Sedentarism si Depresie

Sedentarismul este asociat cu cele mai teribile boli fizice: diabet, boli cardio-vasculare si cancer. Dar sedentarismul este asociat si cu unele forme de patologie psihica: anxietatea si chiar depresia. Oare sedentarismul cauzeaza aceste boli sau este doar un efect al lor?

Da, exista suficiente probe stiintifice care afirma ca exista o relatie de covariatie intre sedentarism si patologia psihica, mai exact depresia si tulburarile de anxietate sunt asociate cu sedentarismul. Desi nu s-au luat masuri la nivel macrosocial (anunturi de interes public sau campanii sociale) de tipul celor luate impotriva fumatului, sedentarismul are consecinte cel putin la fel de nocive asupra sanatatii ca si fumatul.

Excluzand asocierea intre sedentarism si patologia psihica, problemele de sanatate fizica care sunt asociate sedentarismului sunt dintre cele mai teribile si invalidante: diabetul, problemele cardio-vasculare, probleme cu articulatiile, in general, ramolisment prematur, si, nu in ultimul rand, s-a constatat ca inclusiv cancerul are o legatura cu sedentarismul, fiind mai raspandit in randul persoanelor sedentare - riscul persoanelor sedentare de a dezvolta cancerul este cu 66% mai mare.

Cred ca este suficient de ingrijorator acest tablou clinic pe care il alimenteaza, la unison, majoritatea publicatiilor si siturilor care promoveaza stilul de viata sanatos. Dar daca in cazul sanatatii fizice, s-ar putea spune ca o cauza a acestor boli, printre multe altele (bagajul genetic, alimentatia, odihna, etc) este sedentarismul, in cazul problemelor de sanatate psihica despre care vorbeam (depresie, anxietate), lucrurile s-ar putea sa stea usor diferit.

Faptul ca persoanele sedentare sunt in acelasi timp expuse unor forme de patologie psihica, nu ar trebui sa  ne dea de inteles ca sedentarismul este cauza anxietatii sau a depresiei. Stilul de viata sedentar este o emanatie, o transpunere in fapt, in plan concret, a organizarii psihice interne - adica a personalitatii. Cu alte cuvinte, este mai probabil ca sedentarismul sa fie cauzat de un anumit mod de a vedea lucrurile, de o anumita organizare a personalitatii in care tendintele patologice sunt foarte accentuate.

Spre exemplu este cunoscut faptul ca intreg stilul de viata al persoanei depresive (miscare, odihna, alimentatie), este de regula influentat de patologia acesteia, fiecare dintre componentele stilului de viata transformandu-se in simptome ale depresiei - totul se deregleaza. Regimul de miscare al persoanei depresive, in lipsa energiei psihice si fizice este de regula limitat, devenind regimul de miscare al unui suferind, in care imobilizarea la pat este comuna.

Fireste, este o diferenta mare intre o persoana imobilizata la pat si o persoana care merge la serviciu si sta pe scaun 8+ ore pe zi. Dar pot exista asemanari intre acestea, la un nivel subtil.  A ramane pe scaun, imobilizat, este o forma de activitate pe care specia noastra nu a cunoscut-o de-a lungul evolutiei noastre filogenetice. Inaintasii nostri puteau trai in acest fel numai in cazul in care sufereau de o boala grava. De altfel, ati observat ca lipsa miscarii produce efecte imediate: amorteli, dureri, etc.

O persoana sedentara care va dezvolta o patologie psihica de tipul anxietatii si a depresiei are in organizarea personalitatii si in convingerile sale de viata, (denumite "cognitii", in psihologia cognitiva) anumite vulnerabilitati pre-existente. Intr-un articol anterior vorbeam despre felul pesimist de a vedea lucrurile al persoanelor depresive:

EXISTA TREI DIMENSIUNI CRUCIALE ALE STILULUI EXPLICATIV (felul cum interpretam faptele realitatii): PERMANENTA, PUTEREA DE RASPANDIRE SAU GENERALIZAREA SI PERSONALIZAREA.

• Permanenta - Oamenii care renunta usor cred ca motivele evenimentelor neplacute ce li se intampla sunt permanente. Evenimentele negative vor persista, le vor afecta viata intotdeauna. Ex. "Sunt terminat" / "Nimic nu are efect".

• Puterea de raspandire: specific vs general - Depresivii se dau de ceasul mortii cu privire la orice. Fac o catastrofa din toate. Cand un singur fir al vietii lor se rupe, e ca si cand s-ar fi destramat intreaga textura. Ex. "Eu sunt respingator" / "Ceilalti nu vor sa ma ajute niciodata".

• Personalizarea: internalizare vs externalizare - Oamenii care se auto-invinovatesc cand sunt confruntati cu un esec au, ca urmare, o stima de sine foarte deficitara. Isi inchipuie ca sunt lipsiti de valoare, de talent si nedemni de a fi iubiti. "Este doar vina mea" / "Problema este cu mine".

Va imaginati ca atunci cand vezi viata in acest mod, iti mai raman putine lucruri de facut. Orice initiativa iti este blocata de acest mod de a privi lucrurile fiindca orice initiativa ai avea, aceasta va fi ruinata de tine insuti, de ceilalti sau de curgerea si procesul vietii in care raul si imperfectiunea precumpanesc - sau cel putin asa crede o persoana depresiva.

Lucrurile nu stau mai bine nici cu anxiosii, care, spre deosebire de cei depresivi, nu au ajuns inca la certitudinile de mai sus, in schimb se tem teribil ca depresivii au dreptate, lucru care ii determina sa se retraga, intr-o asa zisa "zona de confort" - pe un scaunel, cuminti, de exemplu, dar pastrand o furtuna uriasa in suflet.

Modul de a vedea lucrurile al depresivilor este "poetizat la maximum". Doresc sa mentionez faptul ca am preluat aceasta sintagma din opera lui John Gray, care spunea in cartea "Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus" ca femeile obsnuiesc sa "poetizeze adevarul" - adica sa foloseasca anumite dramatizari, anumite exagerari prin intermediul carora reusesc sa intre intr-un contact mai profund cu cei din jur.

Avand nevoie de asigurari si de protectie, femeia foloseste aceasta "licenta  poetica" pentru a consolida legatura cu persoanele semnificative (de ex. partenerul) si a invatat ca oamenii ii vin in ajutor sau vin in intampinarea nevoilor ei afective atunci cand drama este mai mare - de unde si imperativul de a face aceasta drama cat mai mare, cat mai vizibila.

Astfel, ea foloseste termeni categorici precum "intotdeauna" / "niciodata" / "este halucinant" / etc, si generalizari ("toti ma urasc" / "toti functionarii sunt niste nesimtiti"), care au tocmai rolul de a accentua drama, de a produce o reactie emotionala in jur. Nu spun ca este gresit sa faca asta, insa mi-e teama ca uneori acest mecanism care le hraneste dependenta de cei dragi poate da rateuri uneori. Unul dintre aceste rateuri este "neputinta invatata" - inclusiv neputinta de a ne misca.

(1) Imaginea Temple of Bel - Jo, de New Palmyra, via Flikr, sub licenta Public Domain

(2) TIME, (acc. 13.10.2017), Sedentary Behavior Can Increase Your Cancer Risk by up to 66%, website: TIME

(3) Bel Marra Health, (acc. 13.10.2017), Sedentary Lifestyle Found to Increase Anxiety and Depression Risk, website: Bel Marra Health