Discutia din Lift

Ce este intelepciunea? Ceva de genul: "Ce e val, ca valul trece, de te-ndeamna, de te cheama, tu ramai la toate rece." A fi intelept este atunci cand reactiile tale raman logice si rationale, in ciuda crizelor existentiale pe care le traversezi.

As paria pe faptul ca nu stii cum ai reactiona daca ti s-ar intampla o nenorocire de proportii ceva mai insemnate. Sau poate ca stii, si atunci inteleg despre tine ca te cunosti foarte bine ca si personalitate. Dar sunt foarte multi oameni pe care daca i-as intreba, nu ar prea sti ce sa-mi raspunda.

Intrebarea le induce un soi de teama amestecata cu angoasa si prefera sa schimbe subiectul cat mai repede, ca si cand daca am continua sa vorbim despre asta, am atrage lucrurile despre care discutam. Cu toate acestea, reactia noastra la stres face parte din personalitatea noastra. Ba chiar am putea spune ca reactia la stres reprezinta poate cel mai fidel indiciu cu privire la structura personalitatii.

Nu intamplator cele mai cunoscute experimente psihologice ale tuturor timpurilor implica un factor stresant puternic: lipsirea de libertate (experimentul Stanford), fortarea comportamentelor deviante (experimentul lui Milgram, privind obedienta), sau experimentul lui Muzafer Sherif, (privind presiunea grupului) etc.

• Experimentul Stanford (Phillip Zimbardo) - in acest experiment organizat de prestigioasa universitate americana, subiectii au fost pusi in situatia de a deveni personajele unei "piese de teatru" despre interactiunile specifice mediului privativ de libertate. Astfel, unii dintre subiecti au devenit gardienii iar ceilalti au devenit prizonierii din inchisoare. S-ar parea ca interactiunile au degenerat destul de usor, in sensul ca unii dintre "gardieni" au adoptat comportamente abuzive, iar unii dintre "prizonieri" au inceput sa ii abuzeze la randul lor pe cei mai slabi. 

• Experimentul Milgram (Stanley Milgram) - nici rivalii de la universitatea Yale nu s-au lasat mai prejos si au organizat un experiment cel putin la fel de controversat din punct de vedere etic, in scopul de a observa pana unde poate merge obedienta fata de o autoritate - in acest caz, cercetatorii in halat alb. Ei bine, niste subiecti erau indemnati de catre conducatorii experimentului sa aplice "socuri electrice" (nu erau reale, dar subiectii nu stiau asta) unor complici. S-ar parea ca foarte multi dintre subiecti au "mers pana la capat", doar pentru ca asa le spunea cercetatorul in halat alb. 

• Efectul auto-kinetic (Muzafer Sherif) - o serie de experimente la fel de jenante pentru subiectii inocenti, printre care cel organizat de Muzafer Sherif sau de Solomon Ash, au urmarit sa demonstreze cat de pregatiti suntem sa rezistam presiunii grupului, atunci cand grupul afirma lucruri neadevarate, dar pe care ni le insusim, pentru a nu face nota discordanta. Daca un grup de complici apreciaza ca un fascicul de lumina proiectat pe un perete s-a miscat 20 de inchi, desi nu s-a miscat absolut deloc, 9 din 10 subiecti vor fi de acord cu majoritatea, fara sa-si dea seama de ce.

Numeroase materiale video sau doar in format textual, vorbesc despre aceste experimente clasice ale Psihologiei Sociale si le veti gasi pe internet, daca sunteti interesati de ele. In ziua de azi, se pune ceva mai mult accent pe dimensiunea etica a experimentelor, astfel incat se evita depasirea anumitor limite de suportabilitate. 

Doar tinerii de pe youtube isi mai fac asa zise "experimente sociale", sau"prankuri" rezultatul fiind ca sunt fugariti de oamenii pe care ii supara si care nu doresc sa fie supusi la asa ceva. Stiti replica: "It's a prank! It's a prank! ( ... Don't hit the scientist!)"

De asemenea, fetele care sunt aproape la fel de curioase ca si cercetatorii stiintifici, ii testeaza pe viitorii parteneri ca pe sobolani, punandu-i in tot felul de posturi stresante pentru a se asigura ca au ales bine pe cel ce urmeaza sa devina tatal progeniturilor. Iar aici etica este un termen lipsit de orice relevanta - nu avem timp de etica, cand in joc se afla viitorul copiilor, nu-i asa?

Ideea este ca punerea unei persoane intr-o situatie stresanta, reprezinta un experiment in sine iar rezultatele acestui experiment pot fi luate in calcul atunci cand vorbim despre structura personalitatii sale. De asemenea, se mai spune ca daca vrei sa cunosti pe cineva, trebuie sa ii dai puterea (vezi experimentele lui Zimbardo in care "gardienii" faceau abuzuri, tocmai fiindca detineau aceasta putere.). 

La un congres de psihologie adleriana ma aflam intr-un lift cu unul dintre cei care au sustinut workshopuri acolo - este vorba despre John Newbauer, doctor in stiinte ale educatiei, care venise tocmai din America. Am profitat de ocazie pentru a-i pune o intrebare ce ma preocupa de mult timp. 

Marius: "Oare noi, adlerienii, nu facem cam mult caz de treaba asta cu stilul de viata (personalitatea)? In sensul ca daca iti merge bine, nu ai factori de stres majori, suntem bine, avem un stil de viata de invingatori si nimic nu ne poate sta in cale. Dar daca se acumuleaza tot felul de factori de stres, oare am mai putea sa avem o personalitate atat de puternica?"

John: "Pai stii ce spunea Alfred Adler? Spunea ca stilul de viata (personalitatea) se dovedeste in momente critice." 

Marius: "A-ha."

Cred ca John Newbauer (si Adler) avea dreptate. Nu pun la socoteala faptul ca personalitatea unora este atat de... speciala, incat chiar si in momente de relativa liniste, chiar si in detaliile neutre ale unei situatii descopera tot felul de drame care le fac viata grea. Cred ca nimeni nu are vreun dubiu cu privire la structura unor astfel de personalitati. 

Se spune de pilda ca la cei cu tulburare de personalitate de tip borderline, sensibilitatea este atat de mare incat, la nivel psihologic, este ca si cand ar fi niste pacienti de la spitalul de arsi, pentru care orice atingere reprezinta un supliciu. Va imaginati ca pentru astfel de persoane, care dispun de o rezilienta si de o rezistenta la frustrare minime, nu este nevoie de mari crize existentiale, din topurile de factori stresori.

1. Decesul partenerului (100)

2. Divortul (73)

3. Separare maritala (65)

4. Detentie (63)

5. Decesul unui membru apropiat din familie (63)

6. Accidente sau boala proprie (53) 

7. Casatoria (50)

8. Concedierea (47)

9. Reconciliere maritala (45)

10. Pensionare (45)

(Scala Holmes & Rahe)

Aceasta este faimoasa scala a evenimentelor stresante Holmes & Rahe, care s-ar putea sa nu reflecte absolut nimic, fiindca oamenii sunt unici iar stresul este conditionat de personalitatea fiecaruia dintre noi. Spre exemplu, decesul partenerului poate fi stresant pentru cineva care a fost fidel si dependent de partener, timp de 40 de ani, dar nu si pentru cineva care nu stia cum sa scape de acest partener, nu-i asa?

Drept concluzie a acestui articol sa spunem ca stresul reprezinta un mod de a cunoaste personalitatea cuiva si vulnerabilitatile sale. Trauma este un eveniment pentru care nu am fost pregatiti, iar o criza (mod de reactie) ce urmeaza unui astfel de eveniment spune multe despre lucrurile pentru care nu am fost pregatiti, dar si despre lucrurile pentru care trebuie sa ne pregatim in cadrul unei terapii. 

Unii dintre noi trebuie sa se pregateasca chiar si pentru plecatul partenerului in delegatie, chiar si pentru o spranceana ridicata de catre un prieten. Altii in schimb, s-ar parea ca sunt pregatiti chiar si pentru un cutremur, chiar si pentru corespondentul unui cutremur in viata personala a fiecaruia dintre noi. Pentru ca... rezilienta, am spune. Dar aceasta rezilienta are legatura cu evolutia noastra spiritual - emotionala, in ultima instanta.

(1) Imaginea Crisis | Canary Warf, London, de Thomas L., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Mai 17, 2017), Stanford Prison Experiment, website: Wikipedia

(3) WIkipedia, (acc. Mai 17, 2017) Milgram Experiment, website: Wikipedia

(4) Mind Tools, (acc. Mai 17, 2017, The Holmes and Rahe Stress Scale, website: Mind Tools

(5) Wikipedia, (acc. Mai 17, 2017), Muzafer Sherif, website: Wikipedia