Patriotism Versus Naționalism

Naționalist sau patriot? Din perspectivă psihologică, discursul naționalist este unul toxic, alcătuit din idei cu trăsături narcisic-paranoide și anti-sociale. În schimb, discursul patriotic încurajează cooperarea reciproc-avantajoasă cu celelalte națiuni. 

☆ ☆ ☆

Am observat că există o discuție la nivelul societății, nu doar prezentă ci chiar intruzivă. Care este diferența între patriotism și naționalism? Există vreo diferență? Nu în ultimul rând, dacă există această diferență, suntem conștienți de conotația fiecăruia dintre acești termeni, pe care, așa cum observăm azi, tot mai mulți ajung să-i folosească pentru a se auto-defini? Consider că această discuție este mai mult decât utilă, ea este necesară și trebuie purtată, iar dacă nu o purtăm acum, mai târziu s-ar putea să ne pară rău că nu am făcut-o!

Naționalismul este o afirmare a superiorității naționale, inclusiv prin asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale, în sensul nazist al cuvântului, în timp ce patriotismul reprezintă devotamentul față de patrie și nu exclude cooperarea armonioasă cu străinii, în beneficiul patriei. Psihopedia, Psihologia Poporului Român

Vă invit să explorăm definițiile celor două cuvinte - concept așa cum apar ele în DEX. 

naționalism substantiv neutru

1. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în secolele XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale.

✔ diferențiere — Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale.

✔ diferențiere — Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentându-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare, instigând la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.

✔ diferențiere — Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități.

✔ diferențiere — Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni.

No comment, deocamdată. Iar acum cuvântul patriotism, cu definiția sa din DEX:

patriotism substantiv neutru

1. Sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei.

sinonime: civism

Se spune că unde-s mulți, puterea crește. Oare se poate aplica asta unor națiuni reunite, sub formă de conglomerat globalist? Naționaliștii se îndoiesc de acest lucru — celelalte națiuni sunt percepute mai curând ca niște entități care concurează pentru resurse limitate și de aici relații de respingere, izolare și o anumită aversiune față de străini. În schimb, pentru patrioți, în adevăratul sens al cuvântului, cooperarea și comuniunea cu ceilalți, în beneficiul patriei, nu ar trebui să ridice probleme atât de mari. 

Mândria merge înaintea căderii iar trufia merge înaintea pieirii. Proverbe 16:18

 

Din punctul de vedere al psihopatologiei umane, eu personal observ la patrioți trăsăturile sănătății psihice — omul este o ființă socială, care, datorită acestei trăsături fundamentale și a acestui mod de existență în comunitate, prin cooperare, prin dezvoltarea și perfecționarea limbajului și mijloacelor de comunicare, a reușit să devină specia dominantă, să tezaurizeze și să transmită generațiilor următoare cunoștințele și experiența dobândite, lucru care ne-a asigurat această poziție de lideri în lanțul trofic. Omul prosperă în comunitate și prin relaționare cu cei din jur.

În zilele noastre, această însușire a condus omenirea, în mod natural, către globalism — comunicarea între națiuni a devenit atât de simplă, directă și esențială în modul cum existăm, încât era inevitabilă prăbușirea granițelor din trecut, cu beneficii economice cuantificabile și observabile de către fiecare dintre noi. În plus, accesul direct la experiența și bagajul informațional al celorlalte națiuni, ne inspiră, ne stimulează mental și ne ajută să găsim soluții noi pentru problemele cu care ne confruntăm. 

Dacă ne ridicăm de pe scaunul patriotismului, unde avem această perspectivă generoasă asupra direcției în care avansează omenirea și ne așezăm pe scaunul naționalist, lucrurile se schimbă — perspectiva se întunecă, sprâncenele se încruntă și mușchii se încordează. Celelalte națiuni ne stresează fiindcă ne vor răul, ne corup, ne murdăresc și ne aduc prăbușirea. Fiindcă mi-am propus să vă împărtășesc cunoștințele pe care le-am dobândit în pregătirea mea ca psiholog, ei bine, această perspectivă naționalistă vine cu o încărcătură psiho-patologică, deloc de neglijat.

Naționalismul poartă în sine o îmbinare destul de toxică de ideație narcisică, anti-socială și paranoidă care se observă în tendințele comportamentale ale naționaliștilor. Spre exemplu, idealizarea propriei culturi, până la dezvoltarea unui complex de superioritate, este o trăsătură narcisică. De asemenea, a porni de la premisă că celelalte națiuni ne vor răul, în absența unor dovezi clare în acest sens, este o trăsătură paranoidă. Nu în ultimul rând, a-ți oferi pretexte și scuze pentru a-i ataca pe ceilalți este o trăsătură anti-socială. 

Unde duce această doctrină naționalistă? Probabil cel mai ilustru reprezentant al acesteia a fost liderul Germaniei naziste, prea-întunecatul Adolf Hitler. Naționalismul său, reflectat în politicile aberante ale partidului Național Socialist German, a produs până la sfărșitul WW2 o catastrofă umanitară care putea fi evitată și care n-ar fi existat niciodată dacă ideile bolnave ale dictatorului nu ar fi beneficiat de resursele conferite de puterea statului german. 

Războiul cu celalalte națiuni este riscul permanent pe care îl reprezintă acapararea puterii de către naționaliști, în special atunci când apare un lider carismatic care fascinează și bulversează populația cu un discurs toxic, prin care propagă idei narcisic-paranoide și anti-sociale, așa cum le-am descris mai sus. De aceea, unii dintre noi ne temem atât de mult de personalități precum Vladimir Putin sau Călin Georgescu, în timp ce alții pică în plasa vorbelor goale pe care aceștia au talentul de a le potrivi să sune frumos, proiectând asupra celorlalți propriile trăsături toxice.

Lecturează și articolul De Ce Eșuează Națiunile.

Națiunile sunt mai puternice în alianțe și uniuni, unde națiunile membre încearcă să coopereze în mod reciproc avantajos — este adevărat și este uman să fie așa. Totuși, această cooperare ar trebui să vină cu anumite limite de bun simț. Atunci când observăm că o țară se distinge mai curând prin corupție, crimă și represiune politică, un regim extractiv bazat pe abuz, în sensul prezentat în acest articol, decizia înțeleaptă ar fi să luăm distanță de o astfel de entitate unde lucrurile au degenerat și, implicit, apare riscul unei contaminări. Cooperare, da, dar nu cu oricine și nu cu orice preț. 

Desigur, țările cele mai abuzive și regimurile cele mai criminale au talentul de a se prezenta pe sine drept o culme a progresului și purității umane. Acestea și-au dezvoltat un aparat de propagandă eficient deoarece nu se pot baza pe fapte și realități propriu-zise. Dacă în țările democratice, cu regimuri liberale, fiecare cetățean este un ambasador de succes al propriei țări, regimurile dictatoriale naționaliste au nevoie de aparat de propagandă care să genereze percepții noi, mincinoase. Iar aici, semănarea confuziei este un succes în sine. 

(1) Imaginea Head in the Clouds, de Robert Șerban, via Pexels

Continue reading

tulburari de personalitate

Arhetipul Mamei și Psihoterapia

Auto-susținerea și responsabilitatea față de sine reprezintă fundamentul sănătății psihice a persoanei, iar fiecare dintre noi este dator să dezvolte această latură protectoare și hrănitoare față de sine. Punctul de plecare este relația cu mama. 

☆ ☆ ☆

Psihologia lui Carl Jung este ceva cu totul ieșit din comun. De altfel, sistemul de idei generat de Jung, denumit de acesta psihologie analitică poartă amprenta genialității sale și a culturii sale remarcabile. În multe privințe, Carl Jung, care, în mod nedrept s-a aflat mereu în umbra lui Sigmund Freud, este superior acestuia prin pătrunderea psihologică și capacitatea de a trasa corespondențe între elementele de cultură universală și procesele subtile ale sufletului uman.

Pe când nu exista ChatGPT, creativitatea umană și-a spus cuvântul în mod decisiv în aria sănătății psihice — dacă Sigmund Freud aducea explicațiile sexuale în psihoterapie, iar Alfred Adler era un fel de socialist al cabinetelor care tratau problemele sufletului, în timp ce Carl Rogers te asculta empatic, ca un prieten devotat dar lipsit de personalitate, iar cognitivistul Aaron T. Beck a transformat psihoterapia într-un fel de inginerie a sufletului, ei bine la Carl Gustav Jung în procesul de vindecare descopereai... cultura universală.

Arhetipurile familiare din cultura universală — Eroul, Mama, Înțeleptul, Umbra, etc, își dădeau astfel mâna cu sănătatea psihică în beneficiul pacientului, iar procesul psihoterapeutic devenea, în sine, o formă de auto-descoperire și elevare spirituală prin cultură — ceva unic în aria sănătății mentale. Iată o foarte scurtă sinteză a arhetipurilor identificate de Carl Jung.

Lecturează și Întâlnirea cu Renegatul (2016), unde am detaliat experiența mea la workshopul Întâlnirea cu Umbra, susținut de psihoterapeutul analist Florin Vancea.

• EROUL — caută să-și demonstreze valoarea prin curaj și competență, prin înfruntarea răului. Exemple: Neo (Matrix), Făt Frumos, Luke Skywalker, etc.

• MAMA — reprezintă protecția celor vulnerabili, compasiunea și responsabilitatea. Exemple: Fecioara Maria, Sarah Connor (Terminator), etc

• UMBRA — reprezintă latura necunoscută din noi înșine care poate include impulsuri și instincte reprimate. Exemple: Darth Vader, Joker (Batman), Voldemort, Gollum, etc. 

• ÎNȚELEPTUL — o figură care asigură ghidaj moral, înțelepciune și cunoaștere. Exemple: Yoda, Pustnicul din Tarot, Merlin, Oracolul (Matrix) etc.

Sunt mult mai multe arhetipurile umane, la fel ca și laturile existenței noastre, și vă recomand să citiți despre psihologia lui Carl Jung dacă doriți să le cunoașteți în detaliu. În acest articol însă mi-am propus să vorbesc despre arhetipul mamei și câteva aspecte pe care nu le-am conștientizat până acum despre semnificația acestui arhetip pentru sănătatea psihică a persoanei și în mod particular a persoanelor cu tulburare de personalitate narcisică.

Carl Jung vedea arhetipul mamei ca un element important în procesul de individuație — sau auto-realizare / împlinire personală, dar și în procesele asociate sănătății psihice. Mai mult decât figura maternă care îți oferă protecție, hrană și care, în mod responsabil și devotat te ajută să crești, arhetipul mamei reprezintă și modul în care ai interiorizat această atitudine protectoare și responsabilă, transformând-o în auto-protecție și responsabilitate față de sine. 

Se spune că modul în care ți-a vorbit mama în copilărie devine vocea interioară care îți vorbește o viață întreagă — o voce blândă și înțeleaptă care te ajută să gestionezi provocările, sau poate, dimpotrivă, o voce intolerantă și aspră care te face aspru și intolerant cu propria persoană. Dar aceasta este o generalizare și depinde de fiecare dintre noi cum a ales să interpreteze acest stimul puternic și constant în perioada copilăriei. 

Cu toate acestea, ideea de auto-susținere și auto-responsabilitate reprezintă una dintre bazele sănătății psihice a persoanei și fiecare dintre noi este dator să dezvolte această latură protectoare și hrănitoare față de sine. Pentru unii ar putea fi mai ușor să facă asta dacă s-au bucurat de o astfel de atitudine din partea mamei — au văzut concret cum se face fiindcă mama lor le-a arătat-o măcar atunci când era în toane bune. Pentru alții în schimb, lucrurile sunt mai complicate. 

În videoclipul postat mai sus, filosoful israelian Sam Vaknin afirmă că în cazul celor cu tulburare de personalitate narcisică, relația deficitară cu mama a pus bazele unei relații problematice cu sine — mai exact, nu a contribuit la formarea unei atitudini generoase, auto-înțelegătoare, auto-responsabile și de auto-protecție, rezultatul fiind acela că persoana cu tulburare de personalitate narcisică așteaptă din exterior această susținere pe care și-o datorează ea însăși. 

Astfel, auto-susținerea devine narcissitic supply (hrana narcisiscă) — un fel de drog de care este dependent narcisistul și pe care îl așteaptă din partea celor din jur. Dacă nu primește această validare din exterior, din spațiul patologic (adică grupul de apropiați), oricine săvârșeșete acest păcat va cunoaște furia narcisică în ceea ce se cheamă smear campaign (campanie de denigrare). 

Lecturează și articolul Dicționar Pentru Narcis (2017), unde am realizat un dicționar de termeni, o sinteză a termenilor folosiți de Sam Vaknin pentru înțelegerea acestei tulburări de personalitate. Probabil că fiecare persoană cu o tulburare de personalitate ar putea beneficia de pe urma unei atitudini față de sine cum este cea despre care am vorbit în acest articol. Iată o sinteză care v-ar putea pune pe gânduri, în special dacă știți că aveți astfel de caracteristici sau cunoașteți pe cineva care se află în una dintre aceste situații. 

• T.D.P. BORDERLINE — în problema instabilității emoționale și a sentimentelor de abandon, ar putea beneficia în mod deosebit de o atitudine mentală generoasă și auto-protectoare, deoarece numai o mică parte din nevoile de îngrijire și protecție sunt responsabilitatea celor din jur. 

• T.D.P. DEPENDENTĂ — cu dificultățile sale de a lua decizii sau de a se descurca pe cont propriu pare să provină dintr-o relație deficitară cu mama, care, în ciuda protecției, nu a reușit să încurajeze în mod adecvat.

• T.D.P. EVITANTĂ — ar beneficia de puțina auto-susținere maternă în situațiile unde nu primește acea susținere din exterior, când teama de critică, umilire și respingere le blochează acțiunile necesare punerii în valoare a potențialului. 

• T.D.P. OBSESIV-COMPULSIVĂ — despre care se crede că are la bază o atitudine aspra și autoritară din partea părinților, vine cu misiunea de a lucra la dezvoltarea unei atitudini înțelegătoare cu sine, care să cultive relaxarea intra și inter-personală de care persoana cu această tulburare de personalitate are atât de multă nevoie. 

Îți recomand și articolele Adaugă Puțin Zahăr (2020), sau Prietenia cu Sine (2015), în care subiectul a fost tot relația cu sine din perspectiva lucrurilor pe care le putem face pentru a ne facilita auto-creșterea. 

Ca un gând de final, psihoterapia în sine poate fi văzută ca un proces prin care clientul deprinde abilități ce-i vor facilita creșterea, responsabilitatea, auto-susținerea, auto-înțelegerea și auto-protecția. Iar psihoterapeutul, deși activitatea sa este înțeleasă în diverse moduri (spre exemplu, ar putea sugera și arhetipul Înțeleptului, al Eroului, sau poate al Jokerului, în funcție de personalitatea terapeutului — sper să scriu un articol despre asta! ☺), este de multe ori un fel de mamă-surogat care asigură conținerea și suportul — probabil una dintre puținele profesii care oferă un astfel de cadru și un astfel de serviciu. 

(1) Imaginea Mother and Child, de Juan Carlos Leva, via Pexels

Continue reading

psihoterapie

Netflix: Titan și Epava

Vara lui 2023 a fost umbrită de incidentul în care un ambițios proiect de turism subacvatic, submarinului Titan, s-a năruit într-o tragedie cu nuanțe de ridicol. Niște milionari și-au pierdut viața în timp ce urmăreau inefabilul, pe fundul oceanului. Iar acum știm toate detaliile acestei povești. 

☆ ☆ ☆

Povestea submarinului Titan, care a făcut implozie în vara anului 2023, când încerca să implementeze un concept revoluționar — turismul subacvatic, având drept obiectiv turistic epava legendară a navei Titanic, merită spusă, cunoscută și înțeleasă. În centrul acestei povești se află compania americană OceanGate Inc, a cărei obiect de activitate era construcția de submarine pentru explorare, cercetare și turism subacvatic și managerul și cofondatorul acesteia Stockton Rush. 

Stockton Rush, care și-a și pierdut viața în acest proiect cu vădit caracter auto-distructiv, pare un tip cool, educat, un savant, chiar un geniu al explorării subacvatice. Știe că este un geniu și are aerul că știe despre ce vorbește. Se spunea despre el că este umil ca persoană, dar extrem de arogant ca om de știință — un fel de macho al lumii științifice care nu te poate învața să faci salată cu ton dar are pretenția să nu fie contrazis într-o discuție despre explorare subacvatică. 

A studiat la una dintre universitățile Ivy League, la Princeton University, ceea ce sugerează faptul că făcea parte din pătura privilegiată a societății americane. Poate de acolo i se trăgea aroganța... Nu este o simplă observație — și despre morți, numai de bine, dar Stockton i-a spus unui apropiat din cadrul companiei sale că, dacă va avea probleme cu Paza de Coastă a S.U.A. în ce privește lansarea submarinului Titan, ei bine, va cumpăra un congresman! Afirmația l-a înghețat pe acel colaborator care ulterior și-a dat demisia. 

Numeroși colaboratori din cadrul proiectului OceanGate s-au aflat în situația de a-și înainta demisia în contextul în care șeful organizației se dovedea a fi intolerant la critică — trăsătură fundamental narcisică, sau dădea semnale de iresponsabilitate îmbinată cu dorința de a reuși cu orice preț. Și orice ar crede alții, consider că este de admirat o persoană care vede că se confruntă cu răul și înțelege situația ca atare, inclusiv pericolul iminent, urmând ca apoi să decidă să abandoneze un proiect, în ciuda faptului că i se promit satisfacții materiale de invidiat. 

Stockton Rush pare animat de un vis, ca un copil entuziasmat de o jucărie nou apărută. Spun asta deoarece îmi este greu să afirm că acționa ca un psihopat, animat de ideea că scopul scuză mijloacele. Nu știu exact care era motivația lui și suspectez faptul că își dorea să rămână în istoria explorării subacvatice cu ceva. Este posibil să fi fost și un visător preocupat de SF care a avut revelația că este mai ușor să populezi fundul oceanului decât planeta Marte. 

Totuși, tragedia submarinului Titan, în care, vă amintesc faptul că că și-au pierdut viața, pe lângă Stokton Rush, alți patru pasageri, pare să poarte semnătura acestui tip curajos până la iresponsabilitate. Pasagerii submarinului erau milionari — deoarece această incursiune teribilistă pe fundul oceanului părea rezervată pentru oameni înstăriți. Dacă nu l-ai fi cunoscut pe Stockton Rush, cu aerul său macho, care îți adormea orice vigilență, ai fi spus că erau și deosebit de curajoși. Dar pare că uneori curajul celor creduli se naște din amăgire.

O anchetă a U.S. Coast Guard finalizată pe 4 August 2025, anul acesta, a concluzionat faptul că s-au găsit probe ale neglijenței criminale a celor de la OceanGate și, desigur a lui Stokton Rush, care era creierul din spatele operațiunilor acestei companii. Povestea submarinului Titan seamănă într-un mod tragic cu aceea a legendarei nave Titanic și pare să demonstreze că aroganța nu ține loc de pregătire minuțioasă a unui proiect, unde riscul reprezintă un element ce nu poate fi neglijat. 

Îmi amintesc faptul că în 2023 m-a fascinat această poveste tragică, mai ales că victimele erau foarte bogate, dar fiindcă abia se întâmplase, lipseau cu desăvârșire detaliile care ne-ar fi dus la o anumită concluzie. Dar acum, după ce anchetele au fost finalizate și concluziile au fost trase, aceste detalii se cunosc și se poate spune că s-a făcut lumină. Mai mult decât atât, povestea are o latură moralizatoare și vine cu o lecție de viață. Vă recomand să căutați pe Netflix acest documentar de aproape 2 ore și să trageți singuri concluziile. 

(1) Imaginea Explorer, de Valentin Antonucci, via Pexels

(2) Wikipedia, (acc. 11.09.2025), Stockton Rush, website: Wikipedia.org

Continue reading

tulburari de personalitate

Narcisismul Pozitiv

Se vorbeste mult despre latura negativa a narcisismului si pe buna dreptate. Convietuirea cu un narcisist este dificila, daca nu imposibila. Si totusi: care este partea plina a paharului? Studiile in domeniu ne spun ca exista avantaje clare si o protectie pe care narcisismul o asigura. 

☆ ☆ ☆

Cum va plac blogurile de psihologie, cafeaua, pisicile si calatoriile, imi imaginez ca ati auzit cateva lucruri despre tulburarea de personalitate narcisica. Pe internet a primit destul de multa atentie mai mult din cauza ca numeroase fete lipsite de experienta de inter-relationare au fost seduse si abandonate de proverbialul capcaun deghizat in fat-frumos pe cal alb iar acum pot sa povesteasca zile in sir cat de rai sunt partenerii cu tulburare de personalitate narcisica, cum nu le pasa de nimeni in afara de propria persoana si cum riscati sa va ardeti rau de tot daca incercati sa intrati intr-o relatie cu acestia. 

Inainte de a vorbi despre tulburarea de personalitate sus-mentionata, as dori sa precizez ca o tulburare de personalitate nu trebuie confundata cu o boala psihica. Diferenta consta in faptul ca boala psihica are un impact major asupra vietii sociale a bolnavului, afectandu-i comportamentul, capacitatea de a se integra in societate si de a raspunde cerintelor educativ-profesionale ale acesteia, in timp ce tulburarea de personalitate, desi are un impact direct asupra comportamentului si face experienta de inter-relationare cu cei din jur dificila, nu implica obligatoriu incapacitarea socio-profesionala a persoanei. Dar ar putea fi o tulburare de personalitate un atu? 

Se poate spune ca tulburarea de personalitate ne face mai vulnerabili la dezvoltarea unei boli psihice daca lucrurile scapa de sub control (in sensul ca se acumuleaza multe surse de stres rau gestionate de individul respectiv) dar ea nu reprezinta decat o configuratie speciala de trasaturi de personalitate unde anumite trasaturi sunt mai accentuate decat la o persoana normala. Aceasta accentuare a trasaturilor poate insemna si dificultatea de a gestiona anumiti factori de stres. Spre exemplu un narcisist are nevoie de validarea celor din jur si se poate intampla sa nu o primeasca tot timpul, ceea ce reprezinta o sursa de stres subiectiv greu de trecut pentru aceasta persoana.

Acesta este de altfel cel mai penibil aspect al tulburarii de personalitate narcisice - cel putin pentru cel care a fost diagnosticat in acest sens. Si anume faptul ca persoana traieste in acest basm in care toata lumea ii acorda privilegii si atentie, isi exprima respectul, recunostinta si aprecierea fata de ea. E un basm fiindca nu traim in conditii ideale (in paradis) si se intampla ca din vina noastra, sau a celor din jur, sa nu primim aceasta validare permanenta la care ne asteptam, nici macar pe merit. A nu fi pregatit pentru asta inseamna sa traiesti o trauma permanenta. Iar asta ar putea fi misiunea terapeutica a unui narcisist din punctul de vedere al celui care isi doreste sa medieze relatia lui cu realitatea - adica psihoterapeutul. 

Insa, asa cum ati observat, in viata sociala a omului exista un loc pentru fiecare dintre noi si prezenta unor trasaturi accentuate, cum ar fi dorinta de a fi in centrul atentiei si de a straluci, li s-ar potrivi manusa unora cu tulburare de personalitate narcisica. Si fiindca ati auzit atat de multe lucruri rele despre narcisistii fara-de-suflet, mi-am propus ca in acest articol sa va prezint si cateva lucruri bune in legatura cu acestia, din literatura de specialitate, dar si cateva rezultate ale unor cercetari stiintifice. Iata cum descriu cei doi autori ai cartii Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile, (F. Lelord, C. Andre) tulburarea de personalitate narcisica:

In plan personal:

• INFUMURARE ~ Persoana are sentimentul ca este exceptionala, deasupra oamenilor de rand, si ca i se cuvine mai mult decat oamenilor obisnuiti

• SUPERIORITATE ~ Persoana este stapanita de obsesia de a avea succese rasunatoare atat pe plan profesional cat si in plan personal

• SUPERFICIALITATE ~ Persoana este precoupata de infatisarea sa si de vestimentatie

In relatie cu ceilalti:

• ASTEPTARI NEJUSTIFICATE ~ Persoana se asteapta la atentie si privilegii, fara a se simti obligata la reciprocitate

• RAZBUNARE ~ Persoana devine furibunda in situatia in care nu i se acorda atentia si privilegiile respective

• MANIPULARE /  EXPLOATARE ~ Persoana are tendinta de a manipula si exploata pe cei din jur

• EGOCENTRISM ~ Persoana este incapabila de empatie iar emotiile celor din jur nu o preocupa

Dar autorii mentionati considera ca narcisismul ar avea si o latura pozitiva, despre care nu intarzie sa mentioneze in lucrarea lor. Astfel, ei vorbesc despre increderea in sine de care par a da dovada persoanele cu aceasta tulburare de personalitate sustinand ca nu este doar rezultatul reusitelor, dimpotriva, o parte din reusitele lor sociale ar putea avea la baza aceasta incredere in sine. De asemenea, Lelord si Andre considera ca putin narcisism ne face apti sa ne cerem drepturile atunci cand acestea sunt violate sau nesocotite. In plus, afectiuni psihice grave cum ar fi depresia si starile anxioase ar fi preintampinate, cel putin in parte, daca oamenii ar dispune de un graunte de narcisism. 

Poate v-au atras atentia, din listele de trasaturi de mai sus, elemente cum ar fi preocuparea pentru aspectul exterior si vestimentatie care, daca ne gandim, nu este obligatoriu un defect, dimpotriva, intr-o lume civilizata exista asteptarea justificata ca oamenii sa se preocupe de aspectul lor exterior si de felul cum se imbraca, sa investeasca o parte din venitul lor in asta. Din acest punct de vedere, putem sa fim incredintati ca narcisistul nu va mirosi rau si nu va purta haine neingrijite vreodata, dimpotriva, am putea avea sentimentul ca este dintre cele mai prezentabile persoane pe care le cunoastem. 

Mai mult decat atat, cu privire la aceasta dorinta de a se prezenta in cea mai buna forma a lor, exista dovezi stiintifice in sensul ideii ca narcisistii reusesc sa isi mentina un numar optim de kilograme fiind protejati de obezitate in comparatie cu restul populatiei. De asemenea, s-ar parea ca narcisistii sunt protejati si de problemele cardio-vasculare aflate in expansiune peste tot in lume. Asa cum spuneau Lelord si Andre, narcisismul pare sa reprezinte o protectie impotriva depresiei, lucru demonstrat, de asemenea, pe cale stiintifica.

Un alt studiu a demonstrat faptul ca narcisistii par sa inregistreze scoruri mai ridicate la testele cognitive si de inteligenta fiind capabili sa arate ca au un IQ mai mare atunci cand sunt testati in conditii de stres. Cu alte cuvinte, inteligenta aceasta peste medie ar putea sa compenseze asteptarile lor lipsite de realism, fiind demonstrat faptul ca exista o legatura intre sanatatea psihica si inteligenta, explicata prin intermediul materialului genetic mostenit. 

A avea abilitatea de a ignora feed-backul negativ sau inselator poate fi un lucru benefic. In aceasta situatie am observat faptul ca indivizii care inregistrau scoruri ridicate la narcisism inregistrau in acelasi timp scoruri ridicate la testarea IQ-ului. Kostas Papageorgiou, profesor la Queen's University din Belfast. 

 

Nu as vrea sa considerati ca narcisismul a devenit un diagnostic de dorit. Problemele inter-personale ale narcisistilor vor ramane o povara greu de purtat atat pentru narcisist in sine cat si, mai ales pentru cei din jurul sau. Da, putem sa punem in valoare anumite aspecte ale comportamentului si atitudinii narcisistilor in ce priveste propria sanatate, putem lucra la felul cum ne punem in valoare si la increderea in fortele proprii insa este enorm de mult de lucru in ce priveste cooperarea narcisistului cu cei din jur si ajustarea asteptarilor. Din pacate, narcisistii nu sunt constienti de legatura intre problemele lor cu cei din jur si propriul comportament si se apreciaza ca numai intre 2-16% dintre narcisisti cauta ajutor psihoterapeutic. 

(1) Imaginea Confident Young Woman, de Анна Хазова, via Pexels

(2) Medium, (acc. 19.08.24), Can Narcissits Benefit from Therapy, website: Medium.com

(3) Neuro Science News, (acc. 19.08.24), Less Obesity and Depression in NPD Individuals, website: NeuroScienceNews.com

(4) PsyPost, (acc. 19.08.24), The Surprising Link Between Narcissism and Cognitive Performance, website: PsyPost.org

(5) PsyPost, (acc. 19.08.24), Genetic Link Between Intelligence and Mental Health, website: PsyPost.org

Continue reading

tulburari de personalitate

Atentia Dauneaza Grav Sanatatii

A primi sau a nu primi atentie - aceasta e-ntrebarea! Unii s-au maturizat repede si traiesc bine cu putina atentie, fiindca aparent se poate tine post de atentie. Dar altii au nevoie tot timpul de foarte multa si nu sunt dispusi sa plateasca pretul. Oare in ce consta pretul atentiei primite? 

☆ ☆ ☆

Cred ca nevoia de atentie este invers proportionala cu varsta: in absenta atentiei unui adult supravietuirea bebelusilor ar fi pusa in pericol. Cand bebelusul a mai crescut, atentia ramane o problema existentiala pentru el si adesea simti ca prescolarul se lupta literalmente cu tine pentru a-ti acapara atentia, ca si cand aceasta ar reprezenta o garantie a faptului ca viata lui este pe fagasul cel bun. Pe masura ce avansam in varsta, depindem tot mai putin de atentia primita iar adultul pentru care nevoia de atentie a ramas la fel de mare este considerat infantil si, probabil, va fi diagnosticat cu o tulburare de personalitate: cea histrionica sau narcisica de exemplu. 

La batranete, omul traieste cu sentimentul ca a devenit invizibil si ajunge sa-si ia ramas bun de la atentia celorlalti, in sensul ca nu-l mai preocupa daca o primeste sau nu - nu ca nu ar mai avea nevoie de atentie, dar este constient ca ar fi un efort prea mare si oarecum nejustificat sub raport cost-beneficii, ca sa mai incerce sa o obtina. Asa ajung batranii sa se imbrace ciudat: cu adidasi si cravata, de exemplu, ca niste hipsteri ai intamplarii, renunta sa se mai ingrijeasca, iar in final, obtin atentie tocmai din aceasta cauza. 

Atentia poate fi ieftina, atunci cand o obtinem usor: pentru ca frumusetea fizica atrage atentia celorlalti, sau poate fi scumpa - atentia pe care o acordam unor specialisti fiindca ei ne vor rezolva problemele dupa ce si-au investit ani intregi de munca in specializare si dezvoltarea de abilitati. De asemenea, atentia poate fi negativa, cum este atentia primita ca urmare a lucrurilor gresite pe care le facem (distrugeri, bullying, razboaie, terorism), dar si pozitiva - atentia pe care o primim ca urmare a realizarilor noastre: note bune, obtinerea unui job, finalizarea unor proiecte importante, etc. 

Atentia ca proces psihic poate fi involuntara (declansata automat ca urmare a caracteristicilor stimulilor: N0u74t3, intensitate, CONTrast, m i s c a r e, ASIm e t r ie, etc), voluntara (ca forma superioara, specific umana de mobilizare cognitiva cu un scop anume: acum vreau sa vad daca se intampla cutare lucru) si post-voluntara (rezultata in urma automatizarii atentiei voluntare si facilitata de factori afectiv-motivationali: mi-a atras atentia faptul ca am o notificare fiindca astept un mail important). 

Si totusi, de ce am afirmat ca atentia dauneaza grav sanatatii? In fond, poate fi demonstrat usor contrariul afirmatiei mele (ca atentia poate imbunatati sanatatea): pentru o persoana care sufera de o anumita boala, lipsa atentiei celor din jur, care vine sub forma de ingrijire, se poate dovedi fatala. Atentia primita nu dauneaza obligatoriu sanatatii dar fiindca universul nostru  este marcat de aceasta dualitate (bine - rau,  intuneric / lumina, cooperare / razboi, etc,) exista si situatii in care atentia poate atrage nenorocirea, la fel de bine cum atrage succesul.  

Atentie si Vanitate

In SUA exista asa numitele vanity plates - numere de inmatriculare auto contra-cost. Astfel poti sa selectezi anumite cuvinte sau mesaje cu caracter personal iar lumea va sti ceva in plus despre tine. Un om de afaceri si-a cumparat un astfel de numar de inmatriculare "money man" pe care l-a atasat pe limuzina personala pentru ca lumea sa stie ca sta bine cu banii si se afla intr-un punct bun al existentei sale. Dar oare este bine ca toata lumea sa stie ca stai bine cu banii? Ei bine, pe cand se afla la un club de strip-tease niste golani care nu stateau asa de bine cu banii s-au gandit sa il talhareasca tocmai fiindca le-a sarit in ochi limuzina cu numar de inmatriculare personalizat. Iar asa si-a gasit sfarsitul "money man", al nostru. 

Cu alte cuvinte, nevoia de atentie izvorata din vanitate poate dauna grav sanatatii. Este cunoscut faptul ca psihopatii au un talent de a-si selecta victimele in functie de trasaturile mersului acestora - psihopatul va sti din primul moment daca respectiva persoana reprezinta o victima usoara sau nu. Dar la fel de cunoscut este faptul ca unele dintre cele mai dificile persoane - cele diagnosticate cu tulburare de personalitate narcisica sau antisociala (psihopatie) sunt atrase de tot ceea ce este frumos si straluceste. Cand se ancheta uciderea lui Adrian Kreiner, milionarul din Sibiu, asta l-a determinat pe profesorul Tudorel Butoi sa le adreseze un sfat milionarilor carora le place sa epateze cu semnele succesului lor: domnilor, dar si Dacia merge pe drum si va duce la destinatie! 

Cand plecam in vacanta locuintele sunt vizate de spargatori. V-ar mira poate sa descoperiti ca cei care v-au spart locuinta va cunosc personal, stiu unde locuiti si v-au vazut pozele pe care le-ati postat pe Facebook, de pe o insula paradisiaca. Aceasta impaunare din obisnuinta se poate dovedi extrem de costisitoare cu toate ca o face toata lumea. Cu atat mai mult cu cat nu sunteti constienti care este scopul si ce anume doriti sa obtineti. Iar lucrurile stau la fel si in cazul celor care sunt dependenti de atentia primita pe retelele de socializare. 

Cand o femeie este urmarita de un stalker, care ajunge sa ii controleze existenta, sa o inspaimante si sa o obsedeze, n-ar trebui sa ne mire sa aflam faptul ca ea face in jur de 30 de postari pe zi: detalii despre viata ei privata, unde merge, ce consuma, ce face si cat a stat in fiecare loc. Ii va fi greu sa respecte regula numarul unu: fara postari pe social media, dar daca isi vrea viata inapoi, va trebui sa faca acest efort. Iar asta nu este despre invinovatirea victimei, ci despre rationalizarea atentiei de care are nevoie pentru a functiona normal. 

Stiu, nu ne place sa fim criticate. Dar daca ne dorim sa fim eficiente in lupta cu abuzul, poate ar fi mai eficient sa recurgem la postul de atentie, macar din cand in cand - stiu, e trist si revoltator, dar aceasta nu este o lume ideala si asteptarile noastre nu o vor face sa fie. Postul de atentie s-ar putea manifesta prin intermediul hainelor, accesoriilor si bijuteriilor pe care le purtam, postarilor pe care le incarcam pe o retea de socializare, a prezentei noastre la petreceri si a volumului de interactiuni virtuale si reale, in general. Iar aici, poate ca unii au nevoie de mai mult post de atentie decat altii, in functie de atentia pe care reusesc sa o atraga. Nu as vrea sa fiu inteles gresit: tocmai fiindca aveti darul de a atrage atentia, amintiti-va ca atentia este o arma cu 2 taisuri!

Unii invata repede aceasta lectie. Sunt miliardari care nici macar nu isi schimba masina dupa ce s-au imbogatit ori circula cu masini ieftine si se prezinta imbracati in haine simple: vezi Mark Zuckerberg, care afirma ca are mai multe exemplare ale aceluiasi tricou si ca imbracamintea simpla ii simplifica viata. (Let that sink in!). Cred ca aceasta este o forma de post de atentie si fiecare dintre noi are nevoie sa asimileze acest concept, chiar si fetele care nu sunt vinovate pentru ca poarta haine revelatoare in cele mai periculoase zone din oras dar cu toate astea suporta consecintele faptului ca, asa cum spune cantecul, pamantul este (foarte) departe de cer. 

Dar atentia le dauneaza si psihopatilor care activeaza in crima organizata. Exista un documentar pe Netflix despre John Gotti, capul mafiei din New York. Cu o statura impunatoare si cu o prezenta fizica care castiga rapid interesul tuturor, John Gotti nu poate sa anticipeze faptul ca tocmai slabiciunea sa pentru aceasta atentie ii va aduce ani grei de inchisoare. El poarta haine de designer care costa mii de dolari si conduce masini scumpe, intruchipand valorile metropolei americane ca nimeni altul. Si cu cat straluceste mai puternic cu atat si sfarsitul sau este mai aproape - caci oamenii vor sa vada legitimitate in stralucirea ta! 

In contrast cu John Gotti, Vincent Gigante, capul familiei Genovese a avut o abordare cu totul diferita: acesta nu dorea centrul atentiei (a desemnat pe cineva sa joace rolul sefului familiei) si a ales in schimb sa pretinda ca este bolnav psihic. Trecutul sau pugilistic ii permitea sa faca asta sub pretextul ca primise prea multi pumni in cap, care i-ar fi produs leziuni pe creier. Lumea il vedea pe Gigante in papuci si in pijamale, facandu-si nevoile fiziologice pe strada si vorbind singur. Atragea atentia pentru scurt timp, dar nu starnea invidia. Asta pana cand politia afla de la un informator ca Gigante era adevaratul lider a mafiei. Si totusi, manevra a functionat si a dat roade ani intregi!

Gigante a ramas seful familiei Genovese timp de 16 ani in libertate si 8 in puscarie. Cu greu s-a putut dovedi ca era perfect sanatos si juca rolul unui bolnav psihic pentru a putea evita condamnarile si a nu da de banuit. Gotti a dominat familia Gambino timp de 7 ani in libertate si 10 ani in puscarie - cifrele vorbesc de la sine. In ciuda atentiei primite, s-a chinuit permanent sa isi dovedeasca nevinovatia iar statul s-a aflat pe urmele sale zi si noapte. Apoi a primit o pedeapsa de inchisoare pe viata si a murit, de cancer, in puscarie.

Este oare mai bine sa adopti low-profile si sa traiesti independent de atentia celorlalti sau, dimpotriva, sa practici impaunarea si sa atragi privirile? Una te protejeaza de atentie si riscurile asociate dar lumea vrea sa vada putina stralucire, putina clasa si prestanta in timp ce femeile isi doresc sa poata visa la masculul alfa care va asigura protectia familiei si a copiilor. Pe de alta parte, aceasta stralucire poate deranja ochii privitorilor care se vor satura de ea. Am sa va las pe voi sa trageti concluziile si sa va exercitati creativitatea alegand una dintre cele doua si urmand sa culegeti roadele alegerii dvs. 

(1) Imaginea White Suit, de Yasin GDU, via Pexels

Continue reading

true crime

In Rusia e Gaslight

Gaslight-ul observat in relatii de tip conjugal sau parental poate fi folosit in mod la fel de abuziv si cu acelasi succes, la nivel statal, pentru a manipula un popor intreg, Rusia lui Putin reprezinta un exemplu concret. 

☆ ☆ ☆

Gaslight este un termen despre care se vorbeste mult in ultimii ani, in special in carti si forumuri de pop psychology si cred ca ne-am familiarizat si noi romanii cu el, sau cel putin hipsteritele care, potrivit cliseului, prefera pisicile, calatoriile si psihologia. Acest termen-concept ce pur si simplu nu poate fi tradus in romana, are drept sursa de inspiratie doua filme apartinand curentului film noir care era in voga in anii 40 si 50. Numite la fel, Gaslight, aceste filme aveau cam acelasi subiect: incercarea unui barbat de a-si destabiliza psihic partenera pentru a putea sa-si desfasoare activitatile cu caracter infractional. 

Fiindca putine filme ajung sa defineasca anumite concepte de pop psychology am luat decizia sa caut Gaslight si sa inteleg ce face acest film atat de special. Le-am gasit usor, varianta englezeasca (cea din 1940) fiind chiar incarcata pe YouTube si o puteti urmari pe aceasta pagina, daca aveti rabdare. Versiunea americana numita si The Murder in Thornton Square (1944) este cel putin la fel de buna. Si da, pot spune ca a meritat sa urmaresc aceste filme fiindca m-au ajutat sa inteleg care-i treaba cu gaslight-ul asta si cu ce se mananca tot acest gaz. 

Gaslight - reprezinta un tip de manipulare psihologica a unei persoane, care se desfasoara pe o perioada mai lunga de timp si are drept rezultat punerea la indoia la de catre victima a propriilor ganduri, perceptii ale realitatii sau amintiri, provocand pierderea increderii in sine, nesiguranta si dependenta fata de faptuitor. Sursa: Dictionarul Merriam-Webster

Asadar plotul este identic: un barbat, despre care aflam ulterior ca este infractor de cariera se casatoreste in scopul de a obtine accesul la resedinta partenerei sale unde s-ar putea afla niste pietre pretioase de o valoare foarte mare. El nu isi doreste obligatoriu sa o chinuie pe partenera sa insa din nevoia de a cotrobai prin toate cotloanele casei in cautarea acelor pietre pretioase, face in asa fel incat sa ii induca partenerei sale impresia ca memoria, perceptia si chiar sanatatea ei psihica ii joaca feste. In acest fel, el poate sa umble prin pod, de exemplu iar partenerea sa va considera ca are halucinatii auditive - deci aude pasi! 

Gaslight (in traducere: lumina de lampa cu gaz) ar putea fi o metafora a sanatatii psihice care tinde sa o paraseasca pe femeie dupa ce este supusa acestui stres: asa-zise halucinatii, obiectele pierdute sau ascunse fara vreun motiv si mai ales sugestiile partenerului ei care ii tot spune ca vede lucruri care nu sunt acolo ori isi aminteste lucruri care nu s-au intamplat. De altfel, acest individ are un arsenal intreg de tehnici, instrumente psihologice si strategii prin intermediul carora el isi atinge scopul de a-i induce partenerei sale indoieli cu privire la propriile sale simturi, perceptii sau amintiri. Vorba aceea: scopul scuza mijloacele, aceasta fiind deviza unui psihopat care se respecta. 

Iata care sunt aceste strategii:

• PERCEPTII ~ acestea ii sunt puse la indoiala: faptul ca aude pasi in pod spre exemplu, sau faptul ca flacara de lampa se micsoreaza si revine la dimensiunea initiala, aparent fara ca cineva sa umble la ea, cu alte cuvinte, halucineaza.

• AMINTIRI ~ femeii i se sugereaza faptul ca a ascuns lucruri despre care ea nu isi aminteste: tablouri, brose, etc. Servitoarele sunt puse sa jure cu mana pe biblie ca nu au facut astfel de lucruri, prin urmare vina ii revine femeii.

• FURTISAGURI ~ de asemenea, femeii i se induce ideea ca, datorita asa-zisei boli psihice de care sufera, aceasta i-ar fi luat ceasul partenerului ei si l-ar fi pus in poseta personala.

• IZOLAREA DE CEILALTI ~ femeii i se sugereaza faptul ca nu poate avea viata sociala din cauza tulburarii sale psihice. Mai mult decat atat, la un concert la care barbatul a acceptat sa o insoteasca, acesta ii insceneaza furtul ceasului personal pe care il gaseste in poseta ei - acest fapt ii produce femeii o reactie emotionala puternica si este nevoita sa paraseasca acel show desi se bucurase de el pana atunci. 

• ALTA IDENTITATE ~ barbatul face sugestii chiar si cu privire la familia partenerei sale: mama sa ar fi suferit si ea de o boala psihica grava, cu halucinatii si tulburari comportamentale, despre care femeia nu stie absolut nimic. 

Dupa cum observati, acest individ chiar avea un scop si nu se dadea in spate de la absolut nimic pentru a si-l atinge. Tehnicile folosite de el imi amintesc de ceea ce in limbaj medical se numeste nocebo, adica o serie de sugestii facute de o persoana care prezinta autoritate care au efecte negative asupra starii de sanatate a unei persoane, in contrast cu placebo, efectul psiho-medical prin intermediul caruia o sugestie pozitiva venita din partea unei persoane de incredere sau cu autoritate in domeniu are un impact pozitiv asupra evolutiei unei afectiuni. Toate astea se intampla pentru ca psihicul omului poate fi puternic sugestibil iar asta declanseaza resorturi psiho-fiziologice implacabile, pozitive (placebo) dar si negative (nocebo). 

Fiindca subiectul este totusi de permanenta actualitate, fenomenul de Gaslight, care nu a fost pana acum asociat cu abuzurile guvernamentale ce se petrec in diverse state ale lumii, m-am gandit ca exista posibilitatea sa facem acest lucru prin referire la ceea ce se intampla in Absurdistan a.k.a. Rusia - poftim ca am invatat si eu sa fac lampa de gaz din-asta! Este oare adevarat ca in Rusia se face gaslight? Tot observand evenimentele si procesele care se deruleaza in aceasta tara, am descoperit ca, da, am putea identifica cateva elemente asociabile cu gaslight-ul. 

Am observat de exemplu tendinta regimului de la Moscova de a eticheta drept extremism orice nu se potriveste cu narativul oficial, chiar si daca, obiectiv vorbind, tine de drepturile fundamentale ale unui om: dreptul de a protesta, de a se exprima liber, etc. Iar daca nu este extremism atunci trebuie sa fie actiunea destabilizatoare a unui agent strain - tu esti baiatul rau, nu statul - secta. Orice persoana care simte nevoia sa condamne razboiul din Ucraina trebuie sa se auto-declare ca fiind agent strain. De asemenea regimul are grija sa indeparteze orice simbol care contravine ordinii de stat, cum ar fi florile aduse in oras la acele memoriale improvizate cu ocazia decesului dizidentului Alexei Navalny. 

Dimineata, cand vor iesi oamenii cu treburi in oras, acestia nu trebuie sa vada sau sa stie ca au existat persoane care au simtit nevoia sa faca un astfel de gest. Sigur, puteti spune ca florile reprezinta mizerie pe strazi, doar ca ele nu au fost adunate de firmele de curatenie. Iar acesta este un mod de a le spune oamenilor ce simt in legatura cu decesul lui Navalny: absolut nimic. Nu in ultimul rand, cand oamenii din Rusia au facut acel protest prin care au iesit la sectia de votare la ora 12.00, reprezentantii regimului au interpretat asta pentru ca nimeni nu aiba dubii: era un protest impotriva celor care au varsat cerneala in urnele de vot! Cinismul este literalmente fara margini in Rusia. 

Stalin este reabilitat iar occidentul a devenit, gradual, inamicul rusilor. Gradual adica pe masura ce se acumulau dovezile despre regimul criminal al lui Putin, despre represiunea pe criterii politice si incalcarea drepturilor omului. In Rusia, exact ca si in orice relatie in care se foloseste gaslight, ti se spune ce simti, ce vezi, ce gandesti, ce inseamna lucrurile, oamenii si evenimentele pe care le traiesti, s.a.m.d. Daca se intampla sa nu fii de acord cu politica de stat viata ta devine foarte complicata: iti vor spune ca halucinezi, ca vezi lucruri care nu sunt acolo si auzi chestii pe care nu le spune nimeni. 

Aceseta sunt doar cateva exemple care imi vin la indemana si stiu ca sunt unii care traiesc pentru a-ti aminti ca nu doar Rusia este cinica si abuziva iar istoria statelor lumii este plina de abuzuri si de gaslight prin urmare Rusia are dreptul sa fie cinica si abuziva daca asa pofteste dansa. Ne place sa credem ca am construit o societate mai buna iar genul de societate in care abuzurile sunt la ordinea zilei ramane ingropat in negura istoriei. Dar s-ar parea ca nu toti ne dorim o societate in care oamenii au drepturi, iar unii, din motive pe care le putem ghici, idealizeaza vremurile in care puterea era mai importanta decat drepturile omului. 

(1) Imaginea Group of Blindfolded Women, de Cottonbro Studio, via Pexels.

Continue reading

politica