Anatomia Curajului

Cei care considera ca stresul este un lucru negativ au un risc cu 40% mai mare de a muri prematur. Cu alte cuvinte, daca nu am fi noi sa construim semnificatia evenimentelor, acestea probabil ca nici macar nu ar avea vreo semnificatie.

o o o

M-a preocupat destul de mult stresul in anii de facultate si drept urmare lucrarea de disertatie s-a bazat tocmai pe asta. Iar dintre toti autorii pe care i-am studiat pe atunci, cred ca medicul roman Valentin Nadasan m-a influentat cel mai mult cu cele doua metafore ale sale care nu doar ca m-au ajutat sa inteleg stresul mai bine, dar m-au ajutat si sa "ma impreietenesc cu stresul".

Da, ciudat, nu-i asa? Toata lumea crede ca stresul este un lucru rau care te mai si omoara ocazional, deci, de ce s-ar imprieteni cineva cu dansul? Pentru ca stresul nu este un lucru chiar atat de rau si nu te omoara (chiar mereu). Dar, poate sa te si omoare s-ar parea, potrivit unor studii relativ recente despre care voi vorbi in finalul articolului. Pana atunci, cu ajutorul medicului Valentin Nadasan, haideti sa desfiintam niste mituri despre stres.

Stresul a fost comparat cu tensiunea din corzile unui instrument muzical. Pentru a cânta bine, corzile unei viori trebuie să fie suficient de întinse. 0 coardă prea întinsă riscă să se rupă. Pe una prea moale, arcuşul nu va putea produce sunetele dorite. 0 altă comparaţie, inspirată din domeniul navigaţiei oceanice, este aceea cu pânzele umflate de vânt.

Corabia ajunge cel mai repede la destinaţie dacă vântul suflă cu intensitate potrivită, menţinând în tensiune pânzele ambarcaţiunii. în absenţa vântului, pânzele vor atârna relaxate, iar corabia nu va înainta. Pe de altă parte, un vânt năprasnic, cum se întâmplă de multe ori în caz de furtună puternică, poate să rupă pânzele sau chiar catargul, punând în primejdie nu numai călătoria, dar şi viaţa echipajului aflat la bord.

Mituri despre Stres:

• STRESUL NU ESTE ECHIVALENT CU STRESORUL. O opinie larg intalnita dar total gresita din punctul de vedere al specialistilor (medici, psihologi, etc) este aceea ca stresul consta in acel element "negativ" din lumea externa care automat declanseaza niste probleme in organismul nostru. Nu se face distinctia intre elementul extern (STRESOR, sau factor de stres) si stresul propriu-zis (Definit drept asnamblul modificarilor morfo-functionale, in special endocrine sau hormonale, care apar ca raspuns la actiunea externa a unor agenti cauzali fizici, chimici, biologici, psihici sau de alta natura, numiti stresori. 

• STRESUL NU ESTE ECHIVALENT CU EFECTUL STRESULUI. Ei bine, la fel de putin inteleasa este distinctia intre stres, (reactia de stres pe care am definit-o mai sus), si efectul stresului care poate aparea sub diverse forme: boala (fizica, psihosomatica sau psihica), epuizare psihica si fizica, comportamente dezadaptative, amplificarea comportamentelor cu caracter auto-distructiv (abuz de substante, viciu, conduita de risc, etc). 

• STRESUL NU ESTE ECHIVALENT CU SIMPTOMUL STRESULUI. Tot la fel, ne este multora la fel de dificil sa intelegem distinctia intre reactia de stres a organismului si simtomele stresului. In parte, faptul ca suntem stresati are "simptome pozitive": activare psiho nervoasa, atentie marita, disponibilitate de efort, motivatie crescuta. Cand insa stresul devine patologic, simptomele sunt altele: dificultate de concentrare, demotivare, oboseala, tremuratul membrelor, transpiratie abundenta, insomnie sau, dimpotriva, dormit excesiv (dar zadarnic), deznadejde, iritabilitate, etc.

• STRESUL NU ESTE INDUS DOAR DE EVENIMENTE NEGATIVE.  Se crede, in parte si datorita definitiilor eronate date de dictionarele explicative, ca stresul este indus de "factori negativi": pierderea, nenorocirea, catastrofele, etc Dar la fel de stresante se pot dovedi evenimente cu caracter pozitiv: casatoria, inceputul scolii, gasirea unui loc de munca, un castig la loterie, etc. 

• NU REACTIONAM LA FEL IN SITUATII STRESANTE. Factorii de stres sunt extrem de variati si mai sunt si "personalizati" - nu reactionam la fel la aceeasi stresori.  De ex, decesul unei rude apropiate nu este intotdeauna un motiv de "cadere in abis", desi poate fi. Sunt implicati aici factorii personali: sentimentele pentru cel pierdut, cat de accentuate sunt tendintele dependente ale personalitatii, cat de bine stim sa gestionam situatii delicate, cat de solida este reteaua de suport social, etc.

• STRESUL NU ESTE MEREU PATOLOGIC. Una dintre cele mai penibile denaturari legate de stres este aceea ca stresul este ceva anormal, o reactia patologica. Total gresit. Suntem binecuvantati cu aceasta reactie pentru ca ea ne ajuta sa ne mobilizam si sa raspundem solicitarilor externe. In absenta ei nu am dispune de energia necesara pregatirii unui examen, a unei calatorii sau necesara adaptarii la schimbari inerente existentei. Aspectele patologice apar in ceea ce se cheama "faza de epuizare", care survine in caz ca stresorul reuseste sa ne copleseasca prin durata sau intensitate. Atunci stresul pozitiv (Eustres) devine stres patologic (Distres) si ajunge sa submineze capacitatea noastra de adaptare precum si imunitatea.

Dupa cum am incercat sa las de inteles pana aici, un rol esential in reactia de stres il joaca interpretarea pe care o dam factorului de stres. Aceasta este, prin excelenta, o creatie personala care depinde de felul cum este structurata personalitatea individului: vulnerabilitatile sale si miturile in care crede, spre exemplu. Un studiu recent a dovedit insa ca pana si ceea ce credem despre stres poate juca un rol in cat de patologica si auto-distructiva este reactia noastra. 

Astfel, s-ar parea ca acele persoane care cred ca stresul prin care trec este un lucru rau au un risc crescut (mai mare cu 40%) de a muri prematur. Chiar daca declarati ca traiti o viata extrem de stresanta, puteti sa fiti extrem de bine protejati de reactia de tip patologic la stres tocmai prin faptul ca gasiti tot acest stres ca fiind un lucru bun, stimulativ pentru existenta voastra, ceva care va sustine adaptarea si va activeaza energiile latente. 

Intr-o situatie cu potential de stres simtim tot felul de simptome: batai accelerate ale inimii, respiratie taiata sau accelerata, transpiratia palmelor, etc. Le-ati interpreta ca fiind ceva negativ, o dovada a faptului ca ati pierdut controlul. Daca insa ati crede ca, dimpotriva, aceste reactii sunt bine-venite si reprezinta o dovada ca organismul se pregateste pentru o situatie delicata si ca, tocmai datorita acestei pregatiri, veti si face fata in conditii de performanta maxima, toata conotatia situatiei s-ar schimba, si, asa cum se arata in studiul citat, s-ar schimba si "destinul".

Cu alte cuvinte, ceea ce specialistii au denumit prin termenul Eustres - acel stres pozitiv, stimulativ, care sustine adaptarea ar putea sa depinda in mod direct de interpretarea pe care o dam evenimentelor cu potential stresant: daca le vedem ca pe ceva dramatic, care ne va pune la pamant, ei bine, chiar asa va fi - si atunci ne aflam "in mijlocul Distresului", adica al stresului patologic. Iata deci cat de importanta este interpretarea si cat de mare este puterea credintei!

Revenind la metafora de la inceputul articolului, intensitatea cu care "sufla vantul" in panzele corabiei de fapt nu depinde de cat de "negativ si puternic" este factorul de stres din lumea externa. Caci "vantul" aici nu reprezinta in niciun caz factorul de stres. Vantul sta mai curand in modul cum interpretam factorul de stres - noi insine il declansam! Evenimentele din plan extern nu au niciun fel de semnificatie daca nu am fi noi sa le descifram si sa "dam nastere vantului", care poate fi nimicitor, Ori insuficient de puternic sau, dimpotriva, poate sa ajute corabia vietii sa ajunga la destinatie.

(1) Imaginea The Tornado, de Scarlizz, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

(2) Nadasan, V.; (2010) Fata in fata cu stresul, editura "Viata si Sanatate", Bucuresti