Fier Vechi

Nu este drept ca o campioana sa fie tratata cu dispret si dusa in derizoriu dar exista un raspuns potrivit pentru astfel de provocari. Ma indoiesc insa ca acel raspuns este sa arati cat de multe injuraturi stii sa spui pe minut.

o o o

Ultima data cand am auzit despre Charlie Hebdo a fost momentul in care redactia controversatei reviste de satira a fost mitraliata de catre radicalii islamici, in 2015. Atunci toata suflarea din Romania s-a emotionat si a pus tricolorul francez la poza de profil de pe Facebook. Unii si-au facut un tricou negru cu inscrisul "Je Suis Charlie" si l-au purtat cu mandrie si compasiune pentru victimele radicalilor islamici.

Nu vreau sa sugerez obligatoriu ca am gresit exprimandu-ne emotiile sincere, sau ca suntem "prosti din nastere", cum spuneau niste comentarii in social media, iar cei de la publicatia franceza de satira ne-au demonstrat acum acest lucru si nu meritau compasiunea si atitudinea de solidaritate pe care romanii, un popor sensibil de altfel, le-au manifestat la momentul respectiv.

S-ar parea ca mentalitatea occidentala este diferita de cea romaneasca si faptul ca cineva isi permite sa trateze intr-un mod sarcastic anumite puncte vulnerabile ale unei persoane, sau ale unei comunitatii, poate trece drept "spirit de gluma". Nu este prima data cand francezii, un popor civilizat, s-ar spune, isi permit sa faca haz de noi, fratii lor intru latinitate.

Înțelesul acestei creațiuni, care cică este umor pentru șarliștii fini, apare limpede: o româncă, fie ea și campioană, în Franța nu poate fi decât o țigancă semiumană, încântată să vândă Cupa Suzanne Lenglen ca fier vechi, ocupație atribuită țiganilor care fură metal de pe unde pot.

Trei sunt concluziile care se desprind:

1) Țiganii sunt ciori.

2) Românii sunt țigani.

3) Românii-țigani sunt cu toții niște hoți cretinoizi.

Deci: xenofobie, rasism și, cât cuprinde, nemernicie. Trist este că această viziune în legătură cu românii și țiganii e foarte răspândită, sub diferite forme, printre politicieni și gazetari francezi „serioși”, cu care s-a întâmplat să mă ciocnesc. De aceea scriu aceste rânduri, nu fiindcă aș crede că hoitarii de presă de la Charlie Hebdo merită vreun răspuns.

Hebdoșii ăștia nu au decât să continue să-și producă liber abominațiile, dar și eu am dreptul să nu fi vărsat și să nu vărs vreodată o lacrimă pentru ei. C.T. Popescu, Republica.ro

Jonathan Lambert, un comediant francez vorbea intr-un show de televiziune despre "salutul romanesc", acel "S'il vous plait monsieour", cu mana intinsa si, intr-un fel, ii si intelegi pe francezi. Naturalizarea este un fenomen psiho-social care presupune adoptarea unor persoane marginale cu pretul ridiculizarii. Adevarul este ca francezii au adoptat foarte multa mizerie venita din Romania. Nu este usor sa te gandesti la frustrarile lor.

Spun asta pentru ca stiu ca sunt mult mai putini cersetori pe strazile din orasul meu de cand s-au deschis granitele catre vestul Europei. Si nu as vrea sa credeti ca le iau apararea celor care isi permit sa o ridiculizeze pe Simona Halep, campioana noastra. Dar lucrurile sunt, in general, mai complexe decat par.

Intentia acestui articol este insa de a scoate in evidenta partea psihologica a unor astfel de situatii: cineva spune ceva jignitor despre noi "cu titlu de gluma". De fapt este o situatie destul de des intalnita, iar umorul de acest tip ("roasting" - a praji) este extrem de bine primit, cel putin pe internet. Cand aud astfel de glume am tendinta sa spun "Alegerile proaste nasc povesti bune" - fiindca iese cu scandal, mai de fiecare data.

Cu alte cuvinte, ai numai de castigat atunci cand spui ceva jignitor despre cineva. Atentia este indreptata asupra ta si asupra tinei umorului tau intepator. Deveniti ca doi luptatori intr-un ring si toata lumea asteapta sa vada incaierarea. Este aproape ca in curtea scolii, cand se bat doi pusti, iar restul ii incurajeaza sa se traga de par si sa se cotonogeasca mai cu spor. Acolo se numeste bullying. Si probabil ca si noi semanam oarecum cu pustii din curtea scolii, cel putin la capitolul dezvoltare emotionala.

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani, pe cand comediantul Jamel Debouzze a facut, la randul sau o gluma nesarata la adresa romanilor, multi dintre noi au tinut sa riposteze pe unde au apucat: Facebook, Youtube, Twitter, etc. Dar iti dai seama ca nu foloseste la nimic sa te infurii si sa "ii pui la punct" pe acesti te miri cine. Este o atitudine de oameni slabi si neputinciosi, chiar daca in imaginatia noastra pare a fi o actiune de aparare a demnitatii. Prin ura si isterie?

Este si o atitudine care tradeaza labilitate emotionala si o stima de sine indoielnica. Ai vrea sa crezi lucruri frumoase despre tine insuti dar cand cineva iti sugereaza ceva diferit, ai tendinta sa il iei in serios, sa dramatizezi si sa te comporti ca un copil vulnerabil si neputincios, care incepe sa planga sau face o scena memorabila, tavalindu-se pe jos si urland indignat.

Desi poate ca nu este drept ca o campioana sa fie tratata cu dispret, sa fie minimalizata si dusa in derizoriu, indiferent care ar fi motivul, exista un raspuns potrivit pentru astfel de provocari si ma indoiesc de faptul ca acel raspuns este sa arati cat de multe injuraturi stii sa spui pe minut. Asta nu dovedeste ca romanii merita respect sau ca cei care ne-au nedreptatit "au fost pusi la punct".

Poate ca viata este prea scurta pentru a pleca urechea la tot ceea ce se spune despre noi si cu toate acestea, intalnesc destul de frecvent situatia in care persoanele vizate de cuvintele nedrepte ale unora se lamenteaza si sufera doar fiindca cineva se distreaza pe seama lor. Poate ca nu este confortabil sa primesti astfel de observatii, insa se poate supravietui.

Se spune ca "ce nu ne omoara, ne face mai puternici". Iar eu am tinut sa precizez ca persoanele lipsite de stima de sine nu pot sa devina mai puternice atunci cand sunt vizate de astfel de provocari. Pentru ele viata este amara si trista si tot ce pot face este sa reactioneze ca niste copii neputinciosi. Cand insa stii care iti este valoarea si ce ai de oferit, renunti la a-ti mai strica singur ziua doar fiindca cineva a spus o gluma nesarata si nedreapta.

In final, care sa fie raspunsul cel mai potrivit la provocari de acest fel? Doresc sa observ ca ele apar peste tot, nu doar in lumea tenisului. Copiii se batjocoresc in curtea scolii iar colegii de serviciu isi fac tot felul de observatii usturatoare. Raspunsul potrivit este sa nu te lasi doborat... de tine insuti. Sa nu iti strici ziua singur. Si daca poanta nesarata te-a atins, poti sa transformi asta intr-un prilej de a arata ca ei s-au inselat.

Dar nu facand o scena memorabila de isterie. Ci revenind la Roland Garos, mai castigand un titlu, eventual cu o alta sportiva romanca. Sau ambitionandu-te si aratandu-le francezilor ca se aude despre Romania in tot felul de situatii diverse, nu doar in ce priveste "fierul vechi". Oricum, sunt convins ca francezii stiu care este valoarea Simonei Halep si tocmai observatia lor cu "fierul vechi" arata discrepanta intre ceea ce suntem si ceea ce crede lumea ca suntem. Haideti sa nu mai fim naivi si isterici!

(1) Imaginea In which the Rubber Duck..., de Apionid, via Flikr, sub licenta CC BY-NC-ND 2.0

(2) Republica, (acc. 14.06.2018), Hebdosii au castigat Roland Garoi, website: Republica