Mind, People, Lifestyle

Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, licentiat in Psihologie, absolvent al unui Master de Consiliere Educationala si al unui program de formare in Psihoterapie Adleriana, recunoscute de Colegiul Psihologilor, Federatia Romana de Psihoterapie si Ministerul Educatiei. Contact: teleologia@yahoo.com

miercuri, 16 noiembrie 2016

Fenomene Culturale

Fericirea si depresia se invata! Ingrijorarea sau sinuciderea sunt indoielnice in cazul animalelor, tocmai fiindca acestora le lipseste capacitatea de a gandi abstract. Iar daca putem alege intre fericire si depresie, chiar e util sa alegem fericirea?




Un rege era foarte deprimat. Atat de deprimat incat nu se mai putea da jos din pat si isi deplangea nefericirea cat era ziua de lunga. Intr-o zi, un doctor i-a spus ca tot ce are de facut este sa caute un om fericit si sa-l roage sa-i da camasa sa. Daca regele avea sa faca asta si sa imbrace camasa omului fericit, ei bine, deprimarea sa avea sa dispara! Cu greu, oamenii regelui au gasit in cele din urma un om fericit, la un staul cu oi. I-au cerut camasa, dar spre surprinderea lor, omul fericit... nu avea nicio camasa, caci era prea sarac!

Ce este fericirea? Este desigur, o emotie. Trebuie sa luam in calcul faptul ca orice emotie este legata de o dorinta, caci omul este o fiinta "teleologica" (adica animata de anumite scopuri / dorinte). Asa stand lucrurile, intelegem de ce suntem tristi atunci cand dorintele nostre sunt neglijate, ignorate sau imposibil de implinit. De asemenea, suntem ingrijorati daca dorintele noastre sunt puse sub semnul intrebarii si, desigur, suntem fericiti atunci cand dorintele noastre sunt implinite. Deci fericirea este emotia pe care o traim atunci cand ni se implinesc dorintele.

Daca, potential, fiecare om are sansa de a deveni fericit, in caz ca i se indeplinesc dorintele, s-ar parea ca exista persoane care sunt "mai mult fericite", asa cum exista si persoane care sunt "mai mult nefericite". Oare asta inseamna ca persoanele "mai mult fericite" sunt mai norocoase, in sensul ca li se indeplinesc mai des dorintele? De fapt, nu este asa deloc. Trasaturile oamenilor "mai mult fericiti", sunt acelea care fac posibila aceasta fericire "fara de sfarsit".

S-a descoperit bunaoara prin intermediul unui sir de studii stiintifice, faptul ca persoanele fericite au 2 trasaturi destul de bine definite: Dan Gilbert, de la prestigioasa Universitate Harvard, intr-un fascinant discurs pe care l-a tinut la conferintele Ted Talk, arata ca oamenii fericiti sunt fericiti, nu pentru ca dorintele lor se implinesc mai des, ci pentru ca ei reusesc: 1. sa aprecieze ceea ce au si 2. sa dispretuiasca ceea ce nu pot avea ("strugurii sunt acri"). Cu alte cuvinte, fericirea garantata e atunci cand nu-ti doresti nimic, iar Buddha avea dreptate!

Profesorul Gilbert nominalizeaza cateva persoane care si-au etalat fericirea in ciuda faptului ca viata lor nu parea, obiectiv vorbind, una perfecta. Spre exemplu, Pete Best, bateristul initial al grupului Beatles, se lauda ca are o viata mai buna decat viata pe care ar fi avut-o daca John, Paul si George - colegii sai - nu l-ar fi concediat pentru a-l inlocui cu Ringo Star. E drept ca nu ati auzit niciodata de Pete Best, pana acum, dar probabil ca ati auzit in schimb de Ringo Star, caci el a primit jobul in trupa Beatles.




Aceasta este schema simpla a fericirii - fericirea schematizata. Si daca oamenii fericiti nu sunt neaparat mai norocosi in ce priveste implinirea dorintelor, putem spune ca sunt mai norocosi fiindca se bucura de viata, asa cum este ea, cu mai multa usurinta - si acesta este un noroc, in sine. PROBABIL. Invatam astfel ca fericirea este, de fapt, o problema de interpretare a faptelor realitatii si o problema de orientare a gandirii pe o anumita schema. Cand dorintele nu se implinesc, putem in schimb sa dorim ceea ce avem deja!

Dar ce legatura exista intre interpretare si emotie? Probabil ca, daca nu ati absolvit o facultate de medicina sau de psihologie, inca mai credeti ca emotiile functioneaza intr-o oarecare concurenta cu gandirea, iar omul este dihotomizat intre cele doua aspecte ale existentei sale psihice - procesele afective si cele cognitive. Adevarul este ca o emotie nu poate exista in absenta unei prelucrari mentale si in absenta gandirii, care poate fi rapida si neconstientizata, dar nu lipsesete niciodata, caci stimulii pentru a fi placuti sau infricosatori trebuie mai intai sa fie recunoscuti ca atare.

