Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

luni, 26 decembrie 2016

Psihologia Norocului

Sunt un fost copil al Epocii de Aur. La revolutie aveam 13 ani. Nu stiu daca a reusit sa ma traumatizeze Ceausescu, dar sunt aproape sigur ca lui i se datoreaza faptul ca nu cred in noroc.




Nu cred in norocul chior, care apare in absenta meritului, desi, trebuie sa recunosc ca acesta exista - poate doar ca o exceptie de la regula si in mod temporar. Cred in schimb in faptul ca "norocul si-l face omul cu mana lui". Privind in jur, ne dam seama ca aceasta nu este obligatoriu o lume a meritocratiei, dimpotriva.

Psihologii ne spun adesea ca lumea nu este dreapta, si ar trebui sa acceptam asta ca atare, ceea ce se cheama ca devenim realisti. In psihologia cognitiva apare chiar ceea ce se numeste "ipoteza lumii drepte", sau tendinta oamenilor de a considera ca exista o dreptate divina ce intervine in majoritatea situatiilor - sa fie de vina literatura pentru asta? Va inchipuiti cat de trist este sa descoperi ca dreptatea divina lipseste iar raul este recompensat uneori, in timp ce binele este ignorat. 

Nu este o lume dreapta din mai multe motive: unii au un start mai bun in viata, iar cei mai putin norocosi, oricate eforturi ar face, cu greu ajung sa obtina nivelul de statut pe care altii, pur si simplu il mostenesc sau il ating prin eforturi minime, cum ar fi sa se prezinte in locul potrivit la momentul potrivit. E simplu sa ai succes... atunci cand... ai putin noroc, nu-i asa?




Cu toate acestea, psihoterapia nu incurajeaza credinta in noroc, iar unul dintre scopurile principale ale acesteia este sa ii implice pe clienti / pacienti in propria lor viata, in rezolvarea problemelor personale, prin eforturi de a schimba ceea ce nu le convine, sau, daca asta nu se poate, de a accepta situatia ca atare, apreciind partile bune ale acesteia - un mod de a "deveni norocos" printr-o atitudine mentala... "norocoasa" - cu alte cuvinte, norocul poate fi si o stare de spirit.

Si este o stare de spirit foarte interesanta, prin magnetismul de care dau dovada cei ce traiesc aceasta stare, si o stare "fertila" as putea spune, caci, din aceasta pot sa se nasca tot felul de lucruri frumoase, cum ar fi puterea de munca, increderea in fortele proprii si in lumea din jur, capacitatea de auto-depasire, capacitatea de integrare in societate, etc. Dar cum tot ce e mult strica, s-ar putea ca doar excesul de multumire cu ce avem sa ne determine sa ramanem pe loc, la ceea ce avem - nici prea norocos nu e bine sa fii!

Straduinta este mama norocului. Benjamin Franklin
Cred foarte mult in noroc si am descoperit ca pe cat muncesc mai mult, cu atat mai norocos devin. Thomas Jefferson 
In ciuda faptului ca aceasta nu este o lume dreapta, iar Norocul pare ca este de partea unor persoane care nu il merita intotdeauna, lumea psihoterapiei incearca sa isi pozitioneze "oaspetii" (clienti, pacienti) intr-o relatie rationala cu problemele vietii, sau altfel spus, de a pune in valoare acele atitudni personale recunoscute de bunul simt comun si de cercetarea stiintifica ca reprezentand resurse pentru gestionarea problemelor vietii.

Intr-o lume in care depindem mai curand de "predispozitiile astrale", in special acum, la cumpana dintre ani, cand dau buzna astrologii sa ne explice cum stau lucrurile in 2017, psihologia isi doreste sa ne faca constienti de ceea ce putem face realmente pentru a ne "imbunatati destinul", caci boala psihica, in fond, este o problema de atitudine: a dori ceea ce nu poti obtine sau a astepta sa ti se rezolve problemele de la sine.

S-a demonstrat stiintific faptul ca la cei care dezvolta PTSD (Post-Traumatic-Stress-Disorder), cum ar fi cei care au suferit abuzuri sexuale, atitudinea de invinovatire a celorlalti sau de invinovatire a propriei persoane reprezinta "cheia" intelegerii acestei tulburari. Psihoterapia incearca in astfel de cazuri sa descopere modul in care abuzul te-ar putea face o fiinta umana mai sensibila si competenta in ce priveste intelegerea si oferirea suportului pentru cei ce traverseaza situatii similare, abilitati esentiale in profesiile cu un pronuntat caracter social si inter-personal.

De asemenea, este o lume care doreste sa spiritualizeze norocul, sa il aduca la confluenta intre psihologie si superstitie, si asa a aparut filmul Secretul, pe care unii l-au interpretat ca pe un indemn la "tanjeala sistematizata", pentru ca prin tanjeala "sa atragem norocul" - e o stiinta a tanjelii sau a norocului, daca doriti, in care realismul aproape ca nici nu mai conteaza, ce sa mai vorbim despre bun simt comun!

Faptul ca exista foarte multe situatii in care legatura intre cauze si efecte este mai putin evidenta, datorita incertitudinilor si lipsei de cunoastere, face ca acest concept de "noroc" sa devina foarte tentant ca si mod de a da sens lucrurilor. Vreau doar sa atrag atentia la influenta pe care o are asupra noastra credinta in noroc si respectiv in ghinion. Si poate ca jucatorii de cazinou, "de cariera", si vietile lor sfaramate, sunt cea mai buna forma de a ilustra efectele acestei credinte asupra stilului nostru de viata.

Iata, dupa parerea mea, care sunt efectele credintei in noroc si ghinion:
  • Mentale: Credinta in noroc si in ghinion determina aparitia unor asteptari nerealiste, disproportionate in raport cu situatia de fapt si o viziune "romantica", "Plopul ar putea sa faca pere iar rachita micsunele, daca as avea putin noroc.". Aceasta credinta ofera si o scuza ideala pentru comportamentele dezadaptative (pasivitatea, tanjeala), cea mai buna scuza din lume "nu am noroc, deci nu pot face nimic pentru a-mi imbunatati situatia". 
  • Emotionale: La nivel emotional, credinta in noroc si ghinion are drept efect suficienta instabilitate, cu trasaturi bipolare - cand "prea sus" (efectul romantismului, al visurilor fara de cusur), cand "prea jos" adica in depresie (efectul infirmarii asteptarilor nerealiste), cand suntem nevoiti sa dam piept cu realitatea si sa ne trezim. 
  • Comportamentale: Se poate vorbi despre un stil de viata dominat de visare fara de sfarsit, de pofte si tendinta de "validare imediata", sau altfel spus, incercarea de implinire a dorintelor prin riscuri irationale, care incearca sa "forteze norocul". Intre aceste sesiuni de risc irational se intinde pasivitatea a-tot-cuprinzatoare, contemplarea intunecata a "lipsei de noroc".
Cei care cred in noroc, nu se afla la munca, (sau se afla la munca in mod formal), desigur, ei se afla in locurile unde isi inchipuie ca se afla oportunitatile, prin baruri, prin cazinouri, la distractie, acolo unde se afla oamenii cu bani sau acolo unde stiu ca se pot obtine bani cu ceva mai putin efort. Le este greu sa priceapa faptul ca odata cu banii pe care ii obtin usor (sau nu), se pricopsesc cu tot felul de slabiciuni si vulnerabilitati: vicii, dependete de substante sau oameni, un caracter viciat si o vointa bolnava (Stiati ca exista vointa?).

Poate cea mai urata consecinta a credintei in noroc este subdezvoltarea personalitatii. Cand oamenii cred in noroc, in loc sa creada in munca si eforturi oneste, aptitudinile si abilitatile lor raman intr-o stare latenta, pentru ca nu se investeste timp in dezvoltarea lor. De asemenea, stima de sine este avariata grav atunci cand ne definim valoarea in functie de "cat noroc avem", in loc sa crestem in ochii nostri prin incercarile oneste de a ne cladi o reputatie, de a ne integra in societate, de a servi acesteia, caci ce noroc este mai mare decat acela de a sluji?

Pe cat de romantice sunt asteptarile noastre, pe atat de jalnica este prestanta sociala a celor ce cred in noroc. Se viseaza traind o viata de huzur, dar sunt nevoiti sa se imprumute mereu de la cei care pun osul la treaba. Sau se aspteapta sa intalneasca "marea iubire", in persoana printului pe cal alb, dar raman mereu singuri si deprimati... fiindca "nu au noroc in iubire", iar toti cei pe care ii intalnesc sunt plini de defecte insuportabile.
Iata dupa parerea mea, care sunt cele mai importante trasaturi ale oamenilor norocosi:










(1) Imaginea Good Luck & Good Light, de Luca Rossato, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Scientific American, (acc. Dec 26, 2016), As Luch Would Have it, website: Scientific American

(3) Forbes, (acc. Dec 26, 2016), Six Things Lucky People Do, Theat Others Don't, website: Forbes

(4) Bustle, (acc. Dec 26, 2016), Are Some People Luckier?, website: Bustle

(5) The Guardian, (acc. Dec 26, 2016), The Psychology of Luck: how superstition can help you win, website: The Guardian

(6) 99U, (acc. Dec 26, 2016), 4 Traits all lucky people have in common, website: 99U

(7) Wikipedia, (acc. Dec 26, 2016), Just World Hypothesis, website: Wikipedia

(8) Elements Behavioral Health, (acc. Dec 26, 2016), Victims of Childhood Sexual Abuse, website: Elements Behavioral Health



Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu