine sau ți-ai dori mai curând liniște? Cu alte cuvinte, dincolo de problema de comportament a potențialului partener se află limitele tale, nevoile tale, valorile tale și visurile tale. Îți vei putea asuma conștient o astfel de relație, cu riscurile și sacrificiile pe care le implică? 

(1) Imaginea Help!, de Mart Production, via Pexels

Continue reading

tulburari de personalitate

Revoluția Electorală Digitală

Cum se fură voturile în 2025. Un IQ mediu în România este de numai 96, spre limita inferioară a normalității. De aceea românii evaluează compentența politică prin intermediul numărului de urmăritori pe TikTok. Este oare un criteriu valid? 

☆ ☆ ☆

A fi om nu poate fi înțeles decât prin raportare la grupul din care omul face parte. Suntem ființe profund sociale iar succesul nostru ca specie se datorează acestei trăsături fundamentale a umanității — și anume nevoia omului de a trăi în grup, de a primi suport din partea grupului și de a se face util grupului prin contribuția sa și resursele pe care individul le pune în slujba grupului. În ciuda acestui fapt, procesele specifice grupului au avut mereu efecte perverse, pe le-am observat cu toții în ce privește presiunea grupului, în special atunci când există modele sau majorități nu tocmai bine intenționate.

În grupul de adolescenți de pildă influențele negative, conduc la amplificarea periculoasă a fenomenelor sociale negative, cum ar fi consumul de droguri. În ziua de azi, presiunea grupului a căpătat forme aberante din moment ce, pentru a declanșa un fenomen social nici măcar nu mai este nevoie de o majoritate propriu-zisă — ea poate fi simulată și falsificată prin instrumente specifice tehnologiei informației și rețelelor sociale unde se desfășoară aceste fenomene.

Totul a început cu așa-zișii influenceri care ne-au învățat cum pot fi cumpărați urmăritorii, like-urile și comentariile. De altfel, există website-uri unde vă puteți cumpăra adevărate baze de fani contra unui preț nu foarte piperat. Dar dacă niște fete cu implanturi care se îmbracă sumar pot face asta, oare n-ar putea să facă asta și niște politicieni fabricați pe TikTok? Nu de alta, dar cred că ați trăit și dvs experiența bizară și frustrantă de a descoperi ce de admiratori au te-miri-ce dictatori cu palmele mânjite de sânge!! Bucurați-vă deci de această anomalie a zilelor noastre, cât încă mai puteți! 

Scurtă Istorie a Experimentelor Sociale

Ei bine, în studiul Psihologiei Sociale, cercetătorii au fost fascinați de felul în care poți să prostești diverși subiecți daca ai suficienți complici. Spre exemplu Muzafer Sherif un cercetător turco-american s-a distrat cu efectul auto-cinetic, care este un mod sofisticat de a spune că cineva a proiectat o luminiță laser pe un perete. Ei bine, subiectul inocent al experimentului era pus să aprecieze dacă acea luminiță s-a mișcat sau nu. Evident, complicii cercetătorului, care pozau și ei în subiecți inocenți, au fost instruiți să dea răspunsuri greșite la această întrebare. 

Scopul experimentului era acela de a observa în ce măsură un subiect inocent este influențat de această majoritate de persoane care dau răspunsuri greșite, în mod intenționat. Ideea care stă la baza acestui experiment a fost preluată și de alți cercetători, cu același scop, de a observa fenomenul pe care în Psihologia Socială îl denumim simplu cu termenul de conformism. 

Spre exemplu Solomon Ash, a folosit în locul luminiței proiectate pe un perete, niște liniuțe a căror lungime trebuia comparată cu o liniuță etalon. Desigur, și Ash a folosit complici care dădeau răspunsuri greșite pentru a-i zăpăci complet pe subiecții experimentului. Așa cum vă așteptați probabil, de fiecare dată aceste experimente au demonstrat existența nevoii de a ne conforma și au atestat fenomenul de presiune socială, care face posibil ca omul să se îndoiască de propriile percepții, daca este confruntat cu o majoritate rău intenționată.

