Constructia Personala

Spune-mi ce construiesti ca sa-ti spun cine esti. Unii construiesc castele din nisip, iar altii arme si capcane. Daca esti viu, inseamna ca si tu construiesti. Probabil construiesti ceva, chiar acum, in timp ce citesti acest articol.

o o o 

Creativitatea nu se manifesta numai in arta, ci si in stilul de viata pe care il construim. In stilul de viata noi investim cunostinte, opinii si mai ales alegeri. Din acest material cognitiv vom zamisli opera vietii noastre, Constructia Personala. Nu doar ca nu ni se permite luxul de a nu construi nimic, dar constructia se desfasoara chiar si atunci cand nu miscam un deget - poate ca esti in pat, dar totusi, construiesti si tu ceva. Oare ce sa fie?

Adesea construim involuntar si inconstient, insa nu trece o zi fara sa punem o caramida la temelia constructiei noastre. Poate ca acea caramida consta intr-o suma de bani, intr-un poem, sau poate doar intr-un suspin. Iar cand vei avea destui bani, destule poeme si, respectiv, destule suspine, palatul pe care il construiesti se va inalta, superb, in bolta cerului, iar tu vei fi implinit. Sau poate ca nu? De fapt, nu mereu...

Acum ar trebui sa urmeze un videoclip cu Nirvana, sau cu alti artisti cu sufletele chinuite, care au sublimat suferinta in arta, dar m-am gandit sa postez in schimb acest videoclip cu pestisorul japonez care construieste o structura de o perfectiune matematica, in scopul de a-si atrage o partenera.  El isi doreste ceva si face ceva in acest sens. Cand le arat acest videoclip, oamenii au tendinta sa imi spuna ca pestisorul japonez turcoaz ii pune in pozitie de inferioritate.

La toate animalele aflate in perioada de imperechere, masculii pun in scena un fel de joc, ce presupune sa dai de inteles, ca mascul, ca, in realitate, esti mult mai mult decat pari, ca poti oferi protectie si chestii, iar asocierea cu tine este o idee excelenta, pentru orice femela disponibila - un fel de laudarosenie a naturii, mai curand mincinoasa, dar care are sens, si care prevesteste aparitia puisorilor. Dar ce face femela, in tot acest timp? Oare ea ce construieste?

Acest ritual se regaseste si la oameni, dar nu doar in ce priveste jocurile erotice ale imperecherii, ci si in situatii diverse ale vietii. Ipoteza mea este ca fiecare dintre noi construieste ceva, in mod curent, chiar si daca, aparent, mai curand distruge, risipeste ceva - fonduri, timp, resurse, etc. Suntem fiinte care se pregatesc, in decursul copilariei, isi invata rolul, urmand ca mai tarziu, sa puna in scena ceea ce au invatat, sa dea nastere Constructiei Personale.

Chiar si o nevroza este o constructie. In cartea dr. Scott Peck, Psihologia Minciunii, o carte care m-a marcat, am intalnit acest fragment interesant:

- Am avut un vis noaptea trecuta, a povestit Charlene. Se petrecea pe o alta planeta. Oamenii erau in razboi cu o rasa extraterestra. A fost neclar cine va castiga razboiul. Dar eu am construit o masina miraculoasa, care era atat ofensiva cat si defensiva. Era enorma, complexa, avand in dotare mai multe arme diferite. Faceam ultimele retusuri iar atunci, in laboratorul meu a intrat un bărbat. Am stiut ca venise sa imi distruga masina inainte de a putea fi folosita. (...)

- Sa presupunem ca masina nu reprezinta inteligenta ta, ci nevroza ta. Da, este adevarat ca incerc sa-ti distrug nevroza. 

Charlene a urlat:

- NU. Nu este nevroza mea. Pentru ca in vis era frumoasa, s-a vaicarit ea. Era complexa, Putea face atatea lucruri. Am construit-o cu atata grija si ingeniozitate. Era o capodopera inginereasca. (Scott Peck, 2012)

Imi povestea un amic despre o fata pe care o cunoscuse intr-un club - eu nu merg in cluburi fiindca am altceva de construit. Cred ca fetei i s-ar potrivi bine termenul de FREAK OF NATURE, dar nu poti sa nu recunosti ca era o persoana interesanta. Ea isi dorea, cu toata sinceritatea, sa distruga barbatii - Motivul? Fiindca si pe ea, anumiti barbati o impiedicasera sa isi implineasca visul. Amicul meu fusese martor felului in care aceasta tipa il 'ajutase' pe iubitul ei, student la medicina, sa devina dependent de droguri si sa-si ruineze viitorul.

'Esti nebuna?', a intrebat-o amicul meu, 'Esti constienta ca cineva poate sa te omoare pentru asta?'. 'Da, sunt nebuna! Oricum nu foloseste la nimic viata mea'. Amicul meu nu aflase niciodata care fusese visul ei, cel pentru care acum distrugea in mod intentionat baietii, dar cred ca nici macar nu conteaza asta. Acest caz este o ilustrare a faptului ca, atunci cand viata te raneste, ai, printre altele, optiunea de a-ti varsa furia si disperarea asupra celorlalti, cum ar fi niste oameni nevinovati.

Iar eu am o vorba... "Nu o poti lua de la capat, dar poti sa dai povestii un alt final'. Cred ca fata respectiva suferea de o nevroza luxurianta si frumos structurata, exact ca si constructia in nisip a pestisorului japonez, exact ca si masinaria din visul lui Charlene. Oare de ce construim toate astea - structuri in nisip misterioase, nevroze, depresii, case, cariere, filosofii, etc? Ar putea fi pentru ca ne dorim iubirea? 

In scenariul apocaliptic al fetei din club, care ii si conduce viata din umbra, este loc si pentru un cavaler pe cal alb, care poate nu doar sa o inteleaga si sa o aprecieze, asa "speciala" cum este ea, dar si sa o determine sa devina o buna gospodina, si, eventual, o mama devotata. In plus, Acela, poate, nu-i asa, sa-i implineasca visul. Hm, ce misiune importanta! Ce importanta este fata de club cand o privesti asa! Ce constructie formidabila este nevroza ei!

Pe fiecare dintre noi ne pune in miscare o fictiune despre sensul vietii. 'Daca viata imi blocheaza zborul, prin intermediul barbatilor, atunci sensul vietii mele este sa blochez zborul barbatilor'. Este bolnav, dar este si interesant si, oarecum, satisfacator, pentru ea, cel putin pe termen scurt. Si, poate, pentru multe alte persoane care fac asta fara sa isi dea seama, involuntar si inconstient.

Hipnoterapeutul Milton Erikson spunea ca in spatele oricarei alegeri se afla o intentie pozitiva - implinire, satisfactie, reusita. Dar vedem bine ca multe alegeri au, in schimb, consecinte negative. Acestea vin atunci cand nu suntem constienti de faptul ca binele nostru este legat de binele comunitatii. Razbunarea, in special razbunarile drastice, cu efecte distructive, nu fac decat sa dinamiteze propria noastra existenta, fiind indreptate impotriva celorlalti, adesea in mod aleatoriu, in stil terorist.

Mai devreme sau mai tarziu, cei din jur vor afla cine suntem si isi vor dori sa ia distanta, sau chiar sa ne opreasca. De aceea, unele dintre constructiile noastre pot sa atraga pretendenti si aliati, prin frumusetea si utilitatea lor, in timp ce altele nu fac decat sa ingrozeaca si sa starneasca repulsia. Oare tu ce construiesti? Sa fie o constructie demna, frumoasa si nobila? Sau este doar un tunel al groazei?

(1) Imaginea Harbour Island, de Amanda B via Flikr, sub licenta CC BY 2.0

(2) Peck, S., (2012), Psihologia Minciunii, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti