Gestionarea Incompatibilitatii

De regula, cand in loc sa vorbim si sa negociem alegem sa ne razbunam, se naste ceea ce se cheama "o spirala a razbunarilor" si da, copiii, in caz ca au aparut astfel de roade ale iubirii dintre voi, au doar "de invatat" din asa ceva.

o o o

Un lucru de care, probabil ca nu suntem constienti foarte multi dintre noi este acela ca nu suntem pregatiti pentru o relatie. Da, chiar asa! Tot la fel cum nu suntem 100% pregatiti sa devenim parinti. S-ar putea ca daca aveti pregatire in domeniu si v-a placut facultatea sa fiti mai pregatiti decat altii, atat sa aveti copii cat si sa aveti o relatie. Si nici chiar asa nu ati fi suficient de pregatiti pentru o relatie, caci mai exista si alte elemente implicate aici.

Exista multe articole cu titluri bulversante pe internet. Spre exemplu: "6 / 8 sau 15 semne ca nu esti pregatit pentru o relatie". Nu ca mi-ar face o placere deosebita sa exagerez si sa duc lucrurile intr-o extrema, dar eu chiar consider ca nu suntem pregatiti niciunul pentru o relatie, in proportie de 100%. Iar asta pentru ca universul ne-a zamislit imperfecti si deci imperfecti pentru toate rolurile in care ne aflam. Daca cunoasteti o persoana care poate sa spuna ca este pregatita 100% sa fie intr-o relatie sau sa creasca si sa educe un copil, va rog insistent sa mi-l recomandati si mie!

Nu traim in conditii ideale, altfel spus, nu traim in paradis si nici nu suntem desavarsiti din punct de vedere psiho-emotional si moral, prin urmare ar fi lesne de inteles de ce abuzul si trauma sunt o realitate a relatiilor de tot felul. Dupa cum nu exista niciun parinte care sa nu-si abuzeze copilul intr-o forma sau alta, tot la fel, nu exista partener de cuplu care sa nu greseasca, mai mult sau mai putin. Desigur, proportia in care ii abuzam pe ceilalti, conteaza si aceasta.

Acum, ca v-am adus pacea in suflet, v-as invita sa facem o scurta trecere in revista a argumentelor pe care le propun aceste numeroase pagini web cu privire la faptul ca cineva nu este tocmai pregatit sa aiba o relatie, desi, probabil ca isi doreste o relatie si crede, contrar dovezilor pe care le-ar putea aduce, ca are tot ce ii trebuie pentru a avea acea relatie. Am selectat doar cateva dintre aceste argumente, ele fiind mult mai multe.

NU STII EXACT CE CAUTI SI CREZI CA POTI SCHIMBA PE CINEVA DUPA POFTA INIMII

CREZI CA UN PARTENER TE POATE FACE FERICIT(A)

CREZI CA POTI SA SALVEZI UN PARTENER (DE EL INSUSI)

CAUTI PE CINEVA CARE SA TE SALVEZE

CAUTI PE CINEVA CARE SA TE COMPLETEZE

CAUTANDU-L, AI UITAT SA TE DEZVOLTI CA PERSONALITATE

NU TI-AI ABANDONAT "BAGAJUL EMOTIONAL" DIN RELATII ANTERIOARE

INCERCI SA JOCI UN ROL CARE NU TI SE POTRIVESTE

ITI VINE GREU SA ITI ASUMI RESPONSABILITATEA CAND GRESESTI

CREZI CA CELALALT ITI APARTINE

NU SUPORTI CRITICA SI NU O PRIMESTI CU DESCHIDERE

NEVOILE TALE DE INTIMITATE SUNT SATISFACUTE IN AFARA CUPLULUI

ITI LIPSESTE DISCIPLINA PERSONALA

ESTI EGOIST SI NU INTELEGI IDEEA DE "IMPARTASIRE"

ITI PLACE SA TE VAITI IN LOC SA ACTIONEZI

NU INTELEGI COOPERAREA SI COMPROMISUL

Dupa cum banuiti probabil, aceasta lista poate continua la nesfarsit. Puteti adauga la ea tot ceea ce vi se reproseaza de catre partener si, la fel de bine, tot ceea ce aveti sa ii reprosati voi insiva partenerului. Intrebarea este daca vreunul dintre aceste elemente pot sa devina ceea ce se cheama un "deal - breaker", adica ceva care, incet dar sigur, ii va face de petrecanie relatiei. Nu de alta dar intrebati-va in ce masura astfel de elemente ajung sa afecteze sentimentele voastre (caci de regula sentimentele sunt afectate) si adaugati la asta rutina cuplului si tentatiile existente peste tot in jur.

Caci da, in ciuda miturilor despre cuplu, cuplul este mai curand "un loc de munca" decat "un hobby", iar daca nu reusim sa facem trecerea de la hobby (cum era in adolescenta, un fel de activitate extra-curriculara, foarte placuta) la acela de loc de munca cu norma intreaga, cu drepturi si indatoriri, fireste ca nu suntem pregatiti pentru a avea acest "loc de munca", in care unul dintre parteneri isi imagineaza ca este seful, dar adesea nu intelege ca patronul (The Big Boss) este de fapt cuplul in sine - o entitate abstracta care are totusi puterea de a te lasa fara job, daca nu iti faci treaba de sef (corect) al echipei.

Astfel ajungem sa vorbim despre compatibilitate. Si de curand mi s-a cerut o modalitate practica de a evalua nivelul de compatibilitate intre doi parteneri, de unde si ideea articolului prezent. Un lucru pe care trebuie sa il intelegem de la inceput este acela ca nimeni nu poate decide in locul membrilor cuplului chestiuni precum regulile cuplului sau cat anume poate unul dintre membri sa suporte din ce face celalalt. Nici vecinul, care este fericit in cuplul sau, nici primarul si nici presedintele. Nici macar nu i-ar interesa! Ei bine, nici macar terapeutul de cuplu nu o poate face. Dar ce poate face el in schimb?

Eu personal evaluez compatibilitatea unui cuplu pornind de la urmatoarele criterii: banii, sexul si copiii, solidaritatea si activitatile cuplului. Acestea sunt de fapt functiile cuplului, despre care am mai vorbit in numeroase randuri aici. Da, cuplul are anumite functii, adica noi oamenii formam cupluri pentru a rezolva anumite nevoi / probleme. De aici si ideea ca iubirea neconditionata, in special in cuplu este cea mai mare tampenie posibila, care insa li se potriveste manusa celor care s-au nascut cu "misiunea nobila" de a se auto-distruge.

Functiile cuplului:

Functia Economica - se refera la posibilitatea celor doi membrii de a asigura supravietuirea biologica si conditiile de viata ale cuplului, potrivit standardelor si nivelurilor de asteptare ale fiecaruia.

Functia de Solidaritate - se refera la capacitatea celor doi membrii ai cuplului de a-si impartasi experienta emotionala, de a-si face confesiuni si a interactiona la nivel emotional, de a veni in intampinarea nevoilor emotionale ale celuilalt.

Functia de Socializare - se exprima prin posibilitatea celor doi membri ai cuplului de a identifica arii de interese comune, care sa asigure existenta in viata cuplului a unor activitati realizate in comun.

Functia Sexual-Reproductiva - se refera la interactiunile sexuale ale celor doi membrii ai cuplului, la nivelul de satisfactie si manifestarile sexuale preferate, exprimate in termeni de cum, cand, unde si cat de frecvent? La asta se adauga problemele legate de copii: cati vor fi, cand vor aparea si cum ii crestem / educam?

Evaluarea compatibilitatii se face in functie de nivelul de satisfactie al fiecaruia dintre membrii cuplului. Prin urmare, nu este tocmai o chestie "matematica", nu este o stiinta exacta iar subiectivitatea isi va spune cuvantul, din pacate sau din fericire. In mod curios, compatibilitatea poate aparea intr-un cuplu profund abuziv, daca, in ciuda abuzurilor existente obiectiv, membrii cuplului sunt totusi satisfacuti la nivel subiectiv - caci mintea / sufletul omenesc sunt totusi un miracol, nu-i asa?

Asa stand lucrurile, lesne de inteles ca anumiti parteneri pot sa fie compatibili numai cu ei insisi, adica cu singuratatea, la acestia existand o problema legata de capacitatea lor de a simti satisfactia, in general si in cuplu in particular, la care se adauga si capacitatea de a-si negocia drepturile in conditiile in care nu sunt satisfacuti de cuplul lor dar pot obtine anumite compromisuri care sa aduca lucrurile "pe linia de plutire."

Da, vorbim despre negociere, chiar si in cuplu, asa cum, la un loc de munca exista posibilitatea de a-ti negocia salariul sau drepturile, tot la fel, si in cuplu, poti sa obtii anumite lucruri in schimbul sacrificiilor pe care le faci, cu conditia sa le ceri intr-un mod decent.

Exista cateva paliere de actiune atunci cand apare (si apare mereu) incompatibilitatea:

Exteriorizarea - Cum vorbim despre ceea ce simtim? Un raspuns scurt, ar fi: vorbim cu respect, adica asertiv, intr-un moment potrivit pentru asa ceva si fara a face o obsesie din asta. In plus, mai si ascultam. Rezultatul poate sa fie decizia celuilalt de a inceta actiunile care ne supara sau de a continua la fel, in ciuda faptului ca acum si stie ca ne deranjeaza, deci, vorbim despre "premeditare" si un alt nivel al "vinovatiei". In situatiile fericite, partenerul afla ca poate face ceva pentru fericirea noastra si face o schimbare fara absolut niciun efort. El poate, de asemenea, sa negocieze si sa ceara ceva in schimb.

Negocierea - Cum ne negociem drepturile? In special atunci cand partenerul nu este de acord sa inceteze comportamentele deranjante pentru noi, putem sa ii permitem sa continue cerandu-i in schimb anumite lucruri. Concesiile sunt cerute de regula avand in vedere motivul pentru care ne deranjeaza comportamentul sau: daca motivul este, sa spunem suspiciunea infidelitatii, putem sa ii cerem in schimb o activitate de cuplu, pentru cultivarea relatiei, cum ar fi o excursie / plimbare / mers la teatru / iesire in oras, etc.

A cultiva acceptarea - Ce facem cand negocierea esueaza? In situatia cea mai nefericita, adica cea in care nu au fost posibile nici schimbarea de buna-voie si nici negocierea, daca ne dorim totusi sa ne pastram acest cuplu, putem invata sa traim cu faptul ca celalalt va continua sa faca ce vrea fara sa ofere nimic in schimb. Sigur, e nedrept asa, dar ai inca un cuplu si s-ar putea sa se merite sacrificiul. Totusi, adesea sunt necesare eforturi constante si lupte interioare pentru gestionarea frustrarilor.

Destramarea cuplului - Ce facem cand acceptarea esueaza? O ultima optiune este, desigur, aceea de a parasi acest cuplu care ti-a ruinat viata si fericirea personala in speranta ca vei intalni un partener al carui stil de viata este mai compatibil cu al tau. Este si acesta un mod de a gestiona incompatibilitatea dar l-as recomanda numai in cazul in care nimic altceva nu a functionat.

Desigur, in loc sa vorbiti despre ceea ce simtiti, puteti alege sa ii puneti soda caustica in cafea sau sa il inselati cu prietenul sau cel mai bun, dar atunci pregatiti-va sa suportati consecintele. De regula, cand in loc sa vorbim si sa negociem alegem sa ne razbunam, se naste ceea ce se cheama "o spirala a razbunarilor" si da, copiii, in caz ca au aparut roadele iubirii apuse dintre voi, au doar "de invatat" din asa ceva, mai ales ca si ei au o scuza buna sa se razbune si sa atraga atentia asupra lor devenind ceea ce in limbaj de specialitate numim "copil simptom" (droguri, absenteism scolar, violenta, tulburari emotionale, etc) - un simptom trist al unei familii disfunctionale.