Cand nu primim ceea ce asteptam din partea persoanei iubite, tentatia de a recurge la masuri punitive este uriasa. "Loviturile sub centura" iau tot felul de forme, dar sunt ele eficiente?
Stiti momentul acela in care vrei sa seduci pe cineva dar nimic nu pare sa mearga? Incerci sa ii vorbesti frumos, articulat, apoi ii spui niste bancuri, dar parca trec pe langa urechile lui, si finalizezi apoteotic, cu un cadou ales cu grija, in functie de gusturile sale, doar pentru a constanta ca tipul a ramas un... sfinx.
Nu este usor sa constati ca ti-ai pierdut timpul si ca ai fi putut la fel de bine sa curtezi un copac din padure, poate cu ceva mai mult succes. Intr-un final, te apuca nervii si incepi sa ii adresezi niste insulte mai cu perdea, si, ce sa vezi, in sfarsit, manechinul da semne de viata! Si in sfarsit, ai descoperit ca exista o reteta infailibila de seductie, in caz ca nu merge bunul simt!
Nu. Glumesc. Adevarul este ca, daca nu merge bunul simt, cu atat mai putin merge impertinenta. Iar daca descoperi ca, in mod extraordinar, totusi poti seduce pe cineva prin intermediul insultelor, poate ca ar trebui sa te intrebi mai intai daca o persoana ce poate fi sedusa cu insulte este normala la cap si este tatal ideal pentru copiii tai.
Acum, faptul ca exista scorpii care s-au nascut pregatite sa te trateze ca pe ultimul om nu este nicio tragedie - "take them or leave them". Mai problematica mi se pare raspandirea ideii ca, daca esti scorpie, atunci vei trai fericita pana la adanci batranete, alaturi de un tip care te va sluji ca in era sclavagista. Cine raspandeste aceasta idee? Cine te-ai astepta mai putin - psihologi si psihiatri!
Se simte ca nu sunt de acord cu asta, nu-i asa? Bine, daca iubesti foarte mult circul, atunci da, s-ar putea sa se merite sa-ti asumi acest rol spectaculos de agitator. Exista insa numeroase probleme asociate cu aceasta strategie "de seductie" care eludeaza bunul simt. Iata, doar cateva dintre acestea:
- Cand "lovesti sub centura", celalalt are o buna scuza de a te lovi si el sub centura. Esti sigura ca iti doresti asta? Esti sigura ca "duci"?
- Loviturile sub centura, blocheaza comunicarea. Este nevoie de un efort mult mai mare pentru a o restabili, dupa ce s-a recurs la forta, fie si in mod simbolic.
- Cand "lovesti sub centura" si descoperi ca celalalt reactioneaza pozitiv la genul acesta de stimul, intreaba-te daca ai dat peste un om normal din punct de vedere psihic.
- Loviturile sub centura, pornesc de la premisa ca celalalt este rau intentionat si insensibil, suspendand contactul cu adevaratele sale preocupari si probleme.
Dar ce inteleg eu prin "lovitul sub centura"? Asa cum spuneam mai sus, poate fi vorba despre o insulta, despre ignorarea mesajelor si intreruperea comunicarii, a lua decizii care il privesc pe respectivul domn, fara a-i cere parerea, ignorarea rugamintilor sau a doleantelor personale, deconspirarea secretelor sale si asa mai departe.
Ceva te face sa actionezi in acest fel, pornind de la premisa ca un barbat inaccesibil are aceeasi nevoie de drama ca si tine si ca abia asteapta sa il provoci cu astfel de tertipuri care ii fac viata grea (dar si frumoasa, in acelasi timp, sau cel putin asa crezi tu).
Am intalnit aceasta recomandare de a raspunde printr-un "nivel de rautate" si unora dintre gesturile care nu va convin ale partenerilor - ramane de stabilit care este doza potrivita! Spre exemplu, daca partenerul uita de aniversarea relatiei, ce va vine prima data in minte? Sa-i administrati o mica pedeapsa, presupun - o mica lovitura sub centura.
Si aici insa intervin anumite probleme:
- Risti sa o primesti inapoi.
- Risti sa fii inteleasa gresit.
- Risti sa fii considerata nebuna.
- Risti sa il sperii.
- Risti sa pierzi relatia.
Ai spune ca, daca chiar exista iubire, nu pierzi relatia asa usor si ca putina drama cu happy end este exact ce va trebuie - impacarea este dulce si oricum va cam plictiseati. Nu si daca chiar te-ai casatorit cu un om serios, care nu are timp de astfel de nimicuri si care ar prefera sa afle prin viu grai ce ai pe suflet, fiind dispus sa faca eforturi pentru a-si repara greseala. E prea banal? Nu ne-am nascut cu totii pentru drama...
Cand situatia nu decurge asa cum ne-am fi dorit noi, tentatia de a forta lucrurile este una destul de mare. Asa cum am incercat sa dau de inteles in acest articol, iluzia ca totul se va rezolva daca veti recurge la forta si masuri punitive de "reglare a conturilor", nu va face decat sa complice in mod inutil situatia.
Daca faceti asta pentru ca nu va puteti tine in frau frustrarile, va inteleg. Din pacate insa, ma indoiesc ca atitudinea voastra ajuta relatia in vreun fel - nu faceti decat sa o raniti, ranindu-va in acelasi timp, pe voi insiva. Singurul lucru pe care il puteti face atunci cand sunteti frustrata este sa comunicati, si nu oricum, ci intr-un mod agreabil.
Consilierul de cuplu John Gray recomanda o reteta simpla, in 3 pasi pentru femeile frustrate, care nu primesc ceea ce doresc de la barbatii din viata lor - 1. Laudati ceea ce face deja. 2. Cereti si nu va suparati daca refuza si 3. Cand simtiti ca este pe punctul sa accepte, insistati intr-un mod agreabil. Dupa cum observati, drama nu face parte din aceasta reteta. Ciudat, nu-i asa?
In afara de aceasta metoda "extra-soft", mai exista asertivitatea, care este un mod decent de a va afirma trairile, nevoile si opiniile, fara a-l jigni pe celalalt, si, desigur, negocierea, care este nivelul urmator al afirmarii de sine: ce esti dispusa sa oferi pentru ca el sa iti satisfaca dorintele?
Da, este nevoie de multa comunicare in cuplu, iar iluzia ca ai avea o pozitie privilegiata impiedica aceasta comunicare. Dar din pacate, impiedica si existenta unui cuplu.
(1) Imaginea Nerf Gun Fun, de Bobby Mueller, via Flikr, sub licenta
CC BY-NC-ND 2.0
(2) Gray, J., (2011) Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus, editura Vremea, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu