Globalizarea Iubirii

Ești un tânăr musulman care își dorește o viață prosperă într-o țară occidentală. Dar nu ai știut că va trebui să trăiești după reguli occidentale și că toți copiii tăi vor fi influențați de prietenii lor creștini, pe care nu îi preocupă stilul de viață auster al familiei tale. 

☆ ☆ ☆

O tânără blondă pe care o cunoști din copilărie a fost atrasă de seriozitatea unui coleg de facultate musulman și acum formează un cuplu inter-etnic cu acesta. Dar el este cam gelos, nefiind obișnuit cu o parteneră occidentală și făcând presiuni permanente pentru ca ea să-și schimbe comportamentul. Și pare că nicio schimbare, niciun sacrificiu nu sunt suficiente pentru a-l mulțumi pe tânărul Said. Oare vor reuși să rămână împreună până la adânci bătrânețe? O adolescentă dintr-o familie musulmană pe nume Amina este influențată de prietenii ei din cartier și a devenit influencer. Apoi și-a găsit chiar și un prieten occidental. Părinții consideră că a făcut familia de rușine și se gândesc cum să o pedepsească, una dintre alternative fiind chiar ceea ce se cheamă crimă pentru onoare. 

Oamenii sunt diferiți și, în general, asta nu reprezintă o problemă de netrecut. Dacă nu suntem extremiști care și-au făcut un obicei din a se lega de ceilalți pentru a-i umili și a scoate în evidență faptul că sunt diferiți și nu aparțin comunității respective, natura umană permite o doză de flexibilitate în fața noului și cei mai mulți dintre noi tolerează diversitatea fără a face din ea o problemă mai mare decât este în realitate. Totuși, incompatibilitățile dintre indivizii aparținând unor minorități și comunitățile care i-au adoptat, se fac simțite în relațiile romantice — locul unde diferențele pot deveni prea mari și evidente pentru a putea fi trecute cu vederea. 

Și da, oamenii sunt romantici iar unii dintre noi găsesc relațiile multiculturale extrem de tentante căci, nu-i așa, există oameni făcuți pentru a îmbrățișa drama. Începând cu Romeo și Julieta, celebrul cuplu din Verona, cu multe complicații, apărut din penița Marelui Will, nenumărate cupluri au întruchipat această contradicție, într-o formă sau alta. Și chiar dacă Romeo și Julieta nu au fost reali, nu înseamnă că nu au fost inspirați de realitate sau că nu au influențat, la rândul lor, cuplurile reale — una dintre multele situații în care viața imită arta.

Știați că există ceea ce se numește Efectul Romeo și Julieta? Este vorba despre amplificarea sentimentelor romantice atunci când cei din jur (familie, prieteni, etc) se opun relației respective. Tentația fructului interzis este ceva real și unii sunt făcuți să o trăiască și să o îmbrățișeze, considerând că viața este plictisitoare în absența unei intrigi de acest fel. Iar dacă diferențele dintre membrii unei comunități pot fi suficient de provocatoare, chiar și atunci când aparținem aceleiași națiuni și avem aceeași religie, lucrurile trec la un cu totul alt nivel atunci când apar sentimente și interes romantic între membrii unor comunități diferite, de etnii diferite. 

Probabil că nu există nimic mai apropiat de relația romantică cu un extraterestru decât relația cu un membru al unei comunități musulmane (ca să dau un exemplu la voia întâmplării), strămutat pe teritoriul unui alt stat ca urmare a globalizării pe care o trăim și care oferă soluții noi unor probleme universale: munca, sănătatea, nivelul de trai, drepturile omului, etc, făcând posibile visuri care în trecut depășeau sfera posibilului. Anxietatea în fața maselor de imigranți se bazează adesea și pe elemente concrete, cum ar fi dificultățile de integrare pe care acești imigranți le întâmpină în țările adoptive, nu doar pe faptul că unii dintre noi au complexe de superioritate și urăsc oamenii, în general.

 

Numeroase cazuri despre care aflăm pe rețelele sociale dar și pe rețelele de streaming, atestă faptul că aceste dificultăți sunt nu doar palpabile ci și extrem de provocatoare, deznodământul fiind, adesea, unul nefericit: atacuri, atentate îndreptate împotriva integrității fizice, scandaluri de dimensiuni uriașe sau chiar decesul violent și regretabil al unor persoane. Iată genul de probleme apărute în societățile occidentale care au început acest proces de globalizare cu mult timp înaintea noastră:

• IUBITUL POSESIV DIN ORIENTUL MIJLOCIU — Comunitățile musulmane sunt mai curând patriarhale ceea ce înseamnă că au tendința să îi facă viața ușoară bărbatului. Dar o viață ușoară nu înseamnă obligatoriu dezvoltare spirituală fiindcă, fiind încurajat de comunitate, vârsta emoțională a bărbatului rămâne una mică, așteptările sale sunt lipsite de realism, în special într-o societate occidentală, iar lipsa experienței cu astfel de probleme îi determină pe bărbați să recurgă la măsuri primitive: încercarea de a domina prin forță, de a restrânge libertățile sau chiar de a pedepsi cu brutalitate. În ciuda primitivismului mijloacelor folosite, scopul pedepselor administrate este unul nobil: obținerea echilibrului emoțional mult dorit. 

• FAMILIA CARE ÎȘI APĂRĂ REPUTAȚIA — În comunitățile musulmane, în special cele care încearcă să conserve un stil de viață auster și profund religios, așa cum este el înțeles în mod tradițional, apare situația în care o familie întreagă ia măsuri punitive și brutale împotriva unui membru, care de regulă este o femeie tânără, pentru a pedepsi comportamentul perceput ca fiind străin, ofensator și rușinos. De exemplu o îmbrăcăminte sau o relație considerată nepotrivită, adoptarea unui viciu occidental, pot face obiectul unor astfel de pedepse. În cazuri extreme, se ajunge chiar și la crime odioase, așa numitele crime pentru onoare, săvârșite chiar de familia victimei, prin unul dintre reprezentații acesteia, în scopul spălării onoarei acelei familii. 

• COMUNITATEA PEDEPSEȘTE RUȘINEA — Chiar dacă nu se mai practică bătăile cu pietre, în forma lor biblică, prin care anumite comunități arhaice pedepseau comportamentele rușinoase, putem descoperi în schimb comunități care dezvoltă comportamente agresive și umilitoare împotriva unor membrii care le violează așteptările — blamarea, respingerea și izolarea. O forma de cyber bullying pe care am observat-o în comunitățile musulmane constă în practicarea unor comportamente agresive verbal pentru a atrage atenția cu privire la comportamentele considerate neconforme cu morala musulmană strictă. O fată dintr-o familie musulmană care a adoptat un stil de viață occidental poate fi umilită online prin diverse porecle sau denumiri jignitoare, ceea ce poate avea drept rezultat cele mai grave probleme de sănătate mentală, conflicte cu sine, probleme de anxietate și depresie. 

• FETELE S-AU EMANCIPAT — Ei bine, pentru membrii comunităților de musulmani radicali această emancipare nu este una de bun augur. După câteva generații, tinerii care s-au dezvoltat studiind în școli publice, împreună cu copiii majoritari, au dezvoltat o identitate concurentă, iar influențele societății occidentale vor fi vizibile și vor genera adevărate conflicte între generații, între părinții care vor să conserve tradiția și copiii care caută inspirație la colegi și prieteni occidentali, devenind influenceri sau găsindu-și parteneri din rândul acestora. Universul unor astfel de persoane este extrem de complicat, marcat de chin și suferință emoțională, aceștia fiind nevoiți să ducă o viață dublă, să evite contactele cu familiile de origine sau să oscileze între dorința de a se integra în societatea de tip occidental și cea de a menține legături normale cu familiile și comunitățile de origine.

După cum afirmam mai sus, în anumite comunități musulmane, pare că scopul comunității este protejarea bărbatului de neplăceri. Iar asta nu face altceva decât, pe de o parte, să mențină bărbații într-o stare de involuție emoțională, în sensul că nu pot tolera absolut niciun fel de frustrare sau comportament care nu se potrivește cu așteptările lor, iar pe de altă parte, îi încurajează pe bărbați să recurgă la măsuri punitive și brutale pentru a restabili ordinea patriarhală și, în esență, a se calma -  căci violența, deși abuzivă, este un mod distructiv, arhaic și primitiv de a gestiona stresul. 

Și fiindcă scopul este acela de a proteja bărbații de frustrările inerente vieții, acest scop lipsit de realism în context occidental poate fi atins doar prin abuzurile îndreptate împotriva femeilor - acești vinovați de serviciu ai comunității, care pot fi folosiți pentru ca bărbații să își verse nervii și astfel să se bucure de o excelentă sănătate psihică, sau cel puțin așa cred ei. Așa stând lucrurile în comunitățile tradiționaliste, o influență occidentală, prin care femeile să fie emancipate și să își dorească mai multe drepturi și mai mult respect, nu face altceva decât să compromită modul de viață descris mai sus. 

Este genul de probleme pe care nu le conștientizezi decât când este prea târziu, adică după ce te-ai stabilit ca tânăr musulman care își dorește o viață prosperă într-o țară occidentală, unde poți să trăiești așa cum dorești, în stil tradițional, cu toate că peste tot în jurul tău există un concert de influențe occidentale cu care nu ai dori să ai de-a face dar ele își vor spune cuvântul, cu voia sau fără voia ta. Așa vei observa că fiica ta are concepții stranii despre carieră și drepturile femeilor, că dorește o relație cu Gheoghiță, din biserica ortodoxă și a început să posteze tâmpenii pe internet, ca să-ți facă neamul de rușine. 

Drept concluzie, nu aș dori să credeți că toate poveștile de iubire între membrii unor comunități diferite sunt sortite eșecului sau vor conduce, implacabil, la un deznodământ sinistru. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm faptul că diferențele dintre membrii unor comunități diferite pot fi extrem de mari și, dacă vă plictisiți prea tare pentru a vă găsi un partener din propria comunitate, este util să discutați toate aceste aspecte cu musulmanul preferat, înainte de a fi prea târziu. Va trebui să clarificați pentru voi înșivă, dar și pentru celălalt, ce sunteți dispuși sau dispuse să acceptați, să sacrificați ori să negociați, de pe poziția cuiva care cunoaște suficient de bine natura unor astfel de provocări. 

(1) Imaginea Muslim Woman in White, de Archisude, via Pexels

Continue reading

religie

Limitele Realitatii Sunt Neclare

Oare chiar stim care sunt limitele realitatii? Si care sunt, in fond, limitele omenescului? Poate ca vei fi victorios abia dupa 50 de batalii, cand nimeni nu mai credea in tine... Cum abordam situatiile cand nu stim daca dorintele noastre sunt realiste sau nu?

☆ ☆ ☆

Cei care citesc Psihopedia de mai mult timp stiu ca am o afinitate pentru religia budista pe care pot spune ca am dezvoltat-o abia dupa ce am finalizat studiile de psihologie si psihoterapie. De ce religia budista? Ei bine fiindca... nu are miracole. Sau mai bine spus, doctrina religioasa nu se bazeaza pe miracole, la fel cum se bazeaza, de exemplu, in crestinism. Am mai vorbit despre asta in articolul, Crestinismul Spectaculos. Cred ca va ganditi acum ca ma aflu printre 0.1% foarte greu de satisfacut, din moment ce nici macar mersul pe apa, invierea mortilor si inmultirea pestilor nu m-au convins. 

Si nu e atat vorba despre a fi convins eu personal de ceva anume cat e vorba despre asteptarile pe care le creaza in noi aceste miracole. Poate ca in viata noastra se intampla o multime de miracole abia perceptibile, cum ar fi faptul ca suntem sanatosi si putem merge la job sau, chiar mai subtil decat atat, faptul ca partenerul de viata ranchiunos a reusit sa-ti zambeasca atunci cand te asteptai mai putin ori faptul ca fostul tau prieten ti-a trimis un mesaj dupa 2 ani de despartire. Poate ca miracolul este, in fond, o chestiune de interpretare si traire subiectiva.

Dar mai bine sa va explic de unde vine aversiunea asta fata de miracole. Ei bine, studiind psihologia si psihoterapia am descoperit faptul ca toate emotiile umane au la baza interactiunea dintre dorintele noastre si realitate. Cand realitatea este in acord cu dorintele noastre rezultatul este fericirea, calmul si satisfactia. Toate celelalte situatii, in care realitatea se aliniaza mai putin cu dorintele noastre au drept rezultat ceea ce numim in mod normal emotii negative.  Spre exemplu daca ceea ce ne dorim este pus sub semnul intrebarii atunci apare anxietatea. Daca ceea ce ne dorim risca sa fie pierdut si luat de altul, apare furia. Iar atunci cand ceea ce ne dorim este pierdut definitiv, apare tristetea. 

• FERICIRE ~ dorinta ta devine realitate : vrei o inghtata si primesti o inghetata

• ANXIETATE ~ ceea ce iti doresti este pus sub semnul intrebarii : vrei o inghetata dar s-ar putea sa se termine pana iti vine randul

• FURIE ~ cineva intentioneaza sa ia ceea ce ti se cuvine : vrei o inghetata dar cineva s-a bagat in fata ta si risti sa nu mai prinzi

• TRISTETE ~ realitatea respinge categoric ceea ce iti doresti : vrei o inghetata dar s-a terminat in fata ta

Din cauza ca dorintele noastre afecteaza atat de mult viata noastra afectiva dar si comportamenul nostru, spunem ca omul este o fiinta teleologica. Ei bine, daca crestinismul are vreo problema, ar putea fi aceasta: ca nu tine cont de dorintele noastre pamantesti. In crestinism primim dorinte care ne sunt straine, cum ar fi mantuirea sufletului si perspectiva de a trai o viata lipsita de griji, abia dupa moarte. Okay, dar ce se intampla pana atunci? In mentalitatea crestinilor ceea ce este important pentru noi aici si acum este inlocuit de ceea ce este important pentru Dumnezeu, la modul permanent si vesnic. 

Iar miracolele reprezinta un fel de instrument prin intermediul caruia crestinismul capata autoritate. Un fel de veriga lipsa in sistemul confesiunii. De altfel crestinii pomenesc mereu puterea lui Dumnezeu si capacitatea Acestuia de a savarsi miracole desprinse mai curand dintr-un spectacol de iluzionism decat din realitate. Afirm asta fiindca, in felul cum este organizata viata noastra de zi cu zi, si obiectiv vorbind, miracolele nu prea isi gasesc locul. Ma refer la genul acela de miracole, nu la miracolul ca a mai rasarit soarele inca o data sau miracolul ca ti-a zambit un instalator. 

Daca asa stau lucrurile in crestinism, budismul, care este mai curand o intelepciune a realitatii seci, nu are luxul de a cocheta cu miracolele spectaculoase care se vehiculeaza in crestinism. Mers pe apa? Inmultit pestii? Inviat mortii? Ia-ti gandul de la toate astea! In budism, asa cum spune calugarul Thich Nhat Hanh, parintele mindfulness-ului, mai important decat mersul pe apa este faptul ca poti sa mergi pe pamant si poti sa te simti viu (in ciuda faptului ca nu poti sa mergi pe apa). Care este sensul unei invataturi care te ajuta sa apreciezi ceva ce ai deja? Buna intrebare!

Si pentru a raspunde, am putea sa ne gandim daca oamenii chiar apreciaza lucrurile simple cum ar fi mersul in doua picioare, atunci cand isi rup coloana in timp ce incearca sa depaseasca un record mondial sau atunci cand vor sa isi faca un selfie cu ursul brun, in toata splendoarea sa. Ei bine, cercetatorii de la Harvard au descoperit faptul ca aprecierea chiar este unul dintre secretele fericirii, de unde si nevoia noastra de a lasa in urma toate aceste dorinte sofisticate si greu de implinit in viata reala si de a populariza in schimb aceasta invatatura a aprecierii realitatii celei seci. 

Am participat de curand la un fel de workshop unde s-a discutat despre fericire. Gazda ne-a intrebat care este intelepciunea care ne aduce fericirea si care este punctul din care, privind viata, nu simtim contractare, alerta si insecuritate. Iata cateva dintre raspunsurile care s-au dat acolo si cat de mult s-ar putea sa va identificati cel putin cu una dintre aceste versiuni:

• Participant 1: Acea intelepciune ar fi sa nu ma lupt cu morile de vant, precum Don Quijote, sa accept prezentul asa cum este, adica cu toleranta. 

• Participant 2: Pentru mine, ceea ce imi aduce pacea este recunostinta. Este acea stare cand reusesc sa vad ca exista atat de multe lucruri, experiente, oameni pentru care pot sa imi exprim recunostinta.

• Participant 3: Pacea in mine se asterne prin exprimarea adevarului interior... si este un drum pana il gasesc cautand si ascultand care este sensul experientei.

• Participant 4: Pentru mine este vidul, cand tac in interior si exterior.

• Participant 5: Pentru mine fericirea este atunci cand imi simt inima deschisa si cand imi las corpul sa se poata misca liber, cand creez si cand simt ca ma conectez cu adevarat cu oamenii.

• Participant 6: Dupa ce intr-o noapte am pus muzica si am dansat ore in sir, am realizat ca atunci ma simteam libera in totalitate si ca in viata cotidiana nu imi las corpul liber.

Ei bine, pentru mine si cei pe care i-am putut influenta, fericirea vine din Serenity Prayer, care este de fapt o rugaciune crestina. Pentru cei care nu stiu cum suna, v-o reproduc in cele ce urmeaza:

Da-mi Doamne curajul de a schimba ceea ce pot schimba, linistea de a accepta ceea ce nu pot schimba si intelepciunea de a face diferenta intre ele. (Serenity Prayer) 

Serenity Prayer, care a devenit de ceva timp motto-ul meu terapeutic, este o rugaciune dar este si un algoritm de lucru. Este un fel de harta pe care poti sa vezi unde te afli si care este calea de urmat. Uneori calea este acceptarea dar in alte situatii, calea este lupta. Pentru o sanatate psihica robusta, este esential sa faci diferenta intre momentele cand ai nevoie de acceptare si cele in care ai nevoie de lupta curajoasa. Este de preferat sa alegi acceptarea atunci cand ceea ce iti doresti este lipsit de realism si lupta atunci cand rezultatul este unul posibil, in limitele realitatii. De curand am avut insa o alta revelatie cu privire la acest motto. 

