Daca un film indian te face sa plangi, e o situatie oarecum previzibila - filmele indiene sunt concepute sa stoarca lacrimi. Dar daca te face sa plangi un documentar despre un caz real... incercati sa va imaginati cu ce avem de-a face! Aceasta este povestea Nataliei Grace Barnett.
Tocmai am terminat de vazut documentarul HBO Max numit Natalia Grace, Un Caz Neobisnuit. Pe undeva titlul spune ceva despre acest documentar dar nu spune destul. Si este adevarat, e vorba despre un caz neobisnuit. Dar daca am putea ridica aceasta afirmatie la puterea 100, abia atunci titlul ar fi unul cu adevarat potrivit. E un caz atat de neobisnuit incat ma indoiesc ca cei care au avut de-a face cu acesta au reusit sa-l inteleaga si sa ia decizii adecvate ori corecte din punct de vedere moral si/sau legal. Iar asta e una dintre marile probleme ale filmului, care iti si lasa un gol in inima: lipsa unui deznodamant adecvat, unde vinovatii sunt pedepsiti iar victimele sunt reabilitate si suferinta lor este compensata.
Ca multi dintre dvs, si eu sunt sensibil la injustitie si abuzuri, cu toate ca, odata cu trecerea timpului am inteles ca aceasta lume, desi tinde catre mai multa dreptate sociala, este departe de a fi perfecta - oamenilor nevinovati li se intampla lucruri ingrozitoare iar bestiile cu chip de om raman nepedepsite. Va mai marturisesc ca nu stiu cat anume din acest documentar vreau sa va povestesc fiindca doresc sa va indemn sa il urmariti voi insiva. Merita, e un cuvant modest. Probabil ar fi mai bine sa va opriti aici cu lectura si sa cautati documentarul pe HBO Max ca sa va puteti bucura de rasturnarile de situatie ale acestuia.
Pentru toti ceilalti, am sa relatez cele mai importante evenimente si voi pastra secret doar deznodamantul juridic. Asadar avem o familie aparent normala din statul american Indiana. Parintii se bucura de ceva succes in cariera, dispun de resurse materiale si au 3 fii. Dar pare ca ceva le lipseste. Sa fie oare o printesa? Asa ajung sa infieze o copila de 6 ani pe nume Natalia, cu origini ucrainiene. S-au bucurat cu totii cand au primit-o pe fata in familie dar dupa o vreme incep sa apara problemele. Natalia nu se ridica la asteptarile nemasurate ale familiei Barnett iar memebrii familiei isi pierd atat rabdarea cat si interesul, cam ca niste tinerei deziluzionati de aspectele practice ale idealurilor lor romantice.
La inceput, fetita si mama adoptiva nu se prea inteleg. Desi femeia stia, inca din momentul adoptiei ca fetita sufera de nanism, apar suspiciuni si conflicte pe care o minte obisnuita nu le-ar putea patrunde. Si pare ca, in general, Natalia ramane o enigma, o neinteleasa, comportamentele sale fiind, pentru cei mai multi, mai curand bizare. Se afirma in documentar ca, destul de devreme dupa adoptie parintii adoptivi au observat ca fata avea par pubian. Apoi ar fi descoperit ca are si menstruatie! La 6 ani! Cei doi incep sa creada ca fata este mult mai in varsta decat stiau ei iar cei de la agentia de adoptii i-ar fi tras pe sfoara.
Cum spuneam, Natalia este greu de inteles pentru o minte obisnuita. La fel si dinamica interactiunilor inter-familiale. Cei mai multi oameni nu au studiat complexele de inferioritate care se dezvolta la persoanele cu deficiente si felul cum acestea incearca sa compenseze prin comportamente dezadaptative sau anti-sociale. Un om normal nu intelege ca Natalia se afla intr-un sistem familial unde fratele cel mare are un IQ de 170 si va face masteratul in astrofizica la varsta de 14 ani, in timp ce ea se chinuie sa se deplaseze prin mijloace proprii. Dar un astfel de contrast poate explica foarte bine actiunile ei bizare care starnesc repulsia celorlalti. (Am sa va las pe voi sa le descoperiti in documentar).
Cu toate ca unii au considerat ca sotii Barnett si copiii lor reprezinta familia ideala pentru Natalia, se dovedeste ca, in special Kristin Barnett este intoleranta si abuziva, incapabila sa o inteleaga si sa o motiveze pe fetita, luand personal gesturile ei infantile. De asemenea, am sa va las pe voi sa descoperiti la ce anume o supunea aceasta femeie pe copila. Si va avertizez ca atitudinea ei depaseste orice imaginatie! Dar femeia are un plan: ea se gandeste cum sa scape de Natalia si in final gaseste solutia. Ce fain ar fi daca am putea sa punem perioadele neplacute pe fast forward...
Planul era urmatorul: daca va dovedi in instanta ca fetita era de fapt adulta, va putea sa o scoata din casa, pentru a-si proteja familia. Astfel se ajunge ca in instanta, un judecator sa scoata efectiv din burta o varsta, bazata pe deductiile sale logice si niste informatii furnizate de sotii Barnett: daca are menstruatie iar menstruatia survine la varsta cutare, inseamna ca Natalia are varsta cutare. Ei bine, eu personal ma indoiesc de informatiile furnizate de familia Barnett. Ce motive am? Exista un certificat de nastere despre care s-a spus ca e falsificat, doar asa ca sa le faca viata grea parintilor adoptivi. Dar in momentul cand au cautat-o pe mama naturala a fetei, undeva in Ucraina, aceasta afirma ca Natalia era intr-adevar nascuta in 2003.
Astfel, dupa cum afirma Natalia in documentar, s-a ajuns la ciudatenia ca din punct de vedere legal sa aiba o varsta (22), dar biologic sa aiba o cu totul alta varsta (8). Dar fiindca, legal, Natalia era adulta, visul lui Kristin Barnett a devenit realitate (fast-forward, nu-i asa, ca traim in epoca vitezei) si a putut sa ii inchirieze un apartament, neaccesorizat pentru o persoana cu nanism, pe la etajul 2 (ea se deplaseaza cu dificultate, remember?) intr-un cartier rau famat din orasul Lafayette. Poate ca daca o lasa in padure i-ar fi fost mai usor bietei copile! Zic si eu. Ce face apoi familia Barnett? Ei bine, se muta in Canada pentru a fi alaturi de fiul cel mare care isi face studiile de masterat la o universitate din Toronto! Performanta cere sacrificii...
Pe cont propriu, micuta Natalia, care din punct de vedere biologic nu avea mai mult de 10 ani, desi judecatorul a considerat ca este adulta si i-a modificat oficial data nasterii, imbatranind-o cu 14 ani, se afla intr-o situatie mai mult decat vulnerabila. Avand nevoi speciale si fiind minora ea trebuie sa locuiasca singura, asa ca face tot posibilul sa se lipeasca de cate cineva. Comportamentul ei dependent ar fi greu de inteles pentru o adulta (si toata lumea crede ca e adulta) dar cand iti dai seama ca nu avea decat 8 ani si era nevoita sa se descurce singura, lucrurile capata un cu totul alt sens. Oamenii nu erau pregatiti pentru a o intelege pe Natalia si nedreptatea pe care o traia...
Consider ca v-am spus suficient despre acest documentar si ca inca mai aveti de aflat si singuri din cele 6 episoade ale acestuia. Drept concluzie, as spune ca, uneori, ceea ce se petrece sub ochii nostri reprezinta cu totul altceva decat ne spun simturile, logica si intuitia, chiar si justitia! Ar putea fi un fenomen de tip tunnel-vision: mintea refuza sa perceapa alte versiuni posibile ale aceleiasi povesti. De aceea in astfel de situatii abuzurile nu mai par abuzuri iar calaii par victime. Povestea Nataliei este incalcita si greu de inteles dar ea ne poate deschide mintea ca nimic altceva.
Natalia este o enigma si este adevarata victima din aceasta poveste. Singurul aspect pozitiv este acela ca filmul a facut publica povestea bietei fete iar asta ar putea sa ii asigure un ajutor la care altfel nu ar avea acces in situatia ei. Poate ca si pentru sotii Barnett, care intre timp s-au separat, s-a facut ceva dreptate - vecinii lor vor sti cu cine au de-a face... Michael Barnett a plans o tona de lacrimi in documentar dar mi-e teama ca acestea nu au curs pentru fiica lui adoptiva. Am apreciat totusi ca, desi s-a zugravit el insusi ca victima a sotiei sale, a vorbit si despre nedreptatile fara margini comise de aceasta. Am sa va las pe voi sa descoperiti deznodamantul juridic al povestii. Ceea ce va pot spune este ca si acolo a existat o rasturnare de situatie.
Intre timp, Kristin Barnett a scris o carte despre ce inseamna sa fii mama unui copil cu autism si cum a hranit ea scanteia din spiritul fiului ei Jacob. Un fel de elogiu pe care Kristin si-l aduce propriei persoane. Cred ca fiul ei Jacob a dezamagit-o si acesta in cele din urma, dat fiind ca a ajuns sa traiasca in subsolul casei tatalui sau si marturisind ca are parte de o regresie... S-a zis cu succesul cladit cu minutiozitate, delicatete si talent parental de catre mama lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu