Stresul (NU) Ne Doboara

Este adevarat: stresul are o influenta asupra sanatatii noastre fizice si psihice. Dar nu ar trebui sa subestimam factorii stilului de viata. Ameliorarea stilului de viata este cel putin la fel de importanta ca si gestionarea adecvata a factorilor de stres.

☆ ☆ ☆

Dupa cum ati observat, fiecare dintre noi are cateva credinte stranii care ne fac nu doar diferiti unii de altii dar si influenteaza modul in care se desfasoara viata noastra, alegerile pe care le facem si consecintele pe care le suportam. Cele mai importante dintre aceste consecinte sunt acelea care privesc sanatatea noastra fizica si mentala, caci ce este mai dramatic pentru om decat pierderea sanatatii? Blogul Psihopedia si-a facut un obicei din a pune in lumina cele mai raspandite mituri urbane care ne influenteaza existenta si, desigur, starea de sanatate de care ne bucuram. 

Azi mi-am propus sa vorbesc despre credinta potrivit careia stresul este principala cauza a imbolnabirilor. Ei bine, exista ceva adevar aici, caci nu degeaba exista domeniul medicinei numit Psihosomatica, dar mi-e teama ca multi dintre noi au luat aceasta realitate drept scuza pentru a-si permite un stil de viata si in special o alimentatie care nu tine cont de absolut nimic. Voi incerca sa sintetizez aceasta credinta in cele ce urmeaza:

Bolile precum diabetul sau cancerul sunt cauzate de furie si problemele in familie. Atunci cand ne certam si tipam unii la ceilalti, rezultatul este o boala precum diabetul. 

 In primul rand, de fiecare data cand vorbim despre etiologia unei boli ajungem la explicatii multi-factoriale, indiferent ca vorbim despre o boala a corpului fizic sau despre o boala psihica. Cu alte cuvinte, exista intotdeauna mai multi factori care interactioneaza pentru a ne aduce la un anumit rezultat. In ciuda progreselor stiintei nu am reusit inca sa izolam acesti factori cauzali pentru a putea spune cu certitudine care este ponderea fiecareia dintre cauze in etiologia bolilor. Este cert insa faptul ca o explicatie precum cea citata mai sus nu poate fi luata in serios, fara a mentiona restul factorilor implicati.

Iata care sunt factorii luati in calcul in etiologia celor mai multe dintre boli, inclusiv a celor psihice:

• MOSTENIREA GENETICA ~ (tipul de sistem nervos mostenit, posibilitatile sistemului imunitar, anumite vulnerabilitati genetice, etc) La acest capitol nu sunt prea multe de facut, din moment ce ai castigat sau nu loteria genelor, desi, mai nou exista teoria potrivit careia stilul de viata poate influenta in bine (dar si in rau) modul in care bagajul genetic ne ajuta pe noi, dar si pe urmasii nostri, acesta producand anumite schimbari in configuratia genelor.

• STILUL DE VIATA ~ (alimentatie, miscare, odihna) - pe langa toate problemele pe care le cauzeaza alimentatia de tip fast food, aceasta este asociata si cu depresia, potrivit unui studiu realizat in Spania. De asemenea, un studiu realizat in Australia demonstreaza faptul ca riscul de a dezvolta depresie si ideatie suicidala creste direct proportional cu [virgula] cantitatea de sucuri (soft drinks) consumate pe zi. 

• FACTORII DE STRES ~ Vorbim aici, la modul general, despre tot ceea ce reprezinta o schimbare a modului cum se desfasoara viata noastra: pierderea unui membru al familiei, schimbarea scolii sau a serviciului, pierderea serviciului sau o unei relatii precum si prezenta riscului legat de astfel de lucruri. 

• MODUL CUM GESTIONAM STRESUL ~ Prezenta factorilor de stres in viata noastra este asociata conditiei umane si nu putem preintampina si nici elimina astfel de factori. In ciuda acestui fapt, putem invata sa gestionam mai bine stresul produs de acestia prin tot felul de strategii despre care voi vorbi spre finalul articolului. 

Dupa cum am incercat sa va sugerez, pana si bolile psihice par a avea o legatura cu alimentatia noastra, desi, s-ar putea argumenta aici faptul ca exista factori cognitivi si legati de modul de a gestiona stresul care atarna mai greu decat dieta in sine. Dar intrebati-va cat de importanti sunt factorii legati de stilul de viata in ce priveste bolile corpului fizic daca aceastia sunt asociati inclusiv cu sanatatea mentala! Nu doresc sa va povestesc despre toate studiile prin intermediul carora s-au stabilit legaturi intre alimentatie sau sedentarism si diabet, cancer si alte boli care aduc atata suferinta in viata noastra dar fiti convinsi ca ele exista si sunt usor de gasit la o cautare pe internet. 

Revenind la Psihosomatica si la modul in care stresul ne influenteaza intr-adevar sanatatea fizica, nu mai este o simpla ipoteza aceea ca in realitate factorii de stres pe care ii gestionam in mod deficitar produc o slabire a auto-controlului si o conduita de risc in ce priveste stilul de viata (alimentatie, odihna, miscare) pe care o putem aduce in discutie atunci cand vorbim despre legatura intre stres si imbolnavire. Altfel spus, nu stresul in sine produce cele mai grave consecinte asupra sanatatii noastre ci faptul ca, atunci cand il gestionam in mod deficitar, acesta ne face nepasatori in ce priveste stilul de viata (ce, cat si cum ne alimentam sau regimul de miscare raportat la consumul de alimente cu aportul lor energetic si nutritiv). 

Fiindca, cel putin in orasul Brasov pare sa fi venit iarna, este cunoscuta afectiunea psihica numita Tulburarea Afectiva Sezoniera sau Depresia de Iarna care ii afecteaza pe cei meteosensibili. Este interesant faptul ca unul dintre simptomele acestei tulburari este tocmai tendinta de a consuma alimente de tip fast - food. Putem deci vorbi despre un cerc vicios: depresia ne impinge catre alimente de tip fast food in timp ce acestea din urma nu ne salveaza de depresie, dimpotriva. Din pacate, ele ne protejeaza cu atat mai putin de afectiuni precum diabetul, cancerul sau sindromul metabolic. 

Sindromul metabolic reprezinta o categorie de boli care se produc impreuna si care cresc riscul de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral (AVC) si diabet de tip 2. Sindromul metabolic se refera la prezenta a cel putin 3 dintre urmatoarele afectiuni: hipertensiunea arteriala, toleranta scazuta la glucoza, excesul de grasime ponderala in jurul taliei, niveluri peste normal ale trigliceridelor si nivele scazute ale colesterolului bun. Daca ai doar una dintre aceste afectiuni nu inseamna ca suferi de sindrom metabolic. Insa inseamna ca ai un risc mai mare de boala severa. Iar daca dezvolti mai multe boli din aceasta categorie, riscul de complicatii, precum diabetul de tip 2 si bolile cardiovasculare, este si mai crescut. Daca suferi de sindrom metabolic sau de una din componentele sale, schimbarile majore in stilul de viata pot sa intarzie si chiar sa previna dezvoltarea problemelor de sanatate severe. Sursa: ReginaMaria.ro

Asa cum am promis, va prezint in continuare cele 3 tipuri de strategii de lupta cu stresul.

• Strategiile centrate pe evaluare ~ sunt acele mecanisme de coping care implică schimbarea mentalitatii sau efortul de schimbare a atitudinii mentale fata de o anumita problema. Spre exemplu, in loc sa suferim pentru ca ceva frumos s-a terminat, putem sa ne bucuram pentru ca a existat. Sau in loc sa ne gandim la calitatile unui fost partener, ne gandim la defectele sale, ceea ce ne poate ajuta sa depasim durerea despartirii. 

• Strategiile centrate pe problema ~ sunt cele care modifica comportamentul persoanei. Un bun exemplu în acest sens este să inveti ceva nou, sa implementezi o solutie, sa actionezi pentru a influenta un anumit rezultat. De exemplu sa inveti sa gatesti in loc sa te lasi prada deznadejdii ca vei fi judecata.

• Strategiile centrate pe emotie ~ includ alterarea emotiilor cuiva pentru a tolera sau elimina stresul. Exemplele includ distragerea atenției, meditatia si tehnicile de relaxare. De asemenea, o excursie, o vizita la prieteni sau un serial pe Netflix. Principiul distragerilor este simplu: a face ceea ce iti face placere. Totusi, aceste strategii nu sunt potrivite pentru toate tipurile de factori de stres, ele reprezentand adesea doar o amanare a confruntarii cu problema.

Mesajul articolului de azi a fost, in esenta, acela ca factorii de stres ne pot face rau dar nu in masura in care credem noi si nu in modul in care ne imaginam. Mai mult decat factorii de stres ar trebui sa ne ingrijoreze efectul pe care factorii de stres il au asupra stilului nostru de viata (conduita de risc) si desigur, ar trebui sa ne ingrjoreze obiceiurile noastre alimentare pe care le imprumutam de la ceilalti fara sa ne intrebam care sunt avantajele si dezavantajele acestora pe termen lung. 

(1) Imaginea Woman With Sunglasses Holding Cans of Soda, de Mahdi Chaghari, via Pexels

(2) Science Daily, (acc. 22.09.2022), Link between fast food and depression confirmed, website: Sciencedaily.com

(3) National Library of Medicine, (acc. 22.09.2022), Soft drink consumption and mental health problems among adults in Australia, website: Pubmed.ncbi.nlm.nih.gov

Continue reading

stres

Stresul la Psihopati

O intrebare care se afla pe buzele tuturor a fost cea care se refera la sanatatea mentala a lui Vladimir Putin. In 3 articole anterioare am incercat sa identific un posibil potret al personalitatii dictatorului rus pe baza unor speculatii rezonabile. In articolul de fata vom descoperi ce anume ar putea determina o personalitate de acest tip sa se comporte in acest mod. 

☆ ☆ ☆

Toata lumea s-a intrebat daca tipul a luat-o razna. Din moment ce actiunile sale incep sa ne priveasca in mod direct, in special prin amenintarile pe care le face, in stanga si in dreapta, probabil ca Putin nu mai e in toate mintile. Exista insa printre noi persoane care ii cunosc mai bine istoricul, activitatea si povestile sinistre, ramase neclarificate, care ne spun ca numai fiindca nu l-am cunoscut si nu ne-a interesat viata lui, nu am fost capabili sa prevedem ceea ce se intampla acum la granitele noastre. 

Daca ne-ar fi interesat viata si activitatea personajului, am fi stiut ca are o poveste lunga cu opozitia din Rusia, care a devenit tot mai anemica pe masura trecerii timpului, si a carei figuri emblematice au fost eliminate din centrul atentiei publicului fie prin expatriere, fie prin trimiterea la puscarie, pentru motive indoielnice, fie prin eliminarea fizica. Exista o lista lunga de nume care au incercat sa faca opozitie in Rusia dar asta le-a adus extrem de mult ghinion. 

De asemenea, daca ne-ar fi interesat viata si activitatea lui Putin, am fi stiut ca a tot inceput razboaie cu numeroase dintre popoarele din jur. El a devenit acel personaj providential care apara Rusia de NATO, desi ar fi greu de demonstrat in mod concret ce face NATO impotriva Rusiei, in afara de faptul ca se extinde, poate fiindca popoarele isi doresc garantii de securitate si le gasesc intr-o organizatie care cel putin isi respecta membrii. Modul prin care Rusia impiedica extinderea NATO este inventarea unor revendicari si dispute teritoriale care impiedica orice tara sa intre in NATO, potrivit statutului acestei organizatii. S-a intamplat cu Georgia, a carei teritoriu a fost ciuntit de armata rusa, iar acum istoria se repeta cu Ucraina. 

Cu alte cuvinte, Putin mentine aceste state in sfera de influenta a Rusiei, nu prin seductie, asa cum face NATO si cum ar face orice entitate intr-o lume civilizata, ci prin forta bruta. Rusia lui Putin nu doreste sa fie iubita, fiindca stie ca nu poate obtine asa ceva, dar pastreaza celelalte state in sfera sa de influenta in ciuda faptului ca primeste in schimb ura in cea mai pura forma. Iar asta spune multe despre personalitatea si viziunea asupra lumii a celui care conduce la ora actuala Rusia. Am vorbit despre acest profil de personalitate in 3 articole trecute in care incercam sa sugerez, cu dovezile aferente, ca exista tendinte paranoide, antisociale si narcisice in acest profil de personalitate.

Dar existenta acestor trasaturi explica actiunile pe care noi le suspectam acum de a fi irationale si imprevizibile? Ei bine, le explica, dar nu in totalitate. Mi s-a parut interesant de stabilit in ce conditii o personalitate in care exista o imbinare de trasaturi de tip narcisic, paranoid si antisocial ar putea sa degenereze sub aspectul deciziilor si al comportamentului, in asa masura incat aceste decizii si acest comportament sa socheze o lume intreaga. Sa le luam pe rand si sa ne intrebam cand anume o personalitate de tip narcisic, paranoid sau antisocial ajunge sa se comporte mai curand aberant. Raspunsul general ar fi ca se comporta aberant atunci cand acestea sunt stresate, dar ne-ar putea interesa la fel de mult cand anume devin stresate aceste personalitati, si ce anume le impinge la actiuni si comportamente aberante.

Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scintiera ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt. Alexandru Lapusneanu, de Costache Negruzzi

1. Personalitatea de tip Antisocial

• PLICTISEALA

• NEVOIA DE SENZATII TARI

• OPORTUNITATEA DE CASTIG

• NEVOIA EGOCENTRICA DE VALIDARE SI PUTERE

2. Personalitatea de tip Narcisic

• NERECUNOASTEREA AUTORITATII DE CATRE CEILALTI

• LIPSA SUCCESULUI SOCIAL

• NU ESTE CENTRUL ATENTIEI

• LIPSIREA DE PRIVILEGII

• DORINTA DE A LASA CEVA GRANDIOS IN URMA

3. Personalitatea de tip Paranoid

• SENTIMENTUL CA ESTE AMENINTAT

• PIERDEREA AUTORITATII /DOMINATIEI

• SENTIMENTUL CA ESTE EXPLOATAT

• SENTIMENTUL CA ESTE TRADAT

• CRITICA CELORLALTI 

• INTERACTIUNEA CU "CEILALTI"

Aveti in lista de mai sus tot atatea posibile motive care s-ar putea afla la baza unui comportament pus in scena de o personalitate de tip Narcisic, Anti-social sau Paranoid. O parte dintre aceste motive sau o combinatie a acestora ar putea fi mult mai importante in cazul de fata decat restul. De altfel, cred ca nu este o intamplare faptul ca fiecare dintre acesti agenti de stres specifici acestor tulburari de personalitate par sa vorbeasca exact despre ceea ce se intampla zilele acestea dincolo de granita. Probabil ca nu trebuie sa mai explic de ce Putin ar putea avea sentimentul ca a fost tradat, ca a fost lipsit de privilegii sau ca si-a pierdut influenta in zona. Logica privata a puterii de la Moscova a avut destule momente pe parcursul istoriei in care s-a facut simtita: noi nu suntem ca toti ceilalti, noi avem drepturi in plus iar ceilalti, in mod ideal ar trebui sa depinda de ce vrem noi. E greu sa nu te comporti abuziv atunci cand functionezi pe baza acestor judecati.

Revenind acum la intrebarea initiala: daca Putin are probleme psihice, ei bine, globul meu de cristal psihologic spune ca, desi nu ar trebui sa ne surprinda prea tare actiunile sale de azi, este totusi posibil ca Putin sa fi intampinat mai multe surse de stres decat pana acum, ceea ce l-a impins la actiuni radicale. Vorbim de exemplu despre faptul ca Rusia nu mai este cool pentru statele din jur, asa cum probabil si-ar fi dorit el, intr-un moment in care avea nevoie sa fie in centrul atentiei si sa straluceasca, caci patria ii cere fapte de eroism, progres si propasire. Apoi, fiindca pe plan material nu mai are prea multe de demonstrat, avand tot ce-i trebuie, a descoperit probabil nevoi noi si superioare, potrivit piramidei necesitatilor a lui A. Maslow, cum ar fi necesitatea de a lasa ceva in urma, fie macar cu forta si cu mainile pline de sange nevinovat. 

(1) Imaginea Black Smoke, de Pixabay, via Pexels

Continue reading

stres

Creierul Lor Nu Are Nicio Sansa

Este titlul dramatic al celui mai interesant capitol din cartea Taramul Fantomelor Infometate, scrisa de Gabor Mate, un om care si-a dedicat intreaga cariera studiului adictiilor. Concluziile sale sunt mai curand pesimiste dar, nu-i asa, ele trebuie respectate.

☆ ☆ ☆

Un studiu celebru, care incearca sa demonstreze natura adictiei, a fost realizat de catre Bruce Alexander, cercetator la o universitate din America. Dupa cum reiese din videoclipul de mai jos, Bruce Alexander a avut indrazneala de a pune la indoiala rezultatele studiilor precedente, in care rozatoarele aflate in izolare preferau sa foloseasca acea pedala care, odata apasata declansa administrarea unei mici doze de heroina. Dupa cum va imaginati, animalele au apasat pedala respectiva uitand ca mai trebuie sa si manance sau sa se odihneasca, gasindu-si pe aceasta cale obstescul sfarsit. 

Parea ca se contureaza o concluzie destul de limpede: drogul este atat de periculos incat, o singura doza iti va schimba cu totul personalitatea si te va duce rapid in mormant. Dar Bruce Alexander a observat aceste experiemente dintr-o perspectiva diferita: poate ca studiul acesta nu dovedea decat faptul ca sobolanii aflati in izolare se comporta in acest mod. Ce s-ar intampla oare daca rozatoarele ar fi plasate intr-un context ideal, intr-un Disneyland pentru sobolani, in care se pot juca, pot socializa si pot intretine relatii de tot felul? De asemenea, exista optiunea ca rozatoarele, sa-si poata lua doza de heroina, pentru a verifica daca drogul ramanea la fel de magnetic si periculos chiar si in acest nou context. 

Ei bine, rezultatul a fost cu totul diferit de aceasta data. Rozatoarele foloseau heroina mult mai putin, doar recreational, ca pe o alta optiune de a se distra in Disneyland. Dar adevarul este ca in majoritatea timpului acestea au evitat heroina, dedicandu-se activitatilor de grup care le erau atat de dragi. Concluzia? Probabil ca drogurile sunt fatale doar pentru acele rozatoare aflate in izolare si care foloseau drogul pentru a-si gestiona suferinta acestei izolari. 

Citesc zilele acestea cartea lui Gabor Mate - Pe Taramul Fantomelor Infometate, o lucrare despre adictie si droguri, si am descoperit un capitol in aceasta carte care pare sa le depaseasca calitativ pe toate celelalte. Este vorba despre capitolul 17, numit in mod sugestiv Creierul Lor Nu A Avut Vreo Sansa. Este vorba despre creierul dependentilor de droguri, ati inteles. Mate dezvolta o teorie interesanta pe care nu pot sa nu o retin. El considera ca in urma traumelor suferite in copilarie, apar schimbari dramatice in structura si functionarea creierului iar aceste schimbari ii vor expune pe cei abuzati, printre altele, la fenomenul adictiei.

La fel cum trauma izolarii in captivitate le expune pe rozatoarele de laborator la sinuciderea prin intermediul heroinei, tot la fel, datorita unei copilarii deprimante, pare ca dependentii se indreapta implacabil catre propria lor pierzanie. Teoria lui Mate nu este noua. Ea se bazeaza pe ceea ce se cheama Darwinismul Neuronal care sustine faptul ca functia creaza organul, nu-i asa: daca copilul nu este expus la situatii pozitive, adica la protectie, iubire si grija parinteasca, atunci receptorii sai de neurotransmitatori pozitivi (dopamina, oxitocina, endorfine) raman inactivi ori slab dezvoltati. 

Dar fiindca acei copii sunt expusi in schimb la cele mai dure experiente posibile, cum ar fi incertitudinea, lipsa informatiilor, izolarea, conflicte inegale si pierderea controlului, ei, pe de o parte dezvolta sentimentele de neputinta fiind coplesiti de atat de mult stres existential, iar pe de alta parte, structurile lor cerebrale se adapteaza la aceasta situatie, fiind activate retelele de hormoni ai stresului: adrenalina si cortizol, care vor ramane hiperactive pe toata durata vietii. 

Acestea fiind conditiile date, apare in viata lor un element precum alcoolul, cocaina sau heroina. Pentru o persoana normala, ele au dezavantaje evidente si vor fi ocolite, pe buna dreptate. Dar cineva care a trait toata viata sa coplesit de stres si chin sufletesc, dezavantajele pe termen lung sunt trecute cu vederea: cel putin are parte de o vacanta bine-meritata de la tot acest infern care pare a fi existenta umana. Iata cum descrie Mate mentalitatea acestor dependenti de substante:

Un creier care este obisnuit sa reactioneze exagerat la stres va fi inclinat sa atribuie o valoare supra-dimensionata substantelor, activitatilor si situatiilor care asigura o usurare pe termen scurt. De asemenea, acesta va fi mai putin interesat de consecintele pe termen lung, asa cum o persoana care nu a vazut apa de multa vreme, ar putea sa bea apa dintr-o sursa nesigura, fara sa se gandeasca la posibilele efecte negative, la continutul toxic al acesteia.

Pe de alta parte, situatiile si activitatile care aduc satisfactie si beneficii pe termen lung unei persoane normale, vor fi subevaluate de un astfel de creier, fiindca in viata dependentului de droguri, acestea nu s-au dovedit a fi de vreun folos - spre exemplu relatiile cu familia sau apropierea intima de ceilalti. Pe taramul fantomelor infometate. Gabor Mate.

Gabor Mate recunoaste faptul ca nu toti dependentii de droguri au fost abuzati in copilarie si ca nu toti cei abuzati in copilarie dezvolta o dependenta de droguri. De asemenea, el tine sa precizeze ca preconceptia potrivit careia dependentii nu fac decat sa-si planga de mila si ca folosesc experientele dificile ale copilariei pentru a-si scuza stilul de viata dezlanat nu este obligatoriu adevarata. O parte dintre pacientii sai nu simt niciodata nevoia sa vorbeasca despre trecutul lor, desi acesta este plin de abuzuri suferinte si traume, chiar si de tip trans-generational. 

Dupa cum observati, viziunea lui Gabor Mate este una mai curand pesimista: un creier cu o functionare atat de grav afectata ramane incapabil sa se protejeze de pericolul adictiei, nedispunand de mijloace interne de auto-reglare sau de control al impulsurilor. In plus, utilizarea substantei pentru perioade lungi de timp va face despartirea de aceasta aproape imposibila. Poate ca autorul a vazut prea multe la viata lui in timp ce lucra cu dependentii de droguri din orasul Vancouver iar aceasta experienta il determina sa imbratiseze acest pesimism - Creierul lor nu are nicio sansa... 

In finalul capitolului, autorul ne ofera totusi o raza de lumina. Exista totusi doua lucruri care ar putea sa-i ajute pe dependenti sa-si depaseasca conditia: unul este capacitatea creierului de a stabili noi circuite neuronale (neuroplasticitatea). A 2-a este spiritul, adica acel ceva care constituie temeiul atator rasturnari de situatie. Nu sunt obligatoriu de acord cu viziunea neputincioasa si intunecata a lui Mate. Consider ca oamenii sunt inzestrati cu puterea de a alege, dar si cu dorinta de a explora teritorii noi si de a protesta impotriva tiraniei. Daca pornim de la premisa neputintei umane, a rastignirii in fata destinului, nu facem decat sa incurajam scuzele si auto-compatimirea. Imi place sa cred ca putem mai mult decat atat. 

(1) Imaginea Woman Holding Frame, by Mikhail Nilov from Pexels

(2) Mate, G., (2021), Pe Taramul Fantomelor Infometate, editura Herald, Bucuresti, 

Continue reading

stres

Ce Este Vindecarea

Se vorbeste in termeni mai curand poetici despre vindecare, dar aceasta nu este nici miraculoasa si nici poetica. In cele mai multe dintre cazuri vindecarea este doar un proces natural, ce apare atunci cand facem alegerile potrivite. Caci alegerea este o parte importanta a vindecarii. 

☆ ☆ ☆

Fiindca tot ne preocupa boala de mai bine de un an, intr-un mod obsesiv-compulsiv, si, nu-i asa, ne-am cam saturat de boli, este poate un moment bun sa constientizam cateva aspecte legate de vindecare: ce este aceasta, cand apare si care sunt paramentrii prin intermediul carora putem evalua starea de sanatate si, respectiv, vindecarea in sine. Daca in cazul bolilor corpului fizic putem sa intelegem ca prezenta bolii nu doar ca ne afecteaza stilul de viata, dar il si blocheaza, adesea in proportie de 100%, cam la fel stau lucrurile si in cazul bolilor sufletului. 

Afectiunile psihice au la baza doua componente ce se regasesc si in cazul bolilor corpului fizic: 

• STRESUL (ca reactie la provocarile mediului) si 
• PERSONALITATEA (vulnerabilitatea sa in fata provocarii). 

In mod similar, in cazul bolilor fizice vorbim tot despre: 

• AMENINTAREA (virusi, bacterii, accidente, etc - care produc stres fiziologic) si 
• PROFILUL INDIVIDUAL dat de varsta si stil de viata (alimentatie, odihna, miscare), imunitate, stare generala de sanatate. 

Stresul, atat cel fiziologic cat si cel psihologic, este componenta care ne poate destabiliza si ne pune la incercare, in timp ce personalitatea, respectiv profilul individual in cazul corpului fizic, sunt "cartile" de care dispunem in confruntarea cu amenintarile externe. Unii dispun de o mana de carti norocoase, care le ofera rezistenta sporita la provocari. La acestia, vindecarea apare repede - pun careul de asi sau quinta royala pe masa si totul trece, ca de la sine. Un corp tanar, obisnuit cu efortul si o dieta echilibrata este o adevarata quinta royala. Dar o mana de carti buna poate fi si personalitatea, atunci cand vorbim despre sanatatea mentala.

CARTI NOROCOASE

O personalitate dotata cu trasaturi precum rezistenta la frustrare, inteligenta emotionala, toleranta, intelepciunea pot sa reprezinte secretul sanatatii mentale. Tinerii au, de regula o mana de carti excelenta in ce priveste sanatatea lor fizica, in timp ce varstnicii, tot de regula, au parte in schimb de o mana mai buna in ce priveste intelepciunea lor si capacitatea de a gestiona provocari ce tin mai curand de partea emotionala. Ca sa va dau un exemplu interesant, este cunoscut faptul ca numeroase tulburari de personalitate isi diminueaza influenta negativa odata cu avansarea in varsta. Pe de alta parte, in SUA, a 2-a cauza de deces in randul adultilor tineri de pana in 25 de ani este sinuciderea (18%). 

O personalitate vulnerabila, cu trasaturi precum controlul slab al impulsurilor, tendinta catre descurajare sau pasivitate, comportamentamentul imprevizibil, are de regula efectul de a ne bloca evolutia, atunci cand este provocata. Pe de alta parte, la unii, o personalitate care dispune de trasaturi pozitive precum auto-control, intelepciune, puterea de a ierta, inteligenta emotionala, reprezinta un veritabil scut impotriva provocarilor de natura emotionala. Nu suntem egali in fata provocarilor. Vestea buna este ca, asa cum ne putem schimba stilul de viata, renuntand la alimentele nocive si devenind mai activi, ceea ce este dificil, dar nu imposibil, tot la fel putem sa formam si sa ne exersam trasaturile de personalitate.

Multi traiesc cu convingerea ca ... "nu trebuie sa fim toti la fel" sau ca "daca esti intr-un anumit fel, trebuie sa ramai asa, fiindca asa ti-e scris". Din fericire, acest lucru nu este adevarat in proportie de 100%. Si tot din fericire, pe masura ce ne exersam trasaturile de personalitate pozitive, exista si sanse de vindecare, precum si sanse sa devenim mai rezistenti in fata agentilor de stres care inainte, ne-ar fi "scos din joc" rapid si implacabil, ca si cand am fi fost complet lipsiti de orice protectie impotriva lor. Este un tip de imunizare pe care o obtinem prin experienta directa, cand deprindem modalitati de a face fata, la care se adauga informatia, fiindca informatia este putere.

Daca ati discutat vreodata cu un psiholog despre traumele din viata lor (viol, abuz fizic, psihologic) acestia spun de regula ca respectivele traume nu sunt reprezentative, iar despre cei care i-au abuzat spun ca atata au putut ori ca au fost la randul lor niste suflete chinuite. Daca insa ii intrebati pe cei care sunt inca foarte marcati de traume vor spune ca abuzatorii sunt niste monstri care i-au distrus psihic iar adesea isi vor justifica propriile abuzuri cu si mie mi-au făcut altii acelasi lucru. Observati aici cat de multe resurse personale ofera prima dintre cele doua perceptii comparativ cu cea care ramane in paradigma victimizarii. In mod interesant, putem alege una dintre cele doua perceptii si chiar facem asta, fara sa ne dam seama. 

Nu cred in acele traume "negate", in sensul ca cineva poate spune ca un viol pe care l-a suferit in copilarie nu este reprezentativ pentru ceea ce este si poate sa faca, dar in schimb acel viol il marcheaza in felurite moduri: spre exemplu, i-a declansat o dependenta de alcool sau o agresivitate incontrolabila, de natura nevrotica, prin urmare acea persoana trebuie sa isi exteriorizeze durerea zbierand la trenurile care trec pe camp (am vazut acest tratament ridicol intr-un film). Ei bine, sunt de parere ca etichetand o trauma ca fiind nereprezentativa te lipsesti pe tine insuti de scuze pentru dependente si comportamente nevrotice ce ar necesita o scuza si iti oferi sansa sa intri in paradigma in care nu mai esti o victima ce are de tras (adica are libertatea de a-si distruge viata) ci o persoana dispusa sa faca eforturi pentru a creste si a se dezvolta. 

Vindecarea este o problema de alegere atat in ce priveste felul cum interpretam evenimentele trecute cat si in ce priveste evenimentele actuale. Putem alege sa fim pasivi atunci cand ar trebui sa actionam si putem alege sa respingem realitatea, in loc sa o acceptam. Acestea sunt alegeri cu consecinte extrem de importante in ce priveste vindecarea si starea noastra de sanatate mentala. Iar aici nu exista "nu pot" in schimb exista "nu vreau". Cu alte cuvinte, alegem sa nu putem anumite lucruri. Chiar asa! Iar asta nu este o drama pentru terapeut, desi ar putea sa aiba orgoliul ranit, ca nu a reusit sa te "vindece". Dar este o drama pentru cel care alege in acest fel si ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru alegerea sa, nu sa astepte "o magie" sau "un truc" din partea terapeutului. 

Dupa cum observati probabil, ca sa alegem ceva, avem nevoie si de imaginea de ansamblu si de informatiile necesare. Iar aici intervine psihoterapeutul, care ar trebui sa poata sa va ofere aceasta perspectiva si acele informatii - care va sunt (1.) optiunile si care va sunt (2.) resursele. Procesul terapeutic, din punctul meu de vedere nu presupune "eliberarea de durere" prin plans cu nemiluita - desi nu va va opri nimeni din plans, daca asta este ceea ce simtiti. Este mult mai util un proces terapeutic in care aflati care va sunt optiunile si care va sunt resursele. Depinde numai de dvs. ce alegeti dintre aceste optiuni si ce alegeti sa faceti cu resursele dvs.

Obstacolele in calea vindecarii: 

• LIPSA INFORMATIILOR Lipsa informatiilor, sau informatiile eronate legate de optiunile si resursele dvs va lasa neputinciosi in fata bolii.

• TIRANIA OBISNUINTEI Obisnuintele trecute (convingeri, emotii, comportamente) care functioneaza in virtutea inertiei.

• TEAMA DE NECUNOSCUT Spre exemplu, teama de a fi independent is puternic, sau teama de a ne desprinde de persoanele care ne abuzeaza si ne mentin in intuneric, neputinta si ignoranta.

• BENEFICIUL SECUNDAR Este un obstacol pervers in calea vindecarii pentru ca, neavand informatii despre ce puteti cu adevarat, va veti multumi cu ceea ce puteti prin intermediul bolii: de exemplu sa atrageti atentia sau sa le provocati sentimente de vinovatie celor din jur. 

Paramentrii de evaluare ai starii de sanatate mentala: 

• TOLERANTA LA FRUSTRARE - sau echilibrul emotional, chiar in situatii mai provocatoare.

• INTARZIEREA RECOMPENSEI - sau auto-controlul.

• COMPORTAMENTUL CONSTRUCTIV SI RATIONAL 

• DIALOGUL INTERIOR DE AUTO-SUSTINERE, care da incredere si este indispensabil unei vieti independente.

• RELATII POZITIVE, STABILE - cu persoane in care merita sa investim incredere.

• CAPACITATEA DE A REZOLVA CONFLICTE - inerente vietii sociale, prin afirmarea de sine mai curand decat prin pasivitate sau agresivitate. 

Desigur, este mai avantajos sa fim independenti si puternici decat sa obtinem beneficii secundare... asa cum este mai avantajos sa fim invatati sa pescuim decat sa primim un peste in dar. Vindecarea ne face independenti, cooperanti, intelepti si puternici. Ea nu este ceva magic, care vine din neant ci mai curand un rezultat al alegerilor pe care le-ati facut fiind incredintati ca tratamentul primit v-a oferit un tablou clar al optiunilor pe care le aveti si al resurselor de care puteti face uz. 

(1) Imaginea Healing, de Eddi van W., via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

(2) Very Well Health, (acc. 09.03.2021), 10 Leading Causes of Death in Young Adults, website: Very Well Health

Continue reading

stres

Psihoterapie si Inflamatie

Care ar putea fi legatura intre psihoterapie si procesele inflamatorii, cele care cauzeaza afectiuni fizice grave precum artrita reumatoida, bolile de circulatie si diabetul? Aparent, niciuna. Cu toate acestea, de curand s-a descoperit faptul ca psihoterapia poate ameliora inflamatia. Care este explicatia?

☆ ☆ ☆

Uneori oamenii de stiinta observa faptul ca un medicament administrat sau doar testat, pentru o anumita afectiune, produce ameliorari neasteptate in ce priveste cu totul alte afectiuni decat cea vizata. Pe principiul... unde dai si unde crapa. Psihoterapia este o forma de tratament pe care o folosim pentru tratarea bolilor psihice, desigur, numai ca, pe acelasi principiu, de "unde dai si unde crapa" s-a observat faptul ca aceasta ar avea un efect important asupra proceselor inflamatorii.

Nu ar trebui sa ne surprinda atat de mult acest lucru, cum spuneam, dovedit stiintific si prezent in presa internationala de profil. Exista o legatura profunda, de intre-patrundere intre aceste parti ale fiintei umane: mental, emotional, fizic. Cand mentalul pica, este normal sa pice si partea fizica a fiintei noastre, iar cand mentalul este puternic si in echilibru, este normal sa existe efecte pozitive asupra sistemului imunitar si asupra capacitatii noastre de vindecare. 

Dar ce este inflamatia? Inflamatia este raspunsul sistemului imunitar in fata unor agresiuni exercitate asupra corpului de factori precum agentii patogeni (virusi, microbi) ce produc infectii, o substanta iritanta sau obiecte care produc rani. Simptomele inflamatiei acute sunt umflarea, inrosirea, durerea, pierderea functiilor (a mirosului sau gustului de ex.) si, desigur, temperatura crescuta. Daca aveti senzatia ca e logic ca sistemul imunitar sa intervina atunci cand intalneste astfel de agresiuni, lucrurile sunt mult mai complicate insa in ce priveste inflamatia cronica.

Inflamatia cronica este asociata cu diagnostice precum artrita reumatoida, ulcer, hepatita activa, boli de inima, diabet, placa arteriala, sinuzita, astm, psoriazis, etc. Factorii de risc sunt diferiti fata de cei valabili in cazul inflamatiei acute: probleme genetice, un sistem imunitar hiperactiv, stresul, fumatul, varsta inaintata si obezitatea (dieta neadecavata). Si acum urmeaza partea cea mai interesanta a articolului, caci cercetatorii au descoperit de curand o schema de tratament pentru afectiunile care au la baza inflamatia, total neasteptata si neconventionala. 

In mod normal, schemele de tratament pentru inflamatia cronica includ elemente precum renuntarea la fumat, la alcool si insusirea unor obiceiuri alimentare si de stil de viata mai sanatoase. Asa cum va spuneam la inceput, cercetatorii au experimentat cu diferitele forme de psihoterapie existente in acest moment (umanista, congnitiv-comportamentala sau psihanalitica) si au ajuns la concluzia ca psihoterapia,in general, produce amelilorari ale simptomelor inflamatiei iar psihoterapia cognitiv -comportamentala este cea mai eficienta dintre acestea. 

Si in acest moment cred ca trebuie sa ne gandim serios la explicatii - cum se face ca psihoterapia ajuta la ameliorarea functionarii sistemului imunitar si a proceselor inflamatorii? O explicatie la indemana este legatura intre minte, emotii si corp fizic, despre care vorbeam mai sus - de unde si aceasta abordare "holista" a unor astfel de afectiuni (in lb. engleza "whole" = intreg). De asemenea, ne putem intreba daca, dincolo de cauzele asa-zis genetice (un mod sofisticat de a spune ca nu stii care sunt cauzele acestor dereglari), poate ca adevaratele cauze ale inflamatiei cronice se leaga mai curand de gestionarea deficitara a stresului.

Daca luam in serios si asa-zisele cauze genetice ale unor astfel de afectiuni, gestionare stresului la astfel de subiecti nu doar ca devine importanta - ea devine esentiala. Iar psihoterapia cognitiv - comportamentala exact asta face: ne invata sa gestionam stresul. Daca ai vulnerabilitati genetice si mai esti, in plus si "un adevarat campion al stresului" - in sensul ca, fara sa vrei, generezi stres in orice situatia de viata, chiar si in cele mai anodine dintre ele, lesne de inteles ca vei avea o poveste lunga cu astfel de afectiuni cauzate de inflamatia cronica. 

V-as propune in final sa reflectati putin la acest aspect: cercetatorii chiar au descoperit ca aceasta lista lunga de afectiuni (artrita reumatoida, ulcer, hepatita activa, boli de inima, diabet, placa arteriala, sinuzita, astm, psoriazis) pot fi ameliorate prin intermediul psihoterapiei, care lucreaza cu imaginea de sine si felul cum privim lumea din jur, precum si cu ce alegem sa facem avand aceste reprezentari. Oare asta ne spune ceva despre rezonanta care exista intre noi, sensul pe care il dam vietii noastre si ceea ce asteapta acest univers din partea noastra?

In caz ca, in urma lecturarii acestui articol, veti intelege ca singurul tip de psihoterapie care ajuta cu inflamatia este cea Cognitiv - Comportamentala, v-as asigura ca orice terapie care este in acord cu zilele in care traim are cel putin o componenta cognitiva si comportamentala, prin urmare, daca intalniti un psihoterapeut care va va vorbi despre felul cum ganditi despre voi si despre lume, considerati ca exista premisele pentru un proces terapeutic adecvat, indiferent care este scoala unde s-a specializat in psihoterapie cel caruia v-ati adresat. 

(1) Imaginea Human Brain, de Ars Electronica, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Psychcentral, (acc. 09.100.2020), Study: CBT, Best Therapy for Reducing Inflammation, website: Psychcentral

Continue reading

stres

Vijelia din Noi

Reactionam fata de agentii de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru. Iar asta se vede cel mai bine atunci cand observam felul cum se schimba compozitia si proprietatile sangelui in conditii de stres. Este oare posibil ca specia sa fi ramas in urma cu cateva mii de ani?

o o o

Desi am la activ o lucrare de disertatie care se focalizeaza pe stresul psihic, mi-am pastrat interesul fata de acest subiect. Ceea ce va voi prezenta in continuare nu reprezinta lucruri noi, insa exprima o revelatie pe care am avut-o de curand, pe cand citeam despre felul cum influenteaza stresul compozitia si proprietatile sangelui uman. In mod interesant, corpul nostru nu face diferenta intre un agent de stres care ameninta corpul fizic in sine si un agent de stres de ordin psihologic. 

Se presupune ca un agent de stres psihologic (va voi da exemple mai jos) nu ne va rani corpul fizic (cum ar face-o un tigru care ne fugareste prin jungla). Totusi, corpul si reactia sa de adaptare nu tine cont de asta cand se pregateste pentru confruntare - si va voi aduce cateva argumente in acest articol. Oare sa fi ramas specia noastra "putin in urma" cu felul cum reactionam la amenintare? E vorba de cateva mii de ani, aproximativ, in care nu am reusit sa facem diferenta intre o amenintare fizica si una psihologica. 

Iata cativa dintre agentii de stres psihologic (pe care obisnuim sa ii numim impropriu drept "stres"): o obligatie de seriviu, dificultatile financiare, cearta cu un prieten, cu partenerul sau cu superiorul ierarhic. Revelatia mea este ca reactionam fata de astfel de agenti de stres ca si cand ne-ar fugari un tigru, prin bine-cunoscuta reactie de tip "lupta sau fuga", la care am adugat si "inghetul" fiindca mai facem si asta uneori, probabil pentru a simula faptul ca suntem lipsiti de viata si deci neinteresanti pentru pradator, ceea ce, adesea, functioneaza.

Si poate ca nu este intamplator faptul ca reactionam fata de astfel de stimuli ca si cand ne-ar fugari un tigru. De ce? Pentru ca toti agentii de stres psihic sunt asociati cu nevoile de baza, legate de supravietuirea si transmiterea genelor (hrana, adapost, siguranta fizica, reproducere). 

Inainte de a va prezenta argumentele mele, iata cateva explicatii necesare acestui topic:

• Stresul este o reactie normala, adaptativa (daca nu a scapat de sub control) a organismului care se realizeaza la nivel endocrin (glande), prin emisii de hormoni care vor facilita o reactie comportamentala adecvata situatiei de amenintare.
  

• Factorii de stres (adica lucrurile din lumea externa care produc aceasta reactie: un examen, o cearta, o obligatie profesionala, etc) nu sunt stres psihic desi reprezinta un ingredient necesar in declansarea acestuia
  

• Exista un interval optim al reactiilor caracteristice stresului care ne face eficienti in sarcina. Prea mult stres in raport cu amenintarea face dificila concentrarea, deci vom fi ineficienti, in timp ce prea putin stres face dificila mobilizarea in sarcina si vom fi la fel de putin eficienti. 
  

• Pentru a intelege acest interval optim de stimulare ne putem gandi la doua metafore: daca vantul nu sufla cu destula putere, corabia nu isi va atinge destinatia. Daca vantul sufla cu prea mare forta, corabia se poate rasturna. De asemenea, daca coardele unei instrument muzical sunt prea intinse, ele risca sa se rupa. Daca sunt prea putin intinse, nu vor putea sa produca notele muzicale. 

Iar acum iata cateva dintre efectele stresului asupra sangelui si aparatului circulator:

• Bataile inimii se accelereaza - pentru ca hormonii si substantele necesare reactiei la amenintare (glucidele)  sa ajunga cat mai repede la membre unde vor facilita aceasta reactie
  

• Are un efect constrictor asupra vaselor de sange - vase de sange cu diametru mai mic presupun accelerarea batailor inimii si deci o viteza mai mare de alimentare a muschilor
  

• Creste tensiunea arteriala - tocmai aceasta restrangere a diametrului vaselor determina cresterea tensiunii arteriale
  

• Creste nivelul zaharului in sange - ficatul este organul unde corpul genereaza acest combustibil necesar unei reactii rapide fata de amenintare
  

• Afecteaza consistenta sangelui, facandu-l mai gros - ingrosarea sangelui nu este intamplatoare, aceasta avand scopul de a pregati sistemul circulator pentru eventualitatea aparitiei unei rani - in acest caz coagularea va fi mai usoara. 
  

• Aparitia cheagurilor de sange - cu riscul accidentelor vasculare si a infarctului - cheagurile apar tocmai fiindca sangele s-a ingrosat in conditiile in care corpul se pregateste pentru gestionarea ranirilor 
  

• Durata de expunere la hormonii de stres pericliteaza starea si functionoarea vaselor de sange - daca hormonii sunt o binecuvantare pentru noi, fiindca fac posibila o reactie adecvata in fata provocarii, din pacate acestia pot sa devina si un blestem daca actiunea lor se prelungeste in timp.

Dupa cum observati, organismul pare a reactiona la factorii de stres psihologic aproximativ in acelasi mod in care reactioneaza la amenintarile indreptate impotriva corpului fizic.Tensiunea arteriala crescuta ne pune intr-o logica a actiunii necesare supravietuirii. Zaharul eliberat in sange are rolul de a alimenta efortul fizic care pe timpuri era necesar supravietuirii in lupta cu elementele naturii sau animalele salbatice, in timp ce ingrosarea sangelui are rolul de a inlesni coagularea sangelui in cazul aparitiei unor rani fizice. Totul pare sa functioneze dupa o logica bine conturata, A LUPTEI FIZICE CU PERICOLUL. Altfel de ce ni s-ar ingrosa sangele sau de ce ar fi pompat mai mult zahar catre muschi desi nu exista niciun tigru in preajma?

Fiind cuprinsi de frica irationala si devenind niste fiinte instinctuale si salbatice, nu dam dovada de o intelegere adecvata a trasaturilor situatiei, dimpotriva. Aceasta intelegere eronata ce declanseaza reactii salbatice si haotice, nu favorizeaza adaptarea noastra la realitatea sociala prezenta, in care se pune pret pe auto-control si eficienta. Iar daca auziti pe cineva ca va recomanda sa eliberati furia prin mai stiu eu ce comportamente agresive (spart farfurii, strigat in padure), sa nu-l luati in serios. Ceea ce aveti de facut este sa intelegeti felul cum interpretarile voastre mentale determina atat reactiile fiziologice cat si pe cele comportamentale (fuga/atac/inghet) sau ravagiile pe care stresul le lasa asupra corpului nostru fizic.  

(1) Imaginea The Weight of the World, de Britt-Knee, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

stres