Arhetipul Mamei și Psihoterapia

Auto-susținerea și responsabilitatea față de sine reprezintă fundamentul sănătății psihice a persoanei, iar fiecare dintre noi este dator să dezvolte această latură protectoare și hrănitoare față de sine. Punctul de plecare este relația cu mama. 

☆ ☆ ☆

Psihologia lui Carl Jung este ceva cu totul ieșit din comun. De altfel, sistemul de idei generat de Jung, denumit de acesta psihologie analitică poartă amprenta genialității sale și a culturii sale remarcabile. În multe privințe, Carl Jung, care, în mod nedrept s-a aflat mereu în umbra lui Sigmund Freud, este superior acestuia prin pătrunderea psihologică și capacitatea de a trasa corespondențe între elementele de cultură universală și procesele subtile ale sufletului uman.

Pe când nu exista ChatGPT, creativitatea umană și-a spus cuvântul în mod decisiv în aria sănătății psihice — dacă Sigmund Freud aducea explicațiile sexuale în psihoterapie, iar Alfred Adler era un fel de socialist al cabinetelor care tratau problemele sufletului, în timp ce Carl Rogers te asculta empatic, ca un prieten devotat dar lipsit de personalitate, iar cognitivistul Aaron T. Beck a transformat psihoterapia într-un fel de inginerie a sufletului, ei bine la Carl Gustav Jung în procesul de vindecare descopereai... cultura universală.

Arhetipurile familiare din cultura universală — Eroul, Mama, Înțeleptul, Umbra, etc, își dădeau astfel mâna cu sănătatea psihică în beneficiul pacientului, iar procesul psihoterapeutic devenea, în sine, o formă de auto-descoperire și elevare spirituală prin cultură — ceva unic în aria sănătății mentale. Iată o foarte scurtă sinteză a arhetipurilor identificate de Carl Jung.

Lecturează și Întâlnirea cu Renegatul (2016), unde am detaliat experiența mea la workshopul Întâlnirea cu Umbra, susținut de psihoterapeutul analist Florin Vancea.

• EROUL — caută să-și demonstreze valoarea prin curaj și competență, prin înfruntarea răului. Exemple: Neo (Matrix), Făt Frumos, Luke Skywalker, etc.

• MAMA — reprezintă protecția celor vulnerabili, compasiunea și responsabilitatea. Exemple: Fecioara Maria, Sarah Connor (Terminator), etc

• UMBRA — reprezintă latura necunoscută din noi înșine care poate include impulsuri și instincte reprimate. Exemple: Darth Vader, Joker (Batman), Voldemort, Gollum, etc. 

• ÎNȚELEPTUL — o figură care asigură ghidaj moral, înțelepciune și cunoaștere. Exemple: Yoda, Pustnicul din Tarot, Merlin, Oracolul (Matrix) etc.

Sunt mult mai multe arhetipurile umane, la fel ca și laturile existenței noastre, și vă recomand să citiți despre psihologia lui Carl Jung dacă doriți să le cunoașteți în detaliu. În acest articol însă mi-am propus să vorbesc despre arhetipul mamei și câteva aspecte pe care nu le-am conștientizat până acum despre semnificația acestui arhetip pentru sănătatea psihică a persoanei și în mod particular a persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică.

Carl Jung vedea arhetipul mamei ca un element important în procesul de individuație — sau auto-realizare / împlinire personală, dar și în procesele asociate sănătății psihice. Mai mult decât figura maternă care îți oferă protecție, hrană și care, în mod responsabil și devotat te ajută să crești, arhetipul mamei reprezintă și modul în care ai interiorizat această atitudine protectoare și responsabilă, transformând-o în auto-protecție și responsabilitate față de sine. 

Se spune că modul în care ți-a vorbit mama în copilărie devine vocea interioară care îți vorbește o viață întreagă — o voce blândă și înțeleaptă care te ajută să gestionezi provocările, sau poate, dimpotrivă, o voce intolerantă și aspră care te face aspru și intolerant cu propria persoană. Dar aceasta este o generalizare și depinde de fiecare dintre noi cum a ales să interpreteze acest stimul puternic și constant în perioada copilăriei. 

Cu toate acestea, ideea de auto-susținere și auto-responsabilitate reprezintă una dintre bazele sănătății psihice a persoanei și fiecare dintre noi este dator să dezvolte această latură protectoare și hrănitoare față de sine. Pentru unii ar putea fi mai ușor să facă asta dacă s-au bucurat de o astfel de atitudine din partea mamei — au văzut concret cum se face fiindcă mama lor le-a arătat-o măcar atunci când era în toane bune. Pentru alții în schimb, lucrurile sunt mai complicate. 

În videoclipul postat mai sus, filosoful israelian Sam Vaknin afirmă că în cazul celor cu tulburare de personalitate narcisică, relația deficitară cu mama a pus bazele unei relații problematice cu sine — mai exact, nu a contribuit la formarea unei atitudini generoase, auto-înțelegătoare, auto-responsabile și de auto-protecție, rezultatul fiind acela că persoana cu tulburare de personalitate narcisică așteaptă din exterior această susținere pe care și-o datorează ea însăși. 

Astfel, auto-susținerea devine narcissitic supply (hrana narcisiscă) — un fel de drog de care este dependent narcisistul și pe care îl așteaptă din partea celor din jur. Dacă nu primește această validare din exterior, din spațiul patologic (adică grupul de apropiați), oricine săvârșeșete acest păcat va cunoaște furia narcisică în ceea ce se cheamă smear campaign (campanie de denigrare). 

Lecturează și articolul Dicționar Pentru Narcis (2017), unde am realizat un dicționar de termeni, o sinteză a termenilor folosiți de Sam Vaknin pentru înțelegerea acestei tulburări de personalitate. Probabil că fiecare persoană cu o tulburare de personalitate ar putea beneficia de pe urma unei atitudini față de sine cum este cea despre care am vorbit în acest articol. Iată o sinteză care v-ar putea pune pe gânduri, în special dacă știți că aveți astfel de caracteristici sau cunoașteți pe cineva care se află în una dintre aceste situații. 

• T.D.P. BORDERLINE — în problema instabilității emoționale și a sentimentelor de abandon, ar putea beneficia în mod deosebit de o atitudine mentală generoasă și auto-protectoare, deoarece numai o mică parte din nevoile de îngrijire și protecție sunt responsabilitatea celor din jur. 

• T.D.P. DEPENDENTĂ — cu dificultățile sale de a lua decizii sau de a se descurca pe cont propriu pare să provină dintr-o relație deficitară cu mama, care, în ciuda protecției, nu a reușit să încurajeze în mod adecvat.

• T.D.P. EVITANTĂ — ar beneficia de puțina auto-susținere maternă în situațiile unde nu primește acea susținere din exterior, când teama de critică, umilire și respingere le blochează acțiunile necesare punerii în valoare a potențialului. 

• T.D.P. OBSESIV-COMPULSIVĂ — despre care se crede că are la bază o atitudine aspra și autoritară din partea părinților, vine cu misiunea de a lucra la dezvoltarea unei atitudini înțelegătoare cu sine, care să cultive relaxarea intra și inter-personală de care persoana cu această tulburare de personalitate are atât de multă nevoie. 

Îți recomand și articolele Adaugă Puțin Zahăr (2020), sau Prietenia cu Sine (2015), în care subiectul a fost tot relația cu sine din perspectiva lucrurilor pe care le putem face pentru a ne facilita auto-creșterea. 

Ca un gând de final, psihoterapia în sine poate fi văzută ca un proces prin care clientul deprinde abilități ce-i vor facilita creșterea, responsabilitatea, auto-susținerea, auto-înțelegerea și auto-protecția. Iar psihoterapeutul, deși activitatea sa este înțeleasă în diverse moduri (spre exemplu, ar putea sugera și arhetipul Înțeleptului, al Eroului, sau poate al Jokerului, în funcție de personalitatea terapeutului — sper să scriu un articol despre asta! ☺), este de multe ori un fel de mamă-surogat care asigură conținerea și suportul — probabil una dintre puținele profesii care oferă un astfel de cadru și un astfel de serviciu. 

(1) Imaginea Mother and Child, de Juan Carlos Leva, via Pexels