Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

joi, 25 decembrie 2014

Salutul Romanesc

S'il vous plait monsieur... Ei bine, nu e intamplator ca exista un salut romanesc... Noi toti suntem cei care am facut posibila existenta unui astfel de salut... prin iluzia bunatatii noastre. Nu, nu esti mai bun daca dai de pomana.




Poate ca ati observat faptul ca, de sarbatori, apar mai multi copii pe strazi, cersind "ceva de mancare". Sau poate ati observat ca se inmultesc cei care, in fiecare zi, cersesc pe strada. Ei bine, vreau sa va impartasesc cazul unuia dintre ei, pe care l-am cunoscut personal.  

Numele lui este Silviu si are 15 ani. L-am intrebat la inceput de ce cerseste pe strada, de ce nu se afla intr-o institutie a statului daca parintii sai nu au posibilitati? Mi-a raspuns ca i-ar place si lui sa fie acolo dar ... ei bine, nu il lasa parintii! Mi-a marturisit ca dupa nastere, a fost dus la casa de copii, dar pe la varsta de 6 ani, pe mama sa a apucat-o 'iubirea materna' si l-a retras de acolo.  

Ce a gasit Silviu acasa? Din pacate a gasit niste parinti alcoolici si abuzivi, din partea carora nu primea decat bataie si pentru care trebuia sa cerseasca toata ziua pe strazile reci ale Brasovului. Nu i-a trebuit mult lui Silviu pentru a intelege ca asa nu are niciun viitor si pentru a se intoarce la casa de copii. Surpriza insa: de fiecare data cand ajungea acolo, de tot atatea ori veneau parintii sai 'iubitori' sa il scoata, cu forta. Iar scenele respective erau dintre cele mai sfasietoare - Silviu se agata de angajatele institutiei si tipa 'nu ma lasati! nu ii lasati sa ma ia!!'  

Parintii lui Silviu depindeau acum de el, caci cersitul era pentru ei o sursa de venituri - singura. Ei sunt capabili sa ofere mita autoritatilor pentru a primi acest copil - mijloc de trai. Din pacate, dragostea e ultimul lor motiv...  

Poate credeti ca este uman sa oferiti un leu copiilor care pierd timpul pe strazi. Ganaditi-va insa inainte sa o faceti, daca este cu adevarat util acest gest. Intrebati-va daca nu cumva in spatele acestui copil, care ar putea sa se afle intr-o institutie si, in cel mai fericit caz, ar putea sa invete o meserie pentru viitor, nu se afla o familie de alcoolici care fac copii pentru a avea o sursa de venit.

Daca mai multi oameni ar cunoaste aceste realitati, si daca am inceta sa hranim acest sistem, probabil ca am vedea mai putini copii cersind pe strazi, si ne-am simti mai putin vulnerabili in fata acestora.

Caci asa este - un copil caruia ii oferiti ceva, nu invata mare lucru despre viata, nici despre resursele sale, si nici despre umanitate. Iar cand lumea va inceta sa ii mai dea, nu e sigur ca va gasi o alternativa, dimpotriva. Iar atunci copiii nostri, carora incercam sa le oferim ce avem mai bun, nu se vor simti mai in siguranta...

Din pacate, pomana pe care o dati nu face niciun bine, nimanui. Este doar o iluzie inspirata din cartile sfinte si pe care o speculeaza cersetorii si cei care ii manipuleaza. In momentul de fata, statul le-ar putea veni in ajutor acestor copii, oferindu-le o educatie si o specializare, daca nu ar exista parintii lor, care ii vor acasa, pentru a trai de pe urma lor.  

Nu doar ca nu faceti niciun bine oferind pomana acestor copii. Dar faceti un rau enorm societatii, in ansamblul ei. In scurt timp, strazile se vor umple de astfel de copii, caci ceva care functioneaza si aduce profit, ii atrage si pe altii. Copiii respectivi, in lipsa unei educatii, vor sti numai ce i-au invatat parintii: a face copii si a-i trimite la cersit. Sau poate, mai rau, vor deveni infractori de cariera.  

Decat sa iti ofer un peste, mai bine te invat sa pescuiesti. Proverb Chinezesc

Cred ca merita sa ne gandim serios la aceste lucruri. Cel putin urmati-mi exemplul si incercati sa vorbiti cu cei carora le dati bani de pomana. Veti fi probabil la fel de socati de povestile pe care vi le vor spune. Poate ca refuzand sa le mai dati, va veti simti mai putin crestini si poate va veti teme ca veti ajunge in iad... din pacate, lucrurile sunt mai complicate decat atat ...  





Show comments
Hide comments

4 comentarii:

  1. Recunosc ca dau de pomana, dar niciodata bani. Doar sucuri, ceaiuri, dulciuri, mancare.
    Ma intreb de ce autoritatile nu pot face chiar nimic in privinta lor?

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevarat ce spui... Insa, spune-mi cum poti sa treci pe langa un copil de 7-8 ani care vinde urzici, bureti sau alte fructe, fara sa te gandesti la nevoile lui, incepand de la cele primare, pana la ce se poate intampla daca nu aduce nimic acasa? Copilul pe care l-ai cunoscut isi dorea sa scape, cunostea si o altfel de viata, dar cei care au trait mereu in mediul respectiv? Ei nu au orizonturi, pentru ca nu le cunosc, si atunci este foarte dificil sa incepi o discutie cu ei. Cat despre insitutiile statutului... in cele in care am intrat le ofera copiilor doar un acoperis deasupra capului, in rest, aceste camine pentru copii sunt o alta modalitate de a face sa dispara banii din bugetul statului. Incepand de la conditiile de viata, pana la personalul care ar trebui sa se ingrijeasca de nevoile acestor copii.
    Si da, lucrurile sunt mai complicate decat atat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma bucur ca am reusit sa va provoc.
    @Moonlight - poate ca asa este cel mai bine. Probabil ca nu vor dezvolta obezitate. :P
    @Cristina - cred ca institutiile nu sunt perfecte, si totusi, nu vad alta solutie. Ce vroiam sa sugerez este faptul ca noi intretinem un stil de viata parazitar prin asa-zisa noastra bunatate. Aceeasi mentalitate pare a-i domina si pe cei care, avand resurse, prefera sa dea de pomana decat sa isi plateasca datoriile catre stat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cei cu resurse care dau de pomana decat sa isi plateasca datoriile la stat, banuiesc ca faci referire la rambursarea tva-ului, pai asta nu este pomana, ci doar un mijloc acoperit de a fenta statul.

    Am sa-ti dau un exemplu de copil pe care acum 6 ani ai fi putut sa-l intalnesti pe strada in Iasi vanzand flori. Vorbim despre un copil de 9 ani, de etnie roma pe care il intalneam o data pe saptamana la "Salvati copiii". Am observat inca de la inceput ca el era unul dintre cei mai ingrijiti copii, mereu curatel si imbracat chiar bine. Intr-o zi chiar l-am felicitat pentru asta, lucru de care el era foarte mandru, si mi-a spus: "Chiar va place doamna? Eu mi le-am cumparat, din banii pe care ii castig din vanzarea florilor. Aproape in fiecare dimineata merg si vand flori si dupa plec la scoala." :)

    Daca, macar asistentii sociali si-ar indeplini sarcinile de servici cu constiinciozitate, am putea sti mai exact pentru care copil institutia ar fi o mai buna solutie decat familia (si repet, aici vor gasi un acoperis deasupra capului si ceva mancare, neglijenta si abuzurile nu vor iesi niciodata la suprafata), si pentru care copil ar fi mai bine ca statul sa sustina familia respectiva, pentru ca aceasta sa reuseasca in continuare sa ramana unita.
    Este ciudat (sau nu), ca statul nu incurajeaza adoptia avand o lege atat de rigida, ca pare a fi multumit cu numarul mare de copii pe care il are in ingrijire si ca nu observa efectele negative pe care le provoaca slaba functionare a institutiilor pe care le coordoneaza.

    Da, as intretine un stil de viata parazitar daca as accepta sa ofer bani unui grup de copii de etnie roma, grup de care ma feresc, pentru ca a-ti scoate portofelul in fata lor e ca si cum le-ai spune "scapati-ma de el" :D

    RăspundețiȘtergere