Mind, People & Lifestyle





Marius Iftimie este administratorul si autorul principal al blogului Psihopedia, psiholog, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, consilier educational si psihoterapeut. E-mail: teleologia@yahoo.com

luni, 28 mai 2018

Pretul Onoarei

Se mai intampla si azi povesti romantice precum Romeo si Julieta. Pana si fantezia Marelui Will paleste in fata acestora.Cand se ciocnesc doua civilizatii impactul este nimicitor si, din pacate, cei care au de suferit sunt cei mai vulnerabili dintre noi. 


o o o

Ce sunt lucrurile ieftine? Cred ca asta depinde de fiecare dintre noi. Circula pe internet o poveste sugestiva despre valoarea pe care o acroda fiecare dintre noi lucrurilor, oamenilor, atitudinilor. Citind aceasta poveste multe dintre lucrurile care ni s-au intamplat si poate ca ne-au afectat din multiple puncte de vedere, devin mai clare. 

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!” Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui. Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.
Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume: “Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul. Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.
Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.” Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.
“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.
Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”
Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre. Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Se spune ca nu este o dovada de sanatate faptul ca esti adaptat unei societati profund bolnave. (Jiddu Khrishnamutri). Si asa revin la intrebarea de la inceput: ce sunt lucrurile ieftine. Depinde pe cine intrebi, nu-i asa? In Orientul Mijlociu lucrurile ieftine sunt cele care incalca normele comportamentale traditionale, instituite de societatea patriarhala islamica. In astfel de societati apare ceea ce poarta numele de Crima de Onoare. 

Crima de Onoare este uciderea de regula a unei persoane de gen feminin, de catre o ruda de gen masculin, ca urmare a incalcarii percepute a normelor de comportament traditionale prin promiscuitate, nesupunere sau chiar prin faptul ca femeia respectiva a fost violata. 

Rusinea pe care o simte familia ca urmare a incalcarii acelor norme determina aparitia omuciderii in scopul salvarii onoarei familiei.

Crimele de onoare apar in societatile traditionaliste din Orientul Mijlociu, India, Nordul Africii si, in general, oriunde apare o cumunitate de imigranti proveniti din aceste locuri.

Legea Tribului dicteaza acest comportament extrem iar ucigasul este sustinut si incurajat de catre rude si familie, fiind constransi sa actioneze pentru restabilirea onoarei.

In caz contrar, familia are mari dificultati de reintegrare in comunitate. Rusinea este sa lase raul nepedepsit prin crima si nu crima in sine. Ucigasii beneficiaza de respectul, recunostinta si laudele comunitatii.

Numarul victimelor ajunge de ordinul zecilor de mii, anual. Societatea patriarhala islamica considera ca multe dintre drepturile si alegerile care femeilor din Occident li se par firesti, nu li se cuvin si femeilor islamice.




Pentru societatea occidentala, in care este cultivata libertatea personala si limitele comportamentului sunt cu totul altele, crimele de onoare nu doar ca sunt ieftine dar sunt si condamnate in instanta ca orice alte crime. Prapastia intre societatile occidentale, in care ajung multi emigranti din Orientul Mijlociu si acesti oameni este atat de mare, incat aproape ca nici nu intelegi ce ii face pe islamici sa paraseasca tarile lor de origine.

Iar povara le revine adolescentilor dar mai ales adolescentelor care sunt crescute in mijlocul unei societati liberale dar sunt obligate sa elimine orice legatura cu aceasta, sa traiasca potrivit cu valorile parintilor. Nu spun ca valorile occidentale sunt cu ceva mai bune decat cele orientale. Si nu pentru ca mi-e teama sa afirm asta. Exista multe lucruri ieftine in Occident iar asta o afirma multi dintre occidentali.

Drama pe care o traiesc tinerii crescuti in societati occidentale dupa Legea Tribului, ceea ce ii face extrem de expusi acestor asa-zise crime de onoare, ne invata si pe noi ca, ei bine... cu onoarea nu este de glumit. De altfel nu e prima data cand observ faptul ca onoarea este un pretext foarte des intalnit pentru a face rau, nu obligatoriu pentru ca asa ne cere Legea Tribului ci si pentru ca asa simtim noi.

Chiar si in Occident exista o forma a crimei pentru onoare, pe care in urma cu cateva secole o intalneam atunci cand se duelau doi cavaleri spre exemplu si era perfect acceptabil ca unul dintre ei sa moara daca nu stia sa taie cu sabia ori sa traga cu pistolul. De asemenea, onoarea prost inteleasa, adica mai bine spus orgoliul, devine si in ziua de azi un pretext pentru razbunari violente care includ crima. Singura diferenta este ca a devenit ilegal sa faci asta in occident. Totusi, razbunarea este inca de actualitate.

Iar diferenta intre Occident si Orient consta in faptul ca, in Occident, crima poate sluji pentru a restabili Onoarea - Orgoliu, in timp ce in Orient, crima slujeste pentru restabilirea Onoarei - Prestigiu. In ambele situatii, radicalismul capata forme obsesiv - compulsive: obsesia onoarei este intotdeauna prezenta iar compulsia de a ucide este solutia "ideala" pentru restabilirea acesteia. 










(1) Imaginea Madrid 11M, de Jose Cuellar, via Flikr, sub licenta CC BY-NC 2.0

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu