Flexarea in Vreme de Molima

Daca esti adolescent probabil ca stii ce inseamna sa flexezi si toata viata ta graviteaza in jurul unor flexeri profesionisti. Dar nu te-ai gandit inca la ce foloseste acest stil de viata, care sunt implicatiile si la ce te expui pe tine si pe cei din jur atunci cand flexezi.

o o o

Cred ca obiceiul de "a flexa" este mult mai vechi decat ne dam seama si decat cred pustii din ziua de azi. Probabil ca exista o istorie a flexatului care incepe cu romanii ce incercau sa impresioneze lumea cu armatele lor. Probabil ca nici filosofilor greci nu le era strain obiceiul de a flexa - si anume nu cu barba lunga sau chelia care stralucea frumos in soarele elen ci cu toate cunostintele si capacitatea lor de a descoperi ce face lumea sa se invarta.

Incercand o definitie a flexatului v-as aminti despre copilarie, cand, habar n-am pentru ce motiv, copiii incep efectiv sa flexeze: tata este politist, fotbalist la Steaua Bucuresti, speaker motivational sau mama este manager la o multinationala, avocat sau chiar Ana Maria Prodan, intr-un caz ideal, desigur. Dar hai sa vedem cum defineste dictionarul urban flexatul. 

A Flexa - A-ti etala lucrurile de valoare intr-o maniera nu tocmai-umila.

Sau altfel spus, pe romaneste, "a te da mare" sau a-ti incorda muschii in public. In alte definitii din dictionarul urban, aceasta etalare este adesea mincinioasa, fiindca, desi poti sa te dai mare cu "una sau alta", nu inseamna ca acele lucruri iti apartin, in primul rand, iar in al 2-lea rand, nu inseamna ca acele lucruri chiar transmit ceva (real) despre tine. Cu alte cuvinte, daca eu mentionez despre armatele romane si filosofii greci nu inseamna ca stiu extrem de multe lucruri despre acestea. Iar un pusti care apare cu imbracaminte sau telefon de firma nu exclude posibilitatea ca el inca sa plateasca rate pentru ele. 

Sunt multe aspecte ale flexatului si m-as referi pentru inceput la cat de util este flexatul. Care ar putea fi functiile pozitive sau negative ale flexatului. De asemenea, ar fi interesant cum flexeaza barbatii si respectiv femeile. Si, in final, daca ne mai ramane timp, am putea vorbi despre cum puteti flexa in vremuri de molima: de unde va puteti cumpara dezinfectanti de firma, in ce sticlute extravagante ii puteti pastra si, de asemenea, cum puteti filma niste videoclipuri despre dezinfectarea unui telefon care costa mai mult decat apartamentul saracilor - succes garantat pe social media.

Functiile pozitive ale flexatului:

• PROFESIONAL - stiinta despre influenta personala, mai comun spus, manipulare, are un principiu numit "Principiul Autoritatii". Acesta spune, in esenta, ca daca doresti sa influentezi deciziile celorlalti, este deosebit de util sa faci impresie. Daca spre exemplu apari cu haine, masini si telefoane de firma, oamenii vor crede ca esti o persoana de succes, ca ai fost recompensat pentru profesionalismul tau, alti oameni te-au recunoscut, esti validat de societate.

• SENTIMENTAL - chiar si aici, sau mai ales aici, flexatul poate sa aduca beneficii importante. Va amintiti de dansul nuptial al paunilor? Exista "o aristrocratie a flexatului", care in epoca internetului poarta numele de "viralocratie". In primele etape ale unei relatii, cu alte cuvinte in etapa de seductie, este esentiala capacitatea cuiva de a face impresie, de a inspira incredere.

• FAMILIAL - chiar si pe plan familial pot exista efecte pozitive ale flexatului. Spre exemplu, un tata care poate sa flexeze cu un automobil luxos sau cu o vacanta intr-un loc romantic al planetei, poate sa inspire incredere, admiratie atat din partea celorlalti tati (si mame) cat si din partea propriei familii. Pe fondul acesta, poate sa creasca sentimentul de siguranta, increderea si coeziunea membrilor familiei. Daca acel cap de familie nu stie sa produca impresie (desi ar putea si are resurse disponibile) membrii familiei se pot simti stersi si pot sa ramana blazati.

• SOCIAL - cine nu doreste sa aiba un prieten care se poate "da mare" cu lucrurile pe care le poseda sau chiar cu lucrurile pe care le stie? Caci, iata, si flexatul poate fi de mai multe feluri, si voi mentiona mai jos despre asta. Lumea va priveste ca pe un intreg si, in plus, poti sa speri ca vei avea ceva de castigat din aceasta prietenie. 

Functiile negative ale flexatului

• PROFITORII - cand ai cu ce sa flexezi este mult mai greu sa iti dai seama cine este langa tine pentru ca isi doreste sa cultive o relatie cu tine sau daca este acolo doar pentru ca vrea sa profite de pe urma ta. 

• INVIDIA - este o realitate a zilelor noastre. Invidia joaca un rol destul de important intr-o societate narcisica cum este cea pe care o importam noi din occident. Flexatul are consecinte care se vad in emotiile celor din jur, iar cand flexezi, nu uita ca cineva isi baga unghia in gat. 

• CONFLICTUL - se poate isca usor cand va place sa flexati caci flexatul are darul de a starni spiritul de competitie. Ce faceti daca persoana respectiva va este sef la serviciu? Poate ar fi mai bine sa va pastrati flexatul pentru acasa. Daca competitorul este o persoana morala si integra, va face eforturi oneste. Dar poate si sa aleaga o cale usoara, cum ar fi o altercatie, furtul sau distrugerea de bunuri. Doar asa, ca sa va dea o lectie despre maretia personala. 

• ASTEPTARILE - cel care flexeaza face parada de forta si sanatate, poate atrage atentia, admiratia si adeziunea insa trebuie sa inteleaga asteptarile care se formeaza astfel. Ceilalti vor dori sa te vada flexand din ce in ce mai mult si vor fi deziluzionati usor daca maine apari intr-o forma proasta, "neflexata" corespunzator. 

• TIMPUL - timpul poate fi un inamic in special pentru cei care aleg flexatul mincinos. Daca, spre exemplu, ati facut rost de clienti, de un partener sau de prieteni cu ajutorul flexatului, pe termen lung se poate dovedi destul de usor ca ati mintit, spre exemplu, ca hainele de firma erau imprumutate si ca totul era doar imagine, fara ceva consistent in spate, cum ar fi un cont in banca. 

Cum usor va puteti imagina, barbatii flexeaza cu masini de lux si haine sport de firma, in timp ce femeile pot flexa cu noua operatie de marire a sanilor, cu haine de designer, posete sau cu bronzul de la solar. In vremuri de molima probabil ca vor aparea mai multe masti in culori extravagante si recipienti interesanti de alcool sanitar. Exista dupa cum observati o latura destul de vulgara a flexatului, care se leaga de chestii in exclusivitate materiale: ceea ce se poate cumpara din magazine de lux sau din agentiile de turism si ceea ce se posteaza pe Facebook pentru likeuri. 

Dar a existat intotdeauna si o latura mai subtila a flexatului pentru ca este si o problema de valori umane. Unii flexeaza cu povestile de viata pe care le cunosc, cu experientele traite, cu lecturile lor, cu limbile straine pe care le vorbesc, cu muzica pe care o fac, si cu orice poate sa impresioneze, nu-i asa?  Cred ca si eu ma flexez aici de vreo 2 ori pe luna pentru vreo 3 likeuri. Pot sa ma flexez cu faptul ca dr. Cristian Andrei imi citeste articolele si imi da like pe Facebook, ceea ce va doresc si voua, desigur, daca "va tine". Glumesc. Cum? Cine este Cristian Andrei? :P

(1) Imaginea Center Locks, de Joseph Stevenson, via Flikr, sub licenta CC BY-SA 2.0

Continue reading

seductie

Nevoia de a fi Neputincios

Cand raspunsul la aceasta provocare existentiala pe care am numit-o "Ecuatia de Gradul 3" este unul atat de radical precum acela pe care il dau persoanele cu Body Integrity Identity  Disorder, ar fi mai util sa ne intrebam daca nu cumva "am gresit la calcule". 

o o o

In general ne dorim sa fim frumosi, destepti, tineri si sa reusim sa facem tot felul de lucruri. Cand nu reusim ceea ce ne propunem putem deveni deprimati si suferim o criza personala in care negociem cu destinul, pana cand, in final, o luam de la capat ori acceptam ca destinul a invins si ca sunt lucruri pe care nu le (mai) putem avea. 

In mod interesant, exista o tulburare din spectrul psihiatric care se caracterizeaza printr-o nevoie accentuata de a deveni o persoana cu o anumita dizabilitate. Chiar asa! Cum se spune, "one man's junk is another man's treasure", acolo unde unul vede gunoi, altul poate sa vada o comoara. 

Daca ne gandim bine, chiar daca aceasta tulburare este mai curand rar intalnita, putem sa intalnim anumite trasaturi comune intre Tulburarea de Indentitate a Integritatii Corporale si alte tulburari ori tendinte, dintre care unele ne pot fi familiare. Oamenii isi doresc intotdeauna cate ceva, poate chiar si atunci cand par a nu-si mai dori nimic si nu intotdeauna aleg cele mai inspirate lucruri.

• Tulburarea Identitatii de Gen. Dorinta de a fi de celalalt gen este una dintre cele mai apropiate "rude" ale acestei tulburari. Unii simt ca nu au primit genul potrivit la nastere si atunci fac tot felul de eforturi sa schimbe asta, chiar si  eforturi chirurgicale.

• Tulburarea Dismorfica Corporala. Banalele implanturi mamare, sau alte tipuri de operatii estetice la care numeroase femei recurg din dorinta de a fi mai "femei", si, nu in ultimul rand, de a-si imbunatati conditia sociala. Totusi, diferenta este ca in cazul lor, dorinta este mai curand de a putea lucruri care le erau inaccesibile decat de a nu putea.

• Anorexia. Nevoia care le face pe multe tinere sa devina anorectice este de asemenea inrudita. Anorexia este o neputinta in sine ce apare dintr-o relatie desfunctionala cu hrana si alimentatia. Prin aceasta neputinta anorectica incepe insa sa poata...

• Auto-handicaparea -  Este un fenomen mult mai comun ce rezida in faptul ca, spre exemplu in scoala, daca simtim ca nu reusim sa tinem pasul cu performantele asteptate din partea noastra, recurgem la o scuza menita sa ne protejeze stima de sine "nu am putut sa studiez suficient fiindca am fost racit" - si scuza poate sa fie cat se poate de reala, dar ramane totusi o scuza.

• Depresia. La cei cu depresie, de asemenea se observa o atitudine prin care neputinta este instituita durabil, persoana respectiva nedorindu-si nimic altceva decat sa ramana in depresie, adica in neputinta.

Care sunt functiile acestor atitudini? Diferite orientari terapeutice explica diferit tendintele de acest tip insa explicatiile ajung sa semene din ce in ce mai mult, odata cu progresul stiintei. Spre exemplu, originile unor astfel de comportamente se gasesc intr-un model la care ne-am raportat in copilarie iar "utilitatea" se refera la nevoia de atentie si la beneficiile secundare care apar odata cu aceasta dizabilizare sistematica. 

La copii, vorbim adesea despre asa-zisele "nise de dezvoltare" sau "legi de miscare", ca sa folosesc un termen adlerian. Fiecare copil isi alege un mod de a fi in lume, in functie de detalii cum ar fi: modelele disponibile in jur sau nevoia de a se diferentia de fratii si prietenii sai cei mai apropiati.

In psihologia adleriana, in fiecare dintre noi se afla nevoia de a excela ("aspiratie catre superioritate / semnificatie"), chiar si daca excelam intr-o latura negativa - devenim totusi "cineva", atunci cand alte optiuni ne par inaccesibile.

Ca o revelatie pe care am avut-o de curand, in copilarie, fiecare dintre noi se afla in fata unei ecuatii de gradul trei, adica o ecuatie cu 3 necunoscute: 1. cine sunt eu?; 2. cum este lumea in care traiesc?; si 3. ce poate face o persoana ca mine intr-o lume ca aceasta? La un moment dat, lucrurile "devin clare" si ajungem sa formulam cate un raspuns pentru aceste intrebari. 

Din primele doua raspunsuri apare al 3-lea, si anume "legea de miscare" a personalitatii sau drumul catre idealul de sine. Am pus intre gilimele faptul ca "lucrurile devin clare", fiindca un raspuns formulat de o minte de copil poate sa nu fie perfect, matur sau intelept si de multe ori nici macar nu este asa.

Daca eu sunt "X" (plin de resurse, intelept, rabdator) si Lumea este "Y" (plina de pericole, nedreapta). Un om "X", care se afla intr-o lume "Y", poate / trebuie sa faca un drum "Z" (aleg sa lupt pentru a ma proteja de pericol si nedreptate).

Cred ca este un mod inspirat de a explica de ce apare nevoia de a fi neputincios, de a pierde din abilitati, ca si cand am avea prea multe. Si anume prin intermediul raspunsului pe care persoana cu BIID (Body Integrity Identity Disorder) il ofera la aceasta intrebare. Asta poate sa faca o persoana ca mine intr-o lume ca aceasta - deci nu prea multe.

Cu alte cuvinte, neputinta incepe deja in mintea persoanei cu BIID intrucat psihicul acestei persoane se lasa fascinat de perspectiva de a deveni o persoana cu dizabilitati. Sub nicio forma nu ar putea aparea aceasta fantezie bizara si infioratoare la o persoana care se vede pe sine ca fiind plina de resurse si vietuind intr-un univers in care lucrurile au sens. 

Un aspect interesant apare in interactiunea cu astfel de persoane atunci cand ele iti cer sa le ajuti sa isi implineasca idealul de sine, adica sa devina persoane cu dizabilitati, care nu vad sau care nu pot sa mearga, spre exemplu. Este etic sa le oferi acest suport? Din cate inteleg, unii se trezesc oferindu-le "suportul", situatie ce seamana destul de mult cu sinuciderea asistata, nu-i asa?

Dar asta este echivalent cu a recunoaste ca nu poti sa ajuti o astfel de persoana si, mai mult decat atat, ai o intelegere denaturata a ceea ce inseamna ajutorul, lucru ce se poate intoarce impotriva ta oricand, daca, sa spunem, cel care a fost fascinat toata viata de perspectiva de a deveni un paraplegic, ajunge sa regrete si da vina pe tine, fiindca l-ai incurajat ori chiar ai intervenit chirurgical pentru a-l "scapa" de posibilitatea de a se deplasa.

Cand raspunsul la aceasta provocare existentiala pe care am numit-o "Ecuatia de Gradul 3" este unul atat de radical precum acela pe care il dau persoanele cu BIID, ar fi mai util sa ne intrebam daca nu cumva "am gresit la calcule". Caci adevarul este ca ne dorim intotdeauna altceva, imediat ce ne-am implinit visurile - este in firea noastra - si ar fi o mare drama sa realizam ca poate era mai bine inainte cand puteam sa mergem sau sa vedem rasaritul soarelui.

Si asa ajungem sa invatam sa traim cu neputinta noastra, fiindca, mai inainte nu am reusit sa traim cu faptul ca putem face atatea lucruri, cum ar fi sa mergem si sa vedem. Oare atat de mare sa fie nevoia umana de individualizare, nevoia de a fi unici si de a excela in ceva? S-ar putea ca totul sa nu fie decat o problema de a invata sa fim fericiti cu situatia in care ne aflam.

De altfel multe dintre tulburarile despre care am vorbit, tind sa isi schimbe numele din "Disorder" is "Dysphoria". Cu alte cuvinte, specialistii care scriu Manualul de Diagnostic Psihiatric, realizeaza ca exista o problema legata de disforie (nemultumire, tristete). In toate aceste tulburari disforice apare cate o iluzie / fantezie bolnava cum ar fi aceea ca o pereche de sani ne vor face fericiti sau ca o dizabilitate va da sens vietii noastre de care nu ne putem bucura altfel.

(1) Imaginea Powerless, de Tom Lin, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

patologie

In the Zone

Oameni simpli sau genii vorbesc despre zona lor de gratie, unde pot simti ca viata are sens iar timpul se scurge pe nesimtite. Pe cand noi vorbim despre ce inseamna sa te afli "In the Zone", psihologii ne vorbesc despre starea de flux sau despre lumile noastre speciale.

o o o

Unii dintre adolescenti obisnuiesc sa spuna ca se duc "pe zona". In cazul acesta, "Zona" este locul unde se afla prietenii si fetele, sportul, aerul proaspat si unde autoritatea parentala se face simtita mai putin. La altii insa, "Zona" este cu totul altceva... A fi "in the zone" a devenit deja un concept despre care vorbesc artistii, oamenii de stiinta sau sportivii deopotriva. Pare ca doar psihologii nu vorbesc inca despre asta, desi, iata, este un fenomen psihologic.

Oare asa sa fie? Dar ce inseamna sa fii "In the Zone"? Nu cred ca s-a dat o definitie "oficiala" a acestui concept si, prin urmare, am sa incerc sa ofer eu una. Inainte de asta, as observa ca "In the Zone" are ceva in comun cu doua concepte care ne sunt familiare deja, cel putin psihologilor:  Lumea Noastra Speciala (William Glasser) si, respectiv Starea de Flux (Martin Seligman / Mihaly Csikszentmihalyi):

• LUMEA TA SPECIALA - Lumea speciala a cuiva este acel spatiu psihologic dar si fizic, in care o persoana poate sa fie ea insasi si sa se bucure de viata, atat cat poate ea. In mod normal, lumea speciala a cuiva este populata cu prieteni si persoane dragi, care o inteleg si o respecta, cu hobby-uri prin intermediul carora cineva se destinde dar se si dezvolta, cu obiecte care au o valoare sentimentala dar si practica, sau cu locuri in care cineva se poate regasi pe sine. 

• STAREA DE "FLOW - O stare psihologica in care realizam o activitate favorita care ne ofera posibilitatea de a ne manifesta calitatile si talentele personale. Starea de "Flow" sau de "Flux", nu presupune existenta unor emotii intense ci mai curand absenta acestora si prezenta unei capacitati de concentrare si efort. Motivatia este puternica si intrinseca, altfel spus, implinirea vine din realizarea acelei activitati. Peste toate celelalte, in starea de flux pierdem notiunea timpului.

Iar daca ar fi sa dau o definitie "de lucru" a faptului ca ne aflam "In the Zone", ei bine ar fi aceasta:

• IN THE ZONE - A te afla in lumea ta speciala si a realiza o activitate favorita care iti valorifica calitatile si te face sa pierzi notiunea timpului.

Este posibil ca pentru fiecare dintre noi sa existe mici diferente in definirea acestui concept, spre exemplu, poate ca exista si o motivatie de tip extrinsec la un moment dat (competitia, validarea), si poate ca activitatea respectiva nu este obligatoriu un hobby, la toata lumea. Dar cred ca am surprins esentialul. Si mai cred ca fiecare dintre noi poate sa isi dea seama si sa recunoasca aceasta stare atunci cand face un lucru cu placere si pierde notiunea timpului. 

