Cineva spunea ca 'nici in 20 de ani nu vom reusi sa zugravim ce a construit tatal sau'. Si avea dreptate. Caci noi nu ne ocupam cu zugravitul si cu atat mai putin cu ziditul. Dar cu ce ne ocupam oare?
o o o
Rapunsul simplu ar fi ca ne ocupam cu protejarea democratiei... Cred ca societatatile de tip modern si democratic au o teama profunda legata de ceea ce este nedemocratic, totalitar. Acest lucru are drept rezultat cultivarea cu aviditate a pluralismului de opinii si orientari politice. Exista o credinta inversunata si tocmai de aceea, usor nevrotica, in ideea de pluralism si afirmarea diferentelor de opinie.
Daca, sa spunem, prin absurd, ar exista un curent "mainstream" care ar fi imbratisat de toata lumea in mod neconditionat si de la sine inteles, probabil ca multi dintre noi nu ar putea sa traiasca cu asta. Caci stim ca asa ceva este caracteristic unor dictaturi iar dictaturile nu pot avea "happy end" - asa ceva nu s-a mai vazut.
Dar este oare posibil ca tocmai credinta aceasta in pluralism sa devina, prin exacerbare, ceva nociv pentru societate si membrii acesteia? Am sa incerc sa aduc cateva argumente logice in acest sens:
- Societatea Conflictuala ~ Pentru ca suntem atat de convinsi ca este nevoie de opozitie si ca opozitia este ceva sanatos si democratic, putem sa ne asumam un rol de "Gigi Contra", cum se spune in popor. Respingem tot, DAR TOT ceea ce vine din directia celeilalte tabere, doar fiindca "asa se face". Efectul acestui comportament este, desigur, intarzierea si blocarea oricaror initiative legislative sau proiecte economice, care sunt in beneficiul nostru al tuturor.
- Societatea Alarmista ~ Pentru ca suntem atat de convinsi ca este nevoie de opozitie, suntem gata sa inventam pretexte de a nu fi de acord - cu alte cuvinte, "scopul scuza mijloacele". Dar scopul (pluralismul de opinie, nu dezvoltarea patriei) realizat prin mijloace nevrotice (minciuna, intoxicarea, scandalul, etc) are drept efect o atmosfera profund bolnava si conflictuala.
- Societatea Agresiva ~ Pentru ca noi credem cu adevarat in pluralismul de convingeri si opinii si il cultivam cu ajutorul unor mijloace nevrotice, generand o atmosfera conflictuala si bolnava, nu invatam absolut nimic despre cooperare si respect iar la nivelul relatiilor celor mai importante din viata noastra in locul asertivitatii, negocierii, compromisului si al cooperarii vom avea agresivitate si modalitati primitive de rezolvare a problemelor: ciomagul si bolovanii.
Acestea si poate multe altele, sunt efectele perverse ale democratiei pluraliste. Pe scurt si metaforic vorbind, noi nu vedem padurea din cauza copacilor, si credem ca democratia pluralista este mai importanta cumva decat dezvoltarea economica. Caci in mintea noastra, pluralismul de opinii si dezvoltarea economica sunt legate intr-un mod indisolubil.
Dar daca stai sa te gandesti, multe state totalitare ar putea avansa, cel putin pe perioade scurte de timp, mult mai rapid decat cele democratice, fiindca daca respectivele state se mobilizeaza in jurul dictatorului si pornesc in directii bine definite, acestea fac pasi grabiti catre dezvoltare economica, in timp ce statele asa zis democratice isi petrec timpul cu scandaluri non-stop intre factiuni care nu sunt preocupate de dezvoltarea economica ci de preluarea puterii.
Dar daca stai sa te gandesti, multe state totalitare ar putea avansa, cel putin pe perioade scurte de timp, mult mai rapid decat cele democratice, fiindca daca respectivele state se mobilizeaza in jurul dictatorului si pornesc in directii bine definite, acestea fac pasi grabiti catre dezvoltare economica, in timp ce statele asa zis democratice isi petrec timpul cu scandaluri non-stop intre factiuni care nu sunt preocupate de dezvoltarea economica ci de preluarea puterii.
O sa-mi spuneti ca psihologu' asta a luat-o razna si acum crede in totalitarism. Gresit. Nu cred in totalitarism ca si alternativa de stat, dar cred ca totalitarismul ar putea avea unele avantaje pe care nu suntem tocmai dispusi sa le observam. Si nu este greu sa demonstrez asta. A ramas de notorietate observatia lui Nicu Ceausescu:
Nici in 20 de ani nu veti reusi sa zugraviti ceea ce a construit tata. -- Nicu Ceausescu (1992)
Si mi-e teama ca fiul dictatorului avea dreptate. Sistemul totalitar al tatalui sau era astfel organizat incat sa construiasca si sa favorizeze dezvoltarea intr-un ritm impotriva naturii, as spune. Pretul acestei dezvoltari era eliminarea oricarei opozitii, eliminarea dezacrodului si exploatarea persoanei, desfiintarea ei. Sistemele totalitare functioneaza ca niste culte in care omul este depersonalizat. Este o parte din costul usturator al evolutiei in astfel de sisteme.
Deci nimic idilic in statul totalitar iar, pe termen lung, aceasta sfortare pe care statul totalitar o realizeaza pentru a-si "arata muschii" si a putea spune apoi "Nu veti reusi sa zugraviti ce am construit noi, nici in 100 de ani", in absenta oricaror sugestii din exteriorul structurilor unice, hegemonice de conducere va avea drept rezultat extenuarea psiho - morala si chiar fizica a cetatenilor, care vor simti "directivele de la centru" ca pe un jug din care isi vor dori sa iasa, cu orice pret.
Romanii sunt o combinatie unica: popor latin si balcanic in acelasi timp. Suntem pasionali, calzi precum latinii si in acelasi timp platim tribut spiritului balcanic senzual, petrecaret, adaptabil dar si coruptibil. Cred ca din aceasta combinatie s-a nascut slabiciunea noastra pentru spectacol in toate formele sale. Intelegem pluralismul de opinii la modul confruntarii spectaculoase intre pozitii adoptate in mod pasional si cu incapatanare, facand abstractie de interesul national.
Cred ca toate efectele perverse ale democratiei se fac simtite in acest spatiu Carpato - Danubiano - Pontic mai mult decat, sa spunem, in zonele occidentale ale Europei, in care oamenii au o viziune si sunt dispusi sa faca eforturi pentru punerea ei in aplicare cu rabdare, efort si perseverenta. Cred ca pluralismul acesta balcanic scapa din vedere un element esential: dezvoltarea si modernizarea tarii. Caci inainte de a fi liberali ori socialisti, suntem totusi romani.
(1) Imaginea Fighting with Myself, de Rafa Castillo, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu