In fiecare dintre noi se afla doi lupi... Unul este rau, agresiv, neindurator, iar celalalt este bland, de incredere si protector. Care dintre ei va invinge? Cel pe care il hranim mai mult...
Nu stiu ce va spune voua termenul de "nevrotism". Poate, daca ati absolvit o facultate de medicina sau de psihologie, va spune ceva legat de stabilitatea emotionala a cuiva si cat de expusa este acea persoana la tulburari de natura psihica. Catre nevrotism ne poarta tulburarile de personalitate, adica acele configuratii specifice ale personalitatii care se disting prin accentuarea neobisnuita a unor trasaturi si care se afla la granita psiho-patologiei.
Fiindca aceste trasaturi sunt accentuate si fiindca in acest fel se creaza asteptari nerealiste, adica pe care le-am putea avea intr-o societate umana ideala dar pe care nu le putem avea in conditiile actuale de viata, ei bine, este relativ usor sa ajungem, (via tulburari de personalitate) catre o suferinta psihica sau alta.
Daca va intrebati cum arata niste asteptari realiste, cred ca le-am putea insuma in "Cele 4 ADEVARURI NOBILE" ale budismului zen:
- Viata este suferinta.
- Sursa suferintei este dorinta (sau atasamentul).
- Incetarea suferintei este posibila prin non-atasament.
- Incetarea suferintei vine printr-o viata echilibrata.
Cei cu tulburari de personalitate si nevroticii au o gandire incompatibila cu aceste adevaruri nobile ale existentei si de aceea si sufera atat de mult. Insa fireste, a nu avea niciun fel de dorinte, probabil ar fi plictisitor. Nici sa iti doresti echilibrul absolut s-ar putea sa nu va para un scenariu tocmai interesant, daca nu cumva simtiti ca aveti stofa de calugari budisti.
Sunt cunoscute trasaturile fundamentale ale cognitiei depresive - asa numita "triada depresiva", adica un grup de (3) conceptii negative si negativiste in caracterul lor: "eu sunt lipsit de valoare", "lumea este lipsita de valoare" iar "viitorul este lipsit de valoare". Mai putini inteleg insa faptul ca un depresiv poate ajunge la acest set de convingeri prin mai multe filiere.
Spre exemplu, prin filiera schizoida: e deprimant ca nu poti sa te bucuri de singuratate, macar din cand in cand si deci nu mai are rost sa incerci ceva, fiindca toti dau buzna in viata ta, invitati sau nu. Sau e asa trist faptul ca nu putem realiza perfectiunea, ar spune un obsesional, obsedat de ordine. Iar un narcisist ar suferi in mod similar atunci cand va intelege ca nu exista suficienta stralucire si recunoastere pe lumea asta, asa cum isi doreste dansul.
O personalitate dependent-histrionica ar putea sa ajunga la depresie atunci cand i se administreaza respingerea si ignorarea in mod sistematic. Trebuie sa fie o adevarata dramoleta absurda daca dependent-histrionicul asteapta sprijin si atentie tocmai din partea unui schizoid, care se asteapta, la randul sau, sa fie lasat in pace... Se vor impinge in bratele depresiei reciproc! Nu te joci cu incompatibilitatea...
Iata deci numai cateva filiere, destul de diferite, prin care am putea dezvolta depresia. Daca rezultatul pare asemanator - blocajul psiho - comportamental - se poate observa ca trasaturile de personalitate ale pacientilor pot fi realmente si radical diferite.
Sau poate ca nu veti dezvolta o depresie, dar va puteti pricopsi cu alte tulburari de natura psihica - cum ar fi anxietatea generalizata ori dificultatile de control al furiei - fiindca, sub influenta temperamentului, suntem mai inclinati sa cedam psihic in fata stresului in moduri diferite: nu obligatoriu prin tristete, precum melancolicii, ci si prin furie necontrolata, precum colericii, sau prin anxietate, precum flegmaticii sau chiar prin manie, precum sangvinicii.
Am facut aceasta introducere pentru ca am dorit sa se inteleaga pe de o parte faptul ca "ingrosarea" trasaturilor de personalitate poarta riscul psihopatologiei, iar pe de alta parte, nu am mai avea personalitate daca nu ar exista aceasta ingrosare, care ne da cel putin iluzia unicitatii personale. Cand insa ingrosarea trasaturilor este evidenta si exagerata, psihopatologia este la ea acasa.
Iata o descriere destul de interesanta a nevrotismului, aparuta intr-o carte la fel de interesanta:
Indianul danseaza nu numai pentru ca este seceta ci si pentru ca este indian. Dansul sau rezulta din anumite atitudini si moduri de gandire, un cadru mental care, probabil este durabil si relativ stabil. Cunoasterea acestor forme stabile adauga comportamentului sau o alta dimensiune a plauzibilitatii, a sensului. Aproape la fel se poate spune despre simptomele nevroticului sau trasaturile sale patologice. (David Shapiro)
Cu alte cuvinte, nevroza are o componenta culturala care se manifesta prin prezenta unor valori si sensuri de evolutie in viata: stralucirea personala in cazul personalitatii narcisice, perfectionismul in cazul personalitatii obsesionale ori descoperirea unui protector in cazul personalitatii dependente. Oricat de putin rezonabile ar fi aceste asteptari intr-o lume mai curand non-ideala, va invit sa descoperim si partile bune ale acestor personalitati atat de expuse patologiei psihice.
- Personalitatile Paranoide - Este util uneori, in anumite contexte sau in anumite domenii de activitate sa fim mai curand neincrezatori in intentiile celor din jur. Probabil ca un bun detectiv nu ar trebui sa aiba prea multa incredere in semeni, nu-i asa?
(1) Imaginea Side by Side, de Catface27, via Flikr, sub licenta CC BY 2.0
(2) Zen Buddism, (acc. Oct. 21, 2016), Four NOble Truths, website: Zen Buddism
(3) Shapiro, D., (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti
(2) Zen Buddism, (acc. Oct. 21, 2016), Four NOble Truths, website: Zen Buddism
(3) Shapiro, D., (2009), Stiluri Nevrotice, editura Trei, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu