Academia Minimului Efort

 Vineri seara, o cursa ilegala - 2 adolescenti nevinovati, s-au aflat la locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Care este substratul psihologic al curselor ilegale si de ce cred ca ele sunt o proba speciala de absolvire, la Academia Minimului Efort?

Moda curselor ilegale de masini a patruns in constiinta tinerilor de azi, cu prioritatea pe care o merita un lucru atat de riscant, stupid si imprevizibil... Nu este suficient sa ai o masina puternica, mai trebuie sa si dovedesti asta, pe viu, printr-un soi de competitie la care participa zeci de tineri, ca la un spectacol al inconstientei colective... Cum va arata competitia respectiva este o problema de imaginatie dar si de valori. In ideea ca alegem competitiile care ni se potrivesc, anumiti tineri "se organizeaza" si participa la aceste curse de masini in care totul este aproximativ si parca intentionat lasat astfel... Si ce daca se circula din sens contrar pe soseaua aleasa pentru cursa? Si ce daca pot aparea pietoni? Si ce daca depasim viteza legala admisa pentru incinta localitatilor? Si ce daca trebuie sa ne ferim de politie? "Si ce daca..." pare a fi insusi motto-ul. 

Dar cum ajungem sa alegem o astfel de activitate? Pare a fi o dovada de virtuozitate iesita din comun. Ai de infruntat toate aceste impedimente si toate aceste riscuri iar daca o faci, asemeni unui numar de circ, care le taie respiratia la toti si le da fiori reci, ei bine, atunci... esti cineva! Cum ar veni, este un baiat adevarat, acela care reuseste sa execute astfel de acrobatii, in miez de noapte, cand toti ceilalti prefera sa le priveasca la televizor, prin filme, rontaind floricele de porumb si strangandu-si prietenele in brate ca niste mameluci - s-a zis cu dovezile de "barbatie"! Astazi, a fi barbat presupune a strapunge intunericul noptii, precum un fulger, cu viteze irationale, precum faceau in vechime razboinicii nordului, carora le stiau de frica chiar si cele mai avansate civilizatii ale timpului... Barbatia se redefineste odata cu trecerea timpului...

Succesul nu este niciodata un accident. El este intotdeauna rezultatul angajarii pentru excelenta, este rodul planificarii inteligente si al efortului concentrat. Paul J. Meyer

Exista o nevoie si o motivatie profunda in spatele acestui comportament ce s-ar dori sa inspire forta, control si dominatie, dar care nu face decat sa transmita disperarea protagonistilor. Seamana pe undeva cu disperarea fetelor care se dezgolesc tot mai mult pentru a se asigura ca au atras atentia asupra lor. Ambele situatii denota un fel de eroism prost inteles, tocmai fiindca nu contribuie cu nimic la binele comunitatii si pentru ca arata o totala nepasare fata de orice altceva decat propria persoana. Odata avand toti ochii indreptati asupra ta, se presupune ca scopul a fost atins - apare un sentiment de validare si implinire care, cel mai probabil, le-a lipsit atat de mult. Au putine sanse de a atrage atentia in alt mod si risca sa treaca neobservati...

Da, este frumos sa te bucuri de atentia lumii. Insa nu este total lipsit de semnificatie modul in care obtii aceasta atentie. A atrage atentia intr-un mod recunoscut social presupune sa investesti timp, resurse si eforturi ori pentru niste tineri atat de pusi pe distractie si pierdut vremea, atat de preocupati de motoare puternice si facut impresie, acestea sunt sacrificii la care nu ar putea sa aspire niciodata. Poate mai mult decat adultii, care au scoala vietii sociale, tineretul traieste cu "Academia Minimului Efort" - a face cat mai putin si a obtine efectul cel mai mare. Este modul clasic prin care multi tineri isi rateaza existenta alergand dupa o atentie ieftina si ignorand oportunitatile reale de evolutie. Din pacate, dupa cele 5 minute de faima urmeaza ceea ce meritam...

Din punct de vedere psihologic, a recurge la o cursa ilegala poate fi considerat un mecanism de aparare, o compensare, sau mai curand o pseudo-compensare, caci compensam in latura negativa a vietii. Aceasta presupune sa identificam o posibilitate de a ne afirma social in conditiile in care traim cu suferinta de a nu gasi niciun mod de afirmare, pe cai recunoscute de comunitate. Si pentru ca suntem suficient de descurajati si neincrezatori in noi insine pentru a aborda o cale ce presupune abilitati si virtuti reale - nu doar apasarea pe pedala de acceleratie sau aruncarea hainelor de pe noi -, atunci descoperim aceste cai simple de atragere a atentiei, care au existat si probabil vor mai exista, atata vreme cat vor exista atat de multi absolventi ai Academiei Minimului Efort.