Dezescaladarea

Freud considera ca omul furios este ca o oala sub presiune. Asa a descoperit teoria catarsisului: inlaturam capacul si furia dispare, chiar daca apa fierbinte arde pe toata lumea din jur. Cercetarile recente demonstreaza insa ca obtinem mai multa pace sufleteasca daca... dam focul mai mic. 

☆ ☆ ☆

Psihologic vorbind, razboiul nu este altceva decat o forma paguboasa de terapie a furiei. Nu suntem constienti de asta fiindca ne dorim sa pedepsim o nedreptate ori sa reglam conturile cu entitatea care ne-a infuriat. Dar dincolo de aceste scopuri percepute initial se afla ceea ce am putea numi scopul psihologic al razboiului, care nu este altul decat acela de a ne calma, de a obtine pace sufleteasca. Este ironic faptul ca putem incepe un razboi pentru ca ne dorim pacea sufleteasca, nu-i asa? Pe masura ce ne afundam in realitatile sinistre ale razboiului si deci ne indepartam de acea pace sufleteasca mult dorita, nevoia de pace sufleteasca nu dispare, dimpotriva, devine tot mai mare. 

De aceea ajungem uneori sa ne redefinimm obiectivele initiale, avute in minte la inceputul razboiului, mai ales ca realizam faptul ca razboiul, ca strategie de calmare, a dat gres si nu face altceva decat sa inmulteasca problemele. Este oare Freud vinovat pentru iluzia noastra ca luand o bata si atacand pe cineva, asta ne va ajuta sa ne calmam? Tot mai multe voci din lumea cercetarii psihologice afirma ca da. Acesti cercetatori afirma faptul ca exprimarea furiei nu face altceva decat sa mareasca furia, cam la fel ca un antrenament pentru furie, care ne mareste agresivitatea pe masura ce o exersam. 

Cred ca va intristeaza putin faptul ca sigura chestie la indemana noastra - si anume exprimarea furiei - se dovedeste a fi ineficienta. Viata era mai simpla cand te enervai si incepeai sa strigi la cel care te-a suparat ori te apucai sa spargi niste farfurii ori faceai un circ demn de un jurnal de stiri la televizor. Era mai simpla in sensul ca aveam la dispozitie o strategie pe care o intelege si omul dar si maimuta, de a obtine putina satisfactie ca urmare a exteriorizarii unor emotii neplacute. Sigur, te stie lumea de nebun si se raspandeste vorba in patru zari ca iar ai facut circoteca. Pe masura ce societatea se dezvolta, ai sanse sa te compromiti, sa iti gasesti greu de lucru din cauza cazierului si toata lumea sa te respinga. 

Cu alte cuvinte, ai facut o afacere foarte proasta: ti-ai dat reputatia, sansa de a obtine un loc de munca mai bun si relatii armonioase cu ceilalti pentru putina pace sufleteasca iluzorie - este iluzorie fiindca nu ai cum sa te bucuri de pace sufleteasca cu atat de multe probleme cauzate de furia ta si de terapia prin exprimarea furiei pe care o practici fiindca asa simti si asa faceau parintii si stramosii tai atunci cand ceva nu se potrivea cu asteptarile lor. In plus, ti-a spus si bunicul Freud ca asa se scapa de furie! Bine, iti ramane in schimb viata sentimentala fiindca femeile vulnerabile se dau in vant dupa barbati puternici si nervosi si traiesc cu iluzia ca ei le pot proteja. 

Bun, si atunci ce este de facut? Furia face parte din viata noastra si atata vreme cat nu traim in paradis, unde fiecare detaliu se potriveste cu asteptarile noastre, furia este inevitabila. 

Diminuarea Excitarii Nervoase

Este noua gaselnita a cercetarilor in domeniu fiindca dupa toate farfuriile sparte (si cladirile daramate) nu ai cum sa nu inveti nimic. Si anume inveti ca ceea ce pare sa-ti aduca pacea pe termen scurt ar putea sa ti-o ia pe termen lung. Exprimarea furiei nu da rezultatele asteptate asa cum credea Freud atunci cand a emis teoria catarsisului fiindca existenta omului are aceste doua aspecte greu de reconciliat: ce se intampla pe termen scurt si ce se intampla dupa aceea. Pe termen scurt de exemplu, drogurile te fac fericit. Pe termen lung, te distrug. Sau cum spune un intelept de la Rock FM, o secunda pe limba si o viata pe solduri. Cam la fel stau lucrurile si cu exprimarea furiei.

Exprimarea furiei ar putea suna ca o idee buna, dar nu exista nici cea mai mica dovada stiintifica pentru a sustine teoria catarsisului. Brad Bushman, cercetator.

Cercetatorii au observat in schimb faptul ca anumite activitati reusesc sa diminueze activarea nervoasa, ceea ce conduce la un auto-control mai bun, la mai putina furie si, in final, la mai multa pace sufleteasca. Spre exemplu, activitatile fizice care ne bine-dispun, cum ar fi jocurile cu mingea, meditatia, plimbarile in oras sau in natura si tehnicile de relaxare, pot sa diminueze excitarea nervoasa, efectul pe termen lung fiind mult dorita pace sufleteasca. As adauga la asta si lectura, un tip de activitate care este cunoscuta ca fiind un mijloc excelent de gestionare a stresului. De asemenea, activitatile creative ralizate cu placere, cum sunt cele asociate art-terapiei. 

Cercetatorii au fost inspirati de asa-numitele rage rooms - camere de exprimare a furiei, unde clientii acestei asa-zise terapii platesc pentru a distruge lucruri, in onoarea lui Sigmund Freud care se bucura stiind ca teoriile sale sunt luate in serios chiar si in anul 2024. Cu toate acestea, nu orice tip de activitate fizica contribuie la reducerea furiei. Dimpotriva, exista activitati fizice care vor amplifica excitarea nervoasa si deci furia, fiindca atunci cand esti recompensat pentru un anumit comportament, acel comportament tinde sa se amplifice - daca te calmeaza faptul ca poti sa fii violent intr-o camera a furiei, probabul ca, pe termenn lung, vei deveni mai violent - caci te-ai antrenat pentru asta.

Asa cum va puteti imagina, activitatile fizice realizate pentru placere au un efect calmant in timp ce activitatile fizice realilzate pentru performanta pot avea drept efect o amplificare a excitarii nervoase. De aceea este important pentru sportivii de performanta sa nu uite sa se bucure de sportul pe care il practica fiindca nu de putine ori vedem scene de furie autentica pe terenurile de sport, la competitii, tocmai fiindca sportivii respectivi isi doresc victoria mai curand decat sa se bucure practicand sportul ales drept cariera. De asemenea, s-ar parea ca activitati fizice intense precum joggingul au mai curand un efect de marire a activarii nervoase, cu alte cuvinte, nu ar fi indicate celor care au probleme cu furia.

 

Astfel de strategii care au la baza activitatile fizice se pot dovedi utile in gestionarea furiei insa personal consider ca fiecare situatie care ne produce furie trebuie tratata (si) din perspectiva congnitiva. Aceasta pune in prim plan interactiunea intre elementele realitatii si asteptarile noastre. Adesea gestionarea furiei este o problema ce tine de acceptarea pierderii sau de adoptarea unor strategii comportamentale constructive in situatiile conflictuale. Aici ma refer la antrenamentul asertiv (a te exprima fara a rani) care reprezinta singura posibilitate pe care o ofera civilizatia pentru gestionarea conflictelor.

Da-mi Doamne linistea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. Serenity Prayer

Ca un gand de final, cercetarea cu privire la activitatile ce ne amplifica sau nu excitarea nervoasa m-au facut sa ma gandesc la felul cum societatea moderna pare sa fi imbratisat activitati care cresc excitarea nervoasa si care ne indeparteaza de liniste si pace sufleteasca. Activitatile competitive de tip sportiv, politic (vezi kinki patriotismul - fiindca botinta e kinki :P) sau social (jocurile video sau VR violente de exemplu), intrigile cultivate si viralizate in mass-media au un efect de sporire a intolerantei si excitarii nervoase universale iar in locurile de pe planeta unde se intrunesc si alti factori de risc, chiar au izbucnit razboie ori sunt pe cale sa izbucneasca. Sper ca articolul de fata sa va fi oferit cateva idei cu privire la ce putem face fiecare dintre noi pentru dez-escaladarea mult-dorita. 

Daca doriti sa aflati mai multe despre acest gen de activitati va recomand sa lecturati articolul Tinerete Fara Batranete, publicat in blogul Psihopedia in anul 2015. De asemenea, va mai recomand articolul Gestionarea Furiei, aparut in acest blog in anul 2019, care a stat la baza videoclipului postat pe aceasta pagina.

(1) Imaginea Pink Lotus, de Q. Hung Pham, via Pexels

(2) Science Alert, (acc. 08.08.2024), Venting doesn't reduce anger but something else does, website: ScienceAlert.com

Continue reading

relaxare

4 Pasi in Gestionarea Furiei

Un nou articol despre gestionarea furiei care va propune un numar de 4 pasi de tip comportamental si cognitiv pregatiti cu grija si care va vor ajuta sa va diminuati reactiile agresive stereotipe. Vestea cea mai buna este aceea ca da, auto-controlul este posibil.

☆ ☆ ☆

Am mai scris un articol cu acelasi nume in care va ofeream un set de recomandari utile in ce priveste gestionarea furiei, aceasta problema cu care ne confruntam multi dintre noi, in special in perioada actuala, cand lucrurile, nu-i asa, nu merg tocmai cum ne dorim noi, ceea ce ne conduce la reactii diverse, cum ar fi comportamentele de tip depresiv, anxios dar si comportamentele violente (verbal sau fizic) care au la baza aceasta emotie numita furia. 

Furia este o emotie normala in situatiile in care ceea ce consideram ca ni se cuvine ne este luat si este o emotie care favorizeaza aparitia comportamentelor de aparare sau atac in scopul reglarii tranzactiilor sociale - de exemplu cand incercam sa luam inapoi ceea ce consideram ca ne apartine. Furia nu este o emotie negativa in sine decat daca apare in mod redundant in viata noastra emotionala, cu alte cuvinte furia a devenit reactia stereotipa la orice situatie reducand astfel gama emotiilor noastre, in conditiile in care motivele obiective lipsesc sau sunt mai curand neinsemnate. 

Ati observat probabil ca exista in jurul dvs sau poate chiar dvs sunteti acea persoana care, indiferent care ar fi afirmatiile sau gesturile celorlalti, interpretarea pe care o dati respectivelor gesturi sau cuvinte declanseaza aproape intotdeauna furia. Aceasta se poate exprima prin violenta concreta sau simbolica. Spre exemplu, violenta concreta poate fi o replica agresiva, un telefon trantit de masa ori un pumn in usa, in timp ce violenta simbolica poate fi mai subtila, sub forma blocarii pe Facebook, despartirea fara explicatii, ignorarea rugamintilor, violarea unor asteptari, etc. Ar putea oare cineva sa isi exprime furia prin intermediul interzierii la un eveniment?

Nu vreau sa se inteleaga ca toata lumea care intarzie la un eveniment sau se desparte de noi fara sa ne dea explicatii, este furioasa. O parte dintre aceste persoane pot avea drept motivatie furia. Motivele pentru care intarziem sunt mult mai multe si nu ma refer la cele inventate (de ex. m-au rapit niste extraterestri si mi-a luat timp pana am scapat de ei). Totusi, furia reprezinta o emotie utila atat din perspectiva antropologica cat si din perspectiva sociala si personala. 

Furia care se exprima prin agresivitate a constituit un avantaj în ce priveste obținerea sau recuperarea resurselor. Abia în ultima parte a istoriei agresivitatea incepe sa piarda din teren în favoarea altor abilitati si a abilitatii de a utiliza tehnologia - nu mai este nevoie sa iti arati furia printr-o mare scena dramatica, azi este suficient sa apesi un buton pentru a distruge un oras intreg. Exista o forma de agresivitate care ajuta chiar si in ziua de azi dar ea exclude "furia oarba", care ne-ar fi ajutat in preistorie, spre exemplu. Aceasta este asertivitatea, sau agresivitatea care a trecut pe la scoala.

Asertivitatea este un tip de comportament care exclude pasivitatea (practicata pentru a pastra relatiile cu pretul propriilor dorinte) sau agresivitatea (practicata pentru a ne impune dorintele cu pretul relatiei). Asertivitatea isi propune ca prin politete si fermitate sa ne ofere posibilitatea de a ne afirma dorintele pastrand in acelasi timp relatia. Uneori acest lucru nu este posibil (dorintele noastre nu sunt realiste de exemplu iar celalalt nu doreste sa faca compromisuri) insa in situatiile cand este posibil, comportamentul asertiv este o solutie optima care evita subminarea inutila a relatiilor promovand in schimb negocierea si compromisul.

Dar pana sa devenim noi asertivi, este nevoie de cativa pasi concreti care sa ne faciliteze acest proces de negociere. In acest sens m-am gandit la urmatorii pasi:

• A-TI PROPUNE SA REACTIONEZI DIFERIT. Este un pas important fiindca in acest fel are loc o schimbare majora - schimbarea de valori comportamentale dar si de principii: nu mai crezi ca violenta este singura solutie de a-ti rezolva problemele si in acelasi timp nu mai esti convins ca esti incapabil de auto-control. Cand credem ca suntem incapabili de auto-control, ne auto-sabotam capacitatea de schimbare. 

• OFERA-TI O ALTERNATIVA. Spre exemplu, cand simti ca "se aprinde beculetul rosu" adica se declanseaza furia ta, poți sa faci un exercitiu de respiratie cu numărătoare sau sa mergi sa bei putina apă. Este un comportament alternativ despre care iti vei aminti intotdeauna, oferindu-ti astfel ragazul intarzierii primei reactii furioase si ragazul pentru analiza. Cu cat suntem mai cerebrali in astfel de situatii cu atat devenim mai putin impulsivi ceea ce este un castig pentru toata lumea. In primul rand, comportamentul alternativ "iti cumpara timp" pentru o reactie mai cerebrala, ulterioara.

• PRACTICA TOLERANTA. Stiu ca ne este greu sa evaluam obiectiv gesturile si cuvintele altora si traim cu totii sub imperiul subiectivitatii. Dar interpretând diferit actiunile care te irita poti sa slăbești motivatia de a fi agresiv. In prima instanta este de dorit sa interpretezi stimulii in mod tolerant (incercand sa le gasesti scuze, fie chiar imaginare celorlalti, in loc sa le gasesti o vina care poate nu exista). Spre exemplu, in loc sa gândești ca o acțiune este lipsita de bun simt, o poti interpreta ca fiind o dovada de slabiciune din partea autorului (ceea ce este adevărat,  de cele mai multe ori).

• EXERSEAZA IN PLAN IMAGINAR. Este deosebit de util sa folosesti exercitiile de vizualizare pentru a-ti pregati reacțiile viitoare. Cand stii ca urmeaza sa te întâlnești cu persoane care au darul de a scoate la suprafață nervozitatea ta, pe care nu le poti evita, merita sa exersezi imaginandu-ti atat actiunile si replicile obisnuite ale acestora cat si noul tău mod de a reactiona. Spre exemplu, isi va scoate in evidenta meritele / obsesiile / simtul critic / etc, iar eu in acel timp voi aproba din cap gandindu-ma la vacanta de asta-vara sau poate la faptul ca aceasta persoana sufera foarte mult.

In esenta, recomandarile au o componenta comportamentala (cand ne oferim o alternativa la comportamentul agresiv) si una cognitiva (care se refera la modul cum interpretam stimulii si la exercitiile in plan imaginar). Cand schimbam interpretarile pe care le dam situatiilor provocatoare exista sanse mari sa se schimbe si emotiile pe care le traim iar daca se schimba emotiile se vor schimba si reactiile noastre, devenind mai adaptate la situatie, conservand deci relatiile si oferindu-ne perspectiva validarii dorintelor, daca este posibil acest lucru. 

Daca auto-controlul nu va reuseste din prima încercare, amintiti-va faptul ca nimeni nu s-a nascut campion mondial si continuați sa faceti aceste eforturi de schimbare. Acest articol se adreseaza persoanelor care pot face astfel de eforturi, care dispun de discernamant si suficiente resurse interioare pentru a pune în practica recomandarile mele.

(1) Imaginea Faceless, de Al Ibrahim, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 

Continue reading

furie

Agresivitatea Mascata

Unii formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un tert. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca tertul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat.

o o o

Cu toate ca Manualul de Diagnostic Psihiatric a gasit de cuviinta sa excluda tulburarea de personalitate pasiv-agresiva, multi dintre practicieni privesc numarul anterior al manualului cu destul de multa melancolie, in sensul ca ei simt ca tulburarea respectiva inca exista, in ciuda faptului ca DSM-ul nu o mai ia in calcul.

Si, in mod interesant, nici nu ni se explica de ce au fost excluse anumite astfel de tulburari si ne ramane noua misiunea ingrata de a ne da seama care este motivul din mintea autorilor - iar asta e o forma de agresivite pasiva, nu-i asa? Azi mi-am propus sa vorbesc despre cele mai subtile forme de agresivitate ce pot fi puse pe seama acestei tulburari de personalitate, sau, de ce nu, a altor tulburari de personalitate care se pot afla in "comorbiditate".

Asadar, de ce devine omul agresiv? De la inceput as preciza ca emotia din spatele agresivitatii este, desigur, furia. Iar rationamentul din spatele furiei este legat de perceptia nedreptatii, a faptului ca suntem deposedati sau lipsiti de lucrurile sau atitudinile celorlalti care ni se cuvin sau credem ca ni se cuvin. S-ar parea ca este destul de usor sa te infurie ceva - da, chiar nu e mare filosofie, in conditiile in care viata nu este corecta si oamenii din jur nu sunt perfecti. (Breaking News, ce sa vezi!) Daca am renunta la astfel de asteptari justificate doar daca va aflati in rai, ne-ar fi mai usor in trafic.

Furia prezinta un mare impediment - ea nu vine insotita de "un ghid" de gestionare a furiei si risca sa se exprime in mod brutal, ruinand relatii si facand astfel ca multe dintre actiunile / planurile noastre sa esueze. Dar poate ca este de preferat sa fii asa furios si astfel sa afle toata lumea, inclusiv tu insuti ca ai o problema cu furia, decat sa nu stii, si sa exprimi aceasta furie intr-un mod... pasiv. Caci da, scenariul asta e mult mai complicat.

Stiti ca mie imi plac femeile si le consider superioare barbatilor din foarte multe puncte de vedere. Trebuie insa sa spun ca modul lor "feminin" de a gestiona furia poate fi extrem de disfuctional uneori. Ma refer la acele femei care sunt "dragute", "diplomate" si "civilizate", atat de dragute, diplomate si civilizate incat le este groaza sa vorbeasca despre ceea ce simt si despre ceea ce gandesc cu adevarat.

Asta ne duce la foarte multe probleme fiindca tot ceea ce evitam sa comunicam nu se rezolva niciodata de la sine, dimpotriva, se complica. Este valabil si pentru un procent mai mic sau mai mare de barbati. De fapt, foarte multi oameni au probleme cu afirmarea de sine si depasirea pasivitatii. Psihoterapeutii, altfel bine intentionati, pot sa intampine si ei uriase dificultati in munca lor fiindca clientii / pacientii lor pot sa se infurie pentru un motiv sau altul iar ei sa nu afle niciodata.

Daca credeti ca psihologul este acea persoana care stie ce simti si ce gandesti inainte sa simti si sa gandesti, nu zic ca este doar un mit - e posibil sa existe banuieli si intuitii insa nu va foloseste la absolut nimic sa credeti ca este adevarat. De asemenea, in relatiile cu toti ceilalti oameni, nu foloseste la nimic sa credeti ca ceilalti ar trebui sa va ghiceasca gandurile si emotiile.

Desigur, tacerea voastra va face "misterul feminin" sa triumfe pentru totdeauna dar ma indoiesc ca acesta este singurul lucru pe care il doriti de la viata - sa trimfe misterul feminin. LOL Problemele voastre vor ramane nerezolvate tot pentru totdeauna, fiindca celor din jur le este greu sa actioneze atunci cand nu stiu decat din banuieli in ce fel de situatie se afla. Mie imi place sa "fac pe prostul" cand cineva se comporta "ermetic" cu mine fiindca in felul acesta ma astept ca ei sa invete cat de util este sa fie ermetici - este total inutil.

Si este adevarat: nimeni nu va va fugari ca sa afle de ce va comportati ciudat - mai ales ca sunt atat de multe motive ce tin de lumea aceasta sau, nu-i asa, de unul dintre universurile paralele. Evident ca aveti "motive bune" ca sa fiti ermetice, cum ar fi faptul ca cineva v-a chinuit in copilarie si ati invatat sa "va luati revansa" impotriva acelei persoane printr-un comportament aparent obedient, pozitiv, dar care ascunde foarte multa furie, nepermisa insa ca manifestare "pe fata".

Se pare ca revansa aceasta tacuta  va fi asociata mai mereu cu misterul si secretul - lucruri pe care le puteti face "pe la spate", fara ca nimeni sa stie, si care, intr-un fel, echilibreaza balanta in care atarna greu nedreptatile care v-au fost facute. Puteti sa "ii lucrati"  pe ceilalti provocand in acestia un stres destul de greu de suportat. In plus, nu vor putea niciodata sa va reproseze ceva. Exista oare o astfel de "super-putere". Ei bine, da! Dar uitati-o! 

Spre exemplu, unii au puterea de a invada conturile de social media ale altora si de a le afla secretele e un mod de "-- a-i dezbraca", nu-i asa? De altfel internetul este un mediu bun pentru a-ti "varsa nervii" si a-ti "incorda muschii". Uneori cineva furios poate sa iti confiste pur si simplu adresa de mail sau contul de Facebook, pentru totdeauna. 

Iata deci doar cateva dintre "alternativele" pe care le avem la dispozitie atunci cand avem ceva pe suflet dar ne lipseste cu desavarsire curajul de a ne cere drepturile si am prefera sa "o luam pe dupa cires". Daca ar fi sa simplific lucrurile, as spune ca orice face un om pentru a evita "chestile grele" (confruntarea), poate fi considerat, in esenta, comportament pasiv - agresiv.

Avem pe de o parte comportamentele "clasice" de tip pasiv agresiv:

• EVITAREA CONFRUNTARII - pentru a "pedepsi" anumite lucruri care ne-au picat "invers", putem spre exemplu sa intarziem, sa amanam, sa intrerupem comunicarea, etc. Stonewallingul si ghostingul reprezinta deci forme de comportament pasiv-agresiv. 

• PROCRASTINAREA - sau altfel spus, indeplinirea unor obligatii cu mari intarzieri, din ce in ce mai jenante, lucru care va enerva "persoana tinta" si va va oferi un modest prilej de a va lua revansa.

• REGRETUL "DE FORMA" - un alt comportament pasiv-agresiv "consacrat" este acela de a-ti afirma regretul in legatura cu anumite situatii sau alegeri fara insa a te implica in vreun fel in remedierea si rezolvarea problemelor.

• ACORDUL INSELATOR - seamana foarte mult cu regretul de forma si presupune, de asemenea, "una sa spui, alta sa faci". Aceasta incongruenta este perfecta atunci cand iti face placere sa enervezi pe cineva pentru a-l pedepsi. 

• SARCASMUL SI RACEALA - comportamentul pasiv agresiv poate sa imbrace si forme mai putin amabile, semanand cu un "inceput de confruntare", dar fara a deveni confruntari reale, intrucat se evita a se spune lucrurilor pe nume.

Dar aceasta este o viziune simplista asupra problemei. Caci oamenii fac mult mai multe lucruri care au la baza furia dar care nu se pot manifesta ca atare caci "civilizatia" nu le permite. Si asa intelegem poate de ce DSM-ul a considerat de cuviinta sa excluda aceasta (fosta) tulburare de personalitate.

Si anume pentru ca autorii or fi inteles ca pasivitatea agresiva este un concept mult mai complex, deasupra tulburarilor de personalitate, fiind caracteristic multora dintre ele - caci a avea o tulburare de personalitate inseamna a fi dificil iar a fi dificil inseamna a te comporta agresiv, pe fata sau pe ascuns.

Si daca stai sa te gandesti, dintre comportamentele pasiv agresive se afla lucruri precum adictiile, depresiile, majoritatea formelor de patologie psihica si asa mai departe. Partea cea mai interesanta insa este ca pasivitatea agresiva poate sa se ascunda chiar si in spatele unor lucruri aparent pozitive: a incepe o scoala, un curs, a-ti lua un job sau a forma cupluri, a incepe o poveste de dragoste cu cineva, ca sa numesc doar cateva dintre aceste comportamente. 

De ce? Ce-i agresiv in toate astea, nu-i asa? La baza acestor comportamente aparent pozitive se poate afla totusi furia si dorinta de razbunare, dorinta de a pedepsi. Nu stiu daca ati cunoscut vreodata persoane care formeaza cupluri noi pentru a se razbuna pe un fost, sau pentru competitia cu acesta. E o forma destul de intalnita de pasivitate agresiva - "cuplul din razbunare". Cei care recurg la asta stiu ca fostul va auzi de acest cuplu nou format, va vedea pozele din vacanta si, sa speram ca isi va infige unghiile in gat!

Nu judec aici cazuri particulare dar, spre exemplu, m-am mirat cand am citit intr-o carte despre droguri ca intre principalele cauze ale consumului de droguri se afla si "furia reprimata". Pai da... Fiindca o dependenta de droguri este nu doar un mod de a gestiona durerea ci si un mod de a protesta si de a-i enerva pe cei din jur, de a-i face sa-si indrepte atentia asupra ta, de a-ti negocia drepturile in relatie cu acestia. 

Fireste, este una dintre cele mai proaste decizii pe care le poate lua cineva. Ea poate avea motivatie solida dar eficienta ei este, de cele mai multe ori, total iluzorie. Si de fapt tot la fel sunt majoritatea celorlalte alegeri despre care vorbeam mai sus. Si sunt convins ca acum va intrebati "bine, dar ce altceva putem face?" Raspunsul este relativ simplu.

• CONSTIENTIZRE - In primul rand sa constientizam faptul ca acest mod de a rezolva probleme, de fapt mai mult le si ne incurca. 

• A LUCRA CU STIMA DE SINE - Apoi este util sa lucram cu stima de sine si consecinta acesteia - curajul care trebuie dezvoltat fiindca fara acesta nu vom reusi sa ne desprindem de astfel de moduri disfunctionale de a actiona.

• A RECUNOASTE MITURILE - Ei bine, da. De multe ori s-ar parea ca actionam irational dar in spate se afla totusi anumite ratiuni pe care unii le numesc "gandire magica". Spre exemplu, putem sa credem ca daca suntem misteriosi,  sau le facem nervi, ceilalti ne vor iubi mai mult. Este bine sa ramanem in contact cu nevoile celuilalt, "acum si aici" si sa traim mai putin in imaginatia noastra.

• AVETI INCREDERE IN CEILALTI - Este cel putin la fel de util sa nu ii mai privim pe ceilalti ca pe niste zbiri cu care nu te poti intelege - sursele acestei convingeri se afla undeva in copilarie cand ati interiorizat lucruri pentru care nu erati pregatiti. Totusi, au trecut niste ani de atunci. Da, simtiti multa anxietate din cauza trecutului dar nu foloseste la nimic sa o indreptati catre ceilalti. 

• ACTIONATI, FITI DIRECTI - Nu in ultimul rand, este util sa treceti la actiune. Iar cand vorbesc despre actiune, mai mereu ma refer la ceea ce inseamna asertivitate, adica a ne gasi "vocea" si a o educa sa ne reprezinte interesele, tinand cont sa faca asta intr-un mod decent si plin de respect - caci numai asa interesele ne-ar putea fi slujite in mod adecvat.

(1) Imaginea Weird Smile, de BioSoup, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

razbunare

Radacina Raului

Tu esti o persoana care are tot felul de nevoi si deci esti dependent(a) de tot felul de lucruri. Atata vreme cat dispui de acele lucruri, poti sa fii bun(a) si fericit(a). Dar ce se intampla cand ele iti lipsesc?

o o o

Ascultam de curand marturia unei mame care fusese pe punctul de a-si pierde fiica pornita pe drumul pierzaniei. Aceasta, in urma traumelor repetate pe care le suferise incepand din copilarie, cazuse prada drogurilor si nimic nu parea sa o mai salveze. Aceasta mama, Vivian Percy, pe numele ei, autoare a cartii "Salvand-o pe Jenny", ajunsese la o concluzie cel putin interesanta.

Si anume, concluzia ei era aceea ca epidemia opioda de proportii care a cuprins Statele Unite se datoreaza excluderii graduale a lui Dumnezeu din viata societatii americane, incepand cu anii '60. Si cred ca poate fi ceva adevar aici. Dar nu obligatoriu in modul in care v-ati gandi - Dumnezeu, a-tot-puternicul (era sa spun "a-tot-stivuitorul" LOL) te protejeaza de raul de sub soare si deci merita sa ii incredintezi viata, ca sa nu devii dependent de droguri, de exemplu.

As incerca o explicatie mai nuantata decat aceasta, la care sa contribuie si influentele budiste din gandirea mea. Cred ca locul in care Crestinismul atinge Budismul cel mai mult, pe langa pilda (greu de digerat) lui Iov, in care crestinul afla ca Dumnezeu nu este Mos Craciun, e acel verset din Biblie (Matei 10), in care se promoveaza un non-atasament radical si care, sunt convins ca nu prea le place credinciosilor, fiindca... ei bine, parca le cere cam mult:

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 39. Cine ţine la sufletul lui, îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine, îl va găsi. (Matei, 10).

De fapt, consider ca aceasta este esenta Crestinismului si a oricarei religii "eficiente". Daca va ganditi ca sensul religiilor este acela de a proteja persoana de materialism si de neputinta care vine prin acesta, probabil ca imi veti da dreptate. Fiindca tot ce este in afara Principiului Non-atasamentului se prezinta in felul urmator: Tu esti o persoana care are tot felul de nevoi si deci esti dependent de tot felul de lucruri materiale. Atata vreme cat dispui de acele lucruri, poti sa fii fericit.

Dar ce se intampla cand nu dispui de acele lucruri? Paradigma aceasta a neputintei pretinde ca daca nu dispui de lucrurile care iti satisfac nevoile (bani, iubire, femei blonde, case mari, masini smechere, haine de firma, etc), viata ta nu poate decat, excuse my French, sa se duca naibii. Si chiar se duce, daca crezi ca lucrurile stau asa. Cred ca nu este prima data cand vorbesc in acest blog despre similitudinile multiple dintre iubire si dependenta de droguri.

• CHIMIA - atat drogurile cat si iubirea au un impact asupra fiziologiei umane declansand fie in mod artificial, exogen, (drogurile), fie in mod natural, endogen, (iubirea) acele trairi pozitive, de euforie si placere, atata vreme cat avem acces la obiectul pasiunii noastre.

• OBIECTUL PASIUNII - poate fi, intr-un caz, substanta in sine, la dependentii de droguri, in timp ce la "dependentii de iubire", obiectul pasiunii este persoana iubita. Stiti cantecele acelea "Eroina" sau "Love dealer".

• PASIUNEA - este de fapt un complex al indragostirii ce cuprinde trairi fizice si emotionale, un anumit mod de a fi si de a simti, dar si un mod de a percepe lucrurile, de a rationa: "fara (... fill in blanks) OBIECTUL PASIUNII mele, viata mea nu are sens". 

• REFUGIUL - atat indragostitul cat si dependentul de subtante vad obiectul pasiunii lor drept un refugiu unde isi gasesc o implinire mai curand iluzorie. Cei mai pasionali indragostiti se scufunda in iubire ca si dependentii de droguri, uitand ca in viata lor exista probleme ramase nerezolvate - un "time out" pe durata nedeterminata.

• IDEALIZAREA - aceeasi similitudine apare la junky cat si la dependentii de iubire. Ei se mint pe sine ca obiectul pasiunii lor are proprietati iesite din comun si cu cat cred asta mai mult, cu atat si trairile lor sunt mai puternice. Totusi, vor fi deziluzionati mai curand decat se asteapta. 

• DEPENDENTA - este comportamentul celui care simte in acest mod, un comportament profund influentat de aceasta pasiune si care se manifesta prin multiple neputinte. Poate vi se pare ca iubirea nu are cum sa te impiedice sa studiezi / sa muncesti dar stiu ei parintii de ce se tem de iubirile adolescentilor. 

• TOLERANTA - ei bine, da, dupa ce "s-a consumat", nu-i asa, iubirea sau drogul, ajungem la satietate dar ajungem si sa nu mai simtim prea multe lucruri in prezenta OBIECTULUI PASIUNII. S-a demonstrat de exemplu intr-un studiu, ca iubirea pasionala moare in doar cateva luni de relatie oficiala. 

• DEALERUL - da, fiindca trebuie sa existe cineva care iti ofera validarea mult dorita. In cazul iubirii, delerul se confunda cu obiectul iubirii. El are puterea vietii si a mortii. De aceea multi astfel de dealeri pot sa obtina tot felul de lucruri din partea noastra, prin santaj.

• COMPLEXUL DE INFERIORITATE - atat la dependentii de droguri cat si la dependentii de iubire, se manifesta acest complex ce cuprinde, de asemenea, stari emotionale, reactii fizice, comportamente dezadaptative si, desigur, un mod distinct de a vedea lucrurile. 

Probabil ca exista mult mai multe asemanari intre dependenta de droguri si dependenta de iubire dar as insista mai mult asupra ultimului punct din aceasta lista: COMPLEXUL DE INFERIORITATE. La ambele categorii se manifesta acest complex ce are la baza ideea ca, daca ai pierdut OBIECTUL PASIUNII, ei bine, esti pierdut. Si, prin urmare nu ai decat sa faci cele mai disperate eforturi pentru a redobandi sursa de validare, indiferent pe ce cale. 

Regret sa va spulber tocmai eu cele mai frumoase idealuri in iubire, dar aceasta are si o parte mai curand urata si brutala, de care este bine sa fim constienti. COMPLEXUL DE INFERIORITATE al indragostitului sau al dependentului de droguri influenteaza deci modul cum gandesc acesti oameni si mai ales comportamentul lor. Un indragostit respins, ca si un junky in sevraj, reprezinta doua dintre cele mai dramatice posturi in care se poate afla o fiinta umana. 

Pe de o parte, dependenta este inca profunda si invalidanta. Cu toate acestea, exista si extrem de multa deziluzie: a aparut toleranta si, stiti cum zic fetele de 18 ani:  "rau cu raul dar si mai rau fara de rau". Dependentul de iubire este nefericit in oricare dintre situatiile vietii sale, la fel ca si dependentul de droguri, care ajunge sa consume doar pentru ca se simte rau altfel, iar substanta nu il ajuta decat sa se poata odihni. 

Dar daca va imaginati ca un junky isi merita oarecum soarta, fiindca "s-a jucat cu focul", ei bine, este mult mai comuna situatia in care ne indragostim si devenim noi insine niste junky care nu sunt capabili de o viata productiva in absenta persoanei iubite. Care este rolul religiei in ecuatia aceasta? Este unul foarte important, de fapt. 

In primul rand, daca intelegem corect o religie, aceasta ne interzice "din capul locului" astfel de atasamente - vezi citatul din Matei, 10.  Un astfel de atasament echivaleaza cu jocul cu focul al dependentilor de substante opiode. Odata oprit acest fenomen al atasamentului bolnav, toate celelalte probleme dispar, sau mai bine spus, isi atenueaza intensitatea.

Dependenta de celalalt nu mai este atat de brutala, idealizarea ramane totusi cu picioarele pe pamant, toleranta nu mai este o deziluzie atat de mare, iar complexul de inferioritate pur si simplu dispare. Am facut paralela cu dependenta de iubire dar mi-e teama ca orice fel de atasament poate fi la fel de periculos pentru capacitatea noastra de a ne adapta si de a raspunde la provocari: iubirea fata de un copil, iubirea de bani, de faima, etc.

In 2014 aparuse un caz destul de tulburator in Santa Barbara, CA. Este vorba despre tanarul Elliot Rodger, fiul unui cineast american, care a ucis mai multe persoane, ranind alte cateva. Motivul? Era frustrat pentru ca tocmai el, un baiat de bani gata si "Supremul Gentleman", nu avea succes in dragoste. El s-a decis sa isi ia "revansa impotriva umanitatii" pentru ca femeile pe care le privea ca pe niste obiecte de consum, preferau totusi alt tip de baieti. Nu stiu ce veti intelege din poveste. Pentru mine este doar o (alta) poveste despre atasament. 

(1) Imaginea Evil Eye, de VIncent Aguerre, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

furie

Gestionarea Furiei

Arcurile neuronale care au engramat furia, sunt dupa ani si ani de furie, ca niste autostrazi cu 8 benzi. Totusi, putem sa batatorim noi drumuri, iar cu hotarare si un ghidaj adecvat, se pot face progrese pana la a deveni de nerecunoscut.

o o o

Intr-un entry anterior, numit "4 Mituri Despre Furie" incercam sa combat cateva idei preconcepute si extrem de raspandite la nivelul simtului comun, chiar dominante, as putea spune. Si pe cat de raspandite si de dominante sunt, pe atat ne impiedica acestea sa facem fata unor situatii complexe in care survine furia si in care ea ne gaseste total ne-echipati pentru a-i face fata.

Dar hai sa facem mai intai o recapitulare, enuntand acele 4 mituri despre care vorbeam:

• Nu ar trebui sa imi reprim furia. Este sanatos sa o exprim.

• Furia, agresivitatea si intimidarea ma ajuta sa obtin respect si sa primesc ceea ce vreau.

• Nu ma pot controla. Furia nu este ceva ce poti controla.

• Administrarea furiei consta in reprimarea acesteia. 

Pentru fiecare dintre aceste mituri, va imaginati ca raspunsul psihologilor este fie "da si nu", fie, mai curand, "nicidecum". Am reactualizat aceste mituri despre care puteti citi mai multe in articolul mentionat, tocmai pentru ca schimbarea unui comportament problematic incepe cu constientizarea convingerilor ce reprezinta un puternic factor motivator pentru acel comportament.

Este simplu, in fond: daca crezi ca furia te ajuta in viata, in special daca se exprima direct, brutal si la voia intamplarii, asa cum iti vine, daca esti convins ca nu exista nicio posibilitate de a o controla si ca ar fi oricum nociv sa o reprimi, fie si pentru 5 secunde, lesne de inteles ca ai asigurat toate conditiile pentru ca problema ta cu furia sa se perpetueze. 

Am insa numai vesti bune pentru acest articol: furia se poate controla, nu ai sa te imbolnavesti de inima sau de nervi daca iti intarzii reactia furioasa si nu este nevoie sa imbolnavesti pe altii de inima sau de nervi ca urmare a reactiilor brutale de care dai dovada uneori. Mai exact atunci cand consideri ca ceva ti se cuvine iar ceilalti vor sa te deposedeze de acel ceva - aceasta reprezentand "situatia standard" in care se naste furia.

Un lucru pe care este util sa il cunoasteti este acela ca furia este o emotie normala, pe care toti oamenii o traiesc mai mult sau mai putin. Ea poate sa devina un simptom al unei tulburari psihice atunci cand o traim mai des decat majoritatea oamenilor, cu alte cuvinte, atunci cand reactia furioasa devine raspunsul stereotip pentru majoritatea provocarilor, indiferent de conotatia lor. 

De asemenea, furia poate deveni simptomul unei tulburari psihice nu doar prin frecventa ei ci si prin intensitate - cand, fie si rare, reactiile noastre de furie sunt extreme si, mai ales, se exprima comportamental prin gesturi exagerate, dintre care multe se afla in spectrul infractionalitatii sau criminalitatii: distrugeri de bunuri, hetero si auto-agresivitate.

Asadar, care sunt acele lucruri pe care putem sa le avem in vedere atunci cand ne luptam cu propria furie? Iata o lista de elemente ce va pot fi de folos in acest sens, in afara de bine-cunoscutele exercitii de respiratie cu numaratoare:

• Eliminati credintele periculoase - care va predispun la manifestari cu caracter deviant. S-a descoperit faptul ca exprimarea furiei, in realitate creste nivelul hormonului de stres in sange iar obiceiul de a ne exprima furia ne face mai agresivi, adica "ne antreneaza" furia. Deveniti constienti de faptul ca nu foloseste la nimic sa ne exprimam furia, dimpotriva, efectul principal este mai curand acela de ruinare a relatiilor cu persoanele cele mai importante din viata noastra si a propriei sanatati. 

• Cultivati-va realismul! - Cei mai nervosi dintre muritori dau dovada de un idealism dus la extrem. Ei isi zugravesc societatea si viata ca si cand totul s-ar petrece in conditii ideale, adica in paradis. Fireste ca vor aparea reactii extrem de virulente atunci cand ne asteptam ca toata lumea sa fie de acord cu noi, sa ne sustina toate proiectele, sa ne aplaude si sa ne ovationeze de fiecare data cand aparem si sa isi faca o icoana cu chipul nostru, la care sa se inchine de cateva ori pe zi. Acceptati ca lucrurile nu stau asa si veti fi mai pregatiti pentru a da piept cu realitatea. 

• Intarziati reactia / "recompensa" - Civilizatia umana este conceputa pe principiul "amanarii recompensei". Ni se cere asta inca de mici: mai intai lectiile si apoi joaca. Furia este o emotie care cere o solutionare rapida a unei situatii problematice - cum ar fi o nedreptate perceputa, indreptata impotriva propriei persoane. Dar experienta arata ca nu intotdeauna amenintarea este reala si mult mai util ar fi sa asteptam pana cand vom avea mai multe date si o imagine de ansamblu. Da, v-ati enervat azi, dar cautati sa raspundeti maine!

• Cereti informatii suplimentare - In prima instanta, cel mai bun lucru pe care il putem face atunci cand simtim ca ne-a cuprins furia este sa intram intr-un mod de functionare in care scopul devine sa obtinem mai multe informatii. Multe dintre emotiile cele mai distructive se amelioreaza de la sine in momentul in care reusim sa ne largim perspectiva cu ajutorul datelor obtinute. De prea multe ori furia nu se datoreaza decat interpretarii gresite a unor fragmente de informatii, survenita pe fondul fenomenului de "ingustare a campului constiintei" - cand spunem ca "ni se pune pata".

• Nu uitati sa raspundeti! - Da, exista pericolul sa treceti de la un comportament agresiv la unul pasiv. De altfel sunt convins ca, cei mai multi dintre noi cred ca opusul agresivitatii este pasivitatea. Nimic mai gresit. Pasivitatea este cel putin la fel de nociva ca si agresivitatea, mai ales ca o furie reprimata dar nemodulata adecvat devine o bomba cu ceas pe care o purtam cu noi si care va exploda, afectandu-ne pe noi insine (auto-agresivitate, viciu, boli psihosomatice, etc), cat si pe cei din jur (agresivitate fizica, verbala, abuzuri emotionale, jigniri, etc).

• Opusul agresivitatii este asertivitatea - Asadar, opusul agresivitatii nu este pasivitatea ci asertivitatea. O definitie simpla si oarecum simpatica a termenului de "asertivitate" este urmatoarea: este o agresivitate care a mers la scoala. Iar la scoala a invatat lucruri cum ar fi respectul, a vorbi dar si a asculta, a lupta pentru ceea ce ni se cuvine, dar fara a umili, fara a ne manifesta violent si abuziv. Ceilalti nu trebuie sa fie de acord cu noi pentru a fi respectati iar noi nu trebuie sa cedam lucrurile cele mai importante fara lupta. 

• Acceptati pierderea! - Exista situatii in care, indiferent cat de mult simtiti ca vi se cuvin anumite lucruri, pierderea este evidenta, certa si irecuperabila. In astfel de situatii nimic din ceea ce faceti nu poate schimba asta. Ei bine, nici macar asertivitatea! Un astfel de moment poate deveni extrem de delicat -  durerea pierderii se poate transforma in depresie, in dependenta de substante si in auto-flagelare. Amintiti-va insa ca viata si sanatatea sunt mai importante decat orice altceva ati fi pierdut!

• Practicati non-atasamentul. De fapt asta ar trebui sa facem inainte de toate celelalte, ca o masura de tip spiritual pe care o luam in scopul de a ne pregati pentru situatii delicate. Un graunte de non-atasament va poate salva viata si sanatatea, iar in momentele cele mai critice, non-atasamentul, recomandat de toate marile religii ale lumii, va face diferenta in ce priveste intensitatea reactiei, sau, altfel spus, va face diferenta intre patologic si normal. Nu de alta, dar cele mai agresive reactii se manifesta in raport cu lucrurile la care tinem cel mai mult. 

• Cultivati increderea! - In deplin acord cu punctul de mai sus, cultivarea increderii in sine, in ceilalti si in procesul vietii ne ajuta sa ne destindem si sa abordam situatiile problematice cu mai putina incrancenare. Nu este nevoie sa devenim naivi si sa ne abandonam drepturile. Totusi, exista o forma de incredere in resursele acestui univers care mareste toleranta noastra la frustrare - vezi "Sindromul Uriasului Bland". Cand consideram ca resursele sunt limitate si sarace nu avem decat sa ne incrancenam pentru a le apara si asta se manifesta intr-o forma agresiva, "pe viata si pe moarte". 

Dupa cum observati, eforturile care se impun in ce priveste gestionarea furiei se desfasoara pe mai multe paliere: intelectual, spiritual, emotional si comportamental. Un stil de viata se "lustruieste" timp de zeci de ani. Arcurile neuronale care au engramat furia, ca mijloc de a ne rezolva problemele sunt ca niste autostrazi cu 8 benzi, dupa ani si ani de furie. Totusi putem sa batatorim noi drumuri si cu multa hotarare si un ghidaj adecvat, se pot face progrese pana la a deveni de nerecunoscut.

(1) Imaginea Angry, de Wipulj, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

furie

Ciuma Emotionala

Adevarul? Se afla in gura celui care striga mai tare. Dar adevarul este ultima lui preocupare. Iar dincolo de "batalia pentru justitie", adevarata pierdere a societatii romanesti este cu totul alta. 

o o o

Pacea este plictisitoare. Altfel nu-mi explic de ce nu pierdem nicio ocazie de a ne trage de par unii pe altii. O sa-mi spuneti ca stiti voi motive foarte clare si bune de a-i uri pe cei din tabara cealalta. Spre exemplu, ii urati pentru ca isi doresc puterea si resursele tarii desi sunt incapabili sa le obtina prin intermediul votului, facand orice pentru a pune mana pe acestea. 

De exemplu, s-ar organiza intr-un "Stat Paralel", un fel de Familie care dicteaza, trage de sfori si elimina din viata publica orice personalitate care deranjeaza. Sau poate ca ii urati pe ceilalti fiindca au fost tot timpul la putere si au gestionat resursele tarii intr-un mod dezastruos, profitand de orice ocazie pentru a le folosi in scop personal, facand abstractie de nevoile comunitatii, dar si de lege. 

Se spune ca ... politica este o tarfa. Cred ca abia in zilele astea incep sa inteleg de ce. Politica pare sa existe pentru slujirea intereselor personale sau de grup, in ciuda faptului ca politicienii se ascund in spatele unor fraze pompoase prin intermediul carora incearca sa farmece si sa castige increderea comunitatii. Increderea dar mai ales voturile. 

Ma fascineaza cat de surzi / orbi / lipsiti de orice capacitate de a-l percepe pe celalalt, sunt cei care "fac politica", precum si cei care "fac jurnalism politic". S-a ajuns in punctul in care nu mai exista absolut niciun fel de legatura intre felul cum ne sunt prezentate "datele realitatii" atunci cand avem doua surse diferite. Aici se spune ca "suntem in fata unui mare act de curaj patriotic" iar dincolo "ne aflam in fata unui urias abuz".

Dar care este adevarul? Ei bine, adevarul pare ca ne intereseaza mai putin. Ne intereseaza lupta in schimb, iar pe cei care ne manipuleaza ii intereseaza puterea. Suntem atat de radicalizati in opiniile si comportamentele noastre incat putem sa transformam orice gest inocent al celuilalt intr-o crima odioasa, dar si viceversa. Parerile sunt de mult timp formate, cu ajutorul "formatorilor de opinie", prin urmare ceea ce fac ceilalti este inteles inainte de a fi facut macar.

In psihologia adleriana, personalitatea si Eul sunt cuprinse in termenul "stil de viata". Cand ne referim la stilul de viata al unei persoane intelegem ceva legat de felul in care acea persoana se vede pe sine, pe ceilalti, reprezentarea lumii si ceea ce poate sa faca o persoana ca dansa intr-o lume ca aceasta. Daca ma intrebati pe mine, stilul de viata al celor care se ocupa cu politica in Romania, indiferent de tabara in care se afla, este... identic, si, mai ales, este... paranoid.

Noi suntem cei buni. Ceilalti sunt cei rai. Lumea este un loc trist din cauza celorlalti. Si am ales sa luptam impotriva celorlalti.

Dupa cum observati, intr-o astfel de schema de referinta, nu este loc pentru cooperare si compromis. Si ar trebui sa ne intrebam la modul cel mai serios, in ce fel ne influenteaza politica modul de a solutiona conflicte si de a lua decizii in familii sau la locul de munca, mai ales ca politica pare sa ocupe un loc din ce in ce mai important in vietile noastre. 

Caci daca modelul interactiunilor politice s-ar copia si implementa in familii, atunci oricine nu este de acord cu noi, va deveni dusmanul nostru de moarte si ne vom dori sa il eliminam. Asta este ceea ce ne invata formatorii de opinie, in oricare dintre tabere s-ar afla, si asa se explica faptul ca ne radicalizam, lasandu-ne prada instinctelor si pornirilor primitive, renuntand la orice forma de activitate nervoasa superioara.

Cand refuzam sa privim lucrurile din perspectiva celuilalt, apeland la empatie si cooperare, campul constiintei noastre se ingusteaza si retrogradam, din punctul de vedere al activitatii nervoase, la stadiul de primate, pentru care circumvolutiunile sau cortexul nu pot face absolut nimic - conotatia situatiei, asa cum ne este prezentata,  nu cere cooperare, aparent, ci mai curand ne cere sa ne batem ca chiorii.

Acesta este rezultatul zecilor de ani in care orice situatie a fost interpretata la modul despre care va vorbeam mai sus: "Noi suntem cei buni. / Ceilalti sunt cei rai." Un mod de interpretare ce este programat sa desfiinteze orice atitudine pozitiva a celorlalti (de exemplu maririle de salariu sunt de fapt "pomeni electorale" iar lupta pentru justitie corecta este de fapt "pentru capital electoral" sau chiar "politie politica"). 

Am o ipoteza pentru acest articol. Ea suna in felul urmator: probabil ca daca vom continua sa ne lasam influentati de "formatorii de opinie" rezultatul va fi o radicalizare din ce in ce mai accentuata si o privare generalizata de orice deprindere necesara traiului in comunitate cum ar fi rezolvarea de conflicte prin diplomatie, cooperarea si negocierea. 

Daca vom continua sa ne lasam inspirati de interactiunile specifice mediului politic, vom retrograda pe scara evolutiei transformandu-ne in niste fiare salbatice, gata sa isi arate coltii si sa isi scoata ghearele oricand cineva va manifesta opinii diferite. Afectivitatea umana isi va manifesta latura cea mai periculoasa, determinand aparitia de comportamente extreme - agresivitatea verbala si violenta fizica.

O sa-mi spuneti ca preocuparile politice reprezinta o dovada a constiintei civice. Poate, dar nu la modul acesta. Am ajuns sa "citim gandurile" celorlalti si sa ignoram ceea ce ei spun sau fac cu adevarat. Probabil ca v-as surprinde daca v-as spune ca majoritatea comportamentelor si atitudinilor promovate azi in societate si mass media tin mai curand de patologia psihica decat de normalitate.

Suntem paranoizi daca orice fac ceilalti este privit cu incrancenare si suspiciune si suntem de-a dreptul psihotici daca vedem lucruri care nu sunt acolo - cum ar fi "statul paralel" sau "festivalul inculpatilor". Avem probleme de control al furiei oricand suntem convinsi ca ceilalti ne iau lucruri care ni se cuvin - adica foarte des. Adevarul este un lux in ziua de azi. S-ar putea sa credeti ca adevarul este in gura celui care striga mai tare sau care vorbeste mai repede.

Dar acesti oameni nu isi doresc sa va spuna adevarul. Ei selecteaza fragmente de adevar pe care vi le aduc in atentie sau vi le amintesc in mod obsedant, ignorand orice v-ar putea ajuta sa construiti imagini mai complexe si obiective ale lumii. Uitam ca oamenii au atat calitati cat si defecte. Cooperarea intre parti nu este posibila in politica si, in curand, cooperarea va fi o ciudatenie care mai exista doar in DEX. 

Eu personal ma astept ca paranoia sau tulburarea de tip borderline sa se faca din ce in ce mai simtite in societate iar analfabetismul emotional sa devina tot mai raspandit. Cu alte cuvinte, vom deveni din ce in ce mai dezechilibrati din punct de vedere emotional, si tot mai putin capabili sa rezolvam conflicte sau sa cooperam cu cei apropiati. Dincolo de "batalia pentru justitie" cred ca aceasta este marea pierdere a societatii. 

(1) Imaginea #Rezist, de Albert Dobrin, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

victime