Pierduti in Pandemie

Modelul italian sau modelul olandez de carantina? Este suficient sa ne intrebam care ni se potriveste mai mult sau este nevoie sa ne intrebam care dintre aceste modele este mai logic si cu beneficii pe termen lung?

o o o

Observati ca intreaga planeta tinde sa intre in carantina. Toata lumea "sta linistita" pregatindu-se, pe de alta parte, sa vada "nota de plata" pentru ceea ce au ales autoritatile - si anume sa inchida totul "pentru a salva vieti". Nu mi-a suras ideea carantinei nici pana acum, dar am zis ca... hai, poate ca pe o perioada scurta de timp...

Ceea ce nu stiam eu este ca asta nu este o strategie de termen scurt. Dimpotriva. Principiul pe care se bazeaza strategia "complete lockdown" presupune limitarea la maximum a transmiterii virusului prin distantare sociala totala. Totusi, nu stiti ca daca am pune capat starii de urgenta maine, toata "strategia", cu ghilimelele de rigoare, s-ar duce naibii.

Psihologic vorbind, aceasta este o strategie disperata, lipsita de realism si care ii trateaza pe cetateni ca pe niste copii lipsiti de responsabilitate. Tot psihologic, cele mai vulnerabile fiinte reactioneaza la amenintare printr-o chestie numita "freeze" (inghet). Nu te mai misti, faci pe mortul, poate ca astfel "pradatorul" te confunda cu o piatra si te lasa in pace. Perfect inconstient si primitiv, caracteristic fiintelor disperate, neajutorate.

De ce spun ca este lipsita de realism? In psihoterapie nu exista "pacat mai mare" decat dorintele lipsite de realism, sau pe romaneste "sa traiesti intr-un basm". Cand oamenii traiesc intr-un basm, din ignoranta sau lipsa de informatii, realitatea actioneaza ca un dispozitiv de traumatizare ce te impunge sistematic, ca sa te atentioneze ca nu iti poti permite asa ceva. Nu pe aceasta lume.

Cred ca guvernele care si-au blocat economia chiar traiesc intr-un basm. Este un basm in care lumea nu doar ca traieste pana la adanci batranete dar nici macar nu mai moare vreodata. Guvernele nu vor accepta niciodata ca vor exista pierderi umane "pe tura lor" - asta nu se potriveste cu planul de a ramane la putere  pentru totdeauna. "Cum? Noi care respectam individul cu drept de vot?"

Prin urmare se vand gogosi electoratului care, de asemenea, ar trai bucuros intr-un basm, daca i s-ar oferi ocazia. Un basm cum ar fi "...VIATA FARA DE MOARTE". Si am putea intelege faptul ca unii au decis sa SABOTEZE economia statelor pe care le conduc, din disperare. Dar cand avem datele in fata, nici disperarea si nici carantina nu se mai justifica. Care sunt datele, mai exact?

Daca ati observat, strategia de "total lockdown" isi are originile in sudul Europei, unde predomina spiritul latin - pasional si predispus toanelor. Cred ca Italia a fost prima tara care a recurs la aceasta strategie, desigur, in disperare de cauza, fiindca faimosii octogenari italieni incepeau sa devina faimosi pentru cu totul alte motive.

Pana la aceasta data in Italia au decedat "ca urmare a infectarii cu coronavirus" 17,916 de persoane. Sigur, e trist ca au murit atatia oameni si e si mai trist ca atatia oameni au devenit "un numar intr-o statistica".

• 14,937 cu varste cuprinse intre 70-100 de ani; 

• 2,000 cu varste intre 60-69 de ani;

• 692 cu varste cuprinse intre 50 si 60 de ani.

Numarul celor cu varste de sub 50 de ani care au decedat in Italia este de 211, potrivit unei statistici disponibile publicului la linkul urmator: STATISTICA.com Aceste date ilustreaza genul provocarii cu care ne confruntam: un virus provoaca o boala care secera pe cei mai vulnerabili membri ai societatii. Punct.

Nu cunosc cat de sanatosi erau cei 211 de tineri care au decedat dar inteleg ca majoritatea nu excelau la capitolul acesta, fiind cunoscuti cu afectiuni cardiace sau diabet. Fiecare dintre aceste persoane sunt membri ai societatii, au drepturi egale cu toti ceilalti si merita sa fie protejati. Putem intelege asta. Totusi, cum ii protejam? Fiindca mi-e teama ca, metaforic vorbind, guvernele au atacat paianjenul de pe masuta din sufragerie, cu ciocanul. 

Donald Trump era intrebat care este numarul de decese care poate fi considerat acceptabil? Iar el, baiat inteligent, a raspuns "Zero, daca asta e intrebarea ta!" Si asta reflecta aspiratiile si valorile noastre ca societate de oameni sanatosi la cap si care nu se bucura cand moare cineva, fiindca nu este o bucurie sa iti pierzi bunicii sau parintii, decat daca suferi de o tulburare mentala grava.

In tarile nordice, inclusiv in UK, abordarea a fost sensibil diferita. In UK am vazut o "rasturnare de situatie" ca urmare a faptului ca autoritatile s-au speriat de avalansa de cazuri care au inundat sectiile de urgenta. Acolo, potrivit unei statistici aparute in 2 Aprilie, lucrurile stateau astfel:

Noile date, bazate pe decesele anuntate de spitalele din Anglia, la data de 02 Aprilie 2020, reflecta faptul ca 1,749 (53%) din 3,302, decese inregistrate reprezentau decesele persoanelor cu varsta de peste 80 de ani iar 1,291 reprezinta numarul decedatilor cu varste cuprinse intre 60 si 79 de ani. METRO.co.uk

Cu alte cuvinte, 92% dintre resursele umane pierdute de societatea britanica reprezinta persoane cu varste cuprinse intre 60 si 100 de ani. Iarasi, asta ne da ceva de inteles despre inamicul cu care ne confruntam. Nu spun ca nu trebuie sa luam absolut niciun fel de masuri pentru protejarea acestor oameni care, repet, ne sunt egali in drepturi si le datoram respectul si pretuirea noastra. Ei ne-au dat viata si ne-au crescut. Insa, repet, cum ii protejam?

Doua state europene ne atrag atentia prin faptul ca par a fi reactionat in mod diferit la pandemia aceasta, care le-a pus gand rau pensionarilor - Olanda si Suedia. Nu merg chiar impotriva curentului (de distantare sociala) insa se lauda cu atitudini "inteligente" si cu faptul ca cetatenii lor sunt maturi, prin urmare sunt tratati ca niste adulti, nu ca niste copii iresponsabili.

o o o

Iata un text pe care l-am gasit pe un site oficial al Ministerului Sanatatii din Olanda:

CELE TREI SCENARII

Noul coronavirus s-a raspandit in Olanda. La momentul actual, exista trei posibile abordari pentru cum ar putea sa raspunda tara noastra. De la interventia televizata a primului ministru Mark Rutte, au fost denumite "cele 3 scenarii". Ce presupun acestea?

1. CONTROLUL MAXIM AL VIRUSULUI. Aceasta este abordarea statului olandez. Presupune sa conlucram pentru a ne asigura ca populatia respecta regulile de igiena, evita localurile publice (cum ar fi cafenele) si mentin distantarea fizica intre persoane. Aceste masuri sunt menite sa ingreuneze infectarea populatiei cu noul coronavirus. Sunt cunoscute sub numele de "distantare sociala". Virusul nu se va raspandi rapid, desi se va raspandi, pe termen lung. Asta va duce la o raspandire controlata in randul persoanelor care nu se afla in grupele de risc. Exista 3 avantaje strategice ale acestei abordari:

• Majoritatea persoanelor vor resimti simptome minore si se vor recupera fara suportul medical

• Majoritatea persoanelor isi vor forma imunitatea iar virusul va avea sanse mai mici de a-i imbolnavi pe altii. Acest fapt reprezinta un zid protector pentru grupele vulnerabile (varstnici si cei cu alte probleme de sanatate)

• Spitalele si serviciile de suport social nu vor fi coplesite si capacitatea acestora nu va fi epuizata. 

2. A PERMITE VIRUSULUI SA EVOLUEZE NECONTROLAT. Raspandirea va fi rapida si fiecare pacient va infecta inca 2 persoane, in medie. Dezavantajul este reprezentat de faptul ca sistemul medical va fi total blocat si va ceda. 

3. BLOCAREA RASPANDIRII VIRUSULUI. Aceasta abordare este numita si "lockdown" (carantina). Presupune sa inchidem totul si sa le impunem cetatenilor sa ramana in casa. Poate parea o optiune tentanta, cel putin initial. Dezavantajul este ca ea trebuie mentinuta pe o perioada indelungata, pentru a fi eficienta. Nu doar zile sau saptamani. Va fi nevoie de o blocare a intregii societati pe durata unui an sau chiar mai mult. Consecintele vor fi uriase pentru scoli, economie, etc. Mai mult decat atat, este foarte posibil ca virusul sa inceapa sa se raspandeasca iar, odata cu terminarea carantinarii. Cu alte cuvinte, carantinarea societatii si toate eforturile populatiei ar fi  ramas lipsite de sens. Riscul ramane pana la momentul aparitiei unui vaccin.

Sursa: National Institute for Public Health

o o o 

Fireste ca oficialii italieni au ales sa faca "o mare scena", in stil perfect latin cu privire la "tradarea Olandei". Dar Olanda isi vede de treaba constienta ca nu traim intr-un basm in care nimeni nu moare, niciodata. In Suedia, relaxarea pare sa fie si mai pronuntata. Scolile functioneaza in mod normal, cu toate ca adunarile de peste 50 de persoane sunt interzise iar campionatul de fotbal oricum nu incepea mai devreme de Aprilie. 

Un articol neprietenos publicat pe Euronews.com, spune ca in Suedia, spre deosebire de celelalte state scandinave, numarul deceselor creste rapid. Dar evita sa precizez cate decese s-au inregistrat in Suedia pana acum. Am descoperit ca au decedat 900 de persoane in timp ce vecinii din Danemarca au pierdut 300 de persoane in conditiile in care populatia Suediei este de doua ori mai numeroasa.

In Suedia, in ciuda recomandarilor oficiale, barurile erau pline, spun cei de la Euronews iar suedezii, in afara de faptul ca nu au voie sa se adune prea multi, sunt pe terenul de sport, asa cum ii stim.  Fac conditie fizica, fiindca imunitatea se bazeaza si pe elementele stilului de viata. Cetatenii suedezi sustin aceasta strategie mai ales ca sunt genul de popor care functioneaza pe principiul "ori la bal ori la spital". 

Experimentul suedez, ca si cel olandez, sunt o idee buna daca ma intrebati pe mine. De ce? Pentru cel putin un motiv. Poate ca intr-o zi vom descoperi cu totii ca ori cu carantina, ori fara carantina, pe termen lung, cam tot atatea pierderi omenesti vom avea. Sigur, pe termen scurt, pare ca vecinii Suediei sunt mai castigati. Dar cat credeti ca poate rezista un stat in carantina? Si ce credeti ca se intampla dupa ce nu mai rezista?

Pai s-ar putea sa se intample asa: vor pierde (rapid) octogenarii pe care i-au pierdut suedezii si italienii si toate celelalte state si, in plus, vor constata ca sistemul de sanatate nu prea mai are resurse sa faca fata cazurilor noi pentru simplul motiv ca o carantina universala, vrem, nu vrem sa recunoastem, chiar costa. Si cine contribuie la buget daca i-am obligat pe toti sa stea in casa?

Un reportaj extrem de interesant care a aparut pe canalul de youtube al emisiunii 60 minutes Australia indica semne de activitate cerebrala pe indepartatul continent insular. Realizatorii, sfatuindu-se cu oamenii de stiinta, au descoperit ca extrem de multe decizii luate de statele aflate in carantina nu au absolut niciun sens, din punct de vedere stiintific, in afara de faptul ca vezi-Doamne, "ne incordam muschii" cu masuri apocaliptice, doar ca sa nu se vada ca suntem disperati. 

Metaforic vorbind, sefii de stat au ales in criza coronavirusului sa omoare paianjenul  de pe masuta de cristal, cu ciocanul. Masuta de cristal reprezinta desigur economia si esafodajul societatii. Asta denota disperare, ignorarea imaginii de ansamblu, ignorarea datelor disponibile si o totala lipsa de perspectiva pe termen lung. 

Intre timp, frustrarea creste, fiindca oamenii gandesc si, pe traseul acesta intre computer, frigider si pat, le vin in minte tot felul de revelatii si intrebari. Oare ce vom face maine? Ce se va intampla cu noi toti? Oare noi, cei care nu suntem vulnerabili la coronavirus, nu suntem si noi egali in drepturi cu cei vulnerabili? Nu avem si noi dreptul sa fim sanatosi fizic si la cap?

Cei de la 60 minute Australia fac o analogie interesanta: daca dorim sa nu mai moara absolut nimeni pe sosele, putem reduce viteza legala la 5 km/h. De ce nu o facem? Haideti sa o facem chiar maine, caci decesul oricarei persoane este inacceptabil. Vreau si eu o ordonanta de urgenta care sa reduca viteza legala la 5 km/h. De asemenea, as dori o ordonanta de urgenta care interzice sedentarismul, localurile fast-food, fumatul si alcoolul... fiindca toate astea suprasolicita sistemul medical si ne distrug sanatatea. Iar daca nu esti de acord cu mine, atunci cat de mic e sufletul tau? 

De asemenea, este greu de dovedit de ce este mai util sa ramai in casa decat in aer proaspat si soare, in parc. Oare infectionistii inteleg aceasta masura cand se stie ca virusilor nu le prieste lumina solara si caldura? Sunt convins ca unii vor intelege din povestea asta interminabila de pe blogul meu, faptul ca mie nu imi pasa de viata unor persoane vulnerabile.

Cu toate acestea, daca privesti lucrurile in perspectiva si pe termen lung, realizam ca o carantinare a intregii planete nu foloseste nici macar persoanelor vulnerabile. Daca nimeni nu contribuie la produsul intern brut, cum se vor mai plati pensiile, de exemplu? Sau cine va sustine sistemul medical? Cu ce bani? S-a vehiculat un termen de 3 luni in care un stat ca Romania ar rezista in carantina, platind somaj tehnic. 

Indiferent care este adevarul, stim sigur ca o carantinare universala este doar o iluzie. Nu "cumparam timp". Nimic nu se poate intampla magic in 3 luni. De fapt SE PIERDE TIMP. Asta nu ar fi o problema, dar pierdem mult mai mult decat timp. Din fericire statele incep sa inteleaga si se gandesc sa termine cu povestea asta TOTAL neinspirata.

In ce ii priveste pe cei vulnerabili la acest coronavirus, pe ei ii putem proteja si fara a distruge intreg esafodajul societatii. Mai mult decat atat, carantina aceasta reprezinta crearea de noi segmente de populatie vulnerabila, cu privirea goala, cu datorii, cu sanatate fizica si psihica la pamant, lipsiti de resurse si de perspective.

Iata un set de masuri care chiar ar avea sens, din punctul meu de vedere:

• As opri imediat starea de urgenta si as relua activitatea in toate sectoarele economiei, promovand responsabilitatea personala, igiena, regulile de distantare si portul echipamentelor de protectie (masti, manusi), in special in ariile de activitate care se bazeaza pe interactiune. 

• Un decret prin care intre orele 11:00 si 13:00, au prioritate la cumparaturi persoanele de peste 65 de ani, sau cu probleme de sanatate, iar toti ceilalti, daca sunt gasiti la magazin in acest interval, sa suporte inclusiv consecinte de ordin financiar (amenzi). La fel si cei care ii servesc. 

• Si pentru ca vorbim de persoane inactive, ele pot sa ramana in carantina, exact cum au facut si pana acum. Daca le pasa, sa se protejeze ori sa ceara ajutor! Spre exemplu, serviciile sociale de la primarie pot sa continue sa ofere suport acestor persoane, ca si pana acum. 

Cred ca strategia Olandei este una inspirata si demna de urmat. Este total inutil, ca sa nu spun nesanatos, sa blochezi toata populatia activa a unui stat, in casa. Cat despre Italia, poate ca a venit timpul sa le ofere ceva  spatiu batranilor, nu as relua prea curand campionatul de fotbal, nici pupicurile pe obraz.    

(1) Imaginea Isolation, de Darvolteau, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

social

Patul Procustei

Democratiile progresiste iau pozitie fata de idealul frumusetii feminine obtinut prin ameliorari artificiale. Ascundeti-va fotografiile modificate prin Photoshop! In curand ar putea deveni marfa de contrabanda.

Fiindca tot vorbeam despre femeia fatala, s-ar parea ca o femeie fatala trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a deveni asa ceva. Va imaginati faptul ca o astfel de pozitie nu este pentru oricine si exista multe pretendente. Cum asa? O femeie fatala este inainte de toate o femeie puternica - ea joaca pe degete pe cei care au puterea si in acest mod le si "imprumuta" atributele puterii. Cum reuseste acest lucru? S-ar parea ca prin infatisarea ei - stiu este nedrept ca barbatii au impus acest standard, dar asta se va intoarce impotriva lor. Si daca este indeplinita aceasta conditie, restul vine de la sine.

Fiindca prezenta fizica a unei femei nu este tocmai un aspect lipsit de importanta in viata acesteia, in comparatie, sa spunem cu aspectul fizic al unui barbat, care se afirma mai curand prin ceea ce stie sa faca decat prin felul cum arata, o femeie este preocupata inca foarte devreme de felul cum arata si de potentialul ei. Asa se face ca in ziua de azi observi fetite de 9-10 ani care se imbraca ca niste domnisoare si au grija ca toata lumea sa le considere asa ceva.

Idealul feminin insa este impus de oamenii din lumea modellingului si de revistele pentru femei in care, in mod paradoxal, nu apar obligatoriu femei ca atare, ci mai curand hibrizi obtinuti prin mijloacele tehnologiei actuale. Anumite modele au demascat tendinta agentiilor de modelling de a le impune sa dea jos kilogramele, chiar si daca deja indicele masei corporale (BMI) era deja unul caracteristic persoanelor subponderale. Dar abuzurile din lumea modellingului nu reprezinta tema acestui articol.

Ceea ce ma preocupa este faptul ca tot mai multe state ale lumii incearca sa lupte, pe cale legislativa, cu tendinta tinerelor de a se afirma prin intermediul unei prezente fizice lipsite de realism, lucru care produce grave probleme de adaptare la viata activa si, nu in ultimul rand, produce, pe fondul tulburarilor de comportament alimentar (anorexia, bulimia nervoasa), serioase probleme de sanatate care, nu de putine ori se finalizeaza apoteotic la inmormantarea persoanei respective. Este cunoscut faptul ca boala psihica care produce cele mai multe victime nu este depresia ci anorexia.

