Radacina Raului

Tu esti o persoana care are tot felul de nevoi si deci esti dependent(a) de tot felul de lucruri. Atata vreme cat dispui de acele lucruri, poti sa fii bun(a) si fericit(a). Dar ce se intampla cand ele iti lipsesc?

o o o

Ascultam de curand marturia unei mame care fusese pe punctul de a-si pierde fiica pornita pe drumul pierzaniei. Aceasta, in urma traumelor repetate pe care le suferise incepand din copilarie, cazuse prada drogurilor si nimic nu parea sa o mai salveze. Aceasta mama, Vivian Percy, pe numele ei, autoare a cartii "Salvand-o pe Jenny", ajunsese la o concluzie cel putin interesanta.

Si anume, concluzia ei era aceea ca epidemia opioda de proportii care a cuprins Statele Unite se datoreaza excluderii graduale a lui Dumnezeu din viata societatii americane, incepand cu anii '60. Si cred ca poate fi ceva adevar aici. Dar nu obligatoriu in modul in care v-ati gandi - Dumnezeu, a-tot-puternicul (era sa spun "a-tot-stivuitorul" LOL) te protejeaza de raul de sub soare si deci merita sa ii incredintezi viata, ca sa nu devii dependent de droguri, de exemplu.

As incerca o explicatie mai nuantata decat aceasta, la care sa contribuie si influentele budiste din gandirea mea. Cred ca locul in care Crestinismul atinge Budismul cel mai mult, pe langa pilda (greu de digerat) lui Iov, in care crestinul afla ca Dumnezeu nu este Mos Craciun, e acel verset din Biblie (Matei 10), in care se promoveaza un non-atasament radical si care, sunt convins ca nu prea le place credinciosilor, fiindca... ei bine, parca le cere cam mult:

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. 39. Cine ţine la sufletul lui, îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine, îl va găsi. (Matei, 10).

De fapt, consider ca aceasta este esenta Crestinismului si a oricarei religii "eficiente". Daca va ganditi ca sensul religiilor este acela de a proteja persoana de materialism si de neputinta care vine prin acesta, probabil ca imi veti da dreptate. Fiindca tot ce este in afara Principiului Non-atasamentului se prezinta in felul urmator: Tu esti o persoana care are tot felul de nevoi si deci esti dependent de tot felul de lucruri materiale. Atata vreme cat dispui de acele lucruri, poti sa fii fericit.

Dar ce se intampla cand nu dispui de acele lucruri? Paradigma aceasta a neputintei pretinde ca daca nu dispui de lucrurile care iti satisfac nevoile (bani, iubire, femei blonde, case mari, masini smechere, haine de firma, etc), viata ta nu poate decat, excuse my French, sa se duca naibii. Si chiar se duce, daca crezi ca lucrurile stau asa. Cred ca nu este prima data cand vorbesc in acest blog despre similitudinile multiple dintre iubire si dependenta de droguri.

CHIMIA - atat drogurile cat si iubirea au un impact asupra fiziologiei umane declansand fie in mod artificial, exogen, (drogurile), fie in mod natural, endogen, (iubirea) acele trairi pozitive, de euforie si placere, atata vreme cat avem acces la obiectul pasiunii noastre.

OBIECTUL PASIUNII - poate fi, intr-un caz, substanta in sine, la dependentii de droguri, in timp ce la "dependentii de iubire", obiectul pasiunii este persoana iubita. Stiti cantecele acelea "Eroina" sau "Love dealer".

PASIUNEA - este de fapt un complex al indragostirii ce cuprinde trairi fizice si emotionale, un anumit mod de a fi si de a simti, dar si un mod de a percepe lucrurile, de a rationa: "fara (... fill in blanks) OBIECTUL PASIUNII mele, viata mea nu are sens".

REFUGIUL - atat indragostitul cat si dependentul de subtante vad obiectul pasiunii lor drept un refugiu unde isi gasesc o implinire mai curand iluzorie. Cei mai pasionali indragostiti se scufunda in iubire ca si dependentii de droguri, uitand ca in viata lor exista probleme ramase nerezolvate - un "time out" pe durata nedeterminata.

IDEALIZAREA - aceeasi similitudine apare la junky cat si la dependentii de iubire. Ei se mint pe sine ca obiectul pasiunii lor are proprietati iesite din comun si cu cat cred asta mai mult, cu atat si trairile lor sunt mai puternice. Totusi, vor fi deziluzionati mai curand decat se asteapta.

DEPENDENTA - este comportamentul celui care simte in acest mod, un comportament profund influentat de aceasta pasiune si care se manifesta prin multiple neputinte. Poate vi se pare ca iubirea nu are cum sa te impiedice sa studiezi / sa muncesti dar stiu ei parintii de ce se tem de iubirile adolescentilor.

TOLERANTA - ei bine, da, dupa ce "s-a consumat", nu-i asa, iubirea sau drogul, ajungem la satietate dar ajungem si sa nu mai simtim prea multe lucruri in prezenta OBIECTULUI PASIUNII. S-a demonstrat de exemplu intr-un studiu, ca iubirea pasionala moare in doar cateva luni de relatie oficiala.

DEALERUL - da, fiindca trebuie sa existe cineva care iti ofera validarea mult dorita. In cazul iubirii, delerul se confunda cu obiectul iubirii. El are puterea vietii si a mortii. De aceea multi astfel de dealeri pot sa obtina tot felul de lucruri din partea noastra, prin santaj.

COMPLEXUL DE INFERIORITATE - atat la dependentii de droguri cat si la dependentii de iubire, se manifesta acest complex ce cuprinde, de asemenea, stari emotionale, reactii fizice, comportamente dezadaptative si, desigur, un mod distinct de a vedea lucrurile.

Probabil ca exista mult mai multe asemanari intre dependenta de droguri si dependenta de iubire dar as insista mai mult asupra ultimului punct din aceasta lista: COMPLEXUL DE INFERIORITATE. La ambele categorii se manifesta acest complex ce are la baza ideea ca, daca ai pierdut OBIECTUL PASIUNII, ei bine, esti pierdut. Si, prin urmare nu ai decat sa faci cele mai disperate eforturi pentru a redobandi sursa de validare, indiferent pe ce cale.

Regret sa va spulber tocmai eu cele mai frumoase idealuri in iubire, dar aceasta are si o parte mai curand urata si brutala, de care este bine sa fim constienti. COMPLEXUL DE INFERIORITATE al indragostitului sau al dependentului de droguri influenteaza deci modul cum gandesc acesti oameni si mai ales comportamentul lor. Un indragostit respins, ca si un junky in sevraj, reprezinta doua dintre cele mai dramatice posturi in care se poate afla o fiinta umana.

Pe de o parte, dependenta este inca profunda si invalidanta. Cu toate acestea, exista si extrem de multa deziluzie: a aparut toleranta si, stiti cum zic fetele de 18 ani: "rau cu raul dar si mai rau fara de rau". Dependentul de iubire este nefericit in oricare dintre situatiile vietii sale, la fel ca si dependentul de droguri, care ajunge sa consume doar pentru ca se simte rau altfel, iar substanta nu il ajuta decat sa se poata odihni.

Dar daca va imaginati ca un junky isi merita oarecum soarta, fiindca "s-a jucat cu focul", ei bine, este mult mai comuna situatia in care ne indragostim si devenim noi insine niste junky care nu sunt capabili de o viata productiva in absenta persoanei iubite. Care este rolul religiei in ecuatia aceasta? Este unul foarte important, de fapt.

In primul rand, daca intelegem corect o religie, aceasta ne interzice "din capul locului" astfel de atasamente - vezi citatul din Matei, 10. Un astfel de atasament echivaleaza cu jocul cu focul al dependentilor de substante opiode. Odata oprit acest fenomen al atasamentului bolnav, toate celelalte probleme dispar, sau mai bine spus, isi atenueaza intensitatea.

Dependenta de celalalt nu mai este atat de brutala, idealizarea ramane totusi cu picioarele pe pamant, toleranta nu mai este o deziluzie atat de mare, iar complexul de inferioritate pur si simplu dispare. Am facut paralela cu dependenta de iubire dar mi-e teama ca orice fel de atasament poate fi la fel de periculos pentru capacitatea noastra de a ne adapta si de a raspunde la provocari: iubirea fata de un copil, iubirea de bani, de faima, etc.

In 2014 aparuse un caz destul de tulburator in Santa Barbara, CA. Este vorba despre tanarul Elliot Rodger, fiul unui cineast american, care a ucis mai multe persoane, ranind alte cateva. Motivul? Era frustrat pentru ca tocmai el, un baiat de bani gata si "Supremul Gentleman", nu avea succes in dragoste. El s-a decis sa isi ia "revansa impotriva umanitatii" pentru ca femeile pe care le privea ca pe niste obiecte de consum, preferau totusi alt tip de baieti. Nu stiu ce veti intelege din poveste. Pentru mine este doar o (alta) poveste despre atasament.