Si anume faptul ca nu intotdeauna ne putem da seama daca ceea ce ne dorim este realist sau nu. De fapt, in afara de situatia in care chiar iti doresti niste cai verzi pe pereti, extrem de multe situatii sunt mai curand neclare. Fiindca, in fond, cine stie care sunt limitele omenescului? De exemplu, cine poate spune ca nu poti sa inveti sa mergi cu skate boardul la 50 de ani? Sau cine poate fi absolut sigur ca partenerul la care visezi si care te-a respins timp de 7 ani nu va incepe o relatie cu tine dupa tot acest razboi cu tine? Ei bine da, chiar si astfel de miracole sunt posibile. Intre posibil / realist si imposibil / nerealist exista o lume intreaga a nuantelor de gri de care nu suntem intotdeauna constienti! 

Dar am avut si revelatia ca daca lucrurile stau asa, si daca unele dintre cele mai (aparent) lipsite de realism dorinte pot deveni realitate la un moment dat, atunci astfel de situatii trebuie abordate cu o anumita atitudine. Este vorba despre atitudinea curioasa si usor detasata a celui care stie ca dorinta sa pare lipsita de realism, isi asuma asta si porneste in recunoastere, chiar si cu riscul de a fi deziluzionat de foarte multe ori pe zi, risc pe care de asemenea si-l asuma si il accepta ca atare, cu toate suferintele aferente. Consider ca aceasta asumare si aceasta recunoastere a situatiei in care te afli mentine legatura ta cu sanatatea psihica si cu taramnul miscator al realitatii. 

(1) Imaginea Cute Rabit, de Anna Shvets, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 05.11.2023), Thich Nhat Hanh, website: Wikipedia.org

(3) Wikipedia, (acc. 05.11.2023), Serenity Prayer, website: Wikipedia.org

Continue reading

religie

Contractul Nuptial Implicit

Iti doresti aceasta relatie dar nici macar nu stii ce astepti din partea viitorului partener. In plus, apar situatiile de stegulet rosu: cand celalalt a schimbat termenii contractului nuptial fara sa te intrebe daca esti de acord. 

☆ ☆ ☆

In relatiile intime nu exista contracte, cel putin nu de felul contractelor de afaceri sau de pe piata muncii. Fiindca relatiile intime par a evolua dupa alte reguli decat cele de serviciu, intre partenerii de afaceri sau cele dintre furnizorii de servicii si clientii lor. Un contract este acel act oficial care stipuleaza pe de o parte drepturile iar pe de alta parte obligatiile si indatoriile fiecareia dintre parti. Ai semnat contractul iar prin asta te-ai invoit in mod oficial sa respecti drepturile celeilalte parti si sa iti executi intocmai si la timp obligatiile stipulate in contract. 

Dar ce se intampla in relatiile intime? Faptul ca nu exista contracte usureaza interactiunile sau, dimpotriva, le ingreuneaza? Trebuie spus inca de la inceput ca exista asa numitele contracte psihologice chiar si in relatiile de serviciu sau de afaceri. Fiindca, spre exemplu, un contract oficial de furnizare de servicii poate sa cuprinda, in linii mari, ceea ce un client asteapta sa primeasca din partea furnizorului de servicii (sa zicem o camera cu aer conditionat, televizor si mini-bar), dar nu poate sa curpinda chiar toate detaliile pe care le implica intreaga experienta.

Spre exemplu, contractul oficial nu stipuleaza faptul ca personalul care se ocupa cu igienizarea si curatenia are obiceiul sa vorbeasca zgomotos, sa glumeasca si sa rada in gura mare pe holuri, inciuda faptului ca tu te-ai intors tarziu din excursie sau din club si ai prefera sa dormi pana la ora 11 dimineata, ca de-aia se cheama concediu. De asemenea, contractul nu stipuleaza faptul ca aparatul de aer conditionat desi prezent, se mai opreste si din proprie initiativa, dupa jumatate de ora de functionare. Nu in ultimul rand, poti descoperi ca, total separat de contract, ai primit niste ceaiuri la plic si cafele, exceptionale, cu tot cu fierbator, pe gratis. 

Asa cum in concediu ai tot felul de surprize placute si mai putin placute, cred ca in relatiile intime surprizele se pot tine lant iar in ciuda faptului ca nu exista un contract propriu-zis de furnizare de servicii, contractul psihologic dintre tine si partener se afla intr-o continua negociere, pe masura ce apar surprizele despre care vorbeam. Nu mai conteaza ca ati spus Da, atat la cununia civila cat si la cea religioasa, putin tulburati in judecata de hormoni - stiati ca in primul an de relatie exista o activitate endocrina diferita de cea prezenta in restul relatiei? Ei bine da, hormonii pasiunii, odata cu trecerea timpului sunt inlocuiti in mod natural de hormonii atasamentului, potrivit unui studiu realizat la o universitate italiana. 

Cum usor va puteti imagina, prezenta hormonilor pasiunii, a caror influenta poate semana izbitor cu cea a drogurilor, ingreuneaza deciziile obiective si rationale intr-un moment in care iei totusi o decizie pe termen lung sau nelimitat. Iar jurmintele pe care le-ai spus cu lacrimi in ochi la biserica, desi suna bine, nu tin loc de contract. Cu alte cuvinte, contractul respectiv lipseste cu desavarsire. Dar asta nu inseamna ca nu nu exista asteptari, rostite sau chiar pastrate secrete de catre cei doi parteneri. Ce se intampla cu aceste asteptari si care este efectul lor asupra relatiei? O alta intrebare care cere un raspuns este urmatoarea: asteptarile partenerilor vor ramane aceleasi, vor disparea sau exista loc pentru asteptarile noi?

Cred ca acest contract nuptial implicit si nescris este unul fluid, aflat intr-o permanenta re-negociere: pe masura ce ne descoperim unul pe celalalt, devenim constienti de asteptarile noastre. Tot la fel, pe masura ce trece timpul, partenerii evolueaza din toate punctele de vedere (educatie, experienta, statut social si material, etc) si odata cu ei pot evolua si asteptarile pe care le au din partea celuilalt. Asa se ajunge in situatia ca asteptarile pe care le aveai la 25 de ani, cand ai spus Da, pot fi cu totul altele la 30 de ani. Poate ca acest timp te-a facut mai pretentios si ti-a hranit aspiratiile si ambitiile personale sau poate ca, dimpotriva, ai devenit o persoana mai modesta si mai realista, cu asteptari mai prudente. 

Povestea contractului nuptial implicit este la fel de complicata ca si cea a cuplului in sine. Si mi-ar placea sa va spun ca lucrurile merg intr-o anumita directie, odata cu trecerea timpului, fiindca e logic ca, avansand in varsta si experienta sa fim mai cu picioarele pe pamant dar asta ar insemna ca nu exista criza de la mijlocul vietii. Tocmai fiindca exista aceasta transformare continua, juramintele spuse cu lacrimi in ochi la biserica au ajuns sa para usor desuete. 

Jur sa te iubesc la bine si la greu, in sanatate si in boala, in bogatie si in saracie...pana cand moartea ne va desparti 

Oricat ne-am dori sa pastram stabilitatea cuplului si a societatii, realizam ca este lipsit de realism sa iti iei un angajament atat de maret si de solemn, in conditiile in care nu ne cunoastem nici macar asteptarile prezente in mod adecvat, ce sa mai vorbim despre asteptarile viitoare, care vin odata cu evolutia psiho-emotionala si sociala a celor doi parteneri. Din perspectiva societatii si a bisericii probabil ca nici macar nu conteaza aceasta evolutie inerenta vietii si nici aceste asteptari in continua transformare. Important este sa ramai alaturi de partener, la bine si la rau, pana cand moartea va va desparti. Dar oare asta garanteaza stabilitatea familiei si a societatii?

Din toata aceasta discutie cred ca este necesar sa ramanem cu urmatoarele idei:

• INTER-CUNOASTEREA ~ Incercati sa cunoasteti asteptarile celuilalt! Fiecare partener cred ca realizeaza ca este necesara o minima inter-cunoastere inainte de a ne spune juramintele dar o cunoastere profunda a asteparilor poate fi un bun punct de plecare intr-o casnicie. Iar asta presupune discutii aprofundate legate de viitor si felul cum vedem cuplul.

• AUTO-CUNOASTEREA ~ Constientizati-va asteptarile proprii! Este important sa stii ce inseamna pentru tine un cuplu fericit, de ce ai nevoie de la partenerul tau si cum crezi ca ar trebui sa functioneze cuplul la modul ideal. Daca ai fi un cautator de aur ar trebui sa stii cel putin cum arata metalul pretios! 

• AFIRMARE DE SINE ~ Afirmati-va asteptarile atunci cand sunteti constienti de acestea! Ar fi desosebit de util sa faceti asta inainte de a va spune juramintele fiindca in felul acesta ii puteti furniza viitorului partener o imagine legata de ceea ce il asteapta in cuplul pe care sunteti pe cale sa il intemeiati. Dar afirmarea este utila si dupa ce v-ati rostit juramintele daca apreciati lucrurile clare, unde datele problemei sunt usor de inteles si de operat.

• ACCEPTAREA EVOLUTIEI ~ Acceptati faptul ca pot aparea asteptari noi in intampinarea carora puteti veni cu succes, sau care dimpotriva, va lasa dezaramati si neputinciosi. Oamenii evolueaza permanent, cu o viteza mai mare sau mai mica. Acest lucru tine de umanitatea noastra. Odata cu noi evolueaza si asteptarile noastre din partea partenerului. 

• STEGULETE ROSII ~ Steguletele rosii ignorate nu fac decat sa se inmulteasca. Este aceasta directia dorita pentru viata dvs de cuplu? Desigur, ochelarii cu lentile roz ajuta si ei, dar steguletele rosii se refera la acele elementele care redefinesc contractul psihologic implicit fara sa vi se ceara parerea. Cand nu vi se cere parerea, oferiti-o din proprie initiativa, daca inca va mai considerati parte egala in contractul respectiv! Unii se razbuna sau saboteaza relatia ca mod de a-si afirma insatisfactia. Este doar o interziere neproductiva a discutiilor de clarificare.

• FLUIDITATE ~ Acceptati faptul ca compatibilitatea initiala, bazata pe insuficienta inter-cunoastere, s-ar putea sa dispara! Atunci cand steguletele rosii s-au inmultit iar directia catre care evolueaza cuplul va este straina si profund nesatisfacatoare si nici nu puteti face nimic pentru a schimba asta, in ciuda faptului ca a existat afirmare de sine, ar fi lipsit de realism sa credeti ca lucrurile se vor imbunatati in viitor de la sine si fara eforturi.

Dupa cum vedeti, certitudinile sunt putine si, in final depinde de fiecare caz luat in parte si de detaliile si specificatiile individuale, care vor face diferenta. In ciuda faptului ca am transformat discutia despre contractele psihologice intr-o discutie despre contractul nuptial implicit, cred ca exista si alte tipuri de contracte psihologice implicite: cel intre politicieni si votanti, cel dintre influenceri si urmaritori, cel dintre artist si fani, cel dintre sportivul preferat si suporteri, si chiar cel dintre prieteni, unde tot la fel, exista o dinamica a schimburilor care poate fi echilibrata si reciproc-multumitoare, sau dimpotriva, dezechilibrata si frustranta. 

Imi amintesc ca in tinerete am avut o experienta cu Biserica Adventista de ziua a 7-a, facilitata de un coleg de liceu care imi era prieten. Impresia pe care mi-au lasat-o a fost una pozitiva: oameni la locul lor, fara probleme cu legea si care incercau sa traiasca cat mai sanatos si in armonie cu natura. Din cate stiu, cel mai cunoscut adventist din spatiul public este directorul Antena 3, Mihai Gadea. Ei bine, vreau sa afirm faptul ca doar in cadrul acestei biserici am intalnit acest obicei deosebit de util al viitorilor parteneri de cuplu de a discuta cu pastorul inainte de a se casatori. Nu am asistat propriu-zis la discutii de acest fel (fiind confidentiale) dar ideea imi pare una benefica. In acelasi fel puteti discuta si cu un psiholog sau consilier de cuplu.

(1) Imaginea Contract, de Kraken Images, via Unsplash

(2) BBC News, (acc. 24.04.2023), Romantic love lasts just a year, website: News.bbc.co.uk

(3) LA Times, (acc. 24.04.2023), Rose colored glasses may help couples last, website: LATimes.com

(4) Charlie HR, (acc. 24.04.2023), What is the psychological contract, website: CharlieHR.com

Continue reading

religie

Poveste cu Extraterestri

Unele intamplari nu seamana cu nimic din experienta noastra de viata. Iar unele experiente de viata seamana cu orice altceva decat povestea de viata a celor mai multi dintre noi. Un articol despre o intamplare cu totul iesita din comun si despre o experienta de viata la limita dintre cosmar si realitate. 

☆ ☆ ☆

Un polițist primește o sesizare de la serviciul de urgente american 911 si o găsește pe strada pe fata de 17 ani care a făcut sesizarea. Ea vorbește o engleza rupta-n doua si este foarte emoționata. Ii mărturisește polițistului ca nu a mai vorbit niciodată pana in acel moment cu o persoana străină. Polițistul este complet debusolat, la randul sau: a văzut multe la viață lui dar niciodată o adolescenta ca aceasta. Toată aceasta poveste este atât de stranie încât ramai blocat, ca la o întâlnire cu un extraterestru. 

Aceasta apariție îmi amintește de Epoca de Aur, mai exact de momentul când aceasta se termina iar noi începeam sa scoatem capul de sub piatra sub care ne-am aflat in tot acel timp. Pentru adolescenta Jordan, ceea ce tocmai se petrece este o revoluție, cu toată emoția și pericolul pe care revoluția le implica. Desi se simte faptul ca nu a făcut nici macar o zi de scoala pana la vârstă de 17 ani, parând chiar mult mai tanara decât atât, ea reușește sa se facă înțeleasă si sa câștige încrederea polițistului, care trebuia sa ia cele mai potrivite decizii, caci de asta depindea viata persoanei din fata lui.

Pentru a-si susține afirmațiile, Jordan ii arata polițistului niste poze cu surorile sale care au fost legate in lanțuri de paturile lor, fiindcă, de foame, furaseră mâncare din frigiderul parintilor. Polițistul afla ca fata are 12 frați (9 surori si 3 frați, caci e bine sa rămână ceva in urma ta) si ca niciunul nu a prea ieșit din casa unde erau ținuți cu forța de părinții lor, intr-o mizerie crunta. Polițistul Anthony Colace observa ca fata nu înțelege termeni precum medicament, pastile sau leziuni, așa cum mai devreme nu a reușit sa ofere operatorului de la 911 nici macar numele străzii pe care locuia, caci nu avea conceptul adresei de domiciliu. Totusi, desi are nevoie de multe clarificări stranii pentru vârsta ei, pare cooperanta si dornica sa învețe, sa recupereze tot ce i-a fost luat. 

După 4 ani de la marea zi in care au fost eliberați din lanțuri (la propriu), 2 dintre surori vorbesc despre felul in care părinții lor, desi păreau a fi un cuplu pios de creștini, in realitate nu se înțelegeau prea bine si aveau evidente probleme emoționale si de control al furiei. Nu ar fi prima data când persoane religioase înțeleg greșit Biblie si credință in Dumnezeu, folosindu-le pentru a-si justifica abuzurile. Cert este ca cele doua tinere s-au întrebat in zilele ce au urmat eliberării : "cum poate raiul sa fie mai bun decât asta?" - fiindcă pentru prima data aveau ocazia sa miroasa iarba si sa respire libere, aer proaspăt. Nu va pune pe gânduri aceasta întrebare? Poate ar trebui... Singura din familie care a făcut 3 clase primare este Jennifer, primul copil al cuplului, respinsa de colegi din cauza mirosului de mucegai si mizerie pe care il emanau hainutele ei.  

Dar stai! Povestea nu s-a terminat inca! In ciuda faptului ca părinții David, inginer si Louise Turpin, casnica, sunt extrem de atașați de cuvântul Bibliei, pe care o folosesc pentru a-si justifica abuzurile împotriva copiilor, au numeroase alte ciudățenii. El are o mașină de lux noua, in timp ce ea este dependenta de cumparaturi - cumpăra haine si jucării pentru copii de care aceștia insa nu au parte, fiind ținuți in niste zdrențe murdare. Ca urmare a cheltuielilor haotice, sotii Turpin acumulează datorii. Dar hei, au dat vina pe copii pentru asta, reprosandu-le acestora ca le fura mâncarea. Solutia? Ii vor tine flamanzi pentru a-si rezolva problemele financiare. 

Nu stiu prin ce minune a naturii, internetul si televiziunea și-au făcut loc in viața fraților Turpin, lucru care le-a prilejuit numeroase revelații. Cum ar fi faptul ca in lumea de afara lucrurile sunt mult diferite: părinții vorbesc cu copiii lor iar tinerii se bucura de viață si de tinerețe. Jordan Turpin admira modelele tinerilor din America, cum ar fi Hannah Montana si Justin Bieber, învățând mereu ceva din filmele, muzica si interviurile lor. Dorința de libertate si curiozitatea ei au devenit atât de mari încât nu a mai putut sa rămână in sclavia parintilor. Si in ciuda copilăriei furate, pot sa vad potential in cele doua tinere. Nu in ultimul rand, pare ca in cazul lor, internetul a reprezentat mai curand o influenta pozitiva.

In măsură in care vor fi dispuse sa meargă spre ceilalți pentru susținere si învățătură, viață le poate rezerva răsturnări de situație si mai mari decât cea constituita de eliberarea din sclavie. Este posibil să-i ajute aceasta notorietate de care se bucura la ora actuala, fiindcă oamenii își doresc sa facă parte dintr-o poveste ce se afla pe buzele tuturor. Un lucru de apreciat la cele 2 este dragostea dintre ele si susținerea reciproca, precum si dorință de a se desprinde de trecut, care li se citește in ochi. Rămâne sa vedem ce anume au înțeles ele din infernul in care au trăit... Caci asta contează cel mai mult, nu-i așa?

In ce-i priveste pe cei doi parinti, ceea ce ma uimeste este modul in care ei devin parteneri in abuzul pe care il savarsesc, ca si cand aceasta viata este cea mai buna solutie pe care au gasit-o pentru familia lor. Din acest punct de vedere, ei sunt oarecum compatibili, si asta ii face la fel de vinovati in complicitatea lor. Acest mod de a-si reprezenta lumea poarta fara-ndoiala pecetea psihopatologiei, care face unele alegeri sa para normale cand sunt de fapt aberante. 

(1) Imaginea Caged Eyes, de Lupita Ala, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0 

Continue reading

religie

Pretul Onoarei

Se mai intampla si azi povesti romantice precum Romeo si Julieta. Pana si fantezia Marelui Will paleste in fata acestora.Cand se ciocnesc doua civilizatii impactul este nimicitor si, din pacate, cei care au de suferit sunt cei mai vulnerabili dintre noi. 

o o o

Ce sunt lucrurile ieftine? Cred ca asta depinde de fiecare dintre noi. Circula pe internet o poveste sugestiva despre valoarea pe care o acroda fiecare dintre noi lucrurilor, oamenilor, atitudinilor. Citind aceasta poveste multe dintre lucrurile care ni s-au intamplat si poate ca ne-au afectat din multiple puncte de vedere, devin mai clare. 

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!” Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui. Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”

Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume: “Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul. Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”

Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.

Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.” Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.

Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.

“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”

Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Se spune ca nu este o dovada de sanatate faptul ca esti adaptat unei societati profund bolnave. (Jiddu Khrishnamutri). Si asa revin la intrebarea de la inceput: ce sunt lucrurile ieftine. Depinde pe cine intrebi, nu-i asa? In Orientul Mijlociu lucrurile ieftine sunt cele care incalca normele comportamentale traditionale, instituite de societatea patriarhala islamica. In astfel de societati apare ceea ce poarta numele de Crima de Onoare. 

Crima de Onoare este uciderea de regula a unei persoane de gen feminin, de catre o ruda de gen masculin, ca urmare a incalcarii percepute a normelor de comportament traditionale prin promiscuitate, nesupunere sau chiar prin faptul ca femeia respectiva a fost violata. 

Rusinea pe care o simte familia ca urmare a incalcarii acelor norme determina aparitia omuciderii in scopul salvarii onoarei familiei.

Crimele de onoare apar in societatile traditionaliste din Orientul Mijlociu, India, Nordul Africii si, in general, oriunde apare o cumunitate de imigranti proveniti din aceste locuri.

Legea Tribului dicteaza acest comportament extrem iar ucigasul este sustinut si incurajat de catre rude si familie, fiind constransi sa actioneze pentru restabilirea onoarei.

In caz contrar, familia are mari dificultati de reintegrare in comunitate. Rusinea este sa lase raul nepedepsit prin crima si nu crima in sine. Ucigasii beneficiaza de respectul, recunostinta si laudele comunitatii.

Numarul victimelor ajunge de ordinul zecilor de mii, anual. Societatea patriarhala islamica considera ca multe dintre drepturile si alegerile care femeilor din Occident li se par firesti, nu li se cuvin si femeilor islamice.

Pentru societatea occidentala, in care este cultivata libertatea personala si limitele comportamentului sunt cu totul altele, crimele de onoare nu doar ca sunt ieftine dar sunt si condamnate in instanta ca orice alte crime. Prapastia intre societatile occidentale, in care ajung multi emigranti din Orientul Mijlociu si acesti oameni este atat de mare, incat aproape ca nici nu intelegi ce ii face pe islamici sa paraseasca tarile lor de origine.

Iar povara le revine adolescentilor dar mai ales adolescentelor care sunt crescute in mijlocul unei societati liberale dar sunt obligate sa elimine orice legatura cu aceasta, sa traiasca potrivit cu valorile parintilor. Nu spun ca valorile occidentale sunt cu ceva mai bune decat cele orientale. Si nu pentru ca mi-e teama sa afirm asta. Exista multe lucruri ieftine in Occident iar asta o afirma multi dintre occidentali.

Drama pe care o traiesc tinerii crescuti in societati occidentale dupa Legea Tribului, ceea ce ii face extrem de expusi acestor asa-zise crime de onoare, ne invata si pe noi ca, ei bine... cu onoarea nu este de glumit. De altfel nu e prima data cand observ faptul ca onoarea este un pretext foarte des intalnit pentru a face rau, nu obligatoriu pentru ca asa ne cere Legea Tribului ci si pentru ca asa simtim noi.

Chiar si in Occident exista o forma a crimei pentru onoare, pe care in urma cu cateva secole o intalneam atunci cand se duelau doi cavaleri spre exemplu si era perfect acceptabil ca unul dintre ei sa moara daca nu stia sa taie cu sabia ori sa traga cu pistolul. De asemenea, onoarea prost inteleasa, adica mai bine spus orgoliul, devine si in ziua de azi un pretext pentru razbunari violente care includ crima. Singura diferenta este ca a devenit ilegal sa faci asta in occident. Totusi, razbunarea este inca de actualitate.

Iar diferenta intre Occident si Orient consta in faptul ca, in Occident, crima poate sluji pentru a restabili Onoarea - Orgoliu, in timp ce in Orient, crima slujeste pentru restabilirea Onoarei - Prestigiu. In ambele situatii, radicalismul capata forme obsesiv - compulsive: obsesia onoarei este intotdeauna prezenta iar compulsia de a ucide este solutia "ideala" pentru restabilirea acesteia. 

(1) Imaginea Madrid 11M, de Jose Cuellar, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

valori

Motivul Umbrelei Pierdute

Exista doua feluri de umbrele: 1. umbrele si 2. Umbrele. Iar intre Umbrele, exista tot doua feluri de Umbrele: 1. Umbrele si 2. Umbrele Bune. Te invit sa descoperi ce fel de umbrela detii si cat de bine te protejeaza aceasta in viata!

o o o

Cred ca va amintiti acel verset din Biblie in care Mantuitorul Isus recomanda un lucru ceva mai greu de inteles si acceptat, ca de altfel multe dintre lucrurile pe care El ni le-a recomandat pe parcursul vietii Sale pamantesti. Este vorba despre recomandarile sale ce privesc resursele de care dispunem pe care ar trebui, spune El, sa le putem imparti in stanga si-n dreapta, fara sa ne pese.

39. Dar Eu va spun: sa nu va impotriviti celui ce va face rau. Ci, oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt. 40. Oricui vrea sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa. 41. Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua. 42. Celui ce-ti cere da-i; si nu intoarce spatele celui ce vrea sa se imprumute de la tine. (Matei, 5)

Imi amintesc ca l-am intalnit pe psihoterapeutul Andre Moreau in Brasov, chiar la facultatea unde eram student. Acolo am intalnit pentru prima data sistemul sau de idei, destul de contrastant cu cel al Mantuitorului. Moreau spunea ca el este egoist si nu ar trebui sa ne fie rusine sa fim putin egoisti cu resursele noastre. Este principiul potrivit caruia, intr-un avion, iti iei mai curand tu masca de oxigen pentru ca apoi sa poti ajuta pe copil sa-si puna propria masca de oxigen.

Pentru ca este egoist, crede Moreau, si pentru ca se ocupa de nevoile sale mai intai de toate, el poate sa se ocupe apoi si de nevoile celor din jur. Cu alte cuvinte, Moreau considera ca, daca oferindu-i cuiva si haina si camasa, o sa te expui unei gripe, si apoi o sa-ti fie ciuda cateva saptamani din cauza asta, atunci probabil ca toata aceasta generozitate nu-si are rostul. Sa fi expirat invataturile lui Isus? Sau acestea sunt mai putin valabile in avioane?

Dar este totusi interesant faptul ca, in marile religii ale lumii se vorbeste in acest fel despre altruism, non-rezistenta si non-atasament. Daca am privi lucrurile de care suntem dependenti drept o umbrela, am realiza ca in acest concept am cuprinde extrem de multe si variate lucruri: o relatie care este importanta pentru noi, un job de care am ajuns sa depindem sau poate o locuinta la care nu am putea renunta niciodata.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani aparuse un caz legat de un adolescent care esuase la examenul de Bacalaureat. Fusese certat de parinti pentru asta si a dorit sa renunte la viata. Oare care sa fi fost "umbrela" sa? Era oare exemenul de Bacalaureat in sine sau poate ca era sustinerea parintilor? Ceea ce doresc sa scot in evidenta este faptul ca existenta sau absenta acestor "umbrele" din viata noastra, sunt de o importanta capitala.

Poate cu exceptia celor care au luat in serios recomandarile lui Isus si sunt gata oricand sa renunte la lucrurile pe care le-ar putea pierde, sau cu exceptia budistilor care nu doresc si nu spera nimic, noi toti ceilalti ramanem extrem de vulnerabili in fata pierderii atata vreme cat ne asociem viata cu o ratiune sau alta de a trai: un exemen, sustinerea parintilor sau un copil - "lumina ochilor nostri".

Aceasta dimensiune culturala a fiintei umane, care presupune existenta unor valori si a unui sens al vietii este ceea ce ne face una dintre cele mai vulnerabile specii. In eseul sau de Premiul Nobel "Mitul lui Sisif", A. Camus spune, pe buna dreptate, ca o ratiune de a trai poate oricand sa devina in acelasi timp si o ratiune pentru care sa poti muri. Din cauza acestei dimensiuni culturale este atat de greu sa convingem un candidat la sinucidere ca viata are sens in conditiile in care... si-a pierdut Umbrela.

Pe parcursul experientei mele de viata am descoperit ca exista Umbrele mai bune si Umbrele mai putin bune. Cele mai putin bune sunt acelea care ne vulnerabilizeaza mai mult decat ar trebui. Spre exemplu, sunt convins ca va iubiti copilul. Dar daca va faceti o "Umbrela" - Sens al Vietii, din copilul vostru si i se intampla ceva, apoi il pierdeti, ati ramas, nu-i asa fara Umbrela - Sens.

Este un eveniment dramatic, mai ales ca, nu-i asa, ati investit atat de mult in copilul vostru, atatia ani si toata priceperea voastra. Nu as vrea sa va simtiti judecati de mine sau de Isus, dar exista un alt verset in Biblie care ar trebui sa ne puna pe ganduri. El suna in felul urmator.

37. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiul ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. 38. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine nu este vrednic de Mine. 39. Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga. (Matei, 10)

Asadar cine isi iubeste Umbrela mai mult decat Absolutul, are numeroase motive de ingrijorare. Umbrela il face vulnerabil, desi, aparent, rostul ei este acela de a te proteja - te protejeaza de lipsa de sens a vietii. Si da, in majoritatea cazurilor cu care am avut de-a face, se poate spune ca exista un motiv redundant: motivul Umbrelei pierdute. Cand oamenii risca sa isi piarda Umbrela devin foarte anxiosi. Iar cand oamenii isi pierd Umbrela, pot deveni de-a dreptul depresivi.

Nu stiu care a fost Umbrela ta: poate a fost o relatie, sau poate o pozitie sociala, poate a fost tineretea corpului tau fizic, in sine. Oricare ar fi fost, probabl ca Umbrela ta a fost rau aleasa. Stiu, ai invatat sa te atasezi de lucruri si oameni inca din copilarie. Asa ai invatat sa dai sens vietii tale. Totusi, Umbrela pe care ti-ai ales-o poate sa nu fi fost cea mai inspirata dintre Umbrele.

Am insa si o veste buna. Indiferent cat de vulnerabil te-ar face Umbrela ta, trebuie sa stii ca exista si Umbrele care iti ofera o protectie mai buna si care nu iti pot fi luate. Sensul vietii, (adica Umbrela), trebuie ales cu grija si, oricat de absurd ti-ar parea, nu este prea tarziu sa iti faci rost chiar acum de una dintre acele Umbrele: dorinta de a darui, de a fi de folos, de a cunoaste sau de a ajuta, spre exemplu. Astfel de Umbrele - Sens iti ofera o protectie infinit mai buna decat banii pe care ii castigi, masina pe care o conduci sau chiar, Sufletul Tau Pereche.

Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; 17. si anume Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi. (Ioan, 14)

(1) Imaginea Umbrella, de Pamela F. Silva, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

valori