In randul persoanelor cu tulburari de comportament alimentar sunt comune probleme precum atrofierea muschilor, o presiune vasculara scazuta, blocajul unor organe, pierderea cunostintei, etc, ca urmare a perioadelor prelungite de malnutritie. Fireste ca organele legislative ale celor mai progresiste democratii, isi doresc sa preintampine aceste crize personale si sa sprijine persoanele respective, precum si familiile acestora, care raman neputincioase si sunt coplesite de disperare in fata acestor drame, de cele mai multe ori.

Dar cum ar fi sa punem in afara legii orice incercare de ameliorare a aspectului fizic prin intermediul programelor de computer cum ar fi Photoshop? Are sens o asemenea masura? Daca ar fi asa, atunci probabil ca orice fotografie "ameliorata" va deveni material de contrabanda, precum pe vremea prohibitiei, oamenii faceau trafic cu alcool, va trebui sa va ascundeti bine fotografiile ilegale, intr-un folder obscur, pe un stick de memorie pastrat in tavanul fals. Si cand spun fotografii ilegale, nu ma refer la pornografia cu minori si nici colectia ta sangeroasa de screen shoturi, luata din filmele de groaza.

In timp ce poate ca ar fi util ca fotografiile care apar in revistele pentru femei sa poarte mentiunea "Imagine ameliorata prin Photoshop", ma intreb daca femeile care intra in depresie pentru ca nu arata "cum trebuie", sau cele care fac atacuri de panica si devin anorectice din acelasi motiv, nu vor gasi alte motive pentru a pati fix acelasi lucru. Cred ca este un comportament uman definitoriu acela de a ne compara cu ceilalti si in special cu cei care au ceva in plus fata de noi (sau in minus - cateva kilograme). Poate ca asta se afla la baza progresului acestei specii.

Mai mereu iesim "sifonati" din aceste comparatii, lucru care poate fi folosit in multiple moduri. Unele dintre acestea sunt patologice si aducatoare de complicatii fara-de-sfarsit. Altele insa ne ajuta sa luptam cu noi insine, cu tendintele noastre dezadaptative, sa ne cunoastem limitele si sa progresam in viata. Aceeasi fotografie "ameliorata" poate sa determine pe cineva sa devina depresiva sau anorectica, dar poate si sa o ajute sa-si descopere limitele si sa caute alte modalitati de afirmare persoanala: cultura, bunul simt, intelepciunea, profesionalismul.

Stimulii care apar in jurul nonstru nu pot fi considerati vinovati pentru felul cum ii interpretam noi. Asa cum bullyingul exista adesea doar pentru ca cineva este vulnerabil, se simte agresat si neputincios, fiind incapabil sa gestioneze acest tip de stimuli, nimeni nu poate fi invinovatit pentru faptul ca cineva transforma o fotografie ameliorata prin Photoshop intr-un prilej de a se auto-flagela sau de a-si consolida impresia negativa pe care o are despre sine. De ce nu interzicem si cutitele, care pot fi transformate in arme albe?

In Israel am inteles ca au fost trimise acasa modelele care aveau un indice al masei corporale de persoane subponderale. In Franta sunt semne ca vor fi interzise imaginile alterate prin photoshop. Cu toate acestea, permiteti-mi sa ma indoiesc de faptul ca daca Photoshopul va fi scos in afara legii, iar modelele anorectice vor fi trimise acasa, si poate, cine stie, femei precum Emily Sears nu vor mai putea face reclama la Big Mac, atunci candidatele la anorexie sau depresie nu vor gasi intre prietenele lor pe cineva care le prost-dispun. Cu acestea ce facem?

(1) Imaginea Ricky, de Kris Krug, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Big Think,  (acc. 01.10.2017), Israel's "Photoshop Law" Goes into Effect, website: Big Think

(3) Psychology Today, (acc. 01.10.2017), The Deadliest Disorder, website: Psychology Today

(4) Mic Network Inc. (acc. 01.10.2017), France Passes Law Requiring Companies to Admit When Models Have Been Photoshoped, website: MIC

(5) Mic Network Inc. (acc. 01.10.2017), Model Pushes Back Against Industry, website: MIC

Continue reading

victime

Nomenclatorul Petrecerilor

Cate tipuri de petreceri cunoasteti? De la Rainbow Party pana la Cuddle Party, via Pity Party. In acest articol puteti descoperi petreceri de tot felul si pentru toate gusturile, in caz ca va preocupa comportamentul uman social, in secolul curent.

M-am gandit ca v-ar putea interesa un topic de sezon in care sa va prezint cateva tipuri de petreceri, mai ales ca omul a fost, s-ar parea, destul de creativ la acest capitol - cui nu-i plac petrecerile? Cui nu-i plac petrecerile, probabil ca inca nu a descoperit petrecerea potrivita. Daca cititi cu atentie lista urmatoare, veti putea rezona cu cel putin una dintre petrecerile despre care mi-am facut timp sa scriu in aceasta zi de canicula care nu oferea prea multe alternative. In plus, a fost o oportunitate pentru mine sa invat despre comportamentul social uman. 

Unele dintre petrecerile descrise in continuare au reprezentat o noutate absoluta chiar si pentru mine si deci ramane o provocare sa ma decid care dintre ele mi se potriveste. Iar pentru cei care se intreaba de ce am simtit nevoia sa scriu despre petreceri, ei bine, raspunsul se afla in natura sociala a fiintei umane, care, nu-i asa, a evoluat doar in contact, comuniune si prin raportare la comunitatea din care face parte. Nu sunt semne reale ca ne vom schimba prea curand acest mod de viata.

Asadar, sa avem o petrecere in care sa discutam despre cum mai petrec oamenii!

1. Rainbow Party. S-ar parea ca termenul a aparut intr-un mediu mai curand elevat, si anume in emisiunea de succes OPRAH, care a fost ani intregi lider de audienta in Statele Unite. O petrecere - curcubeu, este o petrecere in care mai multe fete se rujeaza in culori diferite si apoi ofera felatii domnilor de la petrecerea - curcubeu, astfel incat, in final, organele lor sexuale vor semana cu un curcubeu. Cu alte cuvinte, este un gen de petrecere sexuala, care exista doar ipotetic, dar multi (barbati) sunt convinsi ca ar fi grozav sa existe. Se considera ca termenul a aparut pentru ca Oprah a dorit sa ii sperie pe parintii de fete si sa-i motiveze sa le ofere acestora o educatie mai conservatoare.

2. Nerd Party. Daca sunteti / ati fost un tocilar, probabil ca sunteti familiarizati cu petrecerile pentru tocilari, in care acestia se aduna si se joaca pe xbox, sau, daca nu fac asta, atunci urmaresc impreuna o serie intreaga dintr-un serial Sci-Fi, cum ar fi Star Trek, si / sau discuta chestiuni pe care doar ei le pot intelege. O alta varianta a Nerd Party ar putea sa fie aceea in care tocilarii fac schimb de benzi desenate sau isi povestesc fiecare experientele din copilarie in care au fost persecutati in scoala generala de catre niste colegi care acum lucreaza in constructii, agricultura, ori sunt maturatori de strazi - nu ca ar fi ceva gresit sa muncesti.

3. Pity Party. Este un gen de petrecere la care fie de unul singur, fie in prezenta unor persoane extrem de tolerante si care se simt obligate sa te suporte, iti plangi de mila si incerci sa gasesti un raspuns la intrebarea "de ce este atat de nasoala viata mea". Cred ca si eu mai tin astfel de petreceri, din cand in cand, cu mentiunea ca nu servesc nici inghetata si nici bauturi alcoolice. Problema bauturilor alcoolice pare sa fie una mai delicata: daca bauturile iti ridica moralul si te fac sa devii "salbatic" (in sensul bun), probabil ca nu se potrivesc cu o Pity Party autentica, in care scopul este acela de a aprofunda jalea. Niste oameni rau intentionati au introdus Pity Party-urile in manualul de diagnostice psihiatrice sub un alt nume.

4. Packing Party. Petrecerea de impachetare este caracteristica persoanelor care au adoptat un stil de viata minimalist. Am putea defini o Packing Party in felul urmator: activitatea de impachetare sistematica a tuturor lucrurilor a caror utilitate iti scapa la momentul petrecerii, in vederea aruncarii lor la gunoi. Probabil ca unele dintre lucrurile pe care le-ati aruncat la gunoi, vor ajunge sa va trebuiasca mai tarziu, insa va veti aminiti ca sunteti minimalisti si va veti resemna. Minimalistii se trezesc din cand in cand din aceasta stare, intocmai cum se trezea Charlie Sheen in Las Vegas, alaturi de o femeie de serviciu din Mexic si o intreba daca a luat-o de nevasta in seara precedenta.

5. Key Party. Acest tip de petrecere, inventata aparent de hipioti sau in perioada in care miscarea hippie era foarte la moda, este tot un fel de petrecere sexuala pentru swingeri, cu mentiunea ca activitatile sexuale au loc abia dupa ce se termina Key Party. Pe scurt, Key Party presupune amestecarea cheilor de la masina intr-un bol. Intr-o a doua faza a petrecerii, fiecare fata / femeie care a venit la aceasta petrecere va lua din bol o cheie, pe cat posibil fara a vedea sau cunoaste cui ii apartine acea cheie. In cele din urma, fata respectiva va pleca acasa cu barbatul caruia ii apartiine cheia / masina respectiva. Probabil ca ar fi plisctisitor pentru cei de la petrecere ca tipa sa aleaga cheile de la masina partenerului. Zic si eu.

6. ABC Party. Este un fel de bal mascat care se practica in occident, mai curand in campusuri universitare. In ciuda numelui picant "Anything but Clothes Party" - acest tip de petrecere nu presupune decat sa vii la petrecere imbracat cu orice altceva in afara de haine. Fiecare este liber sa isi puna creativitatea la lucru si sa gaseasca lucruri care ar putea fi purtate la o petrecere: veioze, saci de gunoi, cutii de carton, fete de perna, pungi de 1 leu, burlane, cabluri, etc, etc. Fireste ca daca mergeti la o astfel de petrecere, va ramane privilegiul sa descoperiti ce se poate face intr-un mediu social in astfel de costumatie, in afara de a va minuna de voi insiva.

7. The After Party. Este un gen de pretrecere importat de la Hollywood, unde starurile rock se refugiau impreuna cu cateva admiratoare lipsite de demnitate, intr-o locatie diferita, unde beneficiau de intimitate si substante stimulante. The After Party se presupune ca este adevarata petrecere, care survine dupa o petrecere oficiala, ceva mai plictisitoare, unde starul era nevoit sa dea interviuri si autografe, sperand ca dupa acest efort colosal, va reusi, in sfarsit sa petreaca cu adevarat. Petrecerile de dupa petrecere au tendinta sa devina din ce in ce mai libertine, in functie de nivelul de toleranta si demnitatea fiecaruia si in functie de ora la care au loc.

8. The Foam Party. Dictionarul urban este oarecum neclar in privinta cestui tip de petrecere, dar se presupune ca la o Foam Party se danseasa intr-un club in care exista foarte multa spuma generata artificial. Unii considera ca Foam Party ar putea fi si momentul in care mai multe persoane se aduna la toaleta pentru a se spala pe dinti. Si atunci ne intrebam de ce ne-am inghesui cu totii intr-o toaleta sa ne spalam pe dinti... Probabil ca daca nu traiesti aceasta experienta nu ai de unde sa stii cat de distractiva este cu adevarat.

9. Cookie Party. Este un gen de petrecere pe care cateva femei il tin acasa la una dintre ele. Alte versiuni s-ar numi "cat party" sau "donut party". Petrecerea presupune existenta a cateva feluri de prajituri, fursecuri sau produse de patiserie si, de asemenea, gazda trebuie sa asigure un film cum ar fi o comedie romantica cu un actor sexy, pe masura evenimentului. In caz ca filmul este o drama de iubire produsa in India, gazda trebuie sa asigure mai multe pachete de servetele.

10. Cuddling Party. Cred ca multe dintre clientele mele ar fi interesate de o astfel de petrecere, mai ales ca am inteles ca a capatat statutul de terapie si se castiga destul de bine din asta... $80 / sedinta. (W0O0T?!) Cuddling Party este descrisa de unii ca fiind o orgie non-sexuala (iata ca exista si asa ceva), in care beneficiezi de imbratisarile si mangaierile unui "Professional Cuddler" (pur si simplu nu pot sa traduc asta). Sunt mentionate aici efectul benefico - cathartic al imbratisarii, eliberarea de oxitocina si micsorarea nivelului de stres. Pentru $80 /  sedinta... Cred ca mi-am gresit cariera.

Evident ca au fost multe tipuri de petreceri despre care nu am putut sa mentionez intr-un articol pe Psihopedia. Spre exemplu, imi amintesc de petrecerile care se termina cu distrugeri de bunuri si patrimoniu sau ceea ce se cheama Tupperware Party, care nu este nicidecum o petrecere in care sunt prezentate vasele Tupperware. Sper ca articolul meu v-a inspirat pentru aceasta vacanta si sper sa primesc comentarii cu alte tipuri de petreceri despre care aveti cunostinta. Multumesc anticipat!

(1) Imaginea Party Time, de Gaetan D., via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

vestimentatie

Stereotipuri Culturale

Conotatia peiorativa a stereotipurilor culturale ne determina sa le consideram mai curand jignitoare si sa le respingem. Cu toate acestea, daca le acordam atentie, obtinem un standard de evaluare ce rivalizeaza cu orice tratat de psihologie generala.

Occidentul, mass media occidentala si chiar mediile culturale occidentale sunt, as putea spune, supra saturate cu stereotipuri culturale care se constituie in adevarate tipologii, diversificate si amanuntite. Nu este nevoie sa citesti un tratat de psihiatrie fiindca avem Wikipedia care contine aproape tot ceea ce dorim sa stim despre tipurile de oameni.

Am citit si eu despre cateva astfel de stereotipuri sociale si am gasit ca ar fi interesant sa scriu un articol care sa reuneasca majoritatea lor, daca nu pe toate, atunci macar pe cele mai raspandite si mai reprezentative. Mi s-a parut ca la noi, desi ar putea fi prezente in cadrul societatii astfel de exemplare, si sunt prezente din plin, este totusi nedrept faptul ca suntem ramasi in urma in ce priveste cunoasterea, popularizarea lor.

Va invit sa le cititi cu atentie, sa meditati la continutul lor si, eventual sa va recunoasteti in unul dintre ele, sau, cine stie, intr-o combinatie de doua sau mai multe stereotipuri. Faptul ca nu am tradus niciunul dintre stereotipuri se datoreaza dorintei mele de a onora cultura occidentala care le-a creat. Daca simtiti nevoia sa le gasiti corespondenti in limba romana, puteti sa o faceti si singuri. Acolo unde este cazul, am mentionat un corespondent bastinas, deja existent.

• Basic Bitch

Ok, aceasta este denumirea furnizata de hip-hop, o versiune usor vulgarizata a termenului de femeie "Airheaded" (cu capul plin de aer). Tind sa prefer denumirea hip-hop, care este mai onesta. Ideea acestui stereotip cultural este aceea de a evidentia superficialitatea,  consumerismul si anxietatea in fata diversitatii si a creativitatii umane pe care Basic Bitch le respinge fiindca nu le intelege. Versiunea englezeasca se numeste Essex Girl, care are insa in plus conotatii de promiscuitate sexuala. De asemenea, se mai vorbeste despre Bimbo si Dumb Blonde care sunt variatiuni pe aceeasi tema a femeii albe, din clasa de mijloc, fara pretentii de la sine, dedicata consumului. Ea idealizeaza tot ce este mainstream, adica la moda, incercand sa para atragatoare, se ingrijeste si poarta haine "revelatoare". Fireste, o Basic Bitch iubeste cumparaturile si se uita la telenovele. Inutil sa afirm ca Basic Bitch este foarte raspandita, chiar si la noi. Cred ca trasaturile ei onoreaza cu brio insusirile femeii arhetipale.

• Queen Bee

Regina Matca, este ceva mai mult decat o simpla Basic Bitch, are prestanta,  este inteligenta,  asertiva,  are incredere in sine si nu este atat de usor de impresionat precum genul descris mai sus, Airheaded Girl. Spre deosebire de Basic Bitch, Queen Bee provine dintr-o familie instarita din categoria "Upper Class", sau doar este o fata foarte frumoasa, care, nu-i asa, este o chestiune de timp pana sa acceseze clasa superioara a societatii,  daca nu cumva este suficient de limitata intelectual incat sa ramana o Basic Bitch. In scoala, Queen Bee este foarte populara si onorata de baieti si fete deopotriva, adorata de unii si invidiata de celelalte. Queen Bee apare si in domeniul profesional, in persoana femeii-lider, adesea necasatorita, care conduce cu demnitate si are tendinta sa prefere subalternii barbati, dezavantajandu-le pe rivale. Alte variatiuni ale Queen Bee: African American Princess, Sloane Ranger (U.K.), Gold Miss (Coreea) si Valley Girl (California).

• The Jock.

Acest specimen intruchipeaza barbatul arhetipal, intr-o buna masura, si descrie tipul preocupat de sport, atat ca suporter cat si ca practicant de activitati sportive. Un Jock nu are preocupari intelectuale, la fel ca si Basic Bitch, este musculos, bine facut, in forma, arogant si se considera buricul pamantului, in ciuda faptului ca nu prea il ajuta mintea. The Jock este egoist si putin misogin, preferand totusi femeile foarte frumoase si in forma, de tipul majoretelor. Un Jock poate sa devina agresiv si sa adopte un comportament umilitor la adresa persoanelor mai putin populare, cum ar fi tocilarii sau minoritatile. Un alt termen care descrie acest tipar este acela de Macho Man, pentru ca sunt siguri pe ei, auto-suficienti si de aceea, destul de populari, avand succes la fete. Cred ca genul este destul de raspandit si la noi, in special in zona Bucurestilor.

• The Geek

Acest stereotip cultural se refera in special la baietii sau barbatii care sunt exagerat de implicati in preocupari de tip intelectual, sunt priviti ca fiind neatragatori si nepopulari, avand dificultati serioase in ce priveste socializarea si activitatile sportive. Poate cea mai proeminenta trasatura este lipsa abilitatilor si competentelor sociale, dificultatea de a interactiona care determina aparitia a tot felul de situatii penibile, in special cand e vorba despre interactiunea cu genul opus, de care un Geek autentic se teme ca naiba de tamaie. O versiune a termenului de Geek, este aceea de Nerd (tocilar), care este la fel de ciudat si pedant insa termenul, spre deosebire de Geek, poate avea conotatii mai peiorative, cum ar fi aceea de ratat. De fapt, un Geek este un Nerd care reuseste in viata (cel putin d.p.d.v. economic). Era progresului tehnologic a transformat aceasta categorie sociala intr-o categorie de eroi ai civilizatiei (vezi Steve Jobs sau Bill Gates), care nu duc lipsa nici de bani, dimpotriva.

>> Continuarea in Psihopedia PRO

(1) Imaginea Oceane Gonzales Comedienne, de Gokhan Altintas, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Hipster, website: Wikipedia

(3) Wikipedia, (acc. Ian 22, 2017), Metrosexual, website: Wikipedia

(4) Wikipedia, (acc. Ian 22, 2017), Queen Bee, wbsite: Wikipedia

(5) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Airheaded, website: Wikipedia

(6) Wikipedia, (acc. Ian, 22, 2017), Jock, website: Wikipedia

(7) Wikipedia, (acc. Ian. 22, 2017), Nerd, website: Wikipedia

---

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

---

Continue reading

social

Complexul #Colectiv

Romania in deriva, labila si tensionata, ca un pacient paranoid. Toti sunt corupti, indiferenti si criminali, iar noi suntem vulnerabili. Ce este de facut? Am putea sa lovim in toate directiile?

Initial, politica era pentru parinti. Cei tineri erau ocupati cu munca, iubirea, joaca si distractia, ca toti tinerii. Pana cand, intr-o zi, si-au dat seama ca, ei bine... coruptia ucide. Initial, totul a parut o gluma. Inceputul incendiului parea o parte din show. Telefoanele de SOS, pareau niste farse. Iar victimele iesite din infernul de la Colectiv le-au parut unora niste petrecareti de Halloween, bine costumati.

Apoi focul s-a stins, fumul s-a ridicat iar iluziile s-au risipit. Am inceput sa vedem ce ni s-a intamplat de fapt si ne-am dorit explicatii. Nu ne-a trebuit mult sa intelegem ca toata povestea este legata de acelasi fir ce leaga toate povestile din Romania, de-acum, de zeci de ani.

Iar acel fir poate fi definit sub forma catorva certitudini. Iata-le: "Eu sunt vulnerabil. Toti sunt corupti.Viata este cruda." Se dovedeste ca schimbarea pe care a adus-o dezastrul de la Colectiv nu a constat atat in anxietate cat in furie, in disponibilitatea de a ne ridica impotriva sistemului.

De la traume suferite si pana la complicatii psihologice drumul nu este foarte lung. Dimpotriva, dezvoltarea patologiei psihice este calea usoara, am putea spune. Apare incidentul trumatic, suferim, tragem niste concluzii emotionale iar in cele din urma se formeaza complexul ce tinde sa se extinda, sa acapareze si sa reduca, sa simplifice activitatea psihica, la un singur gand, la o singura emotie, la o singura reactie.

Am ajus sa fiu convins ca exista riscul ca o intreaga societate sa fie uneori cuprinsa de astfel de manifestari patologice. Societatea, ca un pacient paranoid. Observ zilele acestea cat de putina incredere mai avem in politicieni, si, in general, in toti cei care ar vrea sa ne conduca. Societatea este bulversata de evenimentele in care si-au pierdut viata un numar de victime mereu in crestere. Instabilitatea este si aceasta in crestere iar institutiile sunt paralizate. Haos!

Psihanalistii au fosti probabil primii care au vorbit despre notiunea si fenomenul de complex psihologic. Freud, Jung si Adler au cochetat cu explicatii ale unor comportamente patologice care se bazau pe conceptul de complex psihologic. Dar ce este un complex?

O definire interesanta a acestei notiuni o face Carl Jung, care vorbeste despre complex ca despre o structura psihica alcatuita din reprezentari mentale, emotii si comportamente care pot ajunge sa domine intreaga activitate psihica a persoanei afectate de patologie.

Esenta complexului este mentala, cognitiva, desi manifestarea sa cea mai pregnanta, vizibila, este emotionala. Ideile fixe reprezinta componenta cognitiva a complexului. Astfel, exista si au fost puse in evidenta mai multe tipuri de idei fixe de unde si denumirea: complex de persecutie, complex de grandoare, complexul erotic, complexul de inferioritate, etc.

Cand complexul este "zgandarit", adica cand anumiti stimuli exteriori sunt perceptuti de pacientul respectiv, manifestarile devin foarte greu de controlat, foarte pregnante si incarcate emotional, comportamentul devine unul iesit din limitele normalitatii, isteric, agresiv, sau poate de retragere, de evitare, etc.

Din pacate, odata cu trecerea timpului, complexul tinde sa "se extinda", in sensul ca din ce in ce mai multe lucruri, din ce in ce mai multi stimuli sunt asociati de mintea pacientului respectiv cu gama de preocupari a complexului sau. Asa se ajunge ca fiecare floare sau fiecare pasare, fiecare obiect neutru, sa ii aminteasca acestuia de problema sa nerezolvata.

Sa-mi fie iertat, dar observ la multi dintre membrii societatii o astfel de extindere a complexului care ii domina. S-ar putea sa fie un complex de persecutie. De ce de persecutie? In acest tip de complex, se observa temerile irationale ale unui subiect, legate de faptul ca ceilalti sunt responsabili de esecurile sale, subiectul fiind convins ca acestia comploteaza impotriva sa.

Lipsa de incredere si fricile ating cote neobisnuit de mari in cazul tulburarii de personalitate de tip paranoid si in cazul schizofreniei paranoide, si s-ar putea sa ne caracterizeze si pe noi uneori, sub forma mai comuna a anxietatii si a tuburarilor asociate.

Si totusi, amintiti-va ca fiecare dintre noi este responsabil pentru faptele sale si numai ale sale. Nimeni nu este perfect, desi putem tinde catre mai bine. Necazul si teama nu ar trebui sa ne determine sa distrugem tot ce am construit pana acum, prin eforturi si sacrificii. Vinovatii vor fi trasi la raspundere. In plus, avem fiecare dintre noi lectii importante de invatat Nu este de ajuns?

(1) Imaginea Fantana cu Candele imi apartine, si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

(2) Jung, C., (2005), Opere complete, vol. 3, Psihogeneza Bolilor Spiritului, editura Trei

Continue reading

social

Sarbatori Sataniste ~ Halloweenul

Ce faceti de Halloween? Oferiti sau primiti dulciuri? Mergeti in club costumati nashpa si petreceti pana dimineata? Ori sa fie Halloweenul un prilej pentru sacrificii umane si orgii? Ce este Halloweenul pentru tine?

Ce faceti de Halloween? Daca va aflati in Romania, probabil ca veti merge la un carnaval care se va tine la scoala, cine stie, poate la gradinita, la cantina companiei unde lucrati sau intr-un club. Veti purta un costum care se presupune ca va speria pe toata lumea, apoi va veti "prosti" putin, in limitele bunului simt, si veti face putina consumatie, respectand bunele maniere invatate in cei sapte ani de acasa.

Halloweenul este o sarbatoare de import, ca si Valentine's Day, si de aceea abia daca intelegem ce ar trebui sa facem si care ar fi comportamentul adecvat pe timpul acestei sarbatori. Propun sa mai privim cateva filme in care este vorba despre Halloween...

Locuind intr-un oras turistic, si lucrand pentru mai multi ani intr-un magazin non-stop, am fost obsnuit sa intalnesc in noaptea de Halloween tot felul de personaje costumate bizar: clowni, vampiri si vampirite sexy, vrajitori si vrajitoare sexy. Multi dintre ei sunt turisti straini si au venit in Brasov pentru ca aici se presupune ca ar fi trait contele Dracula -- este deci unul dintre locurile ideale in care ai putea, in aceasta seara "speciala", sa te imbeti cu prietenii!

In ciuda costumelor care te tin in suspans si atrag atentia ca un magnet, personajele respective se comporta normal, ceea ce m-a ajutat sa acord ceva credit celor ce sarbatoresc Halloweenul in Romania -- in "patria vampirilor", nu-i asa? Nu inseamna ca m-as imbata cu ei cot la cot, caci, de regula am lucruri mai bune de facut, ca de exemplu sa scriu un articol despre Halloween.

Dar ce fac occidentalii de Halloween? Iata o lista de obiceiuri si activitati in mod traditional asociate cu aceasta sarbatoare:

• purtarea unor costume ingrozitoare, de vrajitoare, mumii, fantome, demoni, etc. Creativitatea nu are limite iar ceea ce conteaza nu este costumul ci efectul produs de acesta -- sa te treaca frisoanele. Anul trecut am vazut la o televiziune romaneasca un "Dorel care avea Ebola". No comment!

• organizarea unor petreceri cu costume ingrozitoare precum cele de mai sus. 

• un soi de "colindat" realizat de catre copii, din poarta in poarta, in scopul de a primi dulciuri, cu sloganul binecunoscut "trick or treat" -- un corespondent al lui "ne dati or nu ne dati", dar cu o conotatie amenintatoare, caci daca usa nu se deschide si nu li se ofera dulcuri, copiii respectivi pot sa puna la cale anumite farse

• se spun povesti sinistre sau, mai simplu, se privesc filme de groaza

• se joaca anumite jocuri, printre care acela de a lua mere glazurate cu dintii dintr-un lighean cu apa -- un joc celtic, caci sarbatoarea pare sa aiba origini celtice

• vizitarea unor locuri bantuite si eventual petreceri organizate acolo

• organizarea de farse, este de asemenea o activitate specifica Halloweenului

De unde provine obiceiul de a merge din usa in usa si a cere dulciuri? Ei bine, anumite superstitii care isi au originea in Occidentul Europei, au instituit aceasta practica prin care fiecare gospodarie aseza daruri in fata portii pentru duhurile rele care, se presupune ca veneau din lumea de dincolo iar daca nu gaseau aceste daruri, aruncau blesteme asupra gospodariei respective. Ulterior, cei care luau aceste bunuri au fost cersetorii si copiii care purtau costume inspaimantatoare.

Probabil mai putini stiu insa ca intr-un calendar al sarbatorilor satanice figureaza si sarbatoarea de Halloween. Chiar asa! Ce fac satanistii de Halloween? Pai ce ar putea face? Orgii sexuale si sacrificii umane si animale, ce altceva? Pe internet cel putin exista numeroase situri ale satanistilor si par sa acorde foarte mult respect acestei sarbatori pe care, probabil ei o inteleg in mod diferit.

Mediile religioase atrag atentia asupra faptului ca Halloweenul este totusi o sarbatoare satanica, sau asimilata de satanisti ca atare, insa, privind in jur, vad mai curand oameni care vor sa se distreze si considera ca este distractiv sa dansezi si sa te simti bine purtand un costum sinistru, in mijlocul altor oameni ce poarta costume sinistre. A 2-a zi toata lumea se intoarce la viata sa normala si uita de Halloween pentru intreg anul.

Nu stiu daca "Father Satan" se simte onorat de acest comportament dubios mai mult decat cu ocazia sarbatorilor asa zis crestine, in care oamenii se imbata si fac excese de tot felul pe unde apuca si cu cine apuca. Cred ca mai relevant este cum intelegem fiecare dintre noi aceasta sarbatoare si ce rol ocupa ea in viata noastra.

Sarbatorile, in general, sunt un prilej de comuniune, un moment in care oamenii vin impreuna, pentru a se simti bine si a crea legaturi, dar si pentru a arata care este nivelul de succes social pe care l-au atins. Barbatii fac parada cu forta lor (economica, fizica, spirituala, etc), iar femeile fac parada cu frumusetea si atractivitatea lor. In general, sensul sarbatorii este acela de a atrage.

Halloweenul nu se poate indeparta de acest tipar, desi anumite voci incearca sa ne transmita ingrijorarea cu privire la natura aceste sarbatori. Din punctul de vedere al psihologului, tind sa cred ca Halloweenul, in cel mai rau caz, ar putea cultiva gustul pentru latura oculta si intunecata a lucrurilor, insa cred ca e nevoie de factori multipli pentru a determina o pervertire reala a cuiva -- traume, abuzuri, crize existentiale, etc.

(1) Imaginea Happy Halloween!!, de Jacinta Valero, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0 

Continue reading

trauma

Revolutia Descult

O revolutie este riscanta si plina de oportunitati, dar nu este niciodata plictisitoare. Ea promite sa schimbe in mod radical un anumit aspect al realitatii sociale, intime sau individuale. Ce ati spune despre o revolutie fara pantofi?

In Brasov, vin destul de multi turisti straini. Uneori glumesc cu ei si le spun ca in oras exista si brasoveni. Odata am vazut un tanar turist care avea o harta in mana si l-am intrebat unde este gara. Mi-a raspuns zambind ca nu stie. Vara, cand sunt bine dispus si am timp, pot sa conduc turisti (sau turiste) prin oras, pana la hotel / hostel / destinatie.

Daca insa vedeti in Brasov sau altundeva in tara, persoane care umbla descult, in locuri publice, puteti sa fiti siguri ca sunt turisti occidentali. Boschetarii, de regula, sunt incaltati cu ceva. De asemenea, tot turistii straini occidentali se pot afla printre cele mai rau (saracacios) imbracate persoane pe care le-am vazut in Brasov. Initial am crezut ca fac asta pentru a se proteja de un mediu presupus ostil, insa mi-am dat seama ca ar putea avea si alte motive.

S-ar parea ca dupa aproape un secol de consumerism, in dinamicile sociale ale occidentului a aparut si o reactie de protest, inspirata din curentul artistic denumit minimalism. Minimalismul, aparut in artele vizuale si in sculptura la jumatatea secolului trecut, produce un efect hipnotic, prin intermediul unor imagini / structuri, dominate de un numar redus de elemente.

Minimalismul ca stil de viata, avand la baza sloganul "fii mai mult prin mai putin", presupune renuntarea la cat mai multe dintre lucrurile secundare ca importanta din viata ta, pentru o dezvoltare mai accentuata in laturile pe care le consideri esentiale. Dupa aceasta definitie, se vede ca minimalismul nu este incompatibil cu materialismul.

Dar iata cateva semne nostime ale faptului ca s-ar putea sa fii minimalist:

Daca a te plimba prin supermarket te face sa te simti neconfortabl, probabil ca esti un minimalist.

Daca nu te poti abtine de la a renunta la lucruri, iar cainele tau se teme ca va fi urmatorul, probabil ca esti minimalist.

Daca ai mai mult timp liber decat ai avut vreodata, probabil ca ai devenit minimalist.

Daca ai mai putin de 100 de prieteni pe Facebook, probabil ca esti minimalist.

Daca iti planifici si iti rezervi timp pentru nimic, probabil ca esti minimalist.

Daca iubesti "petrecerile pentru impachetat lucruri", probabil ca esti minimalist.

Cand cuvinte precum breloc sau suvenir te determina sa te ascunzi, probabil ca esti minimalist.

Daca ai mai multe resurse de daruit (timp, talent, bani), probabil ca esti minimalist.

Minimalismul si ideea de a obtine mai mult prin mai putin, apare si in psihopatologie. Spre exemplu, la schizoizi se observa o tendinta de a renunta la prieteni si contacte sociale pentru mai multa profunzime, anorecticele renunta la mancare pentru iubire, atentie si afectiune, paranoizii reduc numarul celor in care au incredere, pentru mai multa siguranta, iar narcisistii reduc numarul persoanelor pe care le gasesc interesante, pentru a se putea aprecia pe sine.

Revenind la problema renuntarii la incaltaminte, priviti urmatorul videoclip.

S-a zis cu stereotipul femeii preocupate de pantofi!

Am vorbit mai sus despre unul dintre motivele pentru care ati putea sa renuntati la pantofi, definitiv -- minimalismul. Dar in videoclipul de mai sus, apar multe alte argumente: anumite probleme ale piciorului cauzate de incaltaminte, costurile ridicate ale pantofilor sau chiar "limitarea nivelului de constiinta", cauzata de pantofi -- daca pantofii preiau toata responsabilitatea, atunci e ca si cand "ai dormi in picioare".

Anumite surse din domeniul medical recomanda mersul descult pentru motive precum ameliorarea insomniilor, ionizare, eliberarea de endorfine si deci ameliorarea unor probleme afectiv-emotionale, intarirea muschilor si imbunatatirea formei fizice, in general, fiind si o modalitate neasteptata de a face reflexoterapie pe gratis.

Nu stiu daca vreunul dintre aceste argumente v-au convins, sa va reinventati / remaniati stilul de viata. Totusi, aceasta timida "revolutie descult", ce ne apare ca o alta anomalie de sistem a occidentului, alaturi de moda criminalilor in serie, ne ajuta sa intelegem cat de atasati suntem de anumite norme sociale, pe care nu am indrazni sa le punem vreodata la indoiala.

In termenii discutiilor despre normalitate, fiindca si normalitatea este de mai multe feluri, se poate spune ca persoanele care au ales sa nu mai poarte niciodata pantofi de vreun fel, chiar daca sunt normale din punct de vedere medical (al posibilitatii lor de a raspunde cerintelor societatii), ele sfideaza normalitatea din alte puncte de vedere:

• statistic -- azi, majoritatea populatiei poarta incaltaminte, chiar si in Africa, probabil 
• social -- normele nescrise ale bunului simt comun spun ca "nu se cade", decat pe plaja, la piscina, la solar, sau la tine acasa
• legal --  nu stiu exact daca este ilegal sa umbli descult in locuri publice, dar probabil este la limita legii, in acea zona gri, a interpretarilor

Dincolo de asta, cred ca este nevoie de un anumit  profil de personalitate pentru a pune in practica aceasta idee. Nu este chiar pentru oricine! Trebuie sa fii un non-conformist, sa nu-ti prea pese de ce cred ceilalti, altfel spus, trebuie sa fii puternic si rezistent la frustrare, la batjocura si umilire, nepunand la socoteala ca a umbla descult in locuri publice este o auto-umilire in sine. Pe scurt fie spus, trebuie sa ai vocatie de revolutionar!

Ce vi se garanteaza este faptul ca veti atrage atentia ca un magnet si sper ca va place sa va dati in spectacol, iar oamenii, daca nu se vor speria, atunci vor dori sa stie cel putin un lucru despre voi -- de ce? De asemenea, ar trebui sa evaluati bine acest stil de viata, in ce priveste oportunitatile profesionale sau de inter-relationare, care vor fi drastic limitate. Dar daca sunteti nascuti pentru a trai descult, sunt convins ca aveti resursele necesare!

(1) Imaginea Abby Hippy, de Apollo Scribe, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Be More with Less (accesat la 22.10.2015), 25 Reasons You Might Be a Minimalist, website: Be More with Less .com 

(3) Sfatul Parintilor (accesat la 22.10.2015), Impamantarea. Beneficiile conectarii Descult cu Pamantul, website: Sfatul Parintilor. ro

(4) Turliuc, M. (2007), Psihosociologia Comportamentului Deviant, editura Institutul European, Iasi

 

Continue reading

social

Cultivarea Relatiei

Cum reusim sa obtinem din partea partenerului tocmai reactia pe care o detestam? Avem oare un rol in asta sau totul tine de partener si de lipsa lui de educatie, la care am fost cu totul orbi cand l-am ales?

O casatorie este, dintr-un punct de vedere, ca o reduta cucerita. Unii cred ca nu mai au nimic de facut si nimic de invatat despre modul in care ne putem ameliora relatia, ca totul vine de la sine si ca va fi o experienta de vis, fara ca noi sa depunem eforturi speciale. Si poate ca nu efortul este problema aici ci atitudinea de implicare sau delasare pe care o abordam in cuplu. 

Adesea, consilierii de cuplu adreseaza o intrebare ce reuseste sa ii ia prin surprindere pe cei doi parteneri aflati in criza cuplului: ce calitati are partenerul de viata? Si incercand sa descopere raspunsul la aceasta intrebare, cei doi isi dau seama ca au din nou sentimente sincere, curate si puternice fata de partenerii lor.

Un efect pervers al intimitatii excesive si al expunerii indelungate la prezenta partenerului de viata este faptul ca uitam ca avem anumite responsabilitati fata de el si, in acelasi timp, calitatile sale devin "invizibile". Ce putem face pentru a indrepta lucrurile, sta tocmai in alegerile si atitudinea pe care o adoptam.

Acolo unde se termina romantismul, incepe munca si nu ar trebui sa ne sperie faptul ca avem de abordat problemele cuplului cu eforturi. Daca scopul nostru este sa "simtim chestii", atunci s-ar putea sa nu gasim niciodata asta intr-un cuplu durabil. Daca scopul nostru comun este sa oferim un cuplu stabil si iubitor copiilor si noua insine, atunci sa ne pregatim pentru munca!

Imi place sa fiu iubit asa cum ma iubesc eu insumi. Alain Delon

Iata genul de atitudini si gesturi pe care consilierii de cuplu le recomanda frecvent:

• a te interesa ce il preocupa pe partenerul de viata si ce provocari are de infruntat in fiecare zi, atat inainte de o despartire cat si dupa reintalnirea cu acesta, si de dorit, prin intermediul telefonului, chiar si in momentele de separare fizica temporara (cand sunteti la serviciu); a te interesa ce il preocupa pe partener ar trebui sa vina cu incurajari pentru proiectele cele mai importante ale acestuia

• a realiza un contact fizic ce exprima afectiunea, prin imbratisari si mangaiere fara conotatii sexuale, lucru valorizat in special de catre femei, dar nu numai; atingerile scurte, spontane, realizate ca din intamplare pot sa constituie un simbol al iubirii si o asigurare mult asteptata

>> Continuarea in Psihopedia PRO

Imaginea That Song in my Heart, de Nthy Ramanujam, sub licenta CC BY-NC-SA 2.0

Smalley G., (2008), Cum sa-ti intelegi sotia, editura Curtea Veche Publishing, Bucuresti

Gratch, A., (2011), Daca dragostea ar putea gandi, editura Trei, Bucuresti

Leleu, G., (2011), Cum sa fim fericiti in cuplu, editura Trei, Bucuresti

Moreau, A. (2006), Dragoste si sexualitate, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

social

Victime de Profesie

Victimele fac parte din economia oricarei povesti. Fara ele povestea ar fi searbada. Adesea victimele sunt sexy si de altfel asa a aparut arhetipul Cenusaresei sau, mult mai recent, Pretty Woman - o reeditare mai mult sau mai putin reusita. Dar ce ar trebui sa stim despre victime si cum ar trebui sa le abordam?

Viata ne aduce adesea in postura de victima, desi, pare ca unii dintre noi sunt mai inclinati catre acest rol decat altii. De altfel, in mod subiectiv, poti sa nu devii niciodata victima, sa nu te simti ca si cand ai fi asa ceva, chiar si daca circumstantele arata ca esti realmente o victima a propriului destin. In mod similar, in conditii exceptional de favorabile, unii reusesc sa traiasca rolul de victima pana la capat, dand dovada de excelente abilitati in interpretare. 

Diferenta intre cele doua categorii se afla in resursele interioare si creativitatea de care acestea dau dovada. A fi o victima este o situatie ingrata, ce implica suferinta si chin, adesea implica si stigmatizare sau chiar respingere sociala. Nu putine au fost studiile in domeniul psihologiei sociale care au aratat ca oamenii pur si simplu nu stiu sa vina in intampinarea suferintei, tratand-o superficial si simplist. Exista bunaoara o suma de atitudini ce nu incurajeaza comunicarea cu victima si, prin urmare, nu incurajeaza nici victima sa se dezvolte si sa preia fraiele propriei vieti.

S-ar spune ca atunci cand ne disociem de suferinta celuilalt si il marginalizam datorita incapacitatii sale de a-si administra existenta si provocarile aferente acesteia, il impingem catre o atitudine mai creatoare. Si de fapt acesta este telul de dorit: victima sa devina mai implicata, mai curajoasa, sa depuna eforturi si sa fie activa. Dar toate acestea nu vin obligatoriu prin marginalizare, desi se poate intampla asta, atunci cand exista suficiente resurse de partea victimei.

O victima creste cu adevarat atunci cand, inainte de toate, prezervam relatia cu ea, prin atitudini favorabile relatiei. Numai pe aceasta baza se poate construi mai apoi, numai de aici victima poate dezvolta o creativitate proprie si numai de aici vom putea astepta mai multe eforturi si implicare. O victima de profesie poate evita partea cu eforturile si ne poate face responsabili cu usurinta pentru bunastarea ei, insa ea are ritmul propriu de crestere si trebuie sa il respectam. 

Iata cateva atitudini identificate ce blocheaza relatia cu victima:

• Atitudinile de respingere si evitare, care includ retincenta, evitarea contactului si a comunicarii
• Atitudinile de minimalizare, care includ optimismul exagerat, ridiculizarea, fortarea normalizarii - "nu ti s-a intamplat nimic..."
• Atitudinile de blamare, care cauta sa demonstreze vina victimei sau erorile comise in ideea ca fiecare primeste ceea ce merita. - "pai daca nu ai procedat corect..."
• Atitudinile hiperprotectoare, care sunt o incercare de a ne gestiona propria angoasa in fata unei amenintari simbolice careia ii suntem potential expusi noi insine
• Atitudinile de amplificare, sau pesimismul excesiv, tendinta de a exagera gravitatea situatiei - "asa fac toti barbatii..."
• Atitudinile dirijuitoare, ce implica incurajarea unei redresari rapide si acordarea de sfaturi - "sterge-ti lacrimile si iesi mai mult din casa!"

S-ar spune ca nu exista nimic care sa fie pe placul victimei, desi, de la caz la caz, anumite victime sunt mai dispuse sa primeasca sfaturi si chiar le cer cu insistenta, ori sunt mai dornice sa primeasca protectia salvatorului. Totusi, ceea ce functioneaza cu adevarat este recunoasterea empatica a emotiilor victimei, propunerea unor explicatii partiale si a unor cauze posibile si, de asemenea, luarea in atentie a sentimentelor altor persoane implicate si a cadrului mai larg in care se deruleaza drama.

Nu se recomanda simplificarea excesiva a situatiei, nici ca mod de abordare a suferintei si nici ca mod de interventie intr-o situatie data, care in general, este complexa si implica numeroase necunoscute. O simplificare, prin minimalizare, prin critica sau prin aruncarea vinei pe un tert, poate lasa impresia lipsei unui interes real si a egocentrismului incapabil sa ofere suport.

Asa cum spuneam, prezervarea relatiei este esentiala, dar nu pentru a prelua toate responsabilitatile victimei si pentru a-i rezolva problemele noi insine, ci pentru a putea pe aceasta cale sa o sprijinim pe victima sa devina cu adevarat implicata in rezolvarea problemelor personale.

Rime, B. (2007), Comunicarea Sociala a Emotiilor, editura Trei, Bucuresti.

Rasmussen P. (2010), The Quest to Feel Good, editura Taylor and Francis Group, New York

Sharp, T. (2011), 100 de cai spre fericire, editura Trei, Bucuresti

Frankl, V., (2012), Omul in cautarea sensului vietii, editura Meteor Press, Bucuresti

Andre, C., (2004), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti

Continue reading

victime

Patologia Frumosului

Chirurgie estetica... goana dupa frumos... goana dupa succes. Acestea sunt etaloane ale lumii moderne si, in acelasi timp, reprezinta mijloace prin intermediul carora se manifesta... psihopatologia. Atunci cand nimic nu te satisface, nici macar operatia estetica mult dorita, este cazul sa ne punem intrebari...

La ce foloseste chirurgia estetica? La schimbarea destinului, s-ar spune. Unora le schimba sotul, jobul, nivelul de satisfactie in viata, capacitatea de auto-apreciere si de a te face remarcat. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample, daca operatia este una reusita. Dar daca operatia este una reusita, insa pacientul are obiceiul de a gasi nod in papura, de a vedea jumatatea goala a paharului si partea nereusita a lucrurilor, oricat de marunta ar fi aceea?

Poate ca operatia in sine este rezultatul deprinderii de a cauta absolutul si a incapacitatii de a te bucura de viata, a incapacitatii de a accepta faptele realitatii asa cum sunt... Daca este asa, atunci medicul care executa operatia ar trebui sa se gandeasca bine inainte de a porni la lucru. La ce anume? 

Ei bine, acel medic ar trebui sa se intrebe daca pacientul sau nu are vreo tulburare de personalitate cum ar fi cea narcisica sau cea obsesiv compulsiva care nu doar ca te fac dificil de abordat, in general, dar te fac si exceptional de greu de satisfacut. Exista astfel multe sanse ca pacientul sa vina cu unele "mici nemultumiri", chiar si dupa ce si-a indeplinit visul de a avea sanii mai mari, chiar si dupa ce si-a atins scopul de a avea un nas adorabil...

Medicii din occident, in urma experientei lor in domeniu, au ajuns sa aplice teste de personalitate inainte de realizarea operatiilor respective, doar asa, preventiv, pentru ca astfel de detalii sa fie de la inceput lamurite. Daca rezultatul indica scoruri mari la sectiunile narcisism, sau depresie, ori in ce priveste tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva, un medic poate sa decida refuzul de a opera un astfel de client si sa ii sugereze mai curand o interventie estetica... pe suflet, sau cu alte cuvinte, putina psihoterapie. 

Nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca o persoana extrem de nemultumita de aspectul sau exterior, are in acelasi timp anumite trasaturi psihopatologice. Dificultatea de a accepta realitatea si de a gasi solutii de afirmare, altele decat cele promovate de lumea consumului, este una dintre trasaturile obisnuite ale celor afectati de psihopatologie.

Aceasta opinie se opune ideii ca psihopatologia este doar de natura genetica - o vulnerabilitate functionala care duce la un dezechilibru hormonal si afectiv. Credintele sau judecatile care ne ajuta sa evaluam realitatea, nu sunt mostenite genetic insa datorita lor avem adesea tendinta sa traim o catastrofa fara de sfarsit, ca urmare a conflictului cu societatea si a invalidarii permanente.

Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ti-a fost facut. Jean Paul Sartre

Imaginea After Arrangement, a fost fotografiata de mine si se afla sub licenta CC BY-SA 2.0

Perugi G, Akiskal HS, Giannotti D, et al. (1997) Gender-related differences in body dysmorphic disorder (dysmorphophobia). J Nerv Ment Dis. website: NCBI

Bittle RM. (1975), Psychiatric evaluation of patients seeking rhinoplasty. Otolaryngol Clin North Am. website: NCBI

Ferraro GA, Rossano F, D'Andrea F., (2005) Self-perception and self-esteem of patients seeking cosmetic surgery. Aesthetic Plast Surg. website: NCBI

Phillips, Katharine A. (1996). The Broken Mirror. Oxford University Press. website: NCBI

Continue reading

social

Cine este Dumnezeu

De ce credem in Dumnezeu? La ce foloseste asta si de ce Dumnezeu are atat de multe fete, in marile religii ale lumi? Sunteti invitatii mei intr-o reflectie legata de rolul religiei si al lui Dumnezeu in vietile noastre.

De foarte multa vreme, una dintre preocuparile constante ale omenirii pare sa fi fost religia. Dintr-un motiv sau altul, oamenii au considerat de cuviinta sa se aventureze in tot felul de teorii despre divinitate si practicile ce decurg din aceste teorii: jertfe umane si animale, posturi ptr. purificare, rugaciuni, meditatii, etc. 

Cred ca preocuparea ptr. religie a omului, care in anumite locuri ale pamantului atinge cote impresionante, marcand fiecare moment important al vietii si chiar fiecare moment al zilei, este purtatoarea unui mesaj ascuns, in masura sa exprime ceva esential despre om si nevoile sale cele mai profunde.

Bunaoara India este considerata a fi o tara "obsedata de divinitate". Fiecare moment al zilei, fiecare fiinta au fost investite de catre indieni cu semnificatii spirituale si supranaturale. In partea islamica a lumii, in peninusula Arabica, religiozitatea umana ia de asemenea forme dintre cele mai proeminente: oamenii isi incep si isi termina ziua cu rugaciuni iar in mijlocul zilei, orice activitate inceteaza si toata suflarea musulmana se roaga lui Alah. In lumea araba un turist strain trebuie sa astepte cu docilitate pana taximetristul sau arab si-a terminat rugaciunile ca sa poata apoi sa-si reia drumul catre o anumita destinatie. 

Intrebandu-ma care sunt nevoile omenesti care au determinat aceasta stare de fapt, am ajuns la o lista destul de cuprinzatoare de nevoi, pe care o prezint in continuare, fara a avea pretentia ca le-am gasit chiar pe toate. Lecturand aceasta lista, am putea probabil sa intelegem acest citat al lui N. Steinhardt "Contrariul pacatului nu este virtutea ci libertatea." (Jurnalul Fericirii)

1. Functia Axiologica. Omul isi promoveaza anumite valori prin religie. In jurul acestor valori viata noastra se organizeaza si poate decurge firesc. Religia are de regula o atitudine care protejeaza viata si pe fiecare membru al societatii. Suntem invatati sa respectam "aproapele" si sa nu-i facem decat ceea ce asteptam si noi din partea lui, aceasta fiind asa numita "regula de aur". Religia ofera valori cu un caracter transcendent, impuse de personaje imaginare sau nu, dar situate deasupra noastra.

2. Functia Coercitiva. De-a lungul timpului, valorile promovate de religie au fost imprumutate de stat si introduse in coduri de legi. Cel care incalca aceste legi sunt pedepsiti in raport cu gravitatea faptelor. O parte dintre exigentele religiei raman in afara codurilor de legi ale statelor, insa omul religios stie ca daca le incalca, ei bine atunci "Domnul il va pedepsi.". Cataclismele, cutremurele si inundatiile sunt astfel de pedepse "deghizate" venite din partea lui Dumnezeu. Toata biblia este plina de evenimente cum ar fi invaziile de lacuste sau de serpi, care sunt puse pe seama furiei lui Dumnezeu. 

3. Functie Economica. In caz ca omul religios se comporta asa cum asteapta Dumnezeu din partea lui, ei bine atunci Dumnezeu il va rasplati cu binecuvantari. Bugetul omului religios este pus pe seama bunavointei lui Dumnezeu si mai putin pe seama propriei priceperi sau eforturilor depuse pentru obtinerea unui anumit rezultat. Dumnezeu are puterea de a-ti umple hambarele cu grau sau de a-ti strica tot graul cu cateva zile inainte de seceris. Iata cat de insemnata este implicarea lui Dumnezeu in standardele tale de viata!

4. Functie de Orientare. O alta sarcina pe care omul religios i-o atribuie acestui personaj pe care in general nu il vede nimeni, adica lui Dumnezeu, este aceea de orientare si sfatuire. "Domnul iti va da intelepciune daca il rogi!" Prin intermediul rugaciunii omul religios primeste intuitia cailor celor mai bune de urmat: cu cine sa se casatoreasca si la ce scoala sa dea examen, in ce oras sa se stabileasca si alte astfel de detalii, pe care nu le stie decat Dumnezeu. Domnul i-a dat intelepciune lui Solomon ca sa conduca regatul lui Israel, si tot asa o poate oferi oricaruia dintre oamenii religiosi.

5. Functia de Energizare. In trecut Domnul putea sa intoarca sortii unei batalii in favoarea alesilor sai. "Nu te speria de numarul lor caci cu noi sunt mai multi!", ar spune si in ziua de azi un om religios, fiind sigur ca este sprijinit de o armata de ingeri. Tot la fel, omul religios se roaga iar Domnul ii intareste bratele pentru munca. Domnul iti da putere de concentrare si memorie daca lucrezi cu informatii. Tot el ii ofera omului religios chef de munca, lucru ptr. care omul fara Dumnezeu trebuie sa il gaseasca singur, din vreo motivatie sau alta.

6. Functia de Suport Afectiv. In caz ca a pierdut o persoana draga, sau a dat faliment (vezi Iov) omul religios este mangaiat de insusi Dumnezeu. Suferintele sunt mai usor de indurat atunci cand Domnul este cu tine si ii ceri ajutorul. Dumnezeu poate fi considerat cel mai ieftin psiholog din toti care exista si fara indoilala, cel mai bun dintre ei.

7. Functie de Securizare. Nici pe de parte in ultimul rand, omul religios beneficiaza de protectia lui Dumnezeu atunci cand pleaca intr-o calatorie sau atunci cand merge la culcare. In acest fel, niciun raufacator nu-ti va patrunde in casa, ca sa nu mai vorbim despre alte pericole, cum ar fi calamitatile naturale, care te-ar putea lua prin surprindere. 

Probabil lista ar trebui sa ramana deschisa desi cred ca am mentionat cele mai importante functii ale lui Dumnezeu. Ca o concluzie, cred ca se poate spune ca principalele motive pentru care omul a fost atat de obsedat de acest personaj misterios si puternic pe care l-a denumit Dumnezeu, s-au legat de nevoia lui de a-si stabili un loc pe o treapta ierarhica a universului, pentru ca in acest fel sa previna comportamentele antisociale ale celorlalti, si sa-si promoveze valorile recunoscute de o comunitate. S-ar putea spune ca omul cedeaza statutul de fiinta independenta si "centru al universului", pentru a se bucura de avantajele vasalitatii, pe care tocmai le-am enumerat.

Daca din ritualurile religioase de inmormantare a unei capetenii a vikingilor faceau parte violul in grup si jertfa unei fecioare (o inmormantare "frumoasa"!), in ziua de azi, astfel de ritualuri au fost eradicate, odata cu schimbarea valorilor societatii. Interesant lucru cum personajul misterios care decide soarta fiecaruia dintre noi si-a rafinat gusturile dupa cateva mii de ani...

Sa zicem: poate Dumnezeu exista, poate nu exista... Sa cantarim castigul sau paguba pe care le-am avea daca spunem ca Dumnezeu exista. Sunt doua posibilitati: daca castigi, castigi totul, daca pierzi, nu pierzi nimic. (Blaise Pascal)

Continue reading

social