Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 27 februarie 2019

Sindromul Inimii Frante

Medicului Thomas Holmes ii revine meritul de a fi observat primul ca la bolnavii de tuberculoza cei cu sanse minime de vindecare aveau un lucru in comun. Care credeti ca era acela?


o o o

"Sindromul Inimii Frante" este un fapt medical recunoscut, o afectiune care poate avea drept rezultat chiar si pierderea vietii, in cel mai rau caz, desi astfel de cazuri sunt mai curand rare. Acest sindrom face parte dintre numeroasele afectiuni cunoscute sub numele de boli psihosomatice.
Boala Psihosomatica - suferinta fizica care are o componenta psihologica, ca rezultat al stresului acut sau cronic, ce se considera a se afla la baza imbolnavirii sau reprezentand un factor agravant. 
Medicina Psihosomatica - este un deomeniu interdisciplinar ce exploreaza relatia intre factorii sociali, psihologici si comportamentali cu impact asupra proceselor fizice ale organismului si asupra calitatii  vietii oamenilor (si animalelor). Sunt utilizate tratamente medicamentoase dar si psihoterapia.

Efectele stresului asupra organismului sunt destul de usor de observat, in special daca sunteti o persoana "emotiva", sau mai bine spus, o persoana care nu se descurca cu ceea ce in psihoterapie numim "gestionarea stresului". Iata o lista cuprinzatoare de simptome ale faptului ca traversati un episod extrem de stresant:

  • Tremor
  • Greata
  • Transpiratie
  • Gura uscata
  • Durere de cap
  • Durere in piept
  • Palpitatii
  • Accelerarea batailor inimii
  • "Nodul in stomac"
  • Accelerarea respiratiei

Toate aceste reprezinta semne vizibile / palpabile ale faptului ca, generic vorbind "nu va este bine". Iar daca aceasta stare continua pe durate mai lungi de timp, sansele sa dezvoltati o afectiune psihosomatica sunt extrem de mari. De unde necesitatea de a acorda atentie sporita modului cum gestionati problemele. O problema rau gestionata reprezinta de fapt o "bomba cu ceas" - este doar o chestiune de timp pana cand acest stres va produce epuizare, manifestata prin boala.

Cele mai frecvente tulburari psihosomatice sunt cele dermatologice (psoriazis, eczema), ale tractului digestiv (ulcer, gastrita), tulburarile sexuale si, desigur, tulburarile cardio-vasculare (tensiune arteriala, accident vascular, infarct). Dupa cum observati, nu este de glumit cu asta iar unii medici considera ca toate bolile au cel putin o componenta psihologica. 

Spre exemplu, se considera ca factorii emotionali au o influenta asupra sistemului imunitar si asupra resurselor vindecatoare ale organismului iar stresul poate agrava anumite afectiuni, poate bloca vindecarea sau o poate intarzia foarte mult. Medicului Thomas Holmes ii revine meritul de a fi observat primul ca la bolnavii de tuberculoza, cei cu sanse mici de vindecare aveau un lucru in comun.

Si anume, toti acesti oameni suferisera un soc emotional de intensitate mare, cum ar fi un eveniment dramatic survenit in viata personala (pierderea partenerului, de exemplu, prin divort sau deces.) Nu in ultimul rand, in timpul razboiului pe front au fost gasite cadavrele unor militari care pur si simplu nu prezentau urme de ranire - murisera de frica, fusesera doborati de stres.

Exista mai multe tipuri de boli psihosomatice. Astfel la unele dintre acestea boala fizica produce simptome si tulburari psiho-emotionale (de exemplu, la bolnavul de cancer poate sa apara depresia iar la bolnavul cu psoriazis poate sa apara anxietatea), in timp ce la altele, tulburarile psihologice si emotionale produc boli fizice, ca urmare a stresului sau ca urmare a stilului de viata profund afectat de tulburarea respectiva.

Acesta este mecanismul prin care "o inima franta" poata sa produca o suferinta fizica propriu-zisa. Stresul pierderii unei persoane dragi care se afla in topul factorilor de stres recunoscuti este insotit de un spectru de reactii in corpul fizic care poate produce boala si chiar pierderea vietii. S-a pus in evidenta de altfel faptul ca riscul de a-ti pierde viata in urma decesului partenerului de viata creste in primele 30 de zile de la nefericitul eveniment. 

Este bine sa stim insa faptul ca stresul este la fel de subiectiv si unic in manifestare precum sunt amprentele degetelor. Daca cineva isi pierde viata ca urmare a decesului partenerului, la altul s-ar putea sa apara un efect invers, se usurare si eliberare - nu de alta dar si modul cum interpretam lucrurile este diferit, ceea ce are un impact asupra a ceea ce simtim.

Cu alte cuvinte, nu inseamna in niciun caz ca daca ne pierdem partenerul riscam sa ne pierdem si viata, in mod automat. De fapt astfel de "catastrofe" se cladesc in timp: atunci cand suntem convinsi ca pierderea partenerului va reprezenta o provocare de netrecut, fireste ca ne limitam foarte mult capacitatea de a raspunde la astfel de provocari iar corpul fizic nu face decat sa raspunda interpretarii pe care o dam situatiei, prin boala, in cazul de fata. 








(1) Imaginea Alexithymia, de Mademe Psychosis, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Disabled World, (acc. 26.02.19), Psychosomatic & Somatoform Disorders, website: Disabled World

(3) Mayo Clinic, (acc. 26.02.19), Broken heart Syndrome, website: Mayo Clinic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu