Hormonul Incestuos

Vorba cantecului ... "dau viata mea pentru iubire". Pentru ca ce altceva poate face cineva ca tine in viata decat sa iubeasca? Si cum altfel ai putea sa devii cineva intr-o lume ca aceasta decat prin intermediul unei iubiri interzise?

o o o

Se spune ca uneori hormonul bate neuronul. Prin aceasta exprimare rudimentara intelegem ca, in unele cazuri, moralitatea (simbolizata de neuron) este invinsa de tentatie (simbolizata de hormon). Cazurile in care se intampla acest lucru sunt variate si nu se restrang la viata noastra sexuala, dimpotriva, se manifesta in tot felul de situatii in care avem acest model al luptei intre tentatie si moralitate, caci hormonii nu sunt doar sexuali.

Precizez faptul ca hormonul nu are o "logica a lui", sau o inteligenta care se confrunta cu inteligenta "neuronului". Atat "hormonul" cat si "neuronul" reprezinta simboluri ale unor nevoi umane: nevoia de a apartine, nevoia de prestigiu social (neuronul) si, respectiv, nevoile sexuale (hormonul). Ambele tipuri de nevoi sunt procesate de acelasi creier si sunt facilitate de diverse tipuri de hormoni. Unele pot sa para mai importante: pe termen scurt nevoile sexuale iar pe termen lung, nevoia de prestigiu, apartenenta si recunoastere.

Este o adevarata drama faptul ca in jurul nostru a fost cladita, caramida cu caramida, o cultura in care tentatiile colcaie si, contrar ideii de a ne lupta cu dansele, cautam sa le dam curs, fiindca viata in absenta tentatiilor pare un lucru desuet, iesit din uz, definitiv apus, ce tine de existenta monotona a inaintasilor nostri din generatia X ori baby boomer. Vorba aceea: deciziile proaste nasc povestile bune. Iar emanciparea noilor generatii nu poate avea drept efect decat o slabire corespunzatoare a barierelor morale. Costurile apar insa pe termen lung: pierderea reputatiei - capitalul nostru social.

Una dintre cele mai proaste decizii, cel putin la momentul prezent si felul cum este structurata societatea acum, este sa ai o relatie sexuala cu sora sau fratele tau. Atractia sexuala genetica a ramas la stadiul de legenda urbana, desi, iata, exista cazuri de persoane care au picat in aceasta ispita. Nu s-a demonstrat propriu-zis ca ar exista o puternica si sfasietoare atractie sexuala intre rude de gradul 1 (parinti - copii) si 2 (frati - surori), dar s-ar parea ca pentru unii exista asa ceva, cu conditia ca ei sa se fi intalnit dupa ce toti minorii au devenit adulti (deci au crescut despartiti de rudele lor pe care urmeaza sa ... "li se puna pata"). Deci... un incest deghizat...

Inainte de a vorbi despre consecintele unei astfel de alegeri, poate ca ar avea sens sa vorbim despre "tabloul clinic" al persoanei care se implica in asa ceva. Cei doi simt aceasta atractie sexuala reciproca, insotita adesea de vinovatie. Adesea unul dintre ei este mai curajos decat celalalt si preia initiativa. Totusi, tangoul se face in doi. Pe de alta parte, sunt exaltati de perspectiva de a se afla in fata unui tabu pe care il vor dobori cu mult curaj, ca si cand ar urca o treapta spirituala importanta in evolutia lor omeneasca. Fiecare dintre noi se depaseste pe sine intr-un fel sau altul...

Provocarile care se nasc odata cu asta sunt multiple:

• Sociale - este ca si asigurat oprobiul public fiindca societatea nu este pregatita sa va vada impreuna, iubindu-va sincer ca si cuplu si plimband copiii in parc, pe care ii priveste ca pe niste victime traumatizate pana in maduva oaselor si greu recuperabile ale inconstientei parintilor.

• Legale - in majoritatea statelor lumii, incestul este pedepsit de lege - ca si pedofilia, in special daca exista probe ca ati facut-o pe bune (copiii) cu toate ca, spre deosebire de pedofilie, incestul poate fi consimtit de doi adulti.

• Medicale - ale copiilor, desigur. Si exista o explicatie stiintifica pentru faptul ca unii dintre copiii rezultati din astfel de cupluri apar cu deficiente congenitale: vulnerabilitatile genetice devin mai pregnante in profilul genetic al noului nascut daca se intalnesc la ambii parinti, in aceeasi masura - si da, se intalnesc fiindca fiind rude, parintii au aceleasi vulnerabilitati genetice. In plus, va mai bate si Dumnezeu. :)

• Emotionale - datorita tuturor acestor factori apar, cu siguranta, probleme emotionale cum ar fi anxietatea, atacul de panica, insomnia si depresia - cat poate cineva sa reziste la tot razboiul acesta cu societatea?

• Medicale - ale parintilor. Pentru ca un organism aflat intr-o stare continua de stres si suferinta emotionala este slabit si vulnerabil la imbolnaviri de tot felul, nu doar psihice ci si fizice sau psiho-somatice.

• Profesionale - daca nu se afla la serviciu ca traiesti in concubinaj cu sora ta,  ceea ce va determina pe toata lumea sa te priveasca ca pe un elefant cu servieta, atunci raman toate celelalte probleme din lista pentru a genera dificultati de concentrare si productivitate ce pot avea rezultate dintre cele mai triste.

Cam asta se intampla atunci cand "hormonul invinge" - el va invinge pentru putin timp, caci iti cam piere cheful de "iubire neconditionata" cand toata lumea are ceva cu tine si cuplul frumos pe care l-ai format cu sora sau mama ta. Multe lucruri te fac sa te simti bine pe termen scurt dar au consecinte dezastruoase pe termen lung. Si, in sinea lor, oamenii banuiesc asta. De ce nu se opresc? 

Pentru Alfred Adler nu exista nicio diferenta intre deciziile constiente si cele neconstiente. El interpreta totul ca si cand deciziile inconstiente ar avea in spatele lor o logica sau chiar un scop. Care ar putea fi scopul celor care ignora toate vocile din jur si incep o relatie controversata ca o inghetata cu usturoi? In sensul aflarii raspunsului la aceasta intrebare, voi invoca ceea ce am numit eu "ecuatia cu 3 necunoscute".

Asta (X) poate face o persoana ca mine (Y) intr-o lume ca aceasta (Z).

Unde

X = Scopul Vietii

Y = Imagine de sine

Z = Imaginea lumii. 

Sau vorba cantecului "dau viata mea pentru iubire". Pentru ca ce altceva poate face cineva ca tine in viata decat sa iubeasca? Si cum altfel ai putea sa devii cineva intr-o lume ca aceasta decat prin intermediul unei iubiri interzise? Si ce conteaza realizarile si talentele personale pe care le-ai  putea pune in valoare (dar renunti usor la ele, poate fiindca nu te-au preocupat niciodata) cand poti sa simti lucruri atat de neobisnuite cum ar fi atractia sexuala pentru o ruda de gradul 1 sau 2 si sa devii topicul de discutii numarul 1 al tuturor, mai ceva decat vecinul care a castigat un premiu Nobel pentru pace si care nici macar nu a aparut la stiri?

Nu am pretentia ca stiu particularitatile tuturor cazurilor de incest / atractie sexuala genetica / oricum s-ar numi asta. Sunt doar simple speculatii. Totusi, este posibil sa existe ceva adevar in ele. Ne ramane insa intrebarea cine dintre cei doi a avut dreptate: Alfred Adler care spunea ca nevroza (adica suferinta psihica) este pretul platit de om pentru lipsa de civilizatie, sau Sigmund Freud, care afirma ca nevroza este pretul platit de om pentru civilizatie.

(1) Imaginea The Magic Door, de Hartwig HKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. 11.06.2018), Genetic Sexual Attraction, website: Wikipedia