Presiunea Socială Falsă

Revenind acum în prezent, se vede treaba că cei care au conceput acest comerț cu urmăritori, like-uri și comentarii false aveau ceva cunoștințe de Psihologie Socială din moment ce succesul fenomenului este unul incontestabil. Noi în România am fost la doar un pas de a ne face rost de un președinte de TikTok și, daca nu devenim conștienți rapid de fenomenele care se petrec în subsidiar, lucrurile nici măcar nu se vor opri aici. Sigur, în trecut, campaniile electorale se făceau cu ajutorul televiziunilor și existau probleme legate de lipsa platformei pentru out-sideri, demonizarea unora, și respectiv, supra-dimensionarea altor candidați. 

Nu spun că sistemul de campanie electorală prin televiziune era ideal, transparent sau 100% corect. Totuși, ceea ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale din 2024 a reprezentat o adevărată revoluționare a felului cum se face campania electorală, și, din păcate, la baza acestei revoluții electorale digitale se află foarte mulți bani plătiți pentru o... minciună. A pretinde că ai mai mulți urmăritori, mai multe comentarii și mai multe like-uri decât ai putea avea în realitate, este un tip de înșelătorie ale cărei efecte sunt rapide și palpabile. 

Cu toate că urmăritorii falși nu au drept de vot, nu poți afirma că ai avut o campanie electorală corectă după ce ți-ai cumpărat urmăritori, like-uri și comentarii false de pe internet. În România de exemplu, IQ-ul mediu este de doar 96 de puncte. Ei bine, aceasta valoare tinde spre la limita inferioară a normalității, adică 90 de puncte. Spre comparație, națiunea cu cele mai multe puncte de IQ este Coreea de Sud, 107, iar peste 110 puncte de IQ se consideră că persoana este caracterizată de o inteligență superioară. 

Cu alte cuvinte, foarte mulți dintre românii cu drept de vot nu sunt capabili să aprecieze un candidat prin mijloace proprii și atunci au nevoie să se raporteze la ceea ce afirmă cei din jur. Ei bine, pe TikTok, cei din jur sunt conturile false care postează "Votăm Masiv". 

Ce este de făcut?

Dacă tot ce v-am prezentat până aici este adevărat — și este, înseamnă că autoritățile statului ar trebui să facă urgent ceva cu acest comerț profund abject și necinstit pe care unii candidați l-au îmbrățișat cu mult entuziasm și cu rezultate deloc de neglijat. În fond, cât de cinstit este un candidat la o funcție importantă în stat dacă este implicat într-o schemă care presupune manipularea electoratului prin intermediul acestei false dovezi sociale — și anume conturi, comentarii și like-uri cumpărate. Vi se pare un început de drum potrivit pentru cineva care urmează să va conducă?

Din păcate nu știu dacă statul român dispune de resurse umane din domeniul tehnologiei informației pentru a susține aceste investigații și aceste măsuri iar asta înseamnă că până ne vom adapta la acest stil de a fura alegerile, s-ar putea să fie prea târziu. Singura șansă ar putea fi sprijinul venit de la instituțiile similare din occident. Nu de alta, dar cei care fură voturile dvs o fac cu ajutorul unor specialiști în IT — fiindcă viitorul criminalității este în acest domeniu.

Dincolo de asta, cred că am putea face fiecare dintre noi ceva în această privință. Spre exemplu, să creștem conștientizarea fenomenului prezentat în acest articol. De asemenea, putem să învățăm să deosebim conturile false — au activitate redusă și sunt lipsite de personalitate, în sensul că nu au postări proprii sau poze de profil, fiind mai curând rudimentare. De asemenea, comentariile false sunt minimaliste, sărace în conținut și lipsite de personalitate, de tipul "Votăm masiv". 

În plus, un număr de ordinul zecilor sau sutelor de mii de urmăritori la o persoană lipsită de notorietate care a început să posteze în urmă cu 3 luni și are 20 de postări, ar trebui să ne dea de gândit. Un profil cu zeci de mii de urmăritori se clădește în ani și ani, după sute de postări la care s-a muncit din greu cu filmarea, editarea sau mijloacele de promovare. 

(1) Imaginea Dark Influence, de Mikhail Nilov, via Pexels

Continue reading

politica

Fascismul și Măștile Sale

Ai putea să recunoști o grupare politică fascistă atunci când ea se manifestă în societate? Sau dimpotrivă, îi vei vota pe politicienii fasciști doar fiindcă « tot sistemul este împotriva lor »? Un articol în care vei învăța ce este fascismul și cum ai putea cădea în mrejele sale.

☆ ☆ ☆

Încurajată și inspirată de mișcările fasciste de peste hotare, mișcarea fascistă românească a prins contur ajungând ca azi să contemplăm încă posibilitatea ca România să devină o țară fascistă, după model rusesc sau american, cum doriți să o luați. În ziua de azi, nu mai este atât de simplu să-ți precizezi poziția, așa cum era înainte — cu estul sau cu vestul. Ei bine, după ce fasciștii au preluat puterea în Statele Unite, a devenit necesar să cunoaștem ce înseamnă să fii fascist și să te delimitezi, sau dimpotrivă, să îmbrățișezi această orientare politică. 

Ne confruntăm cu o empatie sinucigașă. Slăbiciunea fundamentală a civilizației occidentale este empatia și exploatarea acesteia. Se exploatează acest defect al civilizației occidentale care este răspunsul empatic. Elon Musk

Spuneam că nu mai este atât de ușor să-ți precizezi poziția dar dificultatea nu se oprește aici. Așa cum voi încerca să arăt în acest articol, ideologii extrem de periculoase cum este și fascismul, au abilitatea de a se deghiza astfel încât îmbrățișarea acestora să devină « alegerea înțeleaptă ». Iar când populațiile care le îmbrățișează sunt lipsite de educație, frustrate sau doar exaltate prin propagandă, așa cum vedem că se întâmplă în ziua de azi, îmbrățișarea fascismului devine o tentație în sine. 

Lipsa de educație vine cu neînțelegerea fenomenelor cu care ne confruntăm și incapacitatea de a asocia prezentul cu situațiile din trecut în care ideologii precum fascismul a provocat tulburări sociale grave și chiar războaie cu milioane de victime umane — vezi al 2-lea război mondial. Iar când fascismul se ascunde în spatele iubirii de patrie și tradiției, a moralității, a altor concepte cu priză la public, înțelegem de ce mișcările fasciste devin atât de populare în anumite momente ale istoriei. 

Cum Recunoaștem Fascismul?

În cele ce urmează vă voi prezenta 14 trăsături ale fascismului identificate de către autorul italian Umberto Eco în eseul său Fascismul Etern, publicat în anul 1995. Umberto Eco ar fi trebuit să știe despre ce vorbește din moment ce a experimentat fascismul pe propria piele, în copilăria sa, când Italia a fost o țară fascistă pentru o bună perioadă de timp — mai exact între anii 1922 și 1945. În această perioadă, Italia a fost condusă de Partidul Național Fascist și Partidul Republican Fascist care promovau un naționalism extrem. Să ne familiarizăm deci cu doctrina fascistă!

• CULTUL TRADIȚIEI — Nimic nu ne poate separa mai mult de celelalte națiuni decât tradiția. Ai spune că este un lucru bun să ne păstrăm tradiția (patriarhatul, ortodoxia, credințele populare, etc) care, pentru unii, este similară cu identitatea națională. Dar tradițiile românilor nu pot ține loc de știință și adesea chiar se ciocnesc frontal cu aceasta, dat fiind faptul că cele mai multe credințe populare se bazează pe irațional și pe superstiție. De asemenea, în mod tradițional, sunt discriminate femeile sau minoritățile, cu alte cuvinte, tradiția nu este preocupată cu ideea de corectitudine și drepturi ale omului. 

• RESPINGEREA MODERNISMULUI — Modernismul este asociat de ideologia fascistă cu decadența și imoralitatea pentru care ni se cere un efort de toleranță. Dar esența modernismului este experimentarea și adoptarea noilor concepte introduse în uz comun de descoperirile științifice și de nevoile societății. Spre exemplu, știința a scos în 1973 homosexualitatea din Manualul de Diagnostic Psihiatric deoarece nu a putut demonstra caracterul patologic al acesteia. 

• CULTUL ACȚIUNII (IRAȚIONALE) — Cred că acest cult al acțiunii este mai curând un cult al emoției și al iraționalului. Dacă te simți amenințat de niște imigranți, de niște homosexuali, travestiți sau de faptul că sunt prea multe femei manager, ai tot dreptul să acționezi, orice ar însemna această acțiune, nefiind nevoie să reflectezi la drepturile acestor persoane. Altfel spus, este acceptabil să adopți un comportament sub-uman față de oricine te deranjează, dacă așa îți vine.

• DEZACORDUL ESTE TRĂDARE — Faptul că fascismul nu poate concepe existența dezacordului în societate, constituie una dintre trăsăturile care fac această ideologie extremistă și îi predispun pe adepții ei la abuzuri îndreptate împotriva celorlalți membri ai societății. Fascismul și democrația sunt pur și simplu incompatibile, chiar dacă fasciștii pot ajunge la putere prin intermediul votului democratic. Ajungerea la putere a fasciștilor reprezintă game over pentru democrație

• TEAMA DE CEI DIFERIȚI — Societatea este formată din indivizi cu personalități diferite. În Brașov, unde am copilărit eu, am avut de-a face cu mulți unguri, sași, rromi și, desigur, cu români. Armonia societății ar fi imposibilă într-un astfel de loc în care trăim în toleranța și pentru toleranță și așa a fost de când ne știm. La fasciști însă trebuie să existe animozități și respingere pentru oricine este diferit. Este de notorietate atitudinea fasciștilor față de evrei și consecințele criminale ale acțiunilor fasciste împotriva acestei minorități. 

• CULTIVAREA FRUSTRĂRII SOCIALE — Frustrarea este inerentă vieții (idealismul tinereții o poate amplifica) iar gestionarea frustrării se poate face în moduri acceptabile social (hobby-uri, dezvoltare personală, psihoterapie), dar și distructive (distrugeri, violență) sau auto-distructive (viciu, auto-flagelare, suicid). Ei bine, oricare ar fi nivelul normal de frustrare dintr-o societate, fascismul face tot posibilul ca frustrarea să fie amplificată, să crească tensiunea și furia populației. 

• OBSESIA PENTRU CONSPIRAȚIE — Poate ați fost impresionați de aberațiile pe care le spun unii politicieni în legătură cu oligarhii, evreii, soroșiștii și tot felul de alte entități dușmănoase, însă în legătură cu care nu pot aduce probe propriu-zise. Comploturile acestea inventate cu efort imaginativ vrednic de o cauză mai bună, este un mod de a alimenta frustrarea, în special atunci când receptorul nu este echipat intelectual pentru a solicita dovezi ale celor afirmate. 

• DEMONIZAREA INAMICULUI — Fascismul portretizează inamicul identificat (pe soroșiști, globaliști, evrei, democrați, etc) ca fiind atât puternic și abil, cât și slab și usor de învins. Scopul acestei dualități este mobilizarea poporului prin instaurarea panicii morale, iar pe de altă parte, justificarea abuzurilor pe care un regim fascist la practică în mod normal.

• VIAȚA ESTE O LUPTĂ — Pentru fascism, viața este o luptă permanentă cu un dușman pornit să îți facă rău. De aceea regimurile fasciste sunt vizibil izolaționiste și incapabile de cooperare cu alte state, privite ca niște competitori incorecți. Un lider fascist veritabil îți lasă impresia că îi mârâie sau chiar îi latră pe toți străinii a căror existență este percepută ca o povară, niște inamici în războiul economic sau militar.

• DISPREȚ PENTRU CEI SLABI — Fascismul este o ideologie care încurajează discriminarea minorităților. Acestea sunt percepute ca fiind străine de tradiția strămoșească sau incapabile să se integreze în structura societății fasciste ori să întruchipeze idealul național. Prin urmare, într-un regim fascist,  minoritățile, fie vor fi ignorate și lipsite de drepturi, fie vor fi de-a dreptul prigonite, abuzate sau se vor lua măsuri criminale împotriva acestora.   

• CULTUL EROULUI ȘI AL MORȚII — Cultul eroului, în sine, nu are nimic rău: există eroi civilizatori care se sacrifică pentru a înlătura răul din societate sau a-i salva pe cei care nu se pot apăra. Dar eroul fascist este cu totul altceva. Acesta poate (și trebuie) să abuzeze de puterea sa pentru a umili anumite minorități demonizate în mod absurd, pentru a agresa un stat vecin sau pentru a scoate în afara legii niște ONG-uri inofensive. Consecințele, amenzile, dosarele penale și chiar moartea sunt percepute ca un sacrificiu, plin de noblețe.

• BĂRBATUL MACHO ȘI ARMELE — Într-o societate fascistă locul femeilor este unul modest, în umbra bărbaților, slujind pentru aceștia, după modelul familiei tradiționale. În acest timp, bărbatul se bucură de apreciere pentru capacitatea sa de a lupta cu niște dușmani ai patriei, mai curând imaginari. Bărbatul are practic obligația să devină erou al patriei și primește onoruri pentru asta, chiar și atunci când ucide în numele patriei. 

• POPULISM SELECTIV — Se referă la un ideal popular din care au fost eliminate elementele care nu concordă cu acesta. Fasciștii au obiceiul să se auto-intituleze poporul, dar din acest popor pare că nu fac parte minoritățile etnice, religioase ori sexuale, ori cei cu opinii politice diferite. Poporul este perceput ca o unitate de cuget și simțire iar acest cuget și această simțire sunt mai curând dictate de liderul fascist. Într-o democrație, unitatea este greu de obținut și asta poate crea impresia de haos. 

• COMUNICARE CONTROLATĂ — În general, în regimurile totalitare comunicarea este cenzurată pentru a servi intereselor dictaturii. Dictatura de tip fascist nu face excepție. Astfel, orice relatare și orice eveniment este interpretat în așa fel încât să crească adeziunea și așa-zisa unitate. Fără această comunicare controlată, unitatea societății fasciste nu ar fi posibilă. 

Fascismul ca ideologie ce facilitează instalarea societăților de tip totalitar va face în așa fel încât votanții săi să fie convinși că prin acest vot susțin democrația, adevărul și libertatea. Ceea ce nu știu acești votanți este faptul că după preluarea puterii, democrația va fi înlocuită cu așa zisa unitate de cuget și simțire, adevărul va fi înlocuit cu limbajul controlat iar libertatea va fi înlocuită cu limitele idealului fascist. Așa cum ne arată istoria, de cele mai multe ori, acest ideal îi duce pe cetățeni peste hotare unde vor ucide oameni nevinovați cu pretextul că își apără patria.

Dacă ați lecturat cu atenție acest articol, ați înțeles probabil faptul că fascismul nu poate fi o dovadă de sănătate psihică și trebuie să aibă o legătură cu psihopatologia. Ei bine, această idealizare a propriei tradiții și respingerea insensibilă a celor diferiți ar putea fi o trăsătură narcisică. De asemenea, teama de ceilalți și suspiciunea alimentată de conspirații ar putea fi o trăsătură paranoidă, în timp ce abuzarea celorlalți și percepția că suntem victimele lor ar putea fi, foarte bine o trăsătură antisocială (a.k.a. psihopatie). 

E trist că societatea se poate îmbolnăvi din când în când și tendințele extremiste pot prelua conducerea pentru a duce societatea în direcții nebănuite, aberante. Este util în schimb să cunoaștem trăsăturile ideologiei fasciste pentru a recunoaște stegulețele roșii sau indiciile cu privire la pericolul fascist, atunci când acestea apar. În caz contrar, riscăm să analizăm realitatea așa cum am observat în ziua de azi la mulți concetățeni de-ai noștri — acest candidat merită votat pentru că are mulți dușmani. Și așa, în ciuda intențiilor noastre, le lăsăm copiilor o lume în care toată lumea latră la toată lumea... 

(1) Imaginea Masks, de Cottonbro Studio, via Pexels

(2) CNN, (acc. 10.03.2025), Elon Musk wants to save Western civilization from empathy, website: CNN.com

(3) Wikipedia, (acc. 10.03.2025), Fascismul Italian, website: Wikipedia.org

(4) Open Culture, (acc. 10.03.2025), Umberto Eco's List of the 14 Common Features of Fascism, website: OpenCulture.com

Continue reading

tulburari de personalitate