Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com
A fost odata One Taste, cultul care iti recomanda meditatia orgasmica si sexul cu parteneri multipli pentru a... progresa spiritual. Povestea acestui cult insa nu trebuie privita doar ca o marturie despre decaderea omului occidental. Ea este mult mai mult decat atat.
☆ ☆ ☆
Probabil ca fiecare dintre noi se afla in cautarea unor solutii. Ei bine, unele zone ale lumii se intampla sa fie mai deschise la lucruri noi care sa vina in intampinarea problemelor cu care ne confruntam. Asa este spre exemplu orasul San Francisco, de pe coasta de Vest a SUA, oras cu traditie liberala si capitala mondiala a curentului hippy, dar si a tehnologiei, oras cunoscut ca si Parisul Americii. Pare ca tot ceea ce este nou si revolutionar isi gaseste un loc in San Francisco si te poti gasi in situatia ca te miri ce gospodina sa aiba niste revelatii legate de extraterestri, inghetata, alimentatie vagana sau orgasm, de ce nu, si sa simta ca merita sa puna bazele unui cult care ofera solutiile pe care le cautam, fie pentru problemele de sanatate fizica sau mentala, pentru cele de integrare sociala sau de umplere a timpului liber cu sens si semnificatie.
Multe dintre aceste organizatii pot sa ofere ceva pozitiv si atractiv pentru cei mai multi dintre noi: contact inter-personal, acceptarea si apartenenta, cunoasterea unor oameni noi care, in fond ne seamana, in ce priveste curiozitatea si curajul de a explora, deschiderea pentru solutii noi, neconventionale si chiar fragmente de solutii pentru probleme si nevoi ramase nesatisfacute pentru perioade lungi de timp. De asemenea, astfel de organizatii, daca devin si relevante pe piata, vor avea macar o figura carismatica care iti ofera cel putin iluzia ghidajului si posibilitatea de a te adaposti la umbra carismei sale, pe care o delegi sa iti reprezinte interesele si sa te conduca pe o cale noua, despre care vrei sa inveti cat mai multe lucruri.
Este cazul organizatiei One Taste, care primeste mai multa atentie odata cu aparitia documentarului Netflix numit Orgasm Inc: Povestea One Taste. Liderul organizatiei banuita de practici caracteristice cultelor, pe numele ei Nicole Daedon, este absolventa Universitatii de Stat din San Francisco, unde s-a specializat in comunicare. De asemenea, declara ca tatal ei a fost condamnat pentru molestarea sexuala a mai multor minore si s-ar parea ca inclusiv Nicole Daedon a fost abuzata sexual de acest individ. Ea spune ca a ales sa nu fie o victima a acestui abuz si s-a eliberat de stigma abuzului, dar modul in care a evoluat ca persoana si entitate sociala... te cam pune pe ganduri.
Am fost abuzata si tot ce mi-a ramas a fost o poveste de victima.
Nicole Daedon
Felul cum a ales Nicole sa gestioneze abuzul suferit este intr-adevar creativ dar, din pacate si periculos. Si tot din pacate, Nicole Daedon cade in stereotipul victimelor abuzului sexual care, daca nu devin frigide si refractare la orice relatie sexuala si cu probleme de adaptare, anxietate si depresie, pot merge la polul opus pentru a manifesta un comportament lipsit de inhibitii si a practica prostitutia ori traficul sexual sau chiar abuzul sexual indreptat impotriva celorlalti, potrivit mecanismului de aparare psihanalitic (vezi identificarea cu agresorul). Pare ca Nicole Daedon nu doar ca si-a iertat tatal pentru raul pe care i l-a facut dar aceasta a ajuns sa vada ceva pozitiv in comportamentul tatalui, monstrul incapabil sa respecte limitele de bun simt ale societatii. Si da, cam asta inseamna o trauma sexuala catastrofal gestionata!
Pericolul de a cadea intr-una dintre cele doua extreme este foarte mare in cazul celor abuzati sexual iar Nicole Daedon s-a trasnformat intr-o bomba cu ceas. Fiind o persoana carismatica, spirituala in felul ei, cu viziune si fiind inzestrata cu puterea de a-i influenta pe ceilalti si de a vinde un concept, Nicole devine o forta a naturii fara sa isi dea seama ca ceea ce o pune in miscare ar putea sa nu fie tocmai sanatos si de natura divina, asa cum ii place ei sa creada. Rezultatul a fost, dupa cum spuneam, o catastrofa pentru toti cei implicati in controversata ei organizatie, care isi ia libertatea sa re-defineasca absolut orice in relatie cu sexualitatea umana, inclusiv abuzul sexual. Dar faptul ca poti re-interpreta un abuz sexual suferit nu inseamna ca acea re-interpretare este una benefica sau social-acceptabila.
Daca te-a tulburat un fapt, tulburarea nu se datoreaza faptului in sine ci interpretarii pe care i-ai dat-o. Iar asta o poti schimba oricand.
Marcus Aurelius
Te ia prin surprindere si te fascineaza felul cum Nicole Daedon reuseste sa reinterepreteze masculinitatea toxica ca fiind o chestie naturala si benefica si abuzul sexual ca fiind o manifestare a creativitatii dezlantuite dar ajungi sa intelegi ca asta nu poate ramane fara consecinte iar felul cum se manifesta in lumea materiala acest tip de convingeri devine pur si simplu aberant. In acelasi fel, One Taste re-interpreteaza refuzul victimei abuzului sexual ca fiind un refuz fals care trebuie combatut prin ceea ce se cheama violare abila. Dupa cum vedeti, creativitatea umana nu are limite iar atunci cand lucrurile nu au fost gestionate corect si etic, rezultatul nu poate fi altul decat problemele cu legea. Nu in ultimul rand, uneori reinterpretarea traumei, care este o solutie terapeutica recunoscuta, ia forma spalarii creierului.
Tatal meu a murit in inchisoare pentru 52 de acuzatii de molestare sexuala a unor minori. Dar eu nu am acceptat niciodata ideea ca el era o persoana rea. Am ales sa cred ca de fapt el era expansiv si multi-dimensional si o persoana care nu putea fi redusa la legile arbitrare ale lumii tridimensionale. In mintea mea, asta era singura lui crima.
Nicole Daedon
Lectia pe care ne-o ofera documentarul Netflix este una speciala. Vindecarea nu se rezuma la a depasi durerea faptului de a fi fost abuzat si fricile pe care ti le lasa abuzul. Vindecarea cuprinde si o dimensiune moral-etica la care au de lucrat victimele abuzului care aleg sa se identifice cu agresorul. Acestea pot avea tendinta sa idealizeze bestia care i-a abuzat si sa considere ca este doar o alta manifestare a bucuriei de a trai, coruperea care a avut loc fiind interepretata ca fiind o abandonare a fricii: cand bestia nu mai este intampinata cu frica, experienta e una pozitiva. Cred ca documentarul are un mesaj subtil si nu este doar despre depravarea omului occidental cum ati fi tentati sa credeti la o privire superficiala.
(1) Imaginea Spooky Witch, de Erik McLean, via Pexels
(2) Wikipedia, (acc. 17.03.2023), One Taste, website: Wikipedia
Prezinti putin tesut cutanat si primesti in schimb putina atentie. Nimeni nu doreste sa iti cunoasca povestea, ideile sau cat de frumoase iti sunt principiile de viata. Clientii si publicul apar doar daca le prezinti ceva concret... Oare este adevarat ca societatea doreste ca tu sa fii un obiect sexual?
☆ ☆ ☆
Indiferent care a fost motivul pentru care stramosii nostri au ales sa isi acopere corpul cu haine, rezultatul este ca pana si acum, dupa atatea mii de ani, inca mai facem asta. Probabil ca exista utilitati fiziologice, psihologice si sociale in spatele acestei realitati si mi-am propus ca in acest articol sa le constientizam impreuna si, daca este cazul, sa intelegem importanta hainelor in procesul victimizarii, folosind cateva date obtinute prin cercetare stiintifica, din domeniul victimologiei. Am abordat acest topic de vesnica actualitate fiindca intalnesc mereu persoane care nu doresc sa accepte anumite realitati ale lumii in care traim, negandu-si responsabilitatea proprie in situatiile in care sunt victimizate.
Intr-un articol anterior numit Viol si Victime Minore, in care am comentat interventia actorul Mihai Bendeac fata de relatarile Anei Maria Mocanu, spuneam ca psihopatii exista si probabil ca ar fi mai util sa-i luam ca atare, sa nu mai incercam sa ii educam, mai ales ca sunt (mult prea) greu educabili si daca nu au ceva de castigat din asta, nu te vor ierta atunci cand le vei oferi ocazia sa te surprinda intr-o pozitie de vulnerabilitate. De asemenea, va recomandam ca in locul acestor eforturi de a-i educa pe psihopati, sa va intrebati ce ati putea face voi insiva pentru a evita victimizarea propriei persoane.
As dori sa punem in evidenta cateva functii ale vestimentatiei care s-au conservat din cele mai vechi timpuri:
PROTECTIA ~ vestimentatia ne protejeaza in special de intemperii si temperaturi extreme si, de asemenea, ne poate proteja de agresiuni - vezi vestimentatia celor din trupele speciale.
ATRAGEREA UNUI PARTENER ~ Arata-mi cine / ce esti ca sa stiu daca sunt interesat! Atat barbatii cat si femeile se imbraca intr-un anumit fel pentru a trezi interesul sexual sau romantic al potentialilor parteneri.
IDENTITATE ~ Spune-mi cum te imbraci ca sa-ti spun cine esti! Prin vestimentatie ne afirmam apartenenta la anumite caste, institutii de invatamant sau organizatii. Poate fi o uniforma sau pot fi anumite elemente vestimentare (embleme, insigne, inscrisuri). Chiar si faptul ca esti fan al unei trupe rock poate fi exprimat astfel.
INDIVIDUALITATE ~ Am suficienta personalitate pentru a purta un costum de pene! Atunci cand vestimentatia noastra este unica si originala, punem in evidenta propria noastra persoana si ceea ce ne face diferiti. Uneori vestimentatia exprima atat identitate cat si individualitate - sunt imbracat ca un hippy dar toate hainele sunt negre! Sah mat!
STATUT SI PRESTIGIU ~ Nu spun dar vreau sa zic! Faptul ca iti permiti sa porti o anumita vestimentatie transmite ceva despre pozitia ta sociala si resursele de care dispui. Nu intotdeauna acest mesaj este sincer si adesea hainele si accesoriile scumpe sunt folosite pentru a manipula si a induce in eroare cu privire la succesul de care ne bucuram.
CONFORMISMUL ~ Prinde-ma daca poti! Uneori nu ne dorim nici sa atragem atentia unui partener, nici sa observe lumea cat de importanti si realizati suntem sau carei organizatii ii apartinem si purtam haine pe care le-ar purta majoritatea tacuta a concetatenilor. Este un mod de a-ti economisi energia si de a trece neobservat fiindca lumina reflectoarelor iti raneste retina.
Majoritatea acestor functii sunt intr-o directa legatura cu nevoile umane din piramida lui Abraham Maslow. Indiferent care sunt motivele pentru care folositi o anumita vestimentatie si mesajul pe care intentionati sa il transmiteti, mai mult sau mai putin constient, principiile comunicarii sunt aceleasi ca si in cazul mesajelor verbale: uneori spui ceva iar receptorul mesajului intelege cu totul altceva. Acest lucru se intampla pentru ca emitatorul si receptorul mesajelor respective sunt diferiti (diferente de gen, varsta, educatie, cultura, etnie, apartenenta sociala, etc) si interpreteaza diferit stimulii pe care ii emit sau ii receptioneaza, dupa caz.
Asa spre exemplu, s-a constat faptul ca femeile pot purta haine care le prezinta corpul fiindca isi doresc afectiune si respect din partea unui potential partener iar de partea cealalta, orice tip cu tulburare de personalitate anti-sociala (psihopatie), intelege ca respectiva femeie si-a dorit sa fie agresata sexual. Poate ca suna putin ridicol sau cinic, dar exista date stiintifice in acest sens si am vorbit despre asta in articolul numit Anotimpul Violentei Sexuale.
Dezumanizare si Obiectizare
Avem cateva studii prezentate intr-o sinteza frumos realizata pe situl NCBI, din care reiese faptul ca anumite vestimentatii nu fac altceva decat sa ne impiedice sa vedem umanitatea persoanei din fata noastra transformand-o literalmente intr-un obiect. Iar acest lucru li se intampla nu doar psihopatilor si si barbatilor nomali din punct de vedere medical, si nu doar acestora ci si femeilor normale din punct de vedere medical. Probabil singura diferenta intre un barbat normal si un psihopat ramane aceea ca psihopatul pune in fapt ceea ce un barbat normal doar simte sau isi imagineaza.
Iata cateva informatii interesante luate din aceasta sinteza si care se refera la imbracamintea sumara:
ESTI UN OBIECT ~ Un numar de studii au examinat obiectizarea trupurilor acoperite sau neacoperite. S-a descoperit ca atunci cand purtam un costum de baie suntem considerati un trup care exista pentru placerea celorlalti.
DEZUMANIZARE ~ Cand ne indreptam atentia asupra aparentelor si nu asupra personalitatii avem tendinta sa atribuim mai putina umanitate femeilor. Atribuirea umanitatii este un element cheie in ce priveste perceptia sociala si ne permite sa diferentiem oamenii de obiecte.
CULTURA SEXY ~ Nu doar barbatii dezumanizeaza femeile sexualizate si reprezentarea acestora ci si femeile. Convingerea larg raspandita ca femeile sunt obiecte sexuale este impartasita atat de femei cat si de barbati.
PATOLOGIE ~ Femeile care aleg imbracaminte pentru ca asa se poarta si nu pentru ca se simt bine in aceasta au tendinta sa se auto-obiectizeze si prezinta tendinte patologice din spectrul depresiv, al disfunctiilor sexuale si al tulburarilor alimentare.
MASS-MEDIA ~ In afara de grupurile sociale, de prieteni si familie care invata fetitele sa se auto-obiectizeze, mass-media, revistele si televiziunea detin un rol important in acest proces, prezentand femeile ca pe niste obiecte sexuale care exista pentru entertainmentul celorlalti.
RISCURI MAJORE ~ Acest proces cultural de obiectizare a femeilor le expune pe acestea unor riscuri majore. In acest mod scade capacitatea noastra de a empatiza cu victimele violurilor, avem tendinta sa aruncam vina asupra acestora si le minimalizam suferinta.
Graficul de mai sus indica faptul ca aceasta obiectizare a femeilor are deja consecinte extrem de grave. El reprezinta evolutia ratei violurilor in SUA intre anii 1990 si 2021. Probabil ca participam cu totii la acest proces atunci cand acordam atentie programelor care prezinta trupuri - obiect in locul celor care prezinta personalitatea si abilitatile acestor persoane. De asemenea, poate ca in ultima vreme mai multe femei au curajul sa reclame un viol si are si asta un impact. Cu toate acestea, este bine sa intelegem ca efectul acesta de obiectizare al corpurilor exista si puteti alege sa il folositi sau nu. Iar fiecare dintre aceasta alegere va avea un impact asupra calitatii vietii dvs. Ramane sa apreciati singuri care este importanta acestui impact.
(1) Imaginea Three Magazines, de EVG Kowalievska, via Pexels
(2) Statista, (acc. 22.1.2023), Reported forcible rape in USA, website: Statista.com
(3) NCBI, (ACC. 22.01.2023), From attire to assault, website: NCBI.nlm.nih.gov
Extrovertit sau introvertit? Care dintre aceste tipuri ar putea avea o viata sexuala mai bogata? Si apoi vorbim despre cantitate, adica frecventa contactelor sexuale sau despre calitate, sau cat de mare este satisfactia? Vom incerca sa gasim un raspuns bazat pe date stiintifice, in acest articol.
☆ ☆ ☆
Termenii de introversiune si respectiv extroversiune au fost introdusi in practica psihologica de catre Carl Jung si au beneficiat de o dezvoltare teoretica semnificativa in urma contributiei lui H. Eysenk. Extraversiunea se manifesta printr-un comportament dinamic, vorbaret si energic in timp ce introversiunea se manifesta prin tendinta de a cadea pe ganduri si un comportament rezervat. Conform teoriilor dezvoltate in domeniul personalitatii umane, introvertitii cauta mai putina stimulare si prefera relatiile intime, cu putini prieteni dar avand relatii mai profunde cu acestia. Introvertitii isi doresc independenta si evita centrul atentiei valorizand experientele profunde, fie ca vorbim despre relatii, entertainment sau profesie.
Pe de alta parte extrovertitii sunt in cautarea stimularii, in sensul ca prefera mediile in care exista o abundenta de sunete, persoane sau activitati concomitente. Ei gandesc cu voce tare, fiindca este important sa te faci auzit in grup iar fara grup nu ar mai avea oportunitatea sa fie centrul atentiei tuturor. Pare ca extrovertitii traiesc cu aceasta convingere ca toti ceilalti ar avea ceva de invatat de la ei iar aceasta daruire personala are efectul de a-i incarca bateriile extrovertitului, spre deosebire de introvertit care nu doar ca se simte mai bine cu gandurile lui sau cu un prieten intim, dar se poate spune ca in acest mod isi gaseste linistea si este mai in contact cu sensul vietii sale.
Dupa ce am facut aceasta prezentare succinta a celor doua tipuri, cred ca va este mult mai usor sa intuiti care dintre ele are parte de mai mult sex pe durata unei luni de zile si, eventual, care dintre cele doua tipuri psihologice are parte de partide de sex mai satisfacatoare din punct de vedere calitativ. Ei bine da, intuitia dvs este corecta: extrovertitii fac mai mult sex decat introvertitii dar acestia din urma par a fi niste parteneri sexuali mai buni. Acum ati spune ca, daca faci sex mai des pentru unii este suficient sa considere ca esti un partener sexual mai bun.
Si probabil ca lucrurile raman interpretabile in aceasta privinta dar puneti la socoteala faptul ca sexul cu un introvertit este mai curand... sex tantric, din moment ce acestia au afinitati pentru experientele profunde. Sexul tantric nu are drept scop orgasmul in sine ci aprofundarea experientei erotice in scopul vindecarii, transformarii si iluminarii, sau cel putin asta pretinde. Ramane o problema de interpretare dar nu ma indoiesc ca vor exista destui parteneri potentiali, interesati de astfel de experiente erotice, spiritualizate si speciale.
Un studiu realizat in Germania si mentionat de catre Brian Little, cercetator si profesor de Psihologie, indica urmatoarea frecventa a contactelor sexuale la cele doua tipuri:
Femeile Introvertite 3.1 contacte sexuale pe luna
Barbatii Introvertiti 3 contacte sexuale pe luna
Femeile Extrovertite 7.5 contacte sexuale pe luna (!!) 💪😎
Barbatii Extrovertiti 5.5 contacte sexuale pe luna
Cum interpretam aceste rezultate? Probabil ca cea mai obiectiva si realista interpretare ar fi aceea potrivit careia, aflandu-se in contact cu mai multe persoane, caci aceasta este una dintre cele mai importante nevoi ale lor, extrovertitii au mai multe ocazii de a cunoaste fizic posibili parteneri sexuali, de a se apropia de acestia si de a experiementa impreuna cu acestia, inclusiv la nivelul relatiilor sexuale. Potrivit acestei teorii ar insemna ca extrovertitii sunt si mai inclinati catre infidelitate in cuplu, ceea ce de asemenea se confirma: atat persoanele extrovertite si cat partenerii acestora sunt mai infideli in dragoste - what goes around, comes around.
In esenta, ceea ce explica activitatea sexuala mai bogata a extrovertitilor este oportunitatea, cu toate ca nu ma indoiesc ca exista alte variabile personale care vor influenta comportamentul sexual. Asa cum oportunitatea explica multe alte lucruri, precum folosirea armelor, a drogurilor sau alte infractiuni, explica la fel de bine si infidelitatea sexuala sau activitatea sexuala crescuta a extrovertitilor. Si atunci are sens sa incercam sa le limitam libertatea partenerilor nostri? Are sens sa le controlam fiecare pas de teama sa nu isi gaseasca vreun partener sexual intamplator?
Am sa va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare, intrucat fiecare alegere are avantajele si dezavantajele sale, si trebuie facuta in functie de particularitatile cazului dvs. De asemenea, daca sunteti gelosi din fire, poate nu ar fi o idee rea sa va selectati un partener de cuplu mai curand introvertit - cu cat sunteti mai gelosi, cu atat mai introvertit ar trebui sa fie partenerul dvs.! 😉 Este o specie rara, de altfel, intrucat pare ca societatea actuala face eforturi pentru a extermina introvertitii, nu-i asa, oferindu-le extrovertitilor tot felul de recompense si promovand stilul de viata al acestora.
Multi cercetatori ai psihicului uman sunt de parere ca cei mai multi dintre noi, probabil mai mult de jumatate, au atat trasaturi ale introvertitilor cat si ale extrovertitilor, fiind ceea ce se cheama ambiverti. Exista date stiintifice care scot in evidenta un anumit avantaj evolutiv al ambivertilor: acestia se bucura de mai mult succes, fiind capabili sa faca uz de trasaturi specifice celor doua tipuri, intr-o imbinare care nu poate decat sa le aduca acest succes personal.
(1) Imaginea People Toasting, de CottonBro Studio, via Pexels
(2) Psychology Today, (acc. 12.11.2022), Are extroverts more likely to be unfaithful, website: PsychologyToday.com
(3) Wikipedia, (acc. 12.11.2022), Extraversion and introversion, website: Wikipedia.org
(4) Little, B., (2020), Psihologia personalitatii si arta de a te simti bine, editura Litera, Bucuresti
(5) Business Insider, (acc. 12.11.2022), Difference in the amount of sex between extroverts and introverts, website: BusinesInsider.com
(6) Psychology Today, (acc. 12.11.2022), Both sides now, website: PsychologyToday.com
Barbatul poate sa dezvolte trasaturi nobile ale masculinitatii, cum ar fi increderea, dorinta de a proteja, optimismul, simtul umorului si, desigur, curajul. Nu acel curaj ieftin, fara valoare sociala, cum este curajul de a sofa iresponsabil ce vorbeste despre pseudo-masculinitate.
☆ ☆ ☆
Probabil ca exista mai multe feluri de a fi barbat, nu doar unul singur. Fiecare barbat in parte ar putea detine propria formula a masculinitatii, mai macho sau mai nobila, mai toxica sau mai constructiva. Masculinitatea a fost privita si ca un... retard: barbatul este agresiv, nestapanit, auto si hetero-distructiv, egoist, alcoolic de profesie, incapabil de tandrete, analfabet din punct de vedere emotional, si prin urmare, poate ar face bine sa tina in frau tot acest testosteron care ii intuneca mintea, transformandu-l intr-un fel de lighioana salbatica. Dar aceasta nu este singura fateta cunoscuta a masculinitatii.
Mai exista si barbatul superior, rational din-cale-afara, capabil de patrundere filosofica, dispretuind emotiile care te duc la viciu si nesabuninta, un corifeu al logicii, i se citeste increderea in ochi, dar si auto-controlul, cel care stie extrem de multe lucruri despre absolut orice subiect si la care vei merge sa ceri sfaturi, sau alte resurse, de fiecare data cand ti-e greu. Este un barbat al resurselor nelimitate si te poate invata cum poti sa "imblanzesti destinul" si sa te imprietenesti cu resursele universului. Este barbatul care iti da incredere cu aceeasi generozitate cu care te si aduce cu picioarele pe pamant.
Pana la urma... ce este cu adevarat un barbat? In lipsa componentei spirituale a fiintei, tinerii au tendinta sa il vada impunator, sigur pe el, meritand admiratia datorita staturii sale sau poate, datorita semnelor de statut superior (masina sport, Rolex, telefonul care costa cat Dacia ta, etc). Dar vai, la prima provocare mai insemnata, acest pseudo-barbat este incapabil de auto-control, nu mai stie cine este si ce face, sau il gasesti intr-un sant, doborat de probleme si alcool. Pseudo-barbatul se refugiaza in bratele mamei sau cere ajutorul tatalui, care, sa speram ca stie inclusiv pe cineva din conducerea Politiei, ca sa-l mai scape de necazuri.
Stereotipurile masculine despre care vorbesc consilierii de cuplu sunt dupa cum urmeaza:
OBSESIA SOLUTIEI SALVATOARE. Traind intr-un univers logic, de resurse si posibilitati, barbatul are o imagine a lumii dominata de resorturi de tip cauza-efect. In acest univers cauzal exista un spatiu rezervat solutiilor iar barbatul va ajunge acolo de fiecare data, in timpul cel mai scurt cu putinta. O solutie optima promite competenta, eficienta si rezultatul. Barbatul stie si ar trebui sa si poata.
NASCUT PENTRU A PUTEA. Barbatul, daca nu este depresiv si chinuit de vreun blestem necrutator, se implica in orice ii inspira incredere sau ii zgandare spiritul de aventura. Faptele, actiunea, sunt mai importante decat orice altceva. Prin fapta, barbatul isi dovedeste nivelul de evolutie, competenta si posibilitatile. Legendele si eroii se pot naste din emotii sau vise, dar prind contur din ceea ce au realizat in plan concret, prin depasirea pasivitatii si a zonei de confort.
LEGENDA BARBATULUI EROU. Fiecare barbat este, in sinea lui, un erou - nu obligatoriu unul care si-a sacrificat viata pentru binele societatii, desi aceasta este forma cea mai nobila in care il gasim pe barbat. Totusi, barbatul se simte erou chiar si atunci cand a marcat un gol in curtea scolii, cand a descoperit unde locuieste o colega sau cand a lipit teava de apa cu banda scotch. Partea esentiala aici este admiratia pe care el simte ca o merita pentru realizarile sale, oricat de modeste ar fi. Admiratia, primita sau nu, reprezinta calcaiul lui Ahile. Nevoia de admiratie vorbeste si despre orgoliul masculin, arhetipal.
CULTURA REALISMULUI. Unui barbat ii sta bine cu picioarele pe pamant, in contact cu problemele practice ale vietii, mai curand decat visator sau artist. Daca o femeie isi permite luxul sa traiasca intr-o lume de vise, emotii sau idealuri, barbatul n-ar putea scapa la fel de usor cu asta. El este cel care pune ideile in practica si face visul sa devina realitate. In acest scop, barbatul are nevoie sa isi cunoasca limitele si posibilitatile cu maxima acuratete.
BARLOGUL DRAGONULUI. In conditii de stres, barbatul se retrage intr-un loc abstract numit "barlogul dragonului". Poate parea o dovada de egoism, dar acolo, barbatul analizeaza in profunzime datele problemei si cauta o solutie. O face singur, in izolare, fiindca se considera suficient de competent. Cand va gasi solutia cautata, va iesi din barlog si va putea sa practice altruismul si sa fie protector. Oricine ar incerca sa patrunda in intimitatea barbatului aflat in barlog, fie acea persoana chiar si iubirea vietii sale, va trebui sa infrunte furia si flacarile dragonului - respingerea este garantata.
Multi baieti tineri isi doresc sa isi descopere masculinitatea pentru a atrage o partenera. Undeva, pare sa existe o logica: daca poti sa "fii barbat", atunci inseamna ca poti sa atragi o partenera, sau, cine stie, iti vei permite chiar sa faci o selectie de partenere. Insa, cel putin din cate ne spun consilierii de cuplu, s-ar putea ca pentru genul opus sa conteze anumite lucruri mai mult decat faptul ca un barbat reuseste sa intruchipeze cateva trasaturi arhetipale masculine. Daca nevoia ta de a-ti dezvolta masculinitatea are la baza aceasta dorinta, atunci gandeste-te si la trasaturi care iti vor potenta abilitatile de relatie.
Una dintre cele mai pretuite trasaturi de catre femei, pare a fi capacitatea unui barbat de a asculta, fara a incerca sa rezolve problemele lor. Pentru o femeie, faptul ca este ascultata cand ii vorbeste partenerului este rezolvarea propriu-zisa: ea vrea "bonding", legatura creata prin ascultare este solutia propriu-zisa. De asemenea, numeroase femei inseteaza dupa putin ajutor cu treburile gospodariei, mai ales ca ele au cate un job, ca si partenerul. De fapt o femeie are nevoie de 1 milion de forme de ajutor din partea ta, desi nu ii este usor sa iti spuna. Nu in ultimul rand, daca credeti ca alcoolul va ajuta sa pareti mai masculini, ei bine, ati fi surprinsi cat de mult interes veti trezi in randul femeilor daca le veti spune ca sunteti anti-alcool.
Mai mult decat o pseudo-masculinitate, cred ca barbatul poate sa dezvolte trasaturi nobile ale masculinitatii, cum ar fi increderea in fortele proprii, dorinta de a proteja sau ajuta, optimismul, simtul umorului si, de ce nu, curajul. Dar nu acel curaj ieftin, fara valoare sociala, cum ar fi curajul de a sofa iresponsabil sau curajul de a consuma substante interzise. Ma indoiesc ca o partenera cu capul pe umeri ar putea aprecia acest gen de curaj. Curajul cu valoare sociala priveste lucruri precum curajul de a sustine un examen, curajul de a cauta o oportunitate de afaceri sau curajul de a explora un loc necunoscut.
Tehnic vorbind, daca nu ai comis fapta cuprinsa in codul penal cu privire la pedofilie, nu ai foldere media cu copii in ipostaze degradante si nu incerci sa seduci copii pentru a-i abuza sexual, nu esti tocmai pedofil. Cu toate acestea, unii se simt pedofili si declara asta, ca si cand si-ar declara orientarea sexuala.
o o o
Ei bine, nu stiu ce inseamna sa fii pedofil si sa simti acea chemare mistuitoare la pacat, pot doar sa speculez si sa fac transfer de informatii pentru a intelege pedofilia, dar, cum spunea cineva, nu este nevoie sa fi suferit de toate bolile pentru a fi un medic bun. Stiu in schimb ca in general, oamenii se bucura sau manifesta o emotie pozitiva atunci cand vad un copil. Am auzit ipoteza caraghioasa ca dragalasenia copiilor ar fi un "instrument al evolutiei" - imaginati-va ce putin dedicati cresterii si educarii odraslelor am fi daca copiii nu ar fi asa dragalasi! LOL
Atractia normala fata de ceva anume, este "colorata hormonal" si interactiunea cu un copil genereaza emisii de hormoni care marcheaza momentul ca fiind unul placut sau interesant ori fericit. Dar atractia aceasta poate ajunge intr-o extrema patologica, ca orice altceva. Societatea umana, slava Domnului, nu a ajuns inca in punctul in care sa priveasca pedofilia ca fiind "o orientare sexuala" si probabil nici nu va ajunge prea curand, fiindca aici vorbim si despre drepturile omului si abuz. De aceea, nu as incuraja un pedofil "sa-si accepte" aceasta latura pur si simplu, cum am inteles ca procedeaza altii practicieni din aria sanatatii psihice.
Aici se naste intrebarea "chiar putem schimba un pedofil intr-un om normal?". As raspunde la asta in acelasi mod in care as raspunde la intrebarea "chiar poate cineva sa renunte la droguri si sa se integreze social?". Paralela este nimerita fiindca, in esenta, pedofilia este o dependenta de droguri - dar nu e vorba despre acelea pe care le introducem in organism (droguri exogene) pentru a obtine efecte de tot felul, ci despre droguri asa zis "endogene" - emisiile de hormoni care au loc atunci cand suntem expusi la stimuli din lumea externa, cum ar fi bunaoara cele cu pornografie infantila.
Dar sa revenim la tema de baza a articolului: pedofilul virtuos, acel pedofil care isi constientizeaza atractia pe care o simte fata de copii si constientizeaza, de asemenea faptul ca aceasta ii poate aduce probleme penale deloc de neglijat sau, chiar mai mult decat atat, poate sa dispuna si de un nivel de empatie care sa il ajute sa inteleaga impactul actiunilor sale asupra victimelor potentiale si, in final, alege sa nu dea curs pornirilor sale bolnave. Cu alte cuvinte, pe langa toate celelalte, pedofilul virtuos este capabil sa isi controleze actiunile, dispunand de suficienta vointa pentru a le bloca pe cele nocive.
Cred ca va imaginati faptul ca viata pedofilului virtuos nu este usoara, asa cum nu este usoara nici viata pedofilului in sine. Dar daca lupta pedofilului este cu societatea si cei din jur, lupta pedofilului virtuos este cu el insusi - si ar trebui sa fie o lupta crancena. Vestea buna este aceea ca, pe masura ce pedofilul virtuos acumuleaza experienta in aceasta lupta cu el insusi, chemarile sale la actiune degenerata se pot atenua - stiti pilda cu lupul cel alb si lupul cel negru: va invinge lupul pe care l-ai hranit! In termeni psihologici, exista acea etapa "post-voluntara" in care lucrurile devin mult mai simple iar eforturile nu mai sunt necesare.
Pedofilul virtuos, de cele mai multe ori se afla in consiliere psihologica sau in psihoterapie, fiindca el dispune de suficiente resurse personale pentru a cauta solutii si a cere ajutor. El poate sa nu-si fi "sistematizat" inca preocuparile rusinoase sau poate fi un fost pedofil care a ajuns in psihoterapie fiindca i s-a impus acest lucru de catre autoritati, afland astfel ca poate lupta cu pornirile de acest tip si poate sa isi depaseasca slabiciunile pentru a deveni o persoana care are mult mai putine probleme.
Din povestile celor care au lucrat cu pedofili reali (eu nu am avut inca placerea asta, LOL) am inteles si faptul ca, de multe ori pedofilii dispun de o doza serioasa de tulburare de personalitate antisociala (psihopatie, mai comun spus). Aceasta reprezinta de fapt ingredientul care, din punctul meu de vedere face diferenta intre un pedofil cu cariera in domeniu si un pedofil care poate sa nu ajunga niciodata sa actioneze ca atare, ar putea sa detina pornografie infantila si sa il preocupe, desi realizeaza ca este ceva gresit acolo.
Pedofilul "activ" nu face diferenta intre un copil si un obiect oarecare, in timp ce pedofilul virtuos intelege consecintele actiunilor cu potential nociv, precum si abuzul. Dar tocmai acest lucru ii face viata interioara atat de dificila, scutindu-l, in acelasi timp de complicatiile legale si de toate celelalte probleme pe care le ridica activitatea depravata a unui pedofil. Toata ariile vietii sale (profesionala, personala, sociala) sunt "colorate" de atractia sa bolnava, fiindca copiii sunt peste tot si pedofilii chiar cauta joburile si situatiile care le ofera "oportunitati" de a-si manifesta preocuparile degenerate. V-ar uimi cati pedofili au fost descoperiti ca angajati la Disneyland!
Iata cateva sugestii pentru cei care se confrunta cu propriile tendinte de pedofilie:
LIMITATI GANDIREA MAGICA - gandirea magica este un impediment urias in viata pedofilului pentru ca aceasta ii blocheaza capacitatea de a se vindeca si ii tine in viata iluziile si fantasmele. Il poate face fatalist si auto-suficient, imbratisandu-si preocuparile si activitatea odioasa. Cu cat credem mai putin in mituri, cu atat si schimbarea este mai usor de realizat. Pedofilia nu este "o orientare sexuala" si nici un lucru cu care "trebuie sa traiti". Cu atat mai putin o sursa de satisfactii.
CUNOASTETI-VA RESURSELE - a intelege modul in care ne putem gestiona emotiile, trairile si pornirile rusinoase, parghiile vointei, reprezinta un pas necesar in munca de re-adaptare sociala a pedofilului. Consilierea psihologica este, de cele mai multe ori, cea mai scurta cale catre descoperirea resurselor personale.
CRESTETI MOTIVATIA VINDECARII - de multe ori diferenta intre o actiune odioasa si una constructiva sta intr-un gand, intr-o schimbare de atitudine. Privim jumatatea plina a paharului si avem motiv sa zambim. O privim pe cea goala si ne pregatim sa evitam provocarile sau sa depunem armele. Schimbarea fara motivatie nu este doar greu de realizat - este imposibila. Exista viata si in absenta pedofiliei!
GESTIONATI-VA FANTASMELE - orice lupta este castigata sau pierduta mai intai in mintea noastra. Ne abandonam unei fantasme rusinoase iar apoi urmeaza actiunea. Fantasma este discreta, adesea este mincinoasa, si o tinem ascunsa de ochii lumii. In schimb actiunile sunt concrete si, de cele mai multe ori, atrag consecinte dureroase.
GESTIONATI-VA EMOTIILE - nu tot ceea ce simtim este si adevarat. Daca simtiti ca o actiune v-ar aduce recompense si satisfactii nu inseamna ca acest lucru se va intampla cu adevarat. Daca simtiti ca ati pierdut lupta cu tentatia nu inseamna ca lupta s-a terminat. Daca simtiti ca "destinul" a decis pentru dvs, nu inseamna ca nu puteti sa influentati acest destin in niciun mod.
GESTIONATI-VA FRUSTRARILE - frustrarile si stresul pot sa ne impinga la actiuni regretabile si, nu de putine ori, ele se afla la baza unor actiuni dezadaptative. Pedofilia, la fel ca si consumul de droguri, poate reprezenta o "supapa" prin care incercam sa eliminam tensiunea sau chiar sa "ne luam revansa" impotriva lumii potrivnice. Dar suferinta si pierderea fac parte din viata.
CLADITI-VA IDENTITATEA - atunci cand investim energie psihica (atentie, interes, pasiune) in ceva (activitate, relatie, job, hobby), ne cladim o identitate ce poate fi bolnava, paguboasa sau, dimpotriva, functionala si plina de recompense reale, ferita de complicatii inutile. In fiecare moment facem alegeri si in fiecare moment alegem cine suntem.
Desi unii se indoiesc ca exista "pedofili virtuosi" iar eu personal tind sa cred ca pedofilul virtuos, bun si frumos, este doar o persoana aflata intr-o perioada intermediara, de tranzitie de la o etapa la alta, de la boala la sanatate psihica, consider ca depinde totusi de masurile pe care le implementeaza in viata sa pentru ca evolutia aceasta sa ia directia potrivita. Spre exemplu, in interviul de mai sus, observati ideea ca "sunt asa si nu pot schimba asta in moduri semnificative, pot doar sa-mi controlez actiunile". Cred ca este foarte important modul cum ne raportam (mental) la problemele de acest fel, in special daca ele ne afecteaza pe noi.
(1) Imaginea Hunter, de Robert Kiss, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0
Vorba cantecului ... "dau viata mea pentru iubire". Pentru ca ce altceva poate face cineva ca tine in viata decat sa iubeasca? Si cum altfel ai putea sa devii cineva intr-o lume ca aceasta decat prin intermediul unei iubiri interzise?
o o o
Se spune ca uneori hormonul bate neuronul. Prin aceasta exprimare rudimentara intelegem ca, in unele cazuri, moralitatea (simbolizata de neuron) este invinsa de tentatie (simbolizata de hormon). Cazurile in care se intampla acest lucru sunt variate si nu se restrang la viata noastra sexuala, dimpotriva, se manifesta in tot felul de situatii in care avem acest model al luptei intre tentatie si moralitate, caci hormonii nu sunt doar sexuali.
Precizez faptul ca hormonul nu are o "logica a lui", sau o inteligenta care se confrunta cu inteligenta "neuronului". Atat "hormonul" cat si "neuronul" reprezinta simboluri ale unor nevoi umane: nevoia de a apartine, nevoia de prestigiu social (neuronul) si, respectiv, nevoile sexuale (hormonul). Ambele tipuri de nevoi sunt procesate de acelasi creier si sunt facilitate de diverse tipuri de hormoni. Unele pot sa para mai importante: pe termen scurt nevoile sexuale iar pe termen lung, nevoia de prestigiu, apartenenta si recunoastere.
Este o adevarata drama faptul ca in jurul nostru a fost cladita, caramida cu caramida, o cultura in care tentatiile colcaie si, contrar ideii de a ne lupta cu dansele, cautam sa le dam curs, fiindca viata in absenta tentatiilor pare un lucru desuet, iesit din uz, definitiv apus, ce tine de existenta monotona a inaintasilor nostri din generatia X ori baby boomer. Vorba aceea: deciziile proaste nasc povestile bune. Iar emanciparea noilor generatii nu poate avea drept efect decat o slabire corespunzatoare a barierelor morale. Costurile apar insa pe termen lung: pierderea reputatiei - capitalul nostru social.
Una dintre cele mai proaste decizii, cel putin la momentul prezent si felul cum este structurata societatea acum, este sa ai o relatie sexuala cu sora sau fratele tau. Atractia sexuala genetica a ramas la stadiul de legenda urbana, desi, iata, exista cazuri de persoane care au picat in aceasta ispita. Nu s-a demonstrat propriu-zis ca ar exista o puternica si sfasietoare atractie sexuala intre rude de gradul 1 (parinti - copii) si 2 (frati - surori), dar s-ar parea ca pentru unii exista asa ceva, cu conditia ca ei sa se fi intalnit dupa ce toti minorii au devenit adulti (deci au crescut despartiti de rudele lor pe care urmeaza sa ... "li se puna pata"). Deci... un incest deghizat...
Inainte de a vorbi despre consecintele unei astfel de alegeri, poate ca ar avea sens sa vorbim despre "tabloul clinic" al persoanei care se implica in asa ceva. Cei doi simt aceasta atractie sexuala reciproca, insotita adesea de vinovatie. Adesea unul dintre ei este mai curajos decat celalalt si preia initiativa. Totusi, tangoul se face in doi. Pe de alta parte, sunt exaltati de perspectiva de a se afla in fata unui tabu pe care il vor dobori cu mult curaj, ca si cand ar urca o treapta spirituala importanta in evolutia lor omeneasca. Fiecare dintre noi se depaseste pe sine intr-un fel sau altul...
Provocarile care se nasc odata cu asta sunt multiple:
Sociale - este ca si asigurat oprobiul public fiindca societatea nu este pregatita sa va vada impreuna, iubindu-va sincer ca si cuplu si plimband copiii in parc, pe care ii priveste ca pe niste victime traumatizate pana in maduva oaselor si greu recuperabile ale inconstientei parintilor.
Legale - in majoritatea statelor lumii, incestul este pedepsit de lege - ca si pedofilia, in special daca exista probe ca ati facut-o pe bune (copiii) cu toate ca, spre deosebire de pedofilie, incestul poate fi consimtit de doi adulti.
Medicale - ale copiilor, desigur. Si exista o explicatie stiintifica pentru faptul ca unii dintre copiii rezultati din astfel de cupluri apar cu deficiente congenitale: vulnerabilitatile genetice devin mai pregnante in profilul genetic al noului nascut daca se intalnesc la ambii parinti, in aceeasi masura - si da, se intalnesc fiindca fiind rude, parintii au aceleasi vulnerabilitati genetice. In plus, va mai bate si Dumnezeu. :)
Emotionale - datorita tuturor acestor factori apar, cu siguranta, probleme emotionale cum ar fi anxietatea, atacul de panica, insomnia si depresia - cat poate cineva sa reziste la tot razboiul acesta cu societatea?
Medicale - ale parintilor. Pentru ca un organism aflat intr-o stare continua de stres si suferinta emotionala este slabit si vulnerabil la imbolnaviri de tot felul, nu doar psihice ci si fizice sau psiho-somatice.
Profesionale - daca nu se afla la serviciu ca traiesti in concubinaj cu sora ta, ceea ce va determina pe toata lumea sa te priveasca ca pe un elefant cu servieta, atunci raman toate celelalte probleme din lista pentru a genera dificultati de concentrare si productivitate ce pot avea rezultate dintre cele mai triste.
Cam asta se intampla atunci cand "hormonul invinge" - el va invinge pentru putin timp, caci iti cam piere cheful de "iubire neconditionata" cand toata lumea are ceva cu tine si cuplul frumos pe care l-ai format cu sora sau mama ta. Multe lucruri te fac sa te simti bine pe termen scurt dar au consecinte dezastruoase pe termen lung. Si, in sinea lor, oamenii banuiesc asta. De ce nu se opresc?
Pentru Alfred Adler nu exista nicio diferenta intre deciziile constiente si cele neconstiente. El interpreta totul ca si cand deciziile inconstiente ar avea in spatele lor o logica sau chiar un scop. Care ar putea fi scopul celor care ignora toate vocile din jur si incep o relatie controversata ca o inghetata cu usturoi? In sensul aflarii raspunsului la aceasta intrebare, voi invoca ceea ce am numit eu "ecuatia cu 3 necunoscute".
Asta (X) poate face o persoana ca mine (Y) intr-o lume ca aceasta (Z).
Unde
X = Scopul Vietii
Y = Imagine de sine
Z = Imaginea lumii.
Sau vorba cantecului "dau viata mea pentru iubire". Pentru ca ce altceva poate face cineva ca tine in viata decat sa iubeasca? Si cum altfel ai putea sa devii cineva intr-o lume ca aceasta decat prin intermediul unei iubiri interzise? Si ce conteaza realizarile si talentele personale pe care le-ai putea pune in valoare (dar renunti usor la ele, poate fiindca nu te-au preocupat niciodata) cand poti sa simti lucruri atat de neobisnuite cum ar fi atractia sexuala pentru o ruda de gradul 1 sau 2 si sa devii topicul de discutii numarul 1 al tuturor, mai ceva decat vecinul care a castigat un premiu Nobel pentru pace si care nici macar nu a aparut la stiri?
Nu am pretentia ca stiu particularitatile tuturor cazurilor de incest / atractie sexuala genetica / oricum s-ar numi asta. Sunt doar simple speculatii. Totusi, este posibil sa existe ceva adevar in ele. Ne ramane insa intrebarea cine dintre cei doi a avut dreptate: Alfred Adler care spunea ca nevroza (adica suferinta psihica) este pretul platit de om pentru lipsa de civilizatie, sau Sigmund Freud, care afirma ca nevroza este pretul platit de om pentru civilizatie.