Ce este de remarcat e faptul ca exista diferente inter-individuale importante si, de cele mai multe ori, exista si beneficii din faptul ca reusim sa accesam "Zona" (cel putin ne incarcam "bateriile", daca nu si buzunarele). Acolo facem lucruri cu placere care ne pun in uz talentele si abilitatile native ori dobandite. Si cand toate acestea sunt intrunite, se poate spune ca vorbim despre vocatie personala si speranta pentru viitor. 

Cred ca nimic nu ne pune mai in contact cu ideea de sens al vietii decat faptul ca putem sa accesam "Zona", unde ne sunt puse in valoare abilitatile si uitam de toate. Si mai cred ca fiecare om isi acceseaza "Zona" in felul sau, fie ca reuseste sa constientizeze asta, fie ca nu. Nu ar trebui sa privim "Zona" ca pe ceva care este rezervat carieristilor, artistilor sau "oamenilor destepti". 

Cu toate acestea, consider ca exista moduri negative de a ne afla in "Zona". La cei enumerati mai sus (carieristi, artisti, genii, etc) problema consta in faptul ca pierd contactul cu realitatea uneori uita sa mai iasa din Zona, se izoleaza si, in cel mai rau caz, aspectele practice ale vietii (facturi, relatii, copii) ii iau prin surprindere si ii lasa dezarmati. Prin urmare, daca uiti sa te mai intorci din Zona, asigura-te ca merita.

Probabil ca nu merita sa creezi un dezachilibru atat de mare in viata ta, oricum ai lua-o, dar ma refer la faptul ca mersul nostru in Zona, ar trebui sa reprezinte o buna sursa de venit si sa nu ramana doar un mod de a fi niste neintelesi, fara venituri si fara relatii. Din pacate, asta se poate intampla si chiar imi vine in minte destinul pictorului Van Gogh, despre care se stie ca in toata viata sa a reusit sa vanda un singur tablou.

Va imaginati faptul ca pentru cineva care obisnuieste sa piarda notiunea timpului in timp ce picteaza ori realizeaza orice altceva la standarde foarte ridicate, ar fi o adevarata drama sa nu poata valorifica in niciun fel munca sa. Si cred ca, din pacate, acest lucru se intampla multora dintre noi. In acest caz, a fi in Zona, devine o poveste cu lacrimi si suspine, in care va fi nevoie sa re-orientare, caci nevoile umane nu pot fi ignorate.

Dincolo de dilemele acestei categorii de persoane, se afla desigur si cei la care a se afla in Zona reprezinta o poveste de succes, chiar daca activitatile pe care le realizeaza ei in Zona lor, nu fac cinste nimanui, cu atat mai putin umanitatii. Caci da, putem avea talentul de a crea intrigi ieftine sau de a ne plange de mila, ori talentul de a insela increderea unor oameni nevinovati, ori poate avem doar talentul de a arata bine, de la Mama Natura, si iata, asta e o afacere profitabila azi.

Intr-un fel, astfel de persoane sunt de compatimit. Dar ele chiar pot sa o duca mai bine decat acele genii pentru care nu are nimeni timp si chef sa le recunoasca valoarea si operele. Desigur, timpul va face dreptate, intotdeauna: ceea ce este valoros, va fi recunoscut ca atare in timp ce lucrurile lipsite importanta, vor fi uitate pentru totdeauna, in lada de gunoi a istoriei. Succesul pare a fi o problema de negociere cu mediocritatea umana. 

Cred ca Alfred Adler ar fi primul care m-ar contrazice: el era convins ca esecul in viata se datoreaza faptului ca nu stim sa cooperam si sa venim in intampinarea nevoilor celor din jur. Si pe undeva, are dreptate. Oamenii au nevoi si daca stim sa ne ocupam de acestea, nu avem cum sa nu prosperam. Pe de alta parte, mediocritatea este o realitate sociala raspandita iar oamenii mediocri au nevoi mediocre. Succesul intr-o astfel de lume inseamna sa te adresezi nevoilor mediocre ale oamenilor mediocri.

(1) Imaginea Smiling from the OOB Zone, de Clara Don, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

sensuri

Consumul Ostentativ

Vara fierbinte, vacante exotice, iubire si romantism. Iar in ziua de azi, la iubire ajungem atragand atentia asupra noastra. Aparem cu putin sclipici si nu mai este nevoie de Curriculum Vitae. Este si principiul pe care se bazeaza Consumul Ostentativ.

o o o

Termenul de "Conspicuous Consumption" (Consum Ostentativ) a aparut pentru a descrie un comportament uman ce pare a fi asociat societatii de consum si dezvoltarii de care se bucura aceasta in ultimele decenii. Dar adevarul este ca acest comportament este mult mai vechi decat pare, fiind intalnit chiar si la animale, s-ar parea.

Inainte de orice altceva, cred ca ar fi util sa definim cativa termeni asociati:

Consumul Ostentativ - Achizitionarea unor produse, bunuri, servicii sau investirea unor sume importante de bani in scopul atragerii atentiei asupra propriior mijloace materiale si cresterii prestigiului personal. 

Invidia Consumului - Achizitionarea unor produse, bunuri, servicii, investirea unor sume importante de bani in scopul afisarii ostentative a mijloacelor materiale si atragerea invidiei celor din jur.

Compasiunea Ostentativa - Implicarea in activitati caritabile intens mediatizate in scopul de a obtine afirmarea de sine si recunoastere publica a unui statut economic privilegiat si sporirea prestigiului personal.  

O intrebare care vine de la sine, este, nu-i asa, intrebarea "De Ce?". Si raspunsul pare a fi continut de definitie: in scopul sporirii prestigiului, pentru a starni invidia sau pentru a ne afirma statutul social privilegiat. Cu toate acestea, s-a observat ca acest comportament de consum ostentativ nu este caracteristic obligatoriu celor mai bogati membrii ai societatii si este mai curand intalnit in tarile cu economii emergente decat in cele din asa-zisa "Lumea 1".

Cu alte cuvinte, probabil ca raspunsul la intrebarea "De ce consumam ostentativ?" ar trebui putin nuantat. Este adevarat ca multe dintre comportamentele umane au la baza imperecherea (sexul), razbunarea, obtinerea de venituri. Crimele spre exemplu, sunt privite ca avand unul dintre aceste motive. Astfel de explicatii sunt cat se poate de valabile si in cazul consumului ostentativ.

• Sexul - dorim sa atragem atentia posibililor parteneri sexuali cu privire la potentialul nostru de a oferi stabilitatea si dezvoltarea adecvata a urmasilor. Consumul ostentativ este deci un comportament explicabil prin intermediul psihologiei evolutioniste. 

• Banii - Consumam ostentativ pentru ca dorim sa aratam celorlalti ca ne bucuram de succes in ceea ce facem, deci suntem niste profesionisti adevarati, prin urmare este in interesul lor sa se asocieze cu noi si nu cu eventuali competitori ai nostri. Afisarea ostentativa a unor produse cu pret piperat este un principiu central in arta manipularii - vezi "Principiul Autoritatii".

• Razbunarea - Se spune ca cea mai buna razbunare este sa traiesti bine. Si s-ar parea ca simtim, mai mereu, nevoia de a demonstra cuiva din trecutul sau prezentul nostru ca avem ceva in plus fata de acea persoana. A consuma ostentativ reprezinta o posibilitate de revansare (macar in mintea noastra) din moment ce valorile materiale se bucura de o larga recunoastere in ziua de azi.

La aceste motivatii primordiale, am putea adauga oricand faptul ca, cel putin pentru unii, consumul ostentativ este un mod de a raspunde presiunilor sociale - faptului ca cei din jur au adoptat consumul ostentativ si cumva "ne obliga" sa o facem si noi, sau urmarea unor modele de viata care reprezinta ceva pentru noi. 

Cu alte cuvinte, daca pentru unii, consumul ostentativ este mai mult o revansa pe care acestia si-o iau impotriva unei societati care, probabil, i-a umilit in multiple moduri (ore suplimentare prost retribuite sau bonuri de masa fara valoare, de ex.), pentru altii, consumul ostentativ s-ar putea sa nu fie decat un mod de a se conforma unor mode impuse de altii. 

Se spune ca ajungem la certitudini atunci cand ne saturam sa mai gandim. Precum acele fete care vad barbati ce conduc masini ce ocupa toata soseaua si se intreaba retoric si cu voce tare "Cat de mica o are?" - in sensul ca respectivul tip si-a luat o masina atat de mare fiindca probabil nu avea cum sa atraga atentia in alt mod. 

Dar adevarul este ca exista intotdeauna explicatii diverse ale comportamentelor noastre si ar fi simplist sa ne gandim ca toti cei care isi iau case mai mari decat au nevoie, merg in excursii scumpe sau isi achizitioneaza masinii de lux, au o problema cu stima de sine, sau reprezinta cazuri patologice de narcisism si de compatimit, in general.

In lumea animalelor

Cercetatorii care au teoretizat asa-zisul "Principiu al Hadicapului" au observat faptul ca, de exemplu, antilopele realizeaza un comportament "de semnalizare", costisitor din punct de vedere energetic de a sari in sus atunci cand observa un animal de prada (leopard, de ex). Ei considera ca antilopele realizeaza acest comportament pentru a demonstra ca sunt vigilente si a transmite ca este inutil ca pradatorul sa inceapa cursa. Cu toate acestea, in spatele acestor sarituri se ascunde frica si vulnerabilitatea, deci mesajul este unul inselator.

Efectele posibile ale Consumului Ostentativ

Dar daca acest comportament se transforma intr-un stil de viata, poate avea efecte dintre cele mai nedorite:

• Extenuarea - Pentru ca suntem totusi cinstiti si ne dorim sa achitam produsele respective cu fonduri castigate onest, lucram ore suplimentare si ajungem sa dezvoltam sindromul de burn out, oboseala cronica sau chiar boli psihosomatice ca rezultat al stresului accentuat. 

• Insecuritatea - In mod paradoxal, faptul ca ne dorim sa facem o impresie atat de buna in absenta mijloacelor reale de a impresiona (profesionalism, compententa, etc), nu ne asigura succesul scontat si ramanem in schimb cu datoriile si investitiile neinspirate si adesea inutile. 

• Problemele legale - Fiindca de foarte multe ori cheltuim bani pe care nu-i avem iar imprumuturile bancare pot sa devina o obsesie fara de care am trai mai linistiti, multi dintre cei care consuma ostentativ pot sa devina infractori pentru a-si asigura fondurile necesare acestui obicei costisitor. 

• Problemele psiho-emotionale - Ca urmare a insecuritatii economice despre care am vorbit mai sus, anxietatea, atacurile de panica si chiar depresia pot sa devina un spectru familar al celor care se afunda in consumul ostentativ.

• Problemele inter-personale - Fiindca ne dorim atat de mult sa atragem atentia, sa ne luam revansa si sa starnim invidia, se pare ca de multe ori si reusim sa o facem si, dupa cum bine se spune, "sa nu-ti pui mintea cu prostul, fiindca el are mintea odihnita", din astfel de invidii si rivalitati, rareori iese si ceva bun. 

• Vulnerabilitatea si expunerea - In ultimul timp, retelele sociale devin un mijloc excelent de "orientare profesionala" a hotilor care abia asteapta sa vada pe Facebook ca sunteti in excursie sau in concediu prin Caraibe pentru a va face o vizita "de lucru" la locuinta. 

Dupa cum observati, atragrea atentiei are, mai tot timpul si o fata intunecata. Consumul ostentativ va poate face un serviciu important, fie macar si pentru ca va gadila orgoliul acel like in plus pe care l-ati smuls de la te miri cine. Totusi, este util sa avem in vedere aceasta fata intunecata a consumului ostentativ pentru a controla efectele sale nedorite.

La polul opus al consumului ostentativ se afla, desigur, acei zgarie - branza care stau pe un morman de bani si nu le da mana nici macar pentru a acoperi cele mai elementare nevoi si necesitati umane sau de afaceri. Este de notorietate exemplul miliardarului american John Rockefeller care a refuzat sa faca asigurare pentru un transport pe Marile Lacuri, desi o furtuna risca sa compromita cerelale in valoare de $ 40 000.

Chiar si la 33 de ani Rockefeller isi urmarea deja telul cu o hotarare atat de inversunata, incat, dupa parerea celor care l-au cunoscut,  nimic nu-i lumina chipul, cu exceptia vestii despre o afacere buna. (...) A expediat odata cereale in valoare de $40 000 pe apa Marilor Lacuri. Fara asigurare. Costa prea mult: $150. In noaptea aceea, asupra lacului Erie s-a starnit o furtuna violenta. Rockefeller a fost atat de ingrijorat ca si-ar putea pierde transportul, incat atunci cand partenerul sau George Gardner, a ajuns la birou dimineata, l-a gasit pe John D. acolo, plimbandu-se nervos incolo si incoace. "Fuga". i-a spus tremurand tot. "Hai sa vedem daca mai putem lua asigurarea acum, daca nu-i prea tarziu!" Gardner a dat fuga si a luat asigurarea, dar cand s-a intors la birou, l-a gasit pe John D. intr-o stare nervoasa si mai rea. Primise intre timp o telegrama: transportul ajunsese la destinatie, fara sa fi fost afectat de furtuna. Acum era mai bolnav ca niciodata fiindca irosisera cei $150!  (Lasa Grijile, Incepe sa Traiesti! - D. Carnegie)

(1) Imaginea Conspicuous, de DeWolf, via My Phone, sub licenta CC BY 2.0

Continue reading

valori

Povestea Tanyei Head

Uneori pare imposibil sa te afirmi prin efort si staruinta si atunci nu iti ramane decat "sa o iei pe scurtatura", sa fortezi limitele realitatii, ale legii si ale bunului simt. Acesta este si cazul Tanyei Head, care a simtit oportunitatea si a inhatat-o pe nerasuflate.

o o o

Numele Tanya Head a fost asociat in mod fraudulos cu evenimentele din 09 Septembrie 2001, pentru ca... Tanya Head a dorit, si-a facut temele si a si reusit sa creeze aceasta asociere. Povestea "de succes" a Taniei incepe imediat dupa evenimentele in urma carora au fost doborate cele doua turnuri gemene ale WTC, din metropola americana New York.

O blonda scunda si cam durdulie, extrem de dinamica este din ce in ce mai prezenta in "randul din fata" al supravietuitorilor si are o poveste extrem de suculenta, pe care presa avida de informatii despre tragedie, o face publica cu entuziasm. Potrivit acestei povesti, Tanya Head s-ar fi aflat intr-unul dintre turnuri  si si-ar fi pierdut sotul - logodnicul in timpul atacului terorist condus de radicalul islamic Mohamed Atta. 

Am spus sotul - logodnicul, fiindca s-ar parea ca nimeni nu s-a dumirit ce anume ii era acel barbat. De fiecare data cand i se cereau detalii, Tanya Head avea, ca prin magie, trairi post-traumatice foarte puternice, lucru care o impiedica sa ofere acele detalii. Asta in ciuda faptului ca, in mod normal, femeia dadea dovada de o rezilienta iesita din comun, fiind o adevarata campioana a re-adaptarii in urma teribilei tragedii.

Tanya devine liderul incontestabil al tuturor supravietuitorilor tragediei de la WTC, ii organizeaza pe supravietuitori, ii aduna, ii anima, obtine suport psihologic pentru ei si se implica cu trup si suflet pentru aceasta cauza nobila. Supravietuitorii o privesc ca pe o zana buna care ii sustine si ii ajuta si, intr-un fel, chiar era asa ceva. Aceasta "scamatorie" a durat 5 ani.

Pana cand o publicatie din Spania descopera ca Tanya Head, pe numele ei real Alicia Head, era de fapt de nationalitate spaniola si, la momentul cand a avut loc atacul terorist se afla in Spania, unde studia afacerile. Aceasta descoperire are mult sens pentru acei supravietuitori si cercetatori care nu au reusit nicicum sa o identifice pe Tanya Head - cine este, de unde vine si ce ar fi cautat ea in turnurile gemene in acel moment?

Dar Tanya Head si-a facut bine lectiile: povestea ei era cea mai dramatica dintre toate si avea toate ingredientele succesului: ea supravietuise dar isi pierduse partenerul. In plus, Tanya a observat acest fenomen numit "vinovatia supravietuitorului" si il pune in scena in mod ireprosabil: "De ce am supravietuit eu? Poate ca la etajul celalalt erau oameni mai buni ca mine?".

Asadar, toata aceasta poveste este inventata, de la un cap la celalalt, si Tanya, tocmai aterizata pe aeroport insfaca oportunitatea fara sa clipeasca, oferind exact povestea pe care americanii doreau sa o asculte si dovedind o imaginatie bine dezvoltata, dar si un talent actoricesc iesit din comun. In plus, se vorbeste despre Tanya Head si meritele sale in ce priveste organizarea supravietuitorilor si sustinerea lor.

In ciuda minciunii in care traia, Tanya Head chiar a fost iubita de supravietuitori si admirata de opinia publica. Ea promova acea imagine a femeii puternice, care, in ciuda pierderii, reuseste sa dea sens vietii sale, o poveste care de fapt se afla la baza civilizatiei americane. Cu alte cuvinte, povestea ei are si o componenta culturala aflata in rezonanta cu valorile Americii.

Si acum e timpul sa ne intrebam... bine, dar pentru ce? De fapt, beneficiile situatiei nu sunt greu de evaluat. De la o femeie cu o existenta stearsa, care nu prea conta, Tanya Head devine cineva in doar cateva ore de zbor cu avionul. O multime de camere de luat vederi sunt indreptate catre ea si, cum se spune: "she stole the show" (a furat centrul atentiei). Iata ca uneori, cand iti doresti foarte mult sa fii in centrul atentiei, nu mai conteaza cum reusesti sa acaparezi atentia. 

Asa cum unii isi obtin mijloacele necesare existentei prin frauda si inselatorie, pentru ca pare imposibil sa le obtina fara a forta limitele legii, tot la fel, Tanya Head obtine atentia si validarea de care are nevoie fortand limitele realitatii. Este ceea ce s-ar putea numi "Principiul Scurtaturii": a porni pe calea directa catre faima, recunoastere, validare, sustinand o minciuna.

Legea americana nu o poate invinui de absolut nimic pe Tanya Head, dar opinia publica va avea grija sa ii faca viata grea "copilului din ea". Caci da, Tanya Head este un copil care a lipsit de la lectia in care s-a predat onoarea si demnitatea umana, precum si la cursul despre meritocratie. Dar hei, nu ar fi prima persoana care "fura showul", nu-i asa? 

Un amic terapeut pe nume Dorin Victor Vasile intreba odata: "daca ati fi un medic de campanie si ati avea niste raniti care vin de pe front care se afla in coma si altii care au migrena dar tipa cat ii tine gura, de care v-ati ocupa prima data?". Ei bine, uneori dorinta de atentie este atat de mare incat nu mai conteaza cum o obtii. Iar opnia publica si presa te adora daca ai o poveste interesanta de spus. 

Cei care au cu adevarat nevoie de atentie pica in plan secundar iar noi ne ocupam cu... "reginele dramei". Din fericire, frauda are picioare scurte iar tot ceea ce Tanya Head a castigat in mod nelegitim se intoarce impotriva ei. Organizatia supravietuitorilor de la WTC a primit un mail din Spania in care se sustinea ca Tanya Head s-a sinucis, dar femeia a fost vazuta in NY in 2011, la 10 ani de la tragedie. 

Nimeni nu stie unde se afla "blonda" si poate ca asa este mai bine. Tanyei Head nu i-a ramas decat sa isi imbratiseze "sinele real", de femeie stearsa si dolofana, si ma intreb cum a reusit sa gestioneze situatia pe care tot ea, fara sa-si dea seama, a creat-o. Poate ca pretinde undeva ca este victima a vreunui tsunami, sau poate ca sustine ca este fiica a unui print suedez?  Sau poate ca pretinde ca este Carmen Hara? Sau poate ca, pur si simplu, isi foloseste imaginatia pentru cauze mai bune - cartile SF?

(1) Imaginea Tribute in Light, de Tim Drivas, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

Continue reading

televiziune

Elemente de Identificare

X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 

o o o

Stiti momentul acela cand te gandesti sa iti faci un tatuaj, pentru ca este la moda si are toata lumea... Sau poate ca sunteti mai de moda veche si nu simtiti nevoia sa va faceti un tatuaj, dar puteti oricand sa va achizitionati o bratara sau un medalion, un pandativ cu mesaj interesant. Sau poate ca accesoriile de acest tip nu sunt genul vostru, dar in schimb v-ar incanta sa va faceti un tricou imprimat cu un anumit mesaj, doar asa, pentru ca e vremea tricourilor... Cum ar fi un tricou imprimat cu apa, dupa ce ti-ai montat silicoanele.

Aveam intr-o vreme preocuparea aceasta de a studia mesajele de pe tricouri ale oamenilor si imi facusem o adevarata colectie de mesaje interesante. Oamenii sunt foarte inventivi cand este vorba despre asta si nu pierd nicio ocazie de a-si pune in evidenta personalitatea. Iata cateva dintre mesajele de pe tricou pe care nu aveam cum sa le uit:

• "Sunt aici doar pentru bere." sau, in aceeasi ideee: un tricou imprimat cu homer Simpson: "Acum exista o solutie temporara - berea". Ati ghicit, acest om nu doreste sa para un intelectual rasat, desi poate ca este asa ceva si poate ca a scris vreo 3 carti de eseuri fiosofice. Poate ii este rusine sa isi imprime tricoul cu un citat din cartile sale fiindca nu vrea sa ia bataie pe strada.

• "Care parte din Miau nu ai inteles-o?" Aici e vorba despre o femeie care probabil este foarte constienta de feminitatea ei, stie sa si-o puna in valoare si, mai presus de asta, are si o doza sanatoasa de demnitate personala. Femeile vor sa fie ca ea, iar barbatii vor sa fie cu ea.

• "Exercitiu fizic, imbunatateste motivatia si productivitatea. Oricum, pentru a avansa profesional nimic nu se compara cu dormitul cu seful." E poate cel mai tare mesaj de tricou pe care l-am vazut vreodata si era purtat de un tip care avea o fixatie pentru femei maritate si sefe pe deasupra. Toate celelalte femei nu existau pentru el. Cred ca destinul a facut ca el sa gaseasca dintre toate tricourile de pe pamant, tocmai pe acela.

• "Viata ar fi mult mai simpla daca...." Ei bine aici avem a face cu un adevarat test proiectiv. Mesajul este incomplet si, daca esti intr-o dispozitie adecvata, incepi sa te intrebi ce s-ar potrivi pentru a completa aceasta propozitie. In felul acesta tricoul respectiv determina un adevarat proces de auto-cunoastere, desi l-ai vazut la un necunoscut de pe strada.

• "I love you / I don't love you". Da, este un tricou foarte creativ si, in functie de starea ta de moment poti sa ii schimbi mesajul. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa indrepti bucatelele de sclipici in jos pentru mesajul numarul 1 sau in sus, pentru mesajul numarul 2. Aici adimiri mai curand creativitatea producatorilor decat personalitatea celui care poarta asa ceva. No offense, exista insa o varsta si pentru asta, nu-i asa? 

Dupa cum observati, puteti sa puneti pe tricou orice mesaj, puteti sa deveniti creativi si sa vorbiti, in acest fel, lumii, despre voi insiva. Evident ca unii vor alege mai curand sa arate lumii ceea ce trebuie, nu ceea ce simt ei cu adevarat, din motive bine determinate - ceea ce simti cu adevarat este mult prea ciudat sau risti sa determini reactii pe care nu ti le doresti  - si atunci alegi sa economisesti resursele.

Daca esti Stevie T, star canadian pe youtube, probabil ca nu ai nevoie de un tricou cu mesaj. I-as recomanda insa unul cu Duffy Duck. Ar perfect pentru el.

Insemnele, inscrisurile, mesajele de pe medalioane si tatuaje, pot avea diverse functii, cum ar fi:

• Sa reveleze personalitatea persoanei respective.

• Sa obtina o anumita reactie sau sa influenteze comunitatea.

• Sa distraga atentia de la alte aspecte ale personalitatii.

• Sa reveleze anumite valori si sa le faca cunoscute.

• Sa produca interes pentru persoana respectiva.

• Sa aminteasca persoanei respective si lumii ceva anume.

• Sa atraga atentia lumii asupra unui aspect (ecologie, societate, politica, etc)

• Sa distreze si astfel sa atraga simpatia si prietenii, sa obtina adeziunea.

• Sa impuna respect, poate chiar frica (vezi tatuaje cu mesaj antisocial)

Cred ca acestea sunt cele mai importante, dar cum imaginatia umana nu cunoaste limite, tot la fel pot sa apara functii noi ale acestor elemente de identificare. Cine stie, poate ca intr-o zi, oamenii vor purta un mesaj in care sa descrie partenerul visurilor sau datele personale si telefonul? N-ar mai trebui sa-ti fure facebook datele... Dar de unde a venit ideea acestui articol?

Eu personal nu sunt genul care isi face tatuaje, pentru un motiv foarte bun: nu prea imi plac intepaturile si in plus, nu stiu cat de igienic ar trebui sa fie procesul asta pentru a-mi castiga increderea. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa compensez mesajele "de vara" cu tricouri, bratari sau, iata, un pandativ interesant.

Am intrat bunaoara pe un site si am avut de ales intre cateva mii de pandative - nu exagerez. Variau in functie de componentele si materialele care il alcatuiau, preturi, culori, firme producatoare, etc. Am tinut sa le vad pe toate de pe situl respectiv in speranta sa nu il ratez pe cel care ar fi facut "click" cu personalitatea mea. Cred ca v-am starnit curiozitatea, daca ati ajuns pana aici: ce gen este psihologu' asta, ce ar purta el intr-o zi de vara?

Ei bine, nu a fost usor sa ales, si nu as vrea sa devina un topic despre mine, dar am sa va spun ce pandativ am ales. Va mai tin putin in suspans. In timp ce cautam pandativul visurilor mele, mi-am dat seama ca intra in conflict ceea ce vreau sa imi aminteasca mie pandativul cu ceea ce vreau sa transmita lumii. Cu alte cuvinte, cateva din functiile mentionate mai sus intrau oarecum in conflict. Oare de ce as purta eu vara, la vedere pandativul?

Am avut de ales intre un scorpion (desi sunt in zodia Balantei, LOL), un paianjen (da, stiu, dar totusi arata foarte bine), cruciulite splendide, niste placute de identificare de tip army, un dragon, un labirint, litera M, numele Sarah, si asa mai departe. De fiecare data cand imi placea ceva, ma intrebam, inevitabil, ce va crede lumea si ce legatura are asta cu mine. 

Observati ca am un stil de alegere mai curand analitic, orientat social, in contrast cu, sa spunem, stilul bazat pe emotie sau stilul practic - cand as fi luat probabil un desfacator de conserve, drept pandativ si toata lumea stia ca se poate baza pe mine la o adica. Am ajuns la concluzia ca cei din jur si reactiile lor s-ar putea sa fie mai importante decat mi-as dori si atunci era de preferat sa nu-i provoc cu te miri ce pandative extremiste (un colt de lup sau un glonte cu scorpion.)

Prin urmare, am judecat atat de mult problema incat am ajuns la concluzia ca ar fi de preferat ca lumea sa stie mai putin despre mine, mai ales ca unii sar la concluzii precum acrobatii la circ. Nu-mi doresc chiar asa de mult circ in viata mea. Daca iti doresti respectul celor din jur si o viata in armonie cu ei, este de preferat sa nu-i provoci, fiindca unii au mintea (prea) odihnita.

Deci, in final, am ales sa port un pandativ cu... litera X. De ce litera X? Cred ca deja unii dintre voi sariti la concluzii riscante si, prin urmare, am sa explic singur. Imi amintesc ca, pe vremuri, faceam mini-workshopuri si intrebam oamenii ce breloc au sau ce mesaj de tricou ar putea purta la vara. Ieseau la suprafata niste povesti incredibil de interesante. In general, oamenii abia asteapta sa vorbeasca despre "ale lor" (realizari, drame personale, idealuri, frici, etc) si, automat se facea legatura. 

Si aspectul care trebuie retinut aici este nu ceea ce gandim noi despre elementele de identificare ale celorlalti - mai ales ca este atat de usor sa ii incadram pe oameni in tot felul de clase si sa le aplicam tot felul de etichete. Ceea ce conteaza este intotdeauna povestea celui care alege un tatuaj, un mesaj de pe tricou sau un pandativ. Prin urmare, de ce litera X? Sunt eu genul care poarta litera X?

In primul rand, fac parte din asa-numita generatie X. Apoi X este necunoscuta din manualul de matematica, dar si de pe strada. X este si misterul, cu conditia sa nu fie prea dificila ecuatia. X este si numarul roman 10, ca in catalog. X este prima mea iubita, din scoala generala, cand, impreuna cu prietenii mei ii gasisem aceasta "porecla", ca un cod secret, fiindca o iubeam toti, exact ca in filmele pentru adulti, doar ca mult mai curat, in sensul de igienic din punct de vedere sufletesc. 

X este in primul rand reactia pe care o astept din partea celor care vor vedea pandativul - OK, mi-ati vazut pandativul: si ce daca? Inca merit sa fiu respectat! Inca nu stiti nimic despre mine: nu stiti ce am visat noaptea trecuta, de unde vin si unde ma duc, ce mi-a interzis doctorul, cate povesti de viata am ascultat, cate carti am citit sau am scris, cati dusmani am, si ce imi place la un om. Sunt doar un X, precum semnatura analfabetilor, sau marcajul din fata usii, cand vine popa, de boboteaza. 

Aplicatie: Dar tu? Ce tricou ai purta la vara? Si ce pandativ ai afisa ostentativ? Vei alege emotional, practic sau analitic? Ce semnificatie va avea pandativul tau si ce reactii vei starni cu el?

(1) Imaginea Bankok, de Roberto Trombetta, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Continue reading

valori

Top 10 Youtuberi

Care sunt youtuberii tai preferati? Pe ai mei i-am selectat cu grija, in functie de cat sunt de "adevarati" si i-am pus intr-un top numai bun de ameliorat calitatea sarbatorilor de iarna. Vizionare placuta!

Pe youtube gasiti tot felul de persoane si "Servicii", daca le-am putea spune asa. Gasiti desigur si terapeuti profesionisti care isi impartasesc cunostintele acolo, gameri, gangsteri, persoane care te invata sa gatesti, sa faci jogging, sa te machezi, in caz ca vrei sa incerci si ceva nou, si asa mai departe. Pentru acest top, m-am focalizat asupra youtuberilor care fac entertaining de un fel sau altul. data fiind si perioada anului care ne indeamna la asta.

Am renuntat la topul videoclipurilor de pe paginile cele mai vizualizate pentru ca, probabil nu au absolut nicio relevanta. Cele mai interesante articole nu sunt si cele mai citite, din motive simple, cum ar fi faptul ca nu sunt suficient promovate (fiindca nu le-am promovat eu), sau pentru ca oamenii nu le cauta, fiindca, cel mai probabil au lucruri mai bune de facut (no comment, let's believe that!).

Iata topul celor mai distractivi youtuberi pe care i-am descoperit eu. Si da, imi cer scuze pentru bariera lingvistica. O sa incerc sa explic de ce i-am ales pe acesti oameni si nu pe altii, pentru a va usura intelegerea. Sa incepem!

Locul 10 ~ Break

Nu stiu prea multe despre acest canal youtube, recunosc, insa macar pentru acest videoclip si inca vreo doua, merita un loc in topul meu. Este un videoclip bazat pe principiul stravechi "unde dai si unde crapa", in sensul ca niciunul dintre cei care au fost pacaliti sa participe la cursurile de salvamar nu s-a asteptat ca respiratia gura - la - gura sa le fie administrata de un barbat ce transmite in mod masiv, prin comportament si prestanta, faptul ca este gay. Enjoy!

Locul 9 ~ Earnie Dawson (BigDaws TV)

De un umor incredibil, Earnie Dawson a facut cariera din arta de a pune in scena prankuri - adica un fel de pacaleli in care unor persoane luate la voia intamplarii li se adreseaza o provocare (penibila, de regula), exact ca intr-un experiment psiho-social. Cand si-a dat seama ca a face pe tocilarul ii vine asa de bine, cred ca a inteles ca se afla pe o mina de aur. Iar cand i-a venit ideea sa puna in scena un tocilar care canta rap, a cucerit internetul definitiv. Cel putin asta spun cei aproape 4 milioane de subscriberi.

Locul 8 ~ Farah Brook

Farah s-a evidentiat prin intermediul filmuletului - experiment social in care, s-a gandit ea sa joace rolul unei tinere care incearca sa te sarute pe nepregatite intr-o statie de metrou din New York (nu e chiar ca la Bucuresti, dar aproape). Nu stiu daca a facut-o pentru faima, pentru bani sau pentru ca era ceva care se cerea facut, insa videoclipul merita privit, in caz ca v-a venit vreodata ideea sa o faceti la randul vostru. A invada spatiul personal al cuiva este un lucru de-a dreptul periculos, in special daca persoana respectiva este un strain. Cand faci un lucru riscant, te astepti sa existe consecinte si filmuletul reprezinta un bun punct de plecare atunci cand doresti sa testezi o ipoteza. Unele ipoteze probabil ca ar trebui sa ramana netestate!

Locul 7 ~ Cody Strong (Angrypicnic)

Cody este un strengar, nevoie mare, care si-a propus sa imbine utilul cu placutul si sa isi faca anii de facultate mai interesanti. Canalul sau are, de asemenea peste un milion de abonati si contine videoclipuri pe care Cody le filmeaza in campus. Regula este sa puna in scena interviuri si situatii sugerate de abonati - deci va imaginati cat de tampite pot fi unele dintre situatiile create. Dar Cody se descurca de minune, date fiind abilitatile lui interpersonale, facand ca cele mai penibile situatii sa devina cele mai amuzante. El citeste in palma, face serenade cu versuri naspa, insa mai mereu face rost de numerele de telefon ale fetelor. Enjoy!

Locul 6 ~ Inanna Sarkis

Inanna Sarkis este o vedeta in ascensiune, dar care se afla in umbra prietenilor ei cu mult mai multi abonati, cum ar fi Lele Pons si Rudy Mancuso. Dintr-un tata arab, pe care il ironizeaza uneori in scenetele sale, si o mama bulgaroaica, Inanna are un umor bine dezvoltat si o prezenta fizica impresionanta, in felul ei. Probabil ca asta a determinat-o sa isi ia 8 ani de cursuri de auto-aparare pentru a se asigura ca viata ei nu va fi umbrita de incidente nedorite si balosii, inerenti situatiei. De altfel, nu ascunde abilitatile de auto-aparare in scenetele in care apare, cum ar fi si cea care urmeaza in top, pe locul 5. De curand a fost remarcata si de profesionistii cinematografiei, primind un rol (Gabriella) in filmul Boo2.

Locul 5 ~ Anwar Jibawi

Un arab cu un talent de comediant decent isi face loc in topul acestui an - Anwar Jibawi. Este de altfel un membru al unei trupe de comedianti care se reunesc si colaboreaza unul cu celalalt - de aceea ii si regasim adesea in videoclipurile incarcate de alti artisti, cum ar fi cei care se regasesc si in acest top: Inanna Sarkis, Lele Pons sau Rudy Mancuso. As spune ca sunt foarte talentati fiecare dintre ei si ma bucur ca si publicul simte la fel, din moment ce fiecare are peste un milion de subscriberi. Anwar Jibawi are, la randul sau un onorabil numar de 2.2 milioane de abonati. Videoclipul de mai sus spune totul.

Locul 4 ~ Lele Pons

Lele Pons - cu un nume predestinat pentru comedie, in caz ca este numele ei real, pune suflet in ce face. Marturisea intr-un intervin ca in fiecare dimineata se gandeste cum sa faca cateva milioane de abonati sa rada. O preocupare demna de respect, nu-i asa? In acest videoclip interpreteaza rolul unei pitipoance isterice, un rol care i se potriveste si denota o intelegere in profunzime a mentalitatii pitipoancelor isterice. Daca in telenovele, aspectele realitatii sunt ingrosate pentru a produce un efect dramatic, ei bine, in aceasta pseudo telenovela, aspectele dramatice ale realitatii sunt duse la extrem sau sunt ridiculizate, pana cand devin amuzante. Asta face Lele Pons, impreuna cu prietenii ei. Era sa uit: Lele Pons are aproape 7 milioane de subscriberi fiind un lider absolut al acestui top din acest punct de vedere.

Locul 3 ~ Rudy Mancuso

Cu aproape 4 milioane de subscriberi (3.7) Rudy Mancuso este un adevarat star pe youtube. Are prieteni ceva mai celebri decat el, cum ar fi Justin Bieber, cu care ii place sa filmeze jamuri sensibile. Stie sa cante la mai multe instrumente, dupa cum observati, si are un umor sanatos, subtil si destul de sarcastic. Ironiile sale pot sa fie rafinate sau mai din topor insa isi ating tinta de fiecare data. Este, dupa cum vedeti si un baiat dragut (deci probabil 3 milioane de abonati sunt doar fete), iar figura inocenta, plictisita si cu un aer monumental de stupid ii vine de minune. Ar putea avea un viitor stralucit in cinema!

Locul 2 ~ Sarah Baska

Sarah este o adolescenta din America - da, acum Beverly Hills 90210 se toarna pe youtube! Materialele pe care le incarca pe site constau in confesiuni despre evenimente din viata ei. Este simpatica, tonica, amuzanta, creaza o atmosfera foarte placuta, este si frumoasa in sufletul ei, uneori este educativa - pur si simplu apartine acestui top. Ii place mult sa vorbeasca si este articulata, iar aici, spre exemplu, se victimizeaza povestind despre suferintele ei la scoala gimnaziala privata pe care a absolvit-o. Nu prea iti aminteste de Oana Sirbu in Liceenii, dar tocmai asta o face unica. Totul pare autentic si la vedere (fiindca suntem in 2017) si este de apreciat faptul ca o adolescenta simpla, dar carismatica in felul ei, poate sa adune mai bine de un milion de abonati (1.2) pe canalul ei de youtube... povestind in fata unei camere de luat vederi platitudini si stereotipii adolescentine. She got her mojo, ce mai!

Locul 1 ~ Shmoyoho

Shmoyoho este numele canalului pe care "se exprima" fratii Gregory. BTW: Nu stiu ce le-au facut parintii acestor oameni dar se pare ca efectele sunt foarte puternice. Fratii Gregory, adica Sarah, Evan, Andrew si Michael, obisnuiesc sa "songifieze" universul, pentru ca orice lucru este mai reusit cand il transformi intr-un cantec - cel putin asa se recomanda ei pe canalul de youtube. Pe canalul lor care are mai bine de 3 milioane de abonati veti gasi cantece interpretate de personaje precum presedintii Obama sau Trump, sau acest cantec interpretat de catre Charlie Sheen si care are un nume predestinat sa castige. Anul acesta am ascultat "Winning" cu orice ocazie, cu exceptia sedintelor de psihoterapie, fireste.

(1) Imaginea Video Chat, de Saku Takakusaki, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Continue reading

vacanta

Auto-Mantuirea

Miracolul nu este sa mergi pe ape sau sa zbori. Adevaratul miracol este sa mergi pe pamant si sa apreciezi viata. Miracolul nu este sa vina cineva si sa iti rezolve problemele. Adevaratul miracol este sa te salvezi singur.

Ce urmeaza in povestea ta subiectiva? Poate ca aveti rezervat cu totul altceva pentru acest moment al povestii, sau poate ca ati putea rezerva pana si vindecarii un spatiu discret, dar probabil ca nu veti accepta asta in orice conditii. Spre exemplu, am observat ca unii dintre noi par a avea undeva, intr-un for interior, la un nivel neconstientizat, cateva conditii bine definite pentru ca vindecarea sa aiba loc:

• Sa fi plans suficient de mult - ce ar fi vindecarea fara lacrimi? Exista un mit al lacrimilor care te vindeca dar mi-e teama ca adevarul este cu totul altul. Nu lacrimile si plasul ne vindeca - este o iluzie. Plangand va atrenati sa plangeti... si atat. Nu aveti nevoie decat de un arc neuronal pentru asta. Vindecarea, cred eu, presupune si un efort de atitudine.

• Sa fi pierdut suficient de multe lucruri - a pierde lucruri ma indoiesc ca foloseste la ceva. Totusi, a constientiza ca pierzi multe lucruri, oportunitati si timp, este deja altceva. In plus, a lua masuri pentru oprirea pierderilor este pasul pe care toata fiinta ta il asteapta din partea propriei personalitati.

• Sa te fi convins ca nimanui nu-i pasa - cand te convingi ca nimanui nu-i pasa "cu adevarat" - poate pentru ca fiecare isi are propriile interese si responsabilitati si nu vor putea sa si le abandoneze pentru a "te infia". Stiu, asta suna dur, insa, in adancurile noastre, suntem egoisti si nu ne permitem sa investim resurse intr-o cauza pierduta - resursele noastre sunt resursele unor muritori, deci sunt limitate.

• Sa apara totusi o persoana trimisa de providenta, inzestrata cu calitati iesite din comun, care sa preia carma vietii tale si sa te poarte in spate o vreme, dupa cum o lebada isi poarta in spate puisorii. Bun! Iar tu ce inveti din asta?

Nu stiu daca ati observat in natura acest comportament al lebedelor dar merita sa o faceti. Eu am descoperit asta pe cand eram la biserica adventista, in tineretea mea, si cei de acolo incercau sa explice modul in care Dumnezeu iti poarta de grija din momentul in care ti-ai incredintat destinul in bratul sau tare. Ei bine, cam acesta este profilul salvatorului ideal si multi dintre noi il cauta in exteriorul nostru, intr-o persoana sau alta, sau chiar in Dumnezeu, de ce nu?

In absenta acestui salvator, probabil ca nimic nu mai are rost. Eu am obiceiul sa "ii sperii" pe clientii mei cu aceasta provocare de a deveni ei insisi lebada care isi poarta puisorii (adica propria-si persoana) pe spate, pentru a se implica in aceasta opera de "auto-mantuire" cu care, spune Alfred Adler, suntem insarcinati de catre univers. Dar ce te faci daca in povestea ta subiectiva nu este loc pentru auto-mantuire?

Un studiu a descoperit faptul ca secretul vindecarii in urma unei pierderi este aproape aleatoriu - in sensul ca nici macar nu conteaza ce anume te va scapa de partea aceasta mai intunecata a povestii tale subiective. Ceea ce conteaza este sa crezi ca exista cel putin un lucru sau o persoana care ar putea sa o faca. Ar putea spre exemplu sa te vindece o colectie de castane? Dar un caine pitic? Tot ce se poate... Este exact principiul care se aplica in efectul Placebo, de altfel.

Intelesese ca era pe cale sa se vindece intr-un moment aparent insignifiant, petrecut in metroul parizian. Pe cand ii treceau prin minte tot felul de ganduri sumbre legate de viata si de viitorul ei marginit, a aparut un cuplu de indragostiti care s-a asezat in fata ei, sarutandu-se. Starea i s-a agravat instantaneu (tocmai isi revenea de pe urma unei despartiri dureroase si era pe atunci singura): s-a simtit si mai nefericita. La statia urmatoare, s-a ridicat sa coboare. Un tanar asezat aproape de usa a privit-o, iar atunci cand a coborat din vagon i-a suras. "In clipa aceea -- mi-a spus ea -- m-am simtit brusc mai bine. Bineinteles ca nu l-am mai vazut niciodata pe baiatul acela, nu stiu de ce mi-a zambit, dar mi s-a parut, in mod ciudat, ca e un motiv bun ca sa sper si sa-mi traiesc viata mai departe, orice s-ar intampla. Acesta e, de fapt, momentul in care am simtit ca vindecarea este posibila." -- Cristophe Andre, Cum sa-ti construiesti fericirea.

Daca va mai amintiti, in efectul Placebo, ti se administreaza o substanta neutra din punct de vedere farmaceutic (zahar), crezi ca este un "medicament minune", si ai toate sansele sa te vindeci de anumite boli, sau cel putin sa ti se amelioreze starea in mod accentuat. Conteaza aici si persoana sau medicul care iti ofera "medicamentul minune" - ca sa vedeti de cat snobism este capabil subconstientul nostru!

In durerile de natura psihologica insa, care impart acelasi centru din creier cu durerea fizica, efectul Placebo este cu mult mai important decat in afectiunile in care sunt implicati virusi sau, in general, in afectiunile organice. Caci daca in afectiunile organice Placebo dezlantuie puterile auto-vindecatoare ale sistemului imunitar, ei bine, in afectiunile psihice, Placebo reprezinta un stil de viata in sine - modul sanatos de a ne purta de grija noua insine, de a ne incuraja si, prin asta, de a contribui la vindecarea noastra.

Cu alte cuvinte, in afectiunile psihologice, Placebo este insasi vindecarea. Dar, inca o data... ce te faci daca in povestea ta nu e momentul pentru vindecare? Pentru ca, lesne de inteles, daca povestea ta este "Fetita cu chibriturile", nu retin momentul in care aceasta a fost salvata de gerul noptii de iarna... In scenariul unora dintre povestile pe care le punem in scena sau le purtam in suflet, vindecarea pur si simplu lipseste...

E trist, dar e cat se poate de adevarat. In alte scenarii, vindecarea trebuie si repet TREBUIE sa vina prin intermediul unui reprezentat al divinitatii - o fiinta inzestrata cu trasaturi iesite din comun: bunatate, intelepciune, iar daca se poate, nu ne-ar deranja sa arate bine in costum de baie. Glumesc, desigur, dar ganditi-va putin la ACEST scenariu! ( :P ) Oricum, pare mult mai greu de conceput faptul ca vindecarea vine prin noi insine.

Este asa... cum sa zic... cam sec, sa nu vina nici un inger sa te salveze si sa faca ordine in viata ta. In plus, ne lipseste antrenamentul de a ne salva singuri. Este ca in povestile acelea budiste in care se spune ca adevaratul miracol este sa te plimbi pe pamant, nu sa mergi pe ape, precum Isus. Tot respectul si iubirea pentru Mantuitorul, dar pentru unii dintre noi a devenit greu sa se ridice din pat si sa mearga la serviciu - ce sa mai vorbim despre mersul pe ape?

Oamenii considera de regula ca mersul pe apa sau in aer este un miracol. Dar eu cred ca adevaratul miracol nu este sa mergi pe apa sau sa zbori, ci sa mergi pe pamant. In fiecare zi suntem martorii unui miracol pe care nici macar nu il recunoastem: cerul albastru, norii albi, frunzele verzi, ochii negri si curiosi ai unui copil - proprii nostri ochi. Totul este un miracol.  -- Thich Nhat Hanh, Miracolul Constientei: O introducere in practica meditatiei. 

(1) Imaginea Supergirl, de Michael Li, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) PsyBlog, (acc. 20.12.2017), The secret to getting over a romantic break-up, website: PsyBlog

(3) Andre, C., (2014), Cum sa-ti construiesti fericirea, editura Trei, Bucuresti.

Continue reading

vointa

Mitul Adolescentului Rebel

Despre adolescentul rebel nu se poate scrie decat sublim. Dar este interesant si faptul ca adolescentul rebel este mai prezent in domeniul artistic decat in cel stiintific, validat prin cercetare. Este oare adolescentul teribilist doar un mit?

Cultura unui popor, este constituita din valori, principii si modele. Toate acestea le regasim in legendele acelui popor (mituri) si, s-ar parea, fiecare dintre popoare dispune de cateva legende din care isi trag "seva" generatii la rand. Romanele, scenariile de film, piesele de teatru ale prezentului, rareori aduc ceva nou, iar daca se intampla asta, sansele ca ele sa fie gustate de public sunt minime. 

Cultura unui popor joaca un rol foarte important in evolutia acestuia, tocmai fiindca valorile, principiile si modelele respective reprezinta "substante active" care anima mai toate ariile vietii acelui popor. Desi fiecare dintre popoare are un cult al binelui, zugravit in diverse forme si nuante, incarcat de anumite conotatii (curaj, sacrificiu altruist, onestitate, etc), s-ar parea ca exista si diferente intre modelele promovate in diferite regiuni ale lumii. 

Daca nu ar exista aceste diferente, probabil ca ne-ar mira faptul ca, spre exemplu, in Orientul Indepartat, fenomenul iubirilor nevrotice si proverbialul "conflict intre minte si inima" nu este o realitate atat de prezenta precum in Occident. Oare in China, inimile oamenilor se inteleg mai bine cu creierele lor, in beneficiul stabilitatii familiale? Tot la fel, se poate afirma si despre mitul adolescentului rebel si tulburat, care este mult mai putin reprezentat in Orient.

Oare hormonii adolescentilor japonezi sunt mai cuminti? Sunt intrebari pe care merita sa ni le punem, fiindca in acest fel ajungem la concluzia ca de fapt criza adolescentei, despre care vorbesc pana si manualele universitare de Psihologie, s-ar putea sa fie mai curand un fenomen cultural (invatat), decat o realitate bio-psihologica propriu-zisa, caracteristica fiintei umane. 

De ce cred asta? E drept ca exista Bollywod-ul, la fel cum exista Hollywood-ul, dar pe masura ce miturile occidentale isi fac loc in Orientul Indepartat, ca urmare a dominatiei culturale a Occidentului si a Americii, s-ar parea ca si adolescentii din Orient devin mai "problematici", mai "crizati", in acord cu nivelul de occidentalizare pe care l-a suferit patria lor. Iar India a suferit un astfel de proces, fiind o provincie britanica pentru 200 de ani.

Am un motiv bun pentru a ma referi la filmele "de consum de masa". Faptul ca un film este "bun" adica este foarte popular, depinde de natura evenimentelor pe care le prezinta. O zi obisnuita din viata unui adolescent model, care isi respecta parintii si care ajuta la treburile casnice, care nu are "o mica dar fatala problema sentimentala" ce ii blocheaza existenta, evolutia si pregatirea pentru viata, ei bine, la asa ceva nu se uita, lacrimand, intreaga suflare a targului - imposibil. 

La fel stau lucrurile si in cazul cartilor de consum, precursoare in Occident ale telenovelelor. Trebuie sa stim faptul ca a existat in Europa, inca de pe vremea lui Shakespeare si mai de timpuriu, o astfel de cultura a romantismului bolnav in care adolescentii au jucat un rol fundamental, fiindca au tot ce le trebuie pentru a desavarsi spectacolul. Nu vreau sa imi imaginez ce ar fi fost mitul indragostitilor din Verona daca el nu ar fi promovat romantismul bolnav si cat de mult s-ar fi dormit, total incomod, in salile de teatru.

Dar in ciuda acestui mit care ne tine treji in salile de spectacole, nici macar in Occident nu se justifica introducerea asa-zisei "Crize a Adolescentei" in manualele de Psihologie. Imi amintesc ca citeam intr-un astfel de manual despre transformarile hormonale care le fac pe fetite mai vulnerabile din punct de vedere emotional iar pe baietei ii fac sa adopte comportamente de risc, in timp ce dezvoltarea anumitor regiuni ale creierului, responsabile cu auto-controlul se incheie abia spre sfarsitul adolescentei (ca si cand ar trebui sa se incheie dezvoltarea lor, pentru a beneficia de auto-control).

Dar lucrurile nu stau chiar asa, spun cercetatorii contemporani ai psihicului. Anna Freud ne indemna in secolul trecut sa ne obisnuim cu ideea ca anormalitatea este norma adolescentei si ca ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca un adolescent este "prea normal". Reminiscente ale acestor convingeri romantice, pseudo-stiintifice, se mai gasesc si in gandirea contemporanilor. Chiar si Asociatia Psihologilor Americani vorbea, prin vocea  primului presedinte (Stanley Hall, 1892), despre "furtuna si stresul" anilor adolescentei, parafrazand de fapt o expresie impusa de artistii romantici ai secolului 18  - "Sturm und Drang".

Cu alte cuvinte, inceputurile pseudo-stiintifice ale Psihologiei reflectau mai curand o realitate artistica decat o realitate stiintifica propriu-zisa, atestata prin mijloace stiintifice adecvate: studii, experimente, statistici si, in general, cercetare. Asa stand lucrurile, concluzia catre care ne indreptam este pe cat de surprinzatoare pe atat de incarcata cu bun simt.

Poate ca asa-zisa criza a adolescentei este mai evidenta in cazurile adolescentilor care au aceasta cultura a dramei personale, adica acei adolescenti de la inceputul curbei lui Gauss, unde se gasesc problemele sociale, inadaptarea, dezorganizarea familiala si toate conditiile care conduc la formarea unei personalitati dramatice la cei tineri. 

O gluma legata de dilema creationist-evolutionista spune ca cei care cred ca au fost creati de Dumnezeu, chiar au fost creati de Dumnezeu, iar cei care cred ca se trag din maimuta, chiar se trag din maimuta. Deci, in virtutea puterii credintei, numai cei care cred in aceasta criza a adolescentei, ca oportunitate de afirmare personala, au o sansa serioasa sa o si traiasca ca atare. 

E vorba deci despre tineri cu personalitati dramatice, care nu sunt capabili sa faca diferenta intre o poveste interesanta si realitate, pentru simplul fapt ca viata lor este la fel de dramatica, daca nu cumva are ceva in plus la acest capitol. Tineri cu anumite tulburari de personalitate au poate mai multe sanse sa devina adolescenti teribilisti si inadaptati, fiindca aceste tulburari de personalitate nu se dezvolta datorita conditiilor ideale in care au copilarit, dimpotriva. 

Daca modelele parentale au fost de natura sa incarce atmosfera familiala cu "drama intr-un pahar cu apa", atunci si adolescentul a preluat acest model de afirmare personala, facand din inadaptare o adevarata profesie de credinta.

Oamenii de stiinta au luat in calcul acest mit al adolescentului rebel si l-au investigat pe 3 paliere: 1. conflictele cu parintii 2. stabilitatea emotionala si 3. comportamentul nesabuit (de risc). Rezultatele  par a demonstra ca exista "ceva adevar" in credinta noastra ca adolescenta este un timp al crizei si asta s-ar putea datora faptului ca noi chiar credem in acest mit. S-ar parea ca statistic insa, existenta unei crize a adolescentei este mai curand indoielnica.

Numai anumiti adolescenti au mai multe conflicte cu parintii, sunt mai instabili emotional si adopta comportamente de risc - pana la 20% dintre adolescenti (observati ca se confirma in schimb legea 20-80 a lui Vilfredo Paretto, doar ca "invers". Daca majoritatea dintre noi credem ca majoritatea adolescentilor (80%) sunt tulburati, ei bine, adevarul este ca cei 20% care nu cred asta, au de fapt dreptate. Oare putem vorbi despre o "Criza a Adolescentei" daca numai 20% dintre adolescenti traiesc asa ceva si, de fapt risca sa traiasca asa ceva toata viata - sa ramana "forever young and wilde"?

Pentru a contrazice si mai departe ideea ca anii adolescentei sunt stresanti si furtunosi, exista date inter-culturale care arata ca adolescenta este un timp de relativa pace si calm pentru multe societati traditionaliste si non-occidentale (Arnett, 1999 / Dansen, 2000). Spre exemplu, in Japonia si China, anii adolescentei trec fara incidente majore. In Japonia, 80-90% dintre adolescenti isi descriu viata acasa ca fiind "distractiva" sau "placuta" si vorbesc despre relatii pozitive cu parintii lor. Putem sa identificam o absenta similara a travaliului adolescentei si in India, in Africa sub-sahariana, SE Asiei si intr-o mare parte din lumea araba (Epstein, 2007). Mai mult decat atat, exista dovezi ca occidentalizarea  acestor regiuni este asociata cu o crestere a problemelor adolescentei (Dansen, 2000).

(50 de Mituri Mari ale Psihologiei Populare)

Cei trei autori ai lucrarii citate, dupa ce ne demonstreaza minutios si convingator ca mitul adolescentului rebel nu are un fundament real, stiintific, se intreaba in finalul acestui subcapitol daca credinta noastra a-tot-curinzatoare in acest mit ar putea avea un potential malefic, de influentare negativa a populatiei sau a profesionistilor din aria sanatatii psihice. Raspunsul, de bun simt, este ca aceasta credinta poate fi malefica. In ce fel?

Daca luam problemele comportamentale si emotionale ale tinerilor drept "o faza normala a evolutiei lor" si nu le acordam acestora sprijinul, resursele si atentia cuvenita, aceste probleme risca sa se permanentizeze. Probabil ca cei care cunosc un adolescent rebel sau care a avut probleme emotionale, stiu si faptul ca aceste probleme nu s-au terminat odata cu incheierea adolescentei, dimpotriva, par a fi luat amploare, par a se fi sistematizat in timp iar adolescenta sa pare sa nu se mai termine.

(1) Imaginea Perderme en cualquier lugar, per cualquier carretera, de Tony Madrid Photography, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Scott, O.L. (2009) 50 Great Myths of Popular Psychology, Wiley-Blackwell Publishing

(3) NCBI, (acc. 21.04.2017), Adolescent storm and stress, reconsidered; website: NCBI

Continue reading

valori