1. Stimul extern → 2. Organ de simt (vaz, auz, miros, etc) → 3. Prelucrare corticala si stimulare hipotalamico-amigdaliana → 4. Semnale fizico-chimice care strabat maduva spinarii → 5. Glandele secreta hormoni → 6.  Hormonii ajung in sange →7. Sangele impregneaza organele interne → 8. Simtim anumite senzatii in organele interne (fluturi in stomac, palpitatii, etc).

Putem spune ca este decisiva prelucrarea / interpretarea mentala a informatiei oferite de catre organele de simt, iar aici este implicata intreaga noastra experienta de viata, in decursul careia am invatat sa atribuim semnificatii evenimentelor si stimulilor ce apar in mediul nostru de viata. Depresia, ca si anxietatea, sunt asociate cu o functionare specifica a cortexului, partea creierului ce reprezinta cea mai recenta achizitie a anatomiei umane. Dealtfel, Eul, ca si reprezentare de sine, este asociat cu functionarea cortexului.

Cu alte cuvinte, s-ar parea ca, fericirea este de fapt ... un fenomen cultural, tot la fel cum un fenomen cultural pare a fi si epidemia de depresie despre care vorbesc psihologii de azi si care este o trasatura a epocii noastre, in contrast cu, sa spunem, inceputul secolului trecut, cand oamenii erau mai curand coplesiti de anxietate.

S-a concluzionat prin cercetare stiintifica ca raportul femei depresive - barbati depresivi este de 2:1. Martin Seligman, expresedinte APA (American Psychological Association), considera ca acest lucru s-ar putea datora 1. neputintei dobandite (in mod traditional, femeile nu se afirma prin actiune ci prin prezenta), 2. gandirea negativa ciclica (tendinta femeilor de a rumina cu privire la pierdere) sau 3. idealul feminin absolutizat (fii supla sau ai pierdut jocul!). As mai adauga aici si beneficiile interpersonale ale depresiei (daca nu esti abatut, nu vine nimeni sa te ajute).




Da, fericirea si depresia sunt ambele niste fenomene culturale, pentru ca tin de capacitatea noastra intelectuala de a interpreta anumiti stimuli, dar si de ceea ce ne-a invatat societatea despre stimulii respectivi si despre felul cum ei trebuie interpretati. S-au observat cateva trasaturi ale gandirii depresivilor: in functie de nivelul la care se afla boala lor, ei cred ca ei insisi, ceilalti si viitorul sunt lipsite de valoare - iar asta se numeste "triada depresiva". (Aaron Beck).




De asemenea, s-a observat ca depresivii cred ca problemle lor li se datoreaza (atribuire interna - "Este vina mea."), sunt globale (afecteaza toate ariile vietii lor - "Totul este pierdut."), si stabile (vor continua sa ii afecteze pentru totdeauna - "Situatia va ramane asa, mereu."). Tot la depresivi, s-a observat ca au tendinta sa considere ca succesele lor sunt intamplatoare (nu li se datoreaza), sunt izolate in timp si nu au nicio influenta asupra altor arii ale vietii.

Dupa cum observati, acestea sunt mai curand niste "preferinte culturale", niste obisnuinte ale gandirii, si pentru ca lucrurile stau astfel, putem oricand sa renuntam la ele si sa preferam alte moduri de a interpreta realitatea, acest fapt avand drept consecinta mai multa fericire. Poate inutil de adaugat faptul ca o astfel de schimbare de conceptii ar avea drept rezultat si ... supravietuirea.

De altfel, putem sa ne asiguram ca lucrurile stau astfel (si anume ca depresia si anxietatea sunt mai curand fenomene culturale) reflectand la rolul ingrijorarii sau prezenta sinuciderii in randul animalelor inferioare - pur si simplu ele nu fac asa ceva - cum se spune "nici prea inteligent nu e bine sa fii"! Desigur, o sa-mi aratati niste cazuri exceptionale in care anumite animale s-au sinucis, insa acestea sunt mai curand o exceptie statistica iar "sinuciderile" respective pot fi interpretare in multe alte feluri.

Dar cat de utila este fericirea? Se merita sa fim fericiti? Sau poate ca ar fi mai util sa fim nefericiti din cand in cand? Profesorul Dan Gilbert observa cu umor faptul ca o societate alcatuita din calugari budisti nu este tocmai profitabila pentru mallurile unde exista atatea produse ce promit ca ne vor face fericiti. Calugarii budisti nu au nevoie de aceste produse, fiindca ei pot sa fie fericiti fara sa cumpere, prin insasi doctrina budista care spune ca sursa nefericirii este dorinta si daca vrei sa fii fericit, trebuie sa renunti la dorinte.







(1) Imaginea Border of Time, de Hartwig HKD, via Flikr, sub licenta CC BY-ND 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu