Ingredientele exotice ale unei drame fara de sfarsit sunt trei: Victima, Persecutorul si Salvatorul. Iar totul incepe cu o fetita care s-a ratacit in jungla urbana...
Nu suntem constienti de faptul ca, daca viata ar fi o reprezentare dramatica, atunci noi insine avem un rol in aceasta reprezentare. Terapeutii care au dezvoltat ceea ce se cheama "Analiza Tranzactionala" (un stil de psihoterapie) spun ca nu sunt foarte multe roluri in aceasta drama cotidiana fara de sfarsit - doar trei: Victima, Salvatorul si Agresorul (sau Persecutorul).
Ajungem sa ne perfectionam in acest joc de rol, inca din copilarie, cand, in mediul primar de socializare (familia) ne este rezervata o anumita contributie si un anumit statut, in functie de asteptarile si comportamentul celorlalti. Poate ca iti este usor sa te identifici cu unul dintre aceste roluri, numai la auzirea acestor trei denumiri, dar am sa iti ofer o descriere a lor, asa cum apar ele in Teoria Triunghiului Dramatic, emisa de catre Stephen Karpman:
- Victima: Motto-ul victimei este "Biata de mine!". Ea se simte oprimata, abuzata, lipsita de aparare si fara speranta, simte (prea multa) rusine si pare incapabila sa ia decizii, sa rezolve probleme, sa se bucure de viata sau sa o inteleaga. Victima, daca nu are deja un Persecutor, atunci, ei bine... IL VA GASI. De asemenea, Victima va face tot posibilul sa gaseasca si un Salvator care sa intervina in favoarea ei si sa o salveze. Ironia situatiei face ca Salvatorul descoperit sa nu reuseasca niciodata cu adevarat aceasta interventie iar contributia sa nu face decat sa perpetueze comportamentul si emotiile negative ale victimei.
- Salvatorul: In triunghiul dramatic al lui Karpman, motto-ul Salvatorului este "Da-mi voie sa te ajut!". In calitatea sa, Salvatorul se simte vinovat daca nu face nimic atunci cand observa ca cineva (Victima) sufera abuzul si traverseaza dificultati existentiale "extreme". Cu toate acestea, interventia sa are numeroase efecte negative: Victima devine dependenta de el si se complace in rolul ei pasiv, cautand mereu noi Persecutori, poate chiar si in persoana Salvatorului. Se considera ca Salvatorul isi asuma acest rol pentru a-si evita propriile probleme.
- Persecutorul: Are si Agresorul propriul sau motto, care suna in felul urmator: "Este numai vina ta!". Agresorul este, asa cum spune in mod auto-descriptiv motto-ul si denumirea, agresiv, controlor, critic, abuziv, autoritar, si rigid. De asemenea, el se considera pe sine superior Victimei. Este interesant ca, in contact cu Victima putem deveni Agresori pe negandite, chiar daca nu ne stim atat de rai.
Desi pare neputincioasa, Victima are o arma destul de puternica, pe cat de puternice sunt emotiile umane: SANTAJUL EMOTIONAL. (Desigur, are si calitati reale, dar nu prea si le vede.) Aceasta arma ii permite "sa te faca din emotii". Asa cum un copil te aduce acolo unde vrea el, suparandu-se, intristandu-se sau chiar punand in scena o reprezentare de neuitat, in care se arunca pe jos si tipa cat il tine gura.
Santajul emotional presupune ca Victima, atunci cand nu primeste ceea ce vrea, sa "faca eforturi" de a se simti cat mai prost, pentru ca cei din jur sa se simta vinovati, sau sa se simta responsabili sa intervina "in apararea" Victimei, pentru a rezolva problemele acesteia, in timp ce ea isi vede de suferinta ei, caci, nu-i asa, "trebuie sa ne purtam frumos cu cei care sufera" - asa spune bunul simt.
Nu spun ca este confortabil rolul de Victima, dimpotriva, este destul de neplacut, dar, din pacate Victima nu stie ce altceva ar putea sa faca pentru a-si rezolva problemele. Prin urmare, ea alege sa transmita urmatorul tip de mesaje, caracteristice santajului emotional:
- Sunt nefericita pentru ca tu ma faci sa ma simt astfel!
- Te voi tulbura atat de mult, pana vei face ceea ce vreau eu!
- Sunt in pericol de a ma sinucide din cauza ta!
- Daca esti om, atunci trebuie sa fii sensibil la suferinta mea!
Fireste, Victima descopera in persoana Agresorului exact "ceea ce ii trebuie", adica pe cineva care nu doreste sa ii faca toate poftele. In relatie cu un asemenea stil de viata, este probabil ca oricine intra intr-un contact mai intim cu Victima sa joace rolul de Agresor, indiferent cat de abuziv este, prin natura sa. Factorii situationali au fost recunoscuti de Psihologia Sociala ca reprezentand, in unele momente, o parte importanta a motivatiei unor comportamente care nu ne sunt caracteristice, in mod necesar.
Daca aveti si voi sentimentul ca Victima isi cauta problemele cu lumanarea, nu sunteti departe de adevar. Totusi, ea nu isi doreste neaparat sa fie nefericita. Ceea ce isi doreste este ca ceilalti sa ii faca pe plac, fara ca ea sa ofere ceva in schimb. Daca ei nu ii fac pe plac, fireste ca Victima pune in miscare armele sale specifice. Si totusi, ce poate face Victima, cu adevarat, pentru a-si rezolva problemele?
Desigur, puteti santaja emotional pe altcineva, caci, in fond, umanitatea este larg raspandita, insa v-ati putea gandi si la ceva benefic pe termen lung. De ce? Pentru ca intr-un astfel de triunghi dramatic nimeni nu castiga, in afara de spectacol, desigur. Nu in ultimul rand, nu este atat de greu (cum pare) sa iti asumi responsabilitatea propriei vieti si sa actionezi. Iata tipul de actiuni la care puteti reflecta in acest sens:
(1) Imaginea Daughter of Mike, de Jurgen, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
(2) Eva, (acc. Iunie 30, 2016), Cum sa eviti santajul emotional, website: Eva
(3) Wikipedia, (acc. Iunie 30, 2016), Karpman Drama Triangle, website: Wikipedia
(4) BPD Family, (acc. Iunie 30, 2016), Escaping COnflict and Karpman Drama Triangle, website: BPD Family
(2) Eva, (acc. Iunie 30, 2016), Cum sa eviti santajul emotional, website: Eva
(3) Wikipedia, (acc. Iunie 30, 2016), Karpman Drama Triangle, website: Wikipedia
(4) BPD Family, (acc. Iunie 30, 2016), Escaping COnflict and Karpman Drama Triangle, website: BPD